Era un documentar pe tema asta, din care am înţeles că şansa ca în urma unei uniri un spermatozoid să reuşească să ajungă la ovul şi să îl fecundeze este extrem de mică. Deşi sînt foarte mulţi, există atîtea piedici în calea lor încît probabilitatea ca unul singur să-şi împlinească menirea este infimă.

De unde am tras concluzia că nu noi decidem cînd va apărea un nou suflet în lume, ci Dumnezeu hotărăşte asta. Chiar dacă frecvenţa cu care se fac împreunările este mare, este puţin probabil ca femeia să rămînă însărcinată. Evident că se cere cumpătare şi aici, ca de fapt în orice altceva am face. Dar asta se stabileşte numai şi numai în deplin acord cu perechea. Biserica nu are ce să comenteze la capitolul ăsta, după cum Pavel ne sfătuieşte, nu ne porunceşte, atît de limpede la 1 Corinteni capitolul 7:

"Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."

Ionut, atentie la exprimare. Biserica nu e o persoana obraznica, care sa comenteze.
Biserica are randuielile ei. Biserica nu obliga. Cu nimic. Pe nimeni. Daca omul tine cont de randuielile Bisericii bine e, daca nu...treaba lui.
Dar nu poti fi calcator de porunci bisericesti si sa ai pretentia de bun crestin.

O femeie tanara si sanatoasa, care nu a folosit contraceptie hormonala inainte, nici sterilet, nici nu a avut mai multi parteneri care sa o infecteze cu germeni care, printre altele, produc si sterilitate, are foarte mari sanse sa ramana insarcinata. Este adevarat ca uneori prima sarcina se lasa asteptata cateva luni, poate un an sau mai mult, dar dupa aceea copiii vin in lant, daca nu intervin boli sau traumatisme la nastere.
Perioda fertila este destul de lunga, 7-10 zile, dar perioada de maxima fertilitate este scurta 2-3 zile (din 25-30 cate are un ciclu)... in schimb dorinta este foarte mare atunci, asa ca, in familie e cam greu sa o ratezi.
Exista, ce-i drept obstacole, dar acelea nu sunt menite sa impiedice conceptia, ci sa elimine din cursa spermatozoizii mai putin performanti... e important pentru viabilitatea viitorului copil, sa ramana in cursa cei mai buni.
Pe langa obstacole, exista mecanisme menite sa favorizeze conceptia, cum ar fi hranirea si capacitrea spermatozoiziolr in tractul genital feminin, presiunea negativa in uter in timpul actului sexual menita sa absoarba spermatozoizii din vagin (deci le scurteaza drumul lung), structura glerei cervicale care creaza canale de inaintare pentru spermatozoizi...

Care sînt acele rînduieli despre care vorbeşti?

Pai incepem cu cele 10 porunci, continuam cu cele 9 porunci bisericesti cu tot ce implica ele.Inclusiv perioada zilelor de post randuite de Biserica: post de alimente de dulce, post de vorbe si fapte nepotrivite, post de la relatiile trupesti(acelasi post la care indeamna sf Apostol Pavel).
Stii conditiile mantuirii subiective sunt 3: credinta, faptele si harul. pare simplu, nu?Dar daca le analizezi pe fiecare in parte lucrurile se complica.

Nu ca ar deveni imposibil, ci ca ar trebui sa fim cu luare aminte la tot ce facem , spunem, cum ne purtam, cum si ce gandim.

Sa ma tulburi nu ai de ce. Eu sustin o idee si atat. Daca vrei sa o accepti este bine, daca nu fiecare cu alegerea lui. Ca tine sunt si vor mai fi, nu esti primul care nu vrea sa accepte aceste idei. Motivul este cat se poate de simplu, nu trebuie precizat.

Da sunt "induhovnicit", "fariseu" si "rupt de Biserica Ortodoxa". Te multumeste faptul ca sunt asa? Are vreo legatura cu subiectul topicului? Te-am rugat sa te detasezi, dar se pare ca am vorbit degeaba! Faptul ca eu sunt asa acum sunt nu schimba cu nimic Sfaturile Parintelui si a BO in general! Sper sa ma fi facut inteles.

