Ei , exagerati !
Scopul meu primordial in aceea postare ,e ca nu poti hotari ca de maine il iubesti pe x-ulescu.
Ca nu poti hotari ca il faci tu fericit . Uneori,cand imi fixez un scop ,mai vin cu anumite asociatii de idei ,care luate separat , pot parea deplasate. Dar daca le privim in context, eu nu spun ca e bine sa aiba relatii cu acel baiat. Nu ! Ci spun ca exista un rau chiar mai mare decat acesta :sa fie cu el fara sa il iubeasca.
Normal, vina mea este ca nu am subliniat destul si care e binele in acest caz :anume sa lase iubirea dintre ei sa se infiripe daca va fi ,sa puna pret pe relatia lor spirituala mai intai .
M-am referit strict la cele 2 cai ,gresite ambele :sa cedeze pentru a il face fericit,sau sa creada ca altfel,baiatul ar fi nefericit ,si ca asta e singura cale spre fericirea sa.
Multi nu rezista acestei ispite,si aleg una din cai.
Dar si eu ,ca si dumneavoastra ,ca si majoritatea oamenilor,nadajduim catre o cale placuta lui Dumnezeu , in care sa nu facem nici compromisuri, dar sa traim si o iubire intensa cu partenerul de viata ,si sa fim astfel recunoscatori intelepciunii lui Dumnezeu de a aranja lucrurile asa cum noi nu stim.

Sincer,ma intereseaza mai mult acel caz ,parerile celorlalti,chiar parerile dv ,decat atacurile personale care le proferati , si interpretarile halucinante care le dati .
Voi continua sa imi spun punctu de vedere ,uneori exaltat,uneori gresit, dornic de o disputa de idei , dar niciodata nu voi cobori discutia mai jos,si intotdeauna va voi respecta ,si ma vor interesa ideile dv,mai mult decat ambalajul uman in care le imbracati

Si totusi, a ramas o variabila majora nelamurita.
Care e relatia lui cu Biserica?

NU vad nici o speranta/rugaciune orientata in acest sens.
Ciudat, din partea unei persoane credincioase..

Din mocirla mai iesi cum mai iesi ca de aia e pocainta,dar din impietrire mai greu.
Cel care crede ca le stie pe toate,cine il va mai putea salva ???

Nu ideile mele contează , ci "ideile"Sfinţilor Părinţi ! Te rog să dai masca jos , să-ţi ieşi din rolul ăsta de "nevinovat" ,şi să te apuci să citeşti , să asculţi , să înveţi , să înveţi să taci atunci când nu ai a spune nimic , şi mult mai rău în a sminti pe cei mai tineri decât tine . La "tratament" băiete, la sala de lectură . . . !

Oooo , buna seara Cristi !

Cum te-ai intrerupt tu din rugaciune si din lectura ca sa ma pui pe mine pacatosul, la punct.
Vad ca explicatiile vorbelor mele le ignori ca si cum nici nu ar fi ,hotarit sa gasesti,sa extragi ceva murdar in ce am zis .
Asa cum esti tu de hotarit sa faci ordine ,la fel sunt si eu de hotarit sa nu va las sa alunecati in interpretari rigide de cuvinte, uitand partea cea mai frumoasa a credintei : trairea ei cu inima .
Vorbele mele or fi proaste ,dar rigiditatea aceasta va duce la ura ,la departarea de ceilalti
,si nu mai vedeti frumusetea simpla a credintei ,preocupati in permanenta sa strecurati cuvinte . Da,asta e ocupatia de baza ,vinatoarea de cuvinte .
Pentru ca credinta s-a mutat in carti , si Dumnezeu plinge la coltul strazii

Când te-am chemat să participi la acţiuni umanitare, să ne întâlnim faţă către faţă mai mulţi , ai dispărut , te-ai ascuns ! Viaţa reală te omoară , omule ! Curajul tău este doar aici în cuvinte , precum şi iubirea , prietenia şi alte cele. Te-ai izolat de omul în nevoi,dar îl propovăduieşti aici pe forum , îi plângi pe umăr , îl compătimeşti , dar toate acestea sunt doar în imaginaţia ta ! De ce v\.nu spui celor de aici refuzul tău efectiv în acţiunile concrete derulate aici pe forum, în ajutorarea celor în nevoi ? De ce te ascunzi când este vorba să-ţi arăţi practic iubirea de aproapele tău ? De ce minţi , căci asta mă scoate din ţâţâni ! De ce ?

Am uitat să dau un exemplu:acţiunea pentru fratele Ioan ! Eşti tare în teorii , dar la practică eşti CATASTROFĂ ! ! !

Ei, Cristian, o fi avut omul alte lucruri de facut, fara ironie... Pe de alta parte, cand mi se intampla sa fac vreo milostenie (mica si cu inima si mai mica, precum ma cunosc) imi zic totusi sa multumesc Domnului ca m-a invrednicit pe mine, bietul de asa lucru, cat de mic. Dei, daca Domnul nu voieste sa fim milostivi cu unul sau cu altul, apoi nici nu vom putea fi.
Iustin isi face si el treaba pe aici cum poate, ca si altii, ca si mine, si in loc sa se foloseasca de o sugestie sau alta prefera sa faca pe istetul. Asa e la adolescenta, chiar daca asta poate dura un veac (de singuratate!...:). Te pui cu rebelul? Are si el fricile lui, si se apara cu istetimi mari, cu filosofari, cu mistocareli... Ca tot romanu, deh! (si eu fac la fel, deseori, din pacate...)
Asa ca eu nu m-as supara pe Iustin, atat doar ca imi e greu sa ii diger aberatiile. Si stii de ce imi e greu? Ca ma incomodeaza fix in aberatiile mele...:) Vorbesc serios!

Iata o vorba care ar putea sa fie frumoasa, daca jocul polisemantic al cuvintelor nu ar fi atat de bogat. Sau poate tocmai de aceea!...
Nu vrei sa detaliezi? Suna deja promitator. Chiar ma intereseaza, daca ai bunavointa si oleaca de timp...

Incepe te rog cu iubirea. Care anume "iubire", din multele cate sunt (de pilda iubirea pedofililor pentru copii, a heroinomanilor pentru drog, a betivului pentru o tuiculita, iubirea carnataresei pentru carnati, iubirea pictorului pentru culori si peisaje etc.) sprijina pocainta? Si cum intelegi pocainta?
M-as bucura sa deslusesti cate ceva din modul cum vezi lucrurile.

Am fost si eu in asemenea situatii,si poate inca sunt. Ce pot sa fac,nu stiu,e tare aiurea. Doar rugaciune,speranta,ascultare de duhovnic,alte solutii nu prea vad sa existe din pacate.

Cristi,din ce vad ma aseman mult cu tine,iar raspunsurile faptelor tale nu le vei vedea pe loc (nici tu si nici respectiva persoana),ci mai tariu,poate peste ani de zile. Abia atunci fiecare va trage foloasele sau osandele...

Este foarte posibil ca cel care pacatuieste cu buna stiinta sa nu se mai poate pocai niciodata. Hristos a suferit destul petru noi. Sa pacatuim cu voia si in asemenea hal inseamna sa Il mai rastignim o data, pe baza ca ne putem pocai. Caci pocainta nu inseamna pur si simplu ca iti ceri iertare, ci ca pacatul tau, care trebuie platit, este aruncat asupra lui Hristos care va suferi pedeapsa in locul tau. Daca esti dispus sa faci asta lui Hristos, cu buna stiinta si impietrire, nu ai cunoscut niciodata dragostea pe care o predici.

Exact in aceea zi s-a intamplat sa am o delegatie in afara bucurestiului.Stiam ca nu o sa bagi in seama motivatia mea, ca nu o sa retii decat refuzul, asa ca ti am transmis atunci o pagina cu My IP si localizarea lui ,ca sa vezi ca nu iti raspund din Bucuresti. Normal ca ai ignorat-o si ti-ai facut de atunci o impresie proasta despre mine.
Ar fi fost cea mai mare bucurie sa fiu alaturi de voi,dar ce sa fac...asa s-a intamplat.
Macar sa ne pastram toti aceasta dorinta de actiuni concrete,ar fi cea mai mare victorie,indiferent ca unii suntem buni sau rai, ca ne uram noi sau ne iubim. Macar fata de altii sa ne unim .
Vezi,culmea paradoxului,ca amandoi gandim la fel referitor la acest subiect al faptelor concrete ,si poate si multi altii , dar ne pierdem in certuri si discutii sterile pe aici

Cred ca discutia despre acest subiect se cam sfarseste aici,fiind momentul cand userii pornesc pe fire separate!

Mai ales ca initiatoarea topicului si-a facut o idee despre MAJORITATEA raspunsurilor primite,observand si ea ca au abundat sfaturile care au indemnat-o sa stea deoparte de pacat decat cele(mai precis unul singur) care au trimis-o in valtoarea proceselor de constiinta.

Ma bucur mult ca din tot ce am zis ai retinut aceasta ,ca daca nu aveam ceva de zis, nici nu as fi vorbit in fata ta.
Pentru ca,chiar aceasta vroiam sa iti transmit. De cand te urmaresc tu oscliezi cumva ,ai inaltimi ametitoare ,dar si slabiciuni si cautari ,mai ceva ca ale mele (daca pot fi luat ca reper negativ) :)
De care iubire vorbesc eu ? De iubirea de Dumnezeu,bineinteles, de Dumnezeul cel Viu.
Tot ce ne inconjoara e atat de minunat,oamenii sunt atat de minunati. Ba chiar si natura parca e o simfonie ,in acord parca cu sufletele noastre . Fiecare clipa are un farmec extraordinar ,fiecare om intalnit este extraordinar de interesant,fiecare situatie are intelesuri ascunse la prima vedere .
Fiecare clipa si traire toata frumusetea lumii,totul,vine de la Dumnezeu.
Nimic nu este in afara Lui.Tot ce este bun si frumos vine de la El,si totul in jur asa si este.
Fiecare clipa mie imi smulge strigate de admiratie ca unui copil,si singura rugaciune care o spun non stop este aceasta :"Slava Tie Doamne,slava Tie !"

Aici s-a intamplat un click ! M-am gandit asa: eu invatasem ca rugaciunea inimii trebuie sa fie permanenta ,ca pocainta greselilor mele ar trebui sa fie singura care sa imi ocupe mintea non stop. Cum oare am ajuns ca aceea rugaciune ,rostita oarecum mecanic,sa fie inlocuita de aceasta : de lauda si slava a lui Dumnezeu ?
Poate Dumnezeu dorea o rugaciune mai buna de la mine,una venita din inima ,mai sincera .Si atunci am fost coplesit cu bucurie ,mi-a dat liniste si deschidere ca sa vad frumusetea lumii si ca sa inteleg ca toate sunt de la El. Mi-a umplut sufletul de dragoste ,ca in permanenta sa fiu indragostit de El, si El sa ma binecuvanteze prin fiecare clipa de frumusete care o descopar in lume.
Iubesc oamenii ,viata ,si tot ceea ce vine de la Dumnezeu . Ba chiar si pedepsele Sale sunt ca o mangaiere aspra,caci si acelea sunt inundate de iubirea Sa.
Darul lui Dumnezeu nu se poate confunda ,ca aduce ceeea ce nici nu visai ,si indurarea Sa e mai mare decat am astepta noi in cele mai optimiste vise

Si ca sa ajung la ultimul punct,cel care te intereseaza ,la vremea pocaintei ,de abia acum poate incepe pocainta ,cand ai invatat sa iubesti. Pentru ca de abia acum ai ce regreta .
Toate clipele frumoase,cand nimic nu te ar fi fortat sa faci raul,toata splendoarea pe care ai ratat sa o traiesti, tot raul gratuit care l-am facut ,cand totul in jur e inundat de lumina
Aceasta e adevarata pocainta,cea cu lacrimi amestecate de fericire si de ciuda pe mine, Doamne iarta-ma ca nu am stiut ca esti asa de aproape.
Stiu ca Tu ierti orice ,ca bunatatea Ta intrece cel mai negru pacat al meu , dar imi e asa de ciuda ca am fost ca o pata murdara in acest ocean de frumusete ,incat plang doar ca nu am fost,asa cum Tu ai fi vrut.
De partea Ta este mangaierea, de partea mea este suspinul , ca nu m-am ridicat la inaltimea nesfarsitei Tale iubiri.

Scuzati-ma pt interventie,doar voiam sa lamuresc daca acest thread este urmarea celuilalt intitulat"Cam ce parere aveti?"Adica este vb despre aceeasi persoana?

"Cunosc un baiat crestin ortodox, apropiat de Dumnezeu, care isi doreste mult sa cunoasca o fata crestin ortodoxa, apropiata de Dumnezeu pentru a intemeia o familie. Cauta acest lucru de mult timp.

Voi ati interveni prin "mijlocirea" unor posibile intalniri/contacte sau v-ati axa mai mult pe rugaciune si mai putin (sau deloc?) pe astfel de gesturi?

Doamne ajuta!"


Apoi,pe un alt thread mai prafuit din 2009,am gasit o indrumare numai buna pt acest subiect,fiind socant mai ales ca acest comentariu va apartine,deci scris si gandit de dvs(pt altcineva se intelege).
Ce s-a intamplat intre timp,din 2009 pana acum?
Sa inteleg ca nu mai credeti in aceleasi valori?


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...267#post194267

Tanguirea aceasta imi aminteste de Fericitul Augustin, cel din Confesiuni... Are un farmec poetic aparte. Provenind, poate, din inima ranita, sfasiata.

Pe de alta parte, intrucat ma regasesc in tonul/muzica postarii tale pe mine cel de care vreau sa scap, iata ce vreau sa iti transmit:

1. Nu sunt nesimtitor asa incat sa nu fi auzit strigatul tau inflacarat legat de dragoste. Si durerea ascunsa sub racketul iubirii de Dumnezeu. Am auzit. M-a miscat. Ma bucur ca te-ai hotarat si ai scris ce simteai. Ai avut incredere in noi, forumistii. Te-ai dezvaluit.
Pentru acestea iti multumesc si admir alegerea ta.
2. Fiind destul de trecut prin aceasta ipostaza pe care o descrii in postarea ta, iata opinia mea:
- cauta sa traiesti in curatie/ nu mai bea, lasa substantele toxidependentei, lasa sexul din afara ordinii puse de Biserica, lasa visarile de tip reverie, lasa mascariciul afectat din noi, umflatul si bombasticul si melancolidul, chilotzarul si dracescul mascarici afectoid, lasa-l sa moara.
- stai sub ascultare, chiar de-i aspra
- retine ca viata crestinului nu este, pentru lungi perioade de timp, decat asceza. Harul coboara (sau urca!) in om, precum se lasa cununa de lauri pe umerii atletului de la maraton: dupa mari si extrem de dureroase eforturi
- obisnuieste-te cu adevarul elementar ca efuziunile lirice pe care le consideri (dureros de gresit) duhovnicesti, sunt doar revarsari de hormoni indulcitori ai creierului iscate de durerea orgoliului, a frustrarii, a ranilor mandriei, a frustrarilor sexuale, a frustrarilor legate de putere, de obsesia puterii asupra lumii, de ranile narcisismului care nu se mai satura de slava desarta
- nu confunda harul cu persoana Dumnezeirii (vezi te rog postarea mea de la sectiunea Patrologie, cea din Grigorie Palama)
- imbisericeste-te prin acordarea timpului tau slujbelor toate

Omule, suntem nebanuit de mult indraciti, nebanuit de mult. Cand mai ai lirisme din acestea, retine sfatul meu: da-ti cateva perechi de palme, ia o bata si arde-ti cateva in turloaie, pune pe cineva sa te scuipe, sa te ocarasca, sa te batjocoreasca si stai nemancat cateva zeci de ore. Si spune doar atat: Doamne, iarta pe porcul de mine!

Prietene, o sa spun o mare grozavie aici pe forum dar asta doar ca marturisesc sincer din cercarea mea (am trait de multe ori in zona unde vad ca te perpelesti si vrei sa ne duci si pe noi): prietene, nu Il cunosti pe Dumnezeu. Ne livrezi un produs contrafacut. Un surogat. Am zis, de vrei sa asculti ghimpele meu...


Dumnezeu sa ma ierte!

Ce sa se intample?
Cand se intoarce iarasi, diavolul acesta nesuferit de puturos al curviei, gaseste casa curata si, de bucurie, mai ia si alti cativa colocatari dracesti de-ai lui sa se desfete in bietul suflet de om.
De pilda, in legiunea draceasca e si dracul trambitas, mesagerul, care striga si canta frumos si catre altii, pe cai mereu viclenite, ca sa treaca si ei in curvie.
Ce sa se intample? Avem un exemplu de cum sfasie dracii sufletul oamenilor. Nemilos si mereu viclean, scarbosii...
Colega noastra s-a intors la ce stia mai bine. Sau la cine... Sa ne rugam pentru sufletul ei, pentru sufletul nostru pacatos.

Offf ,ne de-am trezi macar in al 12-lea ceas :(
Dar si cand ne trezim,vai si amar daca ne aflam goi si vatamati,si spurcati,de nu se mai alege nimic de sufletul nostru!!!Trezitul din pacat este inceputul unui dificil si dureros proces de dezintoxicare.

Nu este mai intelept sa practicam profilaxia pacatului decat sa ne punem speranta in pocainta si iertarea de dupa?
Numai managementul dracesc poate sa vina cu o asemenea promovare:"pacatuieste azi caci te poti pocai maine!"

Da, da, da, de mii si mii de ori DA! Da soro, da, multam din suflet ca ai reamintit un lucru fundamental. Multumiri!....:))
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN+

Asupra mea unele din observatiile tale sunt bune, si la sfaturile tale o sa meditez .Nu ca nu as stii aceste lucruri ,dar faptul ca mi le-a zis personal un om, pt mine a fost important, nu au mai parut asa rigide . Dar nu stiu cum am ajuns eu in centrul atentiei ,ca parca nu de mine era vorba in acest thread. Macar am intrevazut ce deranjeaza la mine , lirismul ,ma face de neinteles. O sa caut sa vorbesc mai rational,sa se inteleaga mai bine ce zic.

Si mai adanc de atat , sunt unele diferente de conceptii , care ma fac sa cred ,ca nu sunt inca ortodox .Cred ca am doar o dragoste pt ortodoxie , si este o mica persoana in mine care iubeste invataturile ortodoxe. Dar cu fapta,are dreptate Crsiti ,nu prea fac mare lucru in spiritul ortodox (a nu se intelege insa ca nu fac fapte fata de oameni , ci fata de mine nu fac ) .
Oricum ,nu voi inceta sa va aduc mereu aminte de iubire, care este cheia a toate , oricat de enervant , slab , si lenes as fi. Doar iubirea face dintr-un neortodox un ortodox , si dintr-un ortodox un sfant !

Doar iubirea a ajutat-o pe fata care a initat acest topic sa dea aceasta minunata solutie
indiferent de pacatele ei anterioare,pe care toti le avem.Pentru ca solutia ei implica ,gandirea la celalalt,sacrificiul, si nu la tine insuti,si lasarea in voia lui Dumnezeu.

Stai linistit ca nu pacatele ei anterioare ne-au mobilizat interesul ci cele viitoare !!!
De regula caderea in pacat si face progresiv,din rau in si mai rau...De ce sa nu stea departe acum,cand inca ii este bine si a scapat putin vatamata din incercarile anterioare?

Cine ii poate garanta ca se mai poate salva si dupa incercarea asta?Tu?
Iti iei tu uriasa raspundere sa-i dai sfaturi"sa iubeasca"urmand sa platesti pt ea?

[

Dupa cum am promis o sa incