Ai dreptate adriana-cluj , cel mai bine era de citit in Vt despre noua ordine mondiala si al treilea razboi , cu siguranmta - viziunea Vt este cu totul alta.

Nu stiu ce inseamna Vt...Am inteles! Vechiul Testament.

Eu nu am spus ca altii nu ar avea dreptate... incercand sa afle despre subiectul/subiectele in discutie.
Am spus doar ce mi s-a intamplat mie, dupa ce am citit o multime de materiale, carti, etc despre subiectele respective si altele din aceeasi categorie. Am simtit ca creierii mei o iau razna... si altele.
Asa ca las treaba asta pentru cine este in stare iar eu imi vad de ale mele, mai de jos, mai primare....mai simple. Dupa puteri.

„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Sinodul Bisericii Greciei, întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, vorbind pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi decisive. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să aibă un cuvânt asupra crizei la care suntem martori.
Este adevărat că evenimentele actuale din patria noastră sunt inedite şi cutremurătoare. Criza duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi. Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare? De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste simptome ale crizei societăţii şi economiei pe care azi le traim în mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu toate că ştiau că duc ţara la catastrofă, iar azi se cred la adăpost, acţionând tot de pe poziţia celor care dau porunci? Suntem martorii unor răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi sunt impuse aproape fără nici o împotrivire.

În cuvinte foarte simple, criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute sperând că balanţa dezechilibrată se va restabili. Însă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cer returnarea împrumuturilor, plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment.

Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea, rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a îngropării.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru că altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru.

Întrebarea – dilemă lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi, omul, în mod justificat tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte a ajuns obiect de neguţătorie exploatat în mod pragmatic prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea încrederii voastre în Biserică.

Vă spunem că Biserica are antidotul modului de viaţă consumerist şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul atletului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, iesirea din sclavia inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu[1] care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi nadejde.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă, pastorind cu putere poporul sau, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare, încearcând să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt înjosirea omului era scopul final.

Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, urmărindu-se de către anumite puteri doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie parte a lumii şi parte a istoriei. Nu poate îngădui nici un fel de nedreptate, fiind în acelaşi timp datoare să fie gata pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica de lîngă casă, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Intenţia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea alte perspective. Mulţi dintre noi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste.

Cu acest duh, adunaţi în jurul Bisericii, care este marea noastră familie, vom scoate la iveală greşelile noastre, vom căuta sensul vieţii în dragoste şi astfel vom ieşi din acest ceas greu.

Sinodul Bisericii Greciei

Pina la urma nu am inteles de ce acuza sinodul grec occidentul ca ar atenta la spiritualitatea ortodoxa.
Ah ca o fi recomandat ca si biserica sa plateasca darile la stat asa cum si ceilalti oameni trebuie sa plateasca din urma cota parte din venit ...si biserica a refuzat..
cu alte cuvinte guvenrul e singurul vinovat deci trebuie se se descurce fara biserica si fara toate contributiile achitate la buget chiar daca nu are destui bani sa plateasca angajatii la stat fiind nevoit sa faca disponibilizari.

iar disponibilizatii sa vina la biserica sa le fie data cite o farfurie de mincare ca de la un erou salvator. Si poate asa se mai induhovnicesc si ei.

Mai spunea ceva de puterea de a calauzi si de a prooroci insa care e proorocia in acest caz?

- se pare ca pe de-o parte criza ar fi fost creata intentionat iar pe de alta ea este buna fiindca arata problema deja existenta. Nimic nou.

Mereu se caută vinovaţi peste gard, deoarece este teribil de dificilă acceptarea propriilor neputinţe de tot felul ! Vinovaţi vor fi orice împrejurari sau alte cele , orişice altceva decăt recunoaşterea neputinţelor de a accepta o realitate aşa cum este ea.

Revenind la Noua ordine mondiala exista o galagie anume in privinta ei , nu toti o vad la fel si altii incearca sa ii strice imaginea incercind sa amestece basme cu new age -de parca new age ar fi o organizate compacta cu un singur set de reguli si nu cu zeci- sau cu cine stie ce putere politica religioasa sau economica.
Altii amesteca pe masoni uitind de Grupul celor 300 (iluminatti).

Insa in fond ce spun profetiile biblice despre o eventuala noua ordine mondiala?
Pai spun ca Dumnezeu insusi si sfintii Lui vor face ordine si vor imparati pe tot pamintul inlocuind cele 4 fiare si uriasul cu chip de aur care ambele reprezinta cele 4 orinduiri. Inlocuindu-le cu o noua orinduire numita Imparatia sfintilor care se va intinde pe tot pamintul. Si o inchinare catre un singur Nume-un singur Dumnezeu.
Imparatie a sfintilor care va incepe odata cu albirea si lamurirea treimii ramase (in viata). Asta e singura noua oridine mondala de care vb VT, alta mai mondiala nu a fost si nu va fi care sa inlocuiasca si toate religiile si toate orinduirile fie ele tribale , comuniste, capitaliste sau feudale.

Asa incit atunci cind Dumnezeu va chema la unitate pentru infaptuirea acestor lucruri :-o singura religie calauzitoare si un singur sistem social teocrat si meritocrat atunci toti vor spune ca este El este dracu si -L vor acuza orbeste de toate relele pamintului pe El si pe Sfintii Lui-(ceata celor 144000- religia care va deveni -dupa necazul cel mare al urgiei- religia "mireasa" lasata apoi in grija lui Mesia revenit).
Asa incit daca "Savaot rege" va face chemarea din Ierusalim toate popoarele vor porni orbeste impotriva-i in frunte cu fanaticii arabi si vazindu-se in imposibilitatea de a-L prinde se vor razbuna pe Israel si pe oamenii din Ierusalim.
Insa Domnul va porni si El razboi impotriva lor si va cauta sa ii piarda.

El va avea de partea Sa 7 arhierei (7 Biserici) si 10 comandanti (Armate)
Si apoi in vreme de razboi va turna urgia peste tot pamintul asa incit va arde toata iarba, o treime din copaci, din fapturi si din oameni. Ii va invinge definitiv cu urgia.
Asta va fi pedeapsa pentru cei care se vor ridica impotriva - sa putrezeasca in picioare cu ochii deschisi si cu limba in gura.
Iar cei care vor ramine in viata dintre popoarele care au pornit impotriva vor veni si se vor inchina Lui.
Iar dupa urgie 7 ani vor arde armamentul caci va fi dezarmare generala.

E şi asta o variantă,însa personal îmi aloc dreptul de a avea oarecare rezerve....Practic nimeni nu ştie exact ce si cum va fi, de unde şi atatea interpretări şi scenarii

Dar Biserica din Grecia ce a pazit in ultimii 25 de ani in care grecii au furat de la Stat cu trei maini? E foarte frumos sa scrii o scrisoare de 5 pagini, in care oferi zero solutii, si dai vina pe altii, decat sa iti asumi cu adevarat postura de "pastor", nu?

Criza datoriilor guvernamentale din zona euro si decizia istorica a agentiei Standard&Poor's de a reduce ratingul Statelor Unite cu o treapta din cauza dezechilibrelor fiscale au creat panica pe toate pietele financiare .
De mai bine de opt zile bursele internationale trec prin cele mai dramatice momente de dupa caderea Lehman Brothers , in toamna anului 2008 .
Isteria si panica au pus stapanire pe bursele lumii . Haos avem si pe strazile Londrei , si nu numai , lumea este intradevar in deriva . . . !

da, se pare ca Cel de Sus e suparat pe noi...e un haos de nedescris...or fi si astea niste semne...in fine trebuie sa ne rugam...sunt multe probleme....ce lume materialista...numai la bani se gandeste......asat este...moatea sufletului..

Un discurs care nu anunta nimic bun ,dar nici solutii concrete nu sunt . . . !
 

În discursul anual privind starea Uniunii Europene, rostit ieri în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, Jose Manuel Barroso a declarat că situaţia actuală "este una gravă" şi că, "din cauza unor atitudini populiste, s-au pus în pericol valori europene, precum libertatea de circulaţie sau moneda euro". "Putem spune că această criză a datoriilor suverane e o criză a încrederii reciproce", a apreciat Barroso, care şi-a exprimat speranţa că statele membre sunt capabile să găsească o soluţie şi să genereze creştere economică şi locuri de muncă "Vă spun că da, situaţia este foarte gravă, dar se poate rezolva şi propunem cetăţenilor o refacere a Uniunii Europene. Avem nevoie de disciplină şi solidaritate. Avem nevoie de o ambiţie mai mare, de o soluţie globală, pentru că am ajuns la un moment de răscruce şi riscăm o fragmentare", a avertizat preşedintele Comisiei Europene.

Datoriile statelor membre UE, puse "la comun"

Grecia va rămâne în zona euro, în pofida crizei datoriei care s-a agravat, dar Atena trebuie să îşi respecte angajamentele cu privire la reducerea deficitului bugetar, a mai declarat preşedintele Comisiei Europene, în discursul anual privind starea Uniunii, rostit la Strasbourg. "Ne confruntăm cu o criză financiară, economică şi socială. Este o criză de încredere fără precedent în ultimele decenii. O criză de încredere faţă de guvernele noastre, de liderii noştri şi faţă de Europa însăşi", a spus Barroso, care consideră că, pe termen scurt, este nevoie de o mai mare protecţie a monedei euro. Pe de altă parte, preşedintele CE Jose Manuel Barroso s-a pronunţat pentru emiterea de euro-obligaţiuni, pe care le-a considerat o soluţie avantajoasă pentru întreaga economie europeană. "După ce zona euro se va dota cu instrumente necesare pentru asigurarea atât a integrării, cât şi a disciplinei economice, emiterea de debite comune va fi considerată un pas natural şi avantajos pentru toţi", a declarat şeful executivului UE.

Se prabuseste Europa ?
 

Robert Shapiro , consilier al Fondului Monetar Internaţional, a declarat vineri, la postul de televiziune BBC, că marile bănci europene sunt în pericol de faliment. Oficialul estimează că zona euro şi întreaga Europă se vor prăbuşi în două săptămâni şi se va declanşa încă o criză globală, mai mare decât cea din 2008.

Declaraţia specialistului întăreşte ceea ce mulţi analişti susţin în ultima vreme: sistemul bancar e pe cale să se prăbuşească, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu trei ani, când dezastrul a început cu falimentul uneia din cele mai mari bănci din SUA, Lehman Brothers.

În aceste zile, Franţa şi Anglia încearcă să prevină o eventuală prăbuşire a economiei. Potrivit Le Figaro, în Hexagon statul încearcă să intre în acţionariatul băncilor comerciale, în timp ce britanicii tocmai au tipărit 75 de miliarde de lire sterline, pe care le-au pompat în economie.

Însă Mervyn King, guvernatorul băncii Angliei, se menţine sceptic în privinţa evitării crizei. “Nici prăbuşirea companiei Lehman Brothers, în 2008, nu a afectat aşa de mult pieţele cum o va face nerezolvarea crizei datoriilor din Europa. Lumea se va confrunta cu cea mai gravă criză economică din anii ’30 încoace”, a declarat Mervyn King, citat de ŤThe Telegraphť.
Ratingurile Italiei şi Spaniei, retrogradate
Agenţia Fitch a retrogradat vineri ratingul Italiei cu o treaptă, la nivelul “A+”, iar pe cel al Spaniei, cu două trepte, la “AA-”, ambele cu perspectivă negativă din cauza intensificării crizei din zona euro. Iar agenţia Moody’s, care joi luase în vizor companiile şi băncile din Italia, a coborât vineri ratingurile a 21 de instituţii financiare din Portugalia şi din Marea Britanie.

salut,kronos
 

un punct de vedere argumentat care poate fi luat in discutie,dar este singurul?problema este f.complexa si se datoreaza oamenilor acestei planete.este viata semenului nostru importanta?pe cine consideram semenul nostru?in actuala economie de piata, unde consumul este baza, iar promovarea oricarui produs este facuta cu agresivitate,ma intreb cate persoane pot sa stea cu picioarele sub plapuma?
io cred ca pamantul poate sa-si hraneasca toti locuitorii, fara mari dificultati,dar ce ne facem cu celelalte utilitati:case mai mari,masini mai scumpe,vacante cat mai exotice,etc.dupa cum se vede,o exploatare nechibzuita a pamantului duce inevitabil la diminuarea resurselor si obligatoriu la saracie(inseamna moarte,mai devreme sau mai tarziu).
parerea me(oricum nu-i batuta-n cuie).

Din pacate cei 50 de ani de comunism si inca 20 de capitalism au incercat sa ne invete sa nu ne mai folosim darul cel mai de pret de la Dumnezeu care este intelepciunea, si totodata si talantii dati noua de El. Oamenii s-au invatat sa munceasca doar asa precum animalele in activitati de rutina fara sa mai gandeasca. Pote unii mai in varsta isi amintesc perioada comunista cand primeai o locuinta modesta, o activitate de rutina si ratia zilnica de paine, orez si lapte.Inchipuiti-va ca astazi in majoritatea satelor din Romania,
taranii, graul il primesc gratis, sau doar pentru ca pamantul este al lor. Asta pentru ca il muncesc cei care detin un tractor, o glorie pentru treierat etc. La fel si pentru porumb nu trebuie sa depui un foarte mare efort, decat poate toamna sa-l recoltezi si sa-l aduci acasa.
Eu consider aceste incercari la care este supusa lumea din ziua de azi vin din partea lui Dumnezeu tocmai pentru ne castiga painea ,, cu sudoarea fruntii" si a ne invata in necazuri sa alergam la rugaciune catre El.
Trebuie ca indiferent ce incercari vin catre noi sa ne folosim mintea pe care o avem si si sa cerem ajutorul lui Dumnezeu si vom trece peste ele.

Ce se intampla, de fapt,e ca tarile europene au pierdut coloniile din toata lumea pe spinarea caror amarati,acesti inselati de draci,adica popoarele europene si SUA,traiau in mare belsug material si acum a mai scazut oleaca belsugul scazand si exploatarea acelor popoare.
Nu ca nu ar mai fi exploatate acele tari,sunt exploatate mai putin.
China si Japonia si Taiwan produc pe preturi de nimic tehnica inalta,de foarte buna calitate,muncitorii lor,inginerii lor,sunt platiti prost etc.
Apoi China si alte tari din Asia producc haine,mancare etc de buna calitate tot pe preturi de nimic etc.

Mai toti europeni,cu exceptia catorva popoare sunt un grup de neamuri care au devenit inselati de draci si cred ca ei trebuie sa stea sa trandaveasca sa aibe "drepturi" adica sa fie mai cu motz ca restul popoarelor pamanatului.
Cateva popoare din Europa nu au facut asa (romanii,cu o exceptie,adica al doilea razboi mondial,bulgarii,sarbii,tarile baltice,cehia,slovacia si or mai fi cateva) adica sa mearga sa ia pamanturile altora,sa inrobeasca alte popoare.
Grecii impreuna cu unii romani,au cucerit pe vremea Imperiului bizantin,alte popoare.
Te ia rasul cand vezi cum inseala dracii pe unii greci sa se planga ca o duc rau,cand la dansii salariul minim pe economie e vreo 600 de euro sau mai mult,ajutorul social si acela e bun (din cat am inteles,500 de euro pe luna),in Romania e vreo 170 ron net.

În '89 România nu avea datorii externe
 

De unde rezultă că Ceauşescu n-a fost chiar aşa de prost atunci când ne-a lăsat o ţară fără datorii externe.

Pe vremea comunismului in Romania era mult mai multa austeritate,dar uimitor,nu era nimeni sa nu aibe casa,sau sa manance o bucata de paine,sau sa inghete de frig iarna.
Adica era frig in casa iarna,dar nu atat de frig sa mori de frig.
Acum unii au foarte mult,alti au mult,alti peste strictul necesar etc pana la unii care nu au casa sau nu au ce sa manance etc.
Si per total Romania mai are si datorie externa.
Adica pe vremea comunismului in Romania erau mult mai egal distribuite resursele intre populatie.
Daca faci comparatia cat lua atunci salariu directorul unei fabrici mari,cu cat lua salariu cel mai putin platit de acolo,raportul acesta era mult mai mic decat este acum.
(acum probabil directorul unei fabrici mari ia 150 de milioane,200 de milioane sau chiar mai mult iar cel mai putin platit din fabrica ia 8 milioane,sau 7 milioane,sau ceva in genul,atunci directorul lua pana in 10.000 de lei,iar cel mai putin platit,1500 lei sau pe acolo.Acum probabil raportul e pe la 1:20 atunci probabil raportul era pe la 1:6 sau 1:7 adica acum raportul e de 2-3 ori mai mare decat atunci,asa a crescut inegalitatea sociala,fata de atunci.)