Dupa ce combati aceste sfaturi, apoi vii si amintesti de sfintenia parintelui. A poza intr-o smerenie falsa vad ca este destul de usor. Poate nu ai observat ca extrasele sunt chiar din cartea Tnerii, Familia si copiii nascuti in lanturi...iar tu ai spui ca nu se poate cere "unui cuplu abia casatorit sa pastreze cu sfintenie canoanele date pe-aici pe la inceputul thread-ului"...eu cred ca a incerca sa cometez in continuare este de prisos.

Loredana,

Dacă citeşti mai cu atenţie, vei observa că Pavel dă un sfat la 1 Corinteni 7, nu porunceşte. El însuşi menţionează acest lucru pe care eu l-am subliniat aici.

Nu are motivatie pur endocrina. Respectand regulile BO, adica a nu recurge la diferite metode contraceptive (de exemplu medicamente), completarea endocrina tocmai te indeamna la procreere.
Uite aici un rapsuns concis:
•“Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, care sunt substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât bărbatului, cât şi al femeii, dar nu le prepară decât bărbatul. Aici e explicaţia fundamnetal biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat”.

Nu stiu cine a afirmat asa ceva...un cuplu poate avea raporturi in afara zilelor de post din timpul saptamanii (miercuri, vineri, duminica, luni daca este vointa), a zilelor de sarbatoare si dinaintea sarbatorii, a celor 4 mari posturi si ce iti mai randuieste duhovnicului, insa sa nu urmaresca doar placerea fara a se evita procreerea.

Te intreb pe perioada sarcimii si a alaptarii copilului ce sfaturi ai da unui cuplu proaspat casatorit?...ma refer la impreunarea dintre soti.

Uite aici mai clar din Ridicarea casatoriei la rangul de taina:

• Viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă.
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii.
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai daca este voinţă)
c) Sărbătorile şi zilele asupra sărbătorilor (inclusiv duminica – ziua Domnului şi sâmbăta)
d) Vremea necurăţiei
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi
f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei care au luat parte la ele
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.

Necasatorit, ai?

..
 

Dar care mai este altul, te rog..?

Sunt parerile unui om, Biserica n-a batut niciodata in cuie regulile astea.

Desi in unele cazuri poate ar fi trebuit sa fie mai explicita de ex. prin a condamna explicit anumite metode anticonceptionale cel putin..

Iar partea cu explicatiile "medicinale" nu..nu sunt deloc stiintifice, s-a mai discutat despre asta.
Ca sa nu mai vorbim ca daca ar fi valid ce ar scrie acolo, calugaritele ar trebui sa o ia razna fara sarurile alea, nu?

Desi imi propusesem sa renunt, fiindca nu stiu cat de ziditoare este disputa noastra, o sa mai fac o incercare.

Cunoastem bine ceea ce este binecuvantat de Dumnezeu, dar eu vorbesc de starea de pacatosenie, mai ales la o varsta cand clocoteste dorinta in om. SA NU SE MAI FACA! Deci in primul rand admitem ca daca s-a facut, poate fi dezlegat, iar in al doilea rand, de cate ori ne sunt interzise unele fapte si totusi nu ne putem stapani. Cand stai departe, de voie de nevoie, poti sa te stapanesti, dar cand iti privesti consoarta in ochi, fara meschinarie si ipocrizie, ci sincer, te mai poti gandi ca nu ai voie fiindca risti sa devii tatic mai des decat s-ar cadea sa fii? Eu vreau "sa nu mai fac", dar momentul acela unic e greu de stapanit. Nu cred ca este duhovnic care sa nu inteleaga acest lucru, chiar daca nu a cunoscut vreodata personal starea respectiva.

Nu am nimic impotriva acestor oranduieli, iar ele trebuiesc tinute cu sfintenie. Cat despre invoirea dintre cei doi, oare cine spunea altceva?
De acord!
De acord
Aici parerile sunt impartite, iar duhovnicul stie cel mai bine cand sa-ti dea "dezlegare" Uneori sunt niste exceptii pe care duhovnicul are dreptul sa le faca, fara a incalca vreun canon. Nu comentez care sunt exceptiile, dar stiu bine ca sunt.
De acord
Acest punct nici nu cred ca mai trebuia specificat, dar probabil ca sunt si persoane pentru care trebuie scris negru pe alb ca altfel se poate scuza
Ei, aici mi se pare chiar caraghios. Vine omu' din razboiul de o suta de ani, si mai asteapta 50 ca sa se adapteze...
Oprita o fi, dar spune-le asta tinerelor cupluri. Si-atunci revin si zic: eu stiu ca e pacat si cat ni se ingaduie, dar tocmai neputinta de a ne putea retine, trebuie sa ne smereasca si sa ne dea certitudinea ca suntem nevrednici. Incercand sa facem totul dupa cum ni se ingaduie, putem lesne sa cadem in acea mandrie ca meritam slava lui Dumnezeu si ca suntem cu mult deasupra celorlalti care nu sunt capabili de ceea ce suntem noi!
Daca as fi duhovnic, nu stiu: probabil as insista pentru o lamurire din partea sinodului. Ca om care am trecut prin acea perioada, nu pot spune decat atat: Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea tarie, rabdare si infranare, si sa nu facem din micile alunecari un "derdelus" pe care sa ne dam cu sania!

Canon Sf. Timotei al Alexandriei:

Intrebare. Celor insotiti cu impreunarea nuntii, in care zile ale saptamanii trebuie a li se propune sa se fereasca de impreunare unul cu altul, si in care au voie? Raspuns. Cele ce le-am spus mai inainte le spun si acum. Apostolul zice Sa nu va lipsiti unul de altul decat numai prin intelegere la timp numit, ca sa va indeletniciti cu rugaciunea, si iarasi sa va impreunati, ca sa nu va ispiteasca pe voi satana pentru neinfranarea voastra (I Cor. 7, 5). De nevoie insa trebuie a se feri sambata si duminica, pentru ca in acestea se aduce Domnului jertfa cea duhovniceasca.

(Pentru acelasi motiv nu se fac nunti in zile de sarbatoare)


Canonul 69 Apostolic: “Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cantaret nu posteste Sfantul si Marele Post al Pastilor sau miercurea si vinerea, sa se cateriseasca, afara de cazul cand este impiedicat de slabiciunea trupeasca, iar de va fi laic, sa se afuriseasca”.

(Postul nu este numai de bucate.. )

Laodiceea 52: nu se tin nunti sau zile de nastere in Patruzecime.

etc etc etc...

Nu, casatorit.

Da da, au fost scrise de un om, dar care a fost inca de pe pamant Sfant.

Taina calugariei este o alta mancare de peste si nu se referea acest text la calugarite. Este extras din Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi...DECI fac referire la FAMILIE...deci afirmatia ramane in picioare.

Of, of...si ce ar trebui sa promovam starea ta de pacatosenie? Sau ceea ce ne zideste, ceea ce nu alunga Duhul Sfant? Cum ne facem noi biserica Duhului Sfant?

Cand parintele sune ca sunt interezise cu asprime aceste zile...stie de ce spune aceste lucruri...daca ar fi fost si alte varinate sunt sigur ca le-ar fi precizat. Faptul ca sunt cazuri speciale si cuplul are nevoie nu zic nu...dar asta este in cazuri probabil foarte restranse.

Unde scrie 50 de ani?...nu stiu ce ti se pare caraghios...parintele spune "oarecare vreme după aceste"...se pare ca tu le stii mai bine...ma inclin.

Si ce ar trebui sa le spunem tinerelor cupluri? Desfranati fratilor, nu va nevoiti putin trupurile ca sunteti tineri si voi meritati tot ceea ce e mai bun, traiti-va viata, apoi spargeti-va capul ca e timp si de mantuire la batranete? Te-ai intrebat de ce bisericile sunt pline de batrani (daca nu cumva sunt goale) si tineri vezi foarte putini (si acestia majotitatea vin deja cu capul spart)?

Pai ce de ce lamuriri mai clare ai nevoie. Fiecare trebuie sa luptam cu propiile noastre neputinte (dar asta nu insemna ca trebuie cultivate, din contra tinele penru tine, nu mai sminti si pe altii).

..
 

ca sfat general
Incercati va rog sa nu iesiti din subiectul principal al temei topicului, pentru a oferi un material (informativ) cursiv si consistent, usor de pacurs.
Sigur ,. nu poti opri pe nimeni de la a spune si lucruri care nu au legatura cu esenta topicului, Insa Macar , sa ne straduim sa nu raspundem provocarilor.
Unele forumuri au optiunea "Raportare continut inadecvat" , iar aici intra "cuvinte depreciative, provocatoare sau insulte, sau afirmatii care nu au legatura cu suvbiectul etc."

Sunsray, numai in VT procrearea e singurul scop al casniciei.
In NT, casatoria e cruce, e o cale de mantuire in doi, asta, in primul rand. E iubire, e jertfa, e comuniune, e intrajutorare. Nu e redusa numai la sex, la prezenta sau la lipsa sa. Gandeste-te, Cununia e Taina, precum Botezul, Mirungerea, precum Spovedania, Impartasania... nu e curvie legalizata!

Uite aici un articol -
http://www.crestinortodox.ro/morala/...nei-70836.html

Uite ce zice si par. Cleopa -
129. Care este scopul evanghelic al nuntii crestine ?

Scopul principal al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu ( Facere 1, 28; 2, 18-24 ) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului pentru nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc. Apoi, ajutorarea sotilor intre ei, pentru usurarea vietii; infranarea trupeasca si evitarea desfraului si a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri sa fie spre preamarirea lui Dumnezeu ( Ivatatura de Credinta Crestina Ortodoxa, pag. 487; Dictionarul Teologic, Pr. I. Bria, 1981, pag. 95-96 )

Daca vei cauta in arhiva forumului,vei gasi multe postari referitoare la acest subiect.

Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Imi pare rau pentru tine, dar lucrurile stau cu totul altfel... "Cand parintele (Arsenie Boca) spune..." Nu vreau sa dau amanunte ce a insemnat Parintele Arsenie Boca pentru mine. Locuiesc la celalalt capat de tara, si cadoul pe care am dorit sa i-l fac sotiei de ziua ei cu ceva ani in urma, a fost sa ne reculegem impreuna la mormantul lui. Nu Parintelui ii gasesc vreo vina, ci interpretarilor noastre. Parintele vorbea la modul general, dar in particular stia ca omul e slab, ca face pacate, ca nu se roaga indeajuns... Ii cunostea pe toti si se ruga pentru toti, fie ei buni si rai, chiar daca parea extrem de transant. Ori noi ajungem sa ne intrebam de ce nu ne spalam mainile inainte de a ne aseza la masa, uitand ca am lasat-o pe mama in voia lui Dumnezeu... (Sper sa intelegi pilda la care fac aluzie si sa nu spui ca sunt confuz...) Voia lui Dumnezeu este aceea de a ne recunoaste starea de nevrednicie, si sa punem mai mult pret pe dragoste si blandete. Spui ca esti casatorit. As vrea sa cred ca ai si copii. Eu am doi baieti si cred ca i-am crescut cu frica de Dumnezeu si ma straduiesc mai departe sa fac ceva in acest sens, Dar recunosc ca uneori sunt si dezamagiri. Ei, si? Sunt copii mei. Ii cert, poate ii si pedepsesc, dar nu pot sa nu-i iert, mai ales fiindca stiu ca si eu am fost ca ei, poate mai rau chiar. Nu sunt copti inca, dar daca Dumnezeu va ingadui (si ma rog pentru asta), se vor intelepti ei cu timpul. Asa si in cuplurile tinere. Noi, amariatii care la vremea noastra eram viteji nevoie mare, venim acum si le cerem celor tineri: "Mai copii, ia vedeti voi ca asta sa nu faceti si nici asta si nici asta ca n-aveti voie!" Pai sigur ca le spunem, dar in sufletul nostru stim ca sunt vorbe goale, fiindca ei tot nu se pot abtine.
Am spus la un moment dat o gluma, dar nu stiu cati au patruns-o, si-am sa fiu mai direct. In loc de "Veti vedea astazi sarpele zburator care o zi zboara, o zi nu zboara, iar azi... nu zboara" o sa spun: " Dragi insuratei, veti vedea astazi duetul "pasarica in colivie si cocoselul inaripat" care sunt capabili de maiestrie absoluta, cand se deschide colivia. O zi canta, o zi nu canta. Azi ... nu canta... Dar nici maine nu cred ca sunt sanse, si nici saptamana viitoare... Poate pe 29 februarie sa dea vreun concert, dar numai de nu s-o imbolnavi chiar atunci, ca se mai intampla sa se amane concertul din cand in cand. N-am nimic cu Parintele, dar in mod normal, cine face notele, trebuie sa cunoasca si portativul. Daca n-ai fost beat niciodata nu stii ce inseamna sa fii... tulbure! Psalmistul (David) stia bine asta, si se smerea, iar Dumnezeu l-a iubit si l-a iertat. Rasfoieste Psaltirea (ca tot suntem in post) si-ai sa vezi ce frumoasa este si cat folos aduce!
Iarasi: "Parintele spune!..." Daca ai fi robot, probabil ai executa dupa un program dinainte stabilit. Dar noi suntem oameni si suntem supusi nu greselii, ci ispitelor. Uneori rezistam, alteori nu.
Cat despre 50 de ani... cu tristete constat ca nu ai simtul umorului.

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?

Sunt dur probabil cu pacatul care predomina...diferitele experiente nu ma incalzesc. Experienta ta ar trebui sa fie model cumva? Eu propun sa lasam la o parte Sfintii si sa ne apucam sa stabilim fiecare o regula, facem un ghiveci si apoi vedem ce iese. Prefer sa vorbesc din carti decat sa dau de la mine putere. Nu este normal ca sfaturile parintilor sa ne fie si etalon? Sau slabiciunile noastre ar trebui sa fie mai presus? Cine vorbeste de abstinenta tinerilor casatoriti cand preotul in predica le ureaza mirilor casa de piatra si "sa ne vedem la botez cat mai curand". Eu unul regret ca nu am tinut cu sfintenie aceste "reguli". Din pacate nu am stiut...acum ca stiu ma straduiesc sa le tin, iar celor care au cerut un sfat l-am dat mai departe.

Ai sa te arzi! Nu cer nimanui sa faca ceva...am sustinut o idee impotriva desfranarii si nimic mai mult. Nu inteleg ce te priveste pe tine viata mea personala, daca eu tin sau nu tin anumite canoane...te incalzeste daca eu tin sau nu, are asta vreun efect asupra adevarului, ar schimba cu ceva Sfaturile Parintilor? Noi discutam de ce ar fi bine sa facem sau nu. Nu este important cat si ce facem fiecare (asta este strict problema fiecaruia - de asta este duhovnic sa ne spovedim).

Foarte bine ca te recunosti pacatos, nicaieri eu nu am afirmat ca eu sunt vrednic. Numai atunci cand omul se jertfeste, se inrudeste cu Hristos, pentru ca Hristos este Jertfa. Ce sfaturi ai da celor apropiati, celor tineri (ca vad ca tot insisti pe slabiciunea celor tineri)?

ps: te rog daca poti sa raspunzi la ultima intrebare concret in cateva cuvinte (incearca sa nu deviezi...rapunde ce i-ai sfatui din ce am postat eu din sfaturile parintelui)

Nu prea ne intelegem dar nu mai are sens. Doar asa, imi vine sa merg inapoi cu gandul la exemplul cu medicul fumator care ii spune fumatorului sa nu mai fumeze!... E trist ca nu vrei sa intelegi acest lucru.

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant. Pai dupa razboi... eheiei (ca tot vorbeam de razboiul de 100 de ani!)
De fapt, chiar si acum, tu... "te straduiesti"... Pai eu ce spuneam, sa ne iubim pe tunuri? Nu; spuneam ceva de cumpatare, iar daca se intampla sa alunecam uneori, sa nu facem din asta un derdelus...
Ceea ce ureaza parintele ("Sa ne intalnim si la botez") nu limiteaza actul sexual pana in prima zi dupa ce sotia a aflat ca este insarcinata.
In situatia asta suntem toti, dragul meu, TOTI! Si fiecare dintre noi are toate motivele sa spuna din adancul sufletului: "Doamne, nu-mi socoti pacatele tineretii ca de te vei uita la pacate, Doamne, Doamne, cine le va suferi?" Cei tineri de acum, vor ajunge intr-o zi sa puna ce spunem si noi acum. Totul e sa vrea sa spuna, fiindca Dumnezeu le va arata cararea, numai ei sa nu-si impietreasca inimile!

OmuBun...Povesti, povesti si iarasi povesti! De unde stii tu cum traiesc eu? Ce legatura are cu subiectul topicului? Schimba placa! Ma tot aduci in discutia topicului fara nici un rezultat.

Te-am rugat sa-mi raspunzi la o simpla intrebare. Dar din nou povesti, povesti...

Vad ca ai dat intre timp un "edit". Insisti inutil pe aceasta idee. Cine sunt eu si in ce masura sfaturile mele trebuiesc tinute sau luate in calcul. Eu sunt pacatos si-atat.
Pe copii mei i-as invata doar atat: "Dragii mei, nu luati credinta in Dumnezeu ca pe o lectie de viata ce se potriveste intotdeauna celorlalti. In masura in care voi il iubiti pe Dumnezeu si faceti voia Lui, la fel va va ajuta si el in viata. Deci, orice-ati face, ganditi-va daca El va va ierta vreodata! Nu-L faceti sa fuga de la voi si sa nu vrea vreodata sa va mai vada! Tot ce avem, Lui ii datoram si nu avem dreptul sa profanam. Dumnezeu sa binecuvinteze toate gandurile voastre!"
Asta le-as spune copiilor mei. Celorlalti... "Intrebati-va parintii, nasii, duhovnicii... Eu sunt mult prea subiectiv si nu vreau sa-mi asum responsabilitatea unor sfaturi care pot fi interpretabile. "

Faceam referire la subiectul topicului. Sincer nu are rost se pare ca vorbim doua limbi diferite.

Da, da eu sunt nefumatorul iar tu cel care incerci sa ma convingi sa ma apuc de fumat?

Nu stiu ce e asa de greu de inteles. Am trait in pacat din nestiinta (nu stiam ca exista desfranatre in cadrul familiei). Acum ca stiu, incerc sa nu mai pacatuiesc. Ce e asa greu de inteles? Ce ascultare sau alte bazaconii tot infloresti?

Absolut de acord. Nu-mi permit sa dau sfaturi pe care eu insumi nu sunt (si nici n-am fost) capabil sa le tin. Si nici de-as fi capabil, tot nu sunt in masura sa vorbesc, fiindca Dumnezeu stie si cine-am fost, nu doar cel ce sunt acum. Cand Sf. Antonie a auzit pe cineva urland intr-o groapa, s-a dus si l-a intrebat: "Ce-ai, ma de urli-asa? Te-ai ticnit?" "Vai de capu' meu, sunt aici de trei zile si n-am mancat nimic" "Ei si ce, eu n-am mancat de 40 si tot nu urlu in halul asta!" Dupa un moment de liniste se aude vocea lui Dumnezeu: "Cu harul Meu, Antonie! Cu harul Meu!..."
Harul lui Dumnezeu nu vine peste noapte, nu vine la toti odata si nu vine la intamplare. Trebuie osteneala, dar si multa smerenie. Iar smerenia apare de obicei dupa ce suntem cu constiinta facuta praf.

Foarte fromoase gandurile tale si de apreciat. Dar eu ti-am cerut sa raspunzi la intrebarea legata de subiectul topicului. Mai citeste o data intrebarea si te rog sa fii la subiect.

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"

Frumoase ganduri din nou dar tot pe langa subiect. Din sfaturile parintelui ce le-ai spune? Sau sa trag eu concluzia...atata timp cat esti pacatos nu poti sfatui pe altul sa ia aminte la ceeea ce este folositor si ziditor?

Imi pare rau. Daca as da sfaturi de-ale parintelui, n-ar mai fi sfaturile mele. Parintele era un ascet si avea (pe buna dreptate) propria lui oranduiala in acest sens. Ii sarut cu smerenie crucea si mormantul unde a fost asezat, ii respect oranduielile lasate, dar eu nu m-am putut incadra acolo, iar daca as fi astazi de 20 de ani si mi-ar pica in mana acele sfaturi, tot nu ma vad in masura sa le pot tine. Nu merit sa duc viata pe care-o duc, nu merit sa am o familie atat de buna, nu merit nimic din ce Dumnezeu mi-a ingaduit sa am, sunt pacatos si slab, ma mai manii, mai scap vorbe nelalocul lor, ma mai mandresc, ma mai hazardez (ca si acum) in dispute neziditoare si care mai rau ma osandesc si desi stiu clar ca toate astea nu de la Dumnezeu vin, ci din alta parte... continui la 2.30 noaptea, sa fac voia "celuilalt"... Ce altceva sa mai spun... Oare nu-i destul de clar ca parerea mea nu conteaza absolut deloc?

Nu stiu daca va bucura cumva, dar pentru mine conteza opiniile amandorura.
Si va multumesc ca ati avut rabdarea statornica de a va expune si apara fiecare convingerile. Pentru mine, dialogul vostru este folositor si, credeti ori nu, m-am recunoscut pe alocuri in fiecare dintre voi. :)
Dumnezeu sa va binecuvinteze! AMIN+

In sfarsit...asta am incercat sa te fac sa intelegi ca nu eu sfatuiesc...eu sunt doar mijlocul de expunere a sfaturilor sa spunem...apoi fiecare ne straduim sa respectam (daca vrem sa le luam de bune bineinteles)...dar a ma tot aduce in dicutie pe mine si tine nu are nici un sens...filozifiile sunt de prisos...ce este esential si de retinut: ce este bine si ce nu este rau sau unde este pacatul in cadrul unei relatii dintre soti - asta ni s-a cerut la inceputul topicului.
Faptul ca nu te poti incadra in aceste oranduieli asta nu inseamna ca altii nu trebuie sa stie de ele.

Eu am incercat sa promovez elita Sfintilor nostri...ei ar trebuie sa fie etalonul nostru (pentru ca ei nu au venit, au lasat niste idei, sfaturi si gata au plecat si noi ne putem vedea in continuare de slabiciunile noastre fara a ne munci un pic trupurile).

ps: o seara binecuvantata iti doresc

felicitari
 

Atat d lui Ovidiu b. - pentru ceea ce a devenit....
cat si d lui Omubun pentru ceea ce este ....

Acelasi lucru l-am spus si eu. daca stiu ca o invatatura e buna, chiar daca eu nu am puterea sa o implinesc o spun la altul.Poate el e mai puternic decat mine si se foloseste si o tine asa cum trebuie. Si poate Domnul vazand dorinta de a informa corect pe fratele meu, imi va da puterea sa ma tin si eu de randuiala.
tin minte cum ne-am contrazis si noi la inceput pana sa realizam ca vorbeam de aceleasi lucruri:)

Pai ce pot sa zic, daca esti casatorit si mergi dupa regulile respective, felicitari desi nu neste neaparat o virtute in sine.
Oamenii sunt diferiti iar instinctul este unul din elementele care ii diferentiaza.

In ceea ce priveste regulile descrise..poate sunt un ideal dar nu inseamna ca sunt 100% obligatorii.

Eu iti spun ca sunt duhovnici, oameni buni, care au spus deschis ca unele parti sunt o exagerare.

Si ele sunt tot oameni, au acelasi "mecanism" biologic.
Daca un mirean, o mireana de fapt, se poate imbolnavi ca ii lipseste "saruri barbatesti", la fel de bine si o calugarita.

Asa este asta incerc sa etalez, sa promovez. Sunt convins si stiu ca nu este usor sa tina toate oranduielile. Ce pot dezvalui este faptul ca fiind si vegan este mult usor (de exemplu postul alimentar pentru mine este ceva normal, in post eu incerc sa adaug mai multa rugaciune etc). Dar o alimentatie mai usoara (redusa in grasimi, fermentatii etc) te face mai usor...te ajuta si pe plan spiritual in lupta cu pacatele (de exemplu desfranarea, mania, lacomia). Din lacomia stomacului se nasc alte patimi. Parintele Arsenie spunea "Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia". Multi spun ca nu e pacat ce bagi in gura - dar ceea ce bagi in gura poate genera ceea ce scoti din gura.
Desfrau poate fi si doar un gand chiar daca gandul este propia sotie (asta asa cred eu, nu stiu daca e corect, daca nu e corect va rog sa ma corectati). Eu de exemplu ma lupt cu desfraul in gand, vazandu-mi sotia este inevitabil uneori sa nu poftesti.

Da au fost mici contradictii, doar ca eu doream ca lucrurile sa fie foarte exact expuse, iar tu vorbeai asa la un mod mai general despre sfaturile parintelui (din memorie expuse) - era si normal sa nu fii exacta si atunci eu am intervenit cu copy/paste-ul meu (care vad ca nu e placut de cateva persoane) pentru a fi foarte clar si pentru a lasa loc de alte interpretari. Insa parintele Arsenie a facut foarte repede pace intre noi...avand amandoi evlavie la dansul. :4:

Slava Domnului! Sa multumim Domnului, caci fara de El nu putem face nimic. Insa trebuie ca si noi sa-L ajutam pe Dumezeu. Dumnezeu nu cere sa facem minuni, acelea le face El. El are nevoie de VOINTA noastra. Neputinciosi suntem fiecare dintre noi in felul nostru propiu.

Ei, draga Alin, lucrul asta pe mine unul ma mahneste... Sunt chiar acum mahnit, simt amaraciune...
Eu cred ca, atata vreme cat ne-am asumat o lupta personala si colectiva (ne straduim folosind forta comuniunii, prin rugaciuni colective, rugindu-ne unii pentru altii, sfatuindu-ne, purtindu-ne poverile unii altora dupa indemnul Apostolului), cand stim clar care ne este tinta si cat de greu e sa obtinem chiar si castiguri mici.... Atunci suna foarte demobilizator, pentru mine cel putin, sa aflu ca unele lucruri care mi se cer sunt, chipurile, "o exagerare".
Ma intoarce acolo de unde am plecat...
Vorbesc desigur in numele meu dar ma tem ca mai sunt si alti oameni care au nevoie, mai degraba, de incurajare si indemnuri spre urcus, eventual de sfaturi folositoare, de invatatura mai detaliata etc., iar nu de sublinierea faptului ca un lucru pe care nu il reusesti este o exagerare a altcuiva (aici altcineva fiind, nu-i asa, Biserica si canoanele ei, sfintii, cuviosii...).
Him... nu mi-o lua in nume de rau, dar cred ca e o greseala sa pui eticheta de exagerare atunci cand esti pus de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni sa treaca peste obstacole... (aceasta fiind, se intelege, demnitatea preoteasca)
Uite, daca un antrenor ar zice elevului, nu sari aici ca stacheta asta e o exagerare, cum ar fi?... mai degraba, cred, ar fi bine sa ii spuna cum sa isi imbunatateasca tehnica, sa il povatuiasca la antrenamente, sa il incurajeze in momentele de deznadejde. Iar daca nu si nu, atunci e in regula, poate sa spuna "nu e acum momentul sa sari atat, dar peste putin timp vei reusi mai mult, vei progresa".
Poate nu intamplator crestiniii sunt numiti "atletii lui Hristos" (Care a spus: "Fiti desavarsiti!...", desigur, nu imediat ci ca tendinta centrala a vietii, ca scop programatic.)
P.S. De-a lungul anilor am vazut la mine si la multi dintre oamenii cu diverse probleme personale (prin natura profesiei am aflat) cat e de nefolositor sa recazi in faza de contemplare a drumului spre eliberare de patimi.
In psihologia pe care o cunosc eu, sunt precizate de catre profesionistii domeniului cateva etape de crestere personala, de trecere peste obstacol. Prima este faza de contemplare, a doua de angajare efectiva in alternativa noua (de pilda sa traiesti fara droguri sau fara alcool sau fara sa iti mai rozi unghiile etc.), apoi de mentinere in noul mod de viata, apoi de generalizare a solutiei, a schemelor de gandire si comportare etc.
Din nefericire, cele mai mari esecuri se inregistreaza la pasii 1-2. Adica, vai, abia si-a asumat omul un ceas de trai hotarat fara tigari, de pilda, ca vine careva (uneori chiar terapeutul o mai tranteste...) si il duce pe om cu mintea in faza dinainte, punind problema ca si cum ar urma sa se lase de fumat, ca si cum in viitor va fi bine pentru ca se va lasa de fumat. In loc sa discute ca despre un lucru deja facut, ca despre un dar deja primit de la Dumnezeu (darul abstinentei), ca despre un mod de a fi la alt nivel de traire.
Acestia, daca vorbim de terapeuti, sunt aceia care nu doresc ei insisi sa se lepede de obisnuintele proaste si se dau baieti cumsecade pentru ca pur si simplu lor li se pare dureros sa renunte la viciu si cred ca si tu, pacientul sau clientul, esti la fel de indragostit de viciu ca si ei...
Ei bine, cred ca rolul preotului este sa arate mereu cu mana spre tinta. Mai bland, mai energic, ajutind pe cel care poarta "lanterna rosie", cu bunavointa, desigur. Dar mereu orientat spre varful muntelui! Nu acolo vrem sa ajungem?
Daca are cineva alt scop, e liber sa se intoarca la restaurant. Nu de alta, dar fie si gandul la o tuiculita fiarta sau la un vinisor langa soba ar putea sa intoarca pe unul mai nevricos din drum. Si e pacat. Uneori cei din urma se dovedesc cei dintai, prin harul Domnului si sprijinul duhovnicului care nu face concesii in miezul lucrurilor...
Imi cer iertare daca am suparat. Sunt mahnit pentru ca stiu bine care sunt consecintele abaterii, din cumsecadenie si "intelegere", de la indemnul spre efortul central: despatimirea, dupa puteri, in ritm propriu, prin harul Domnului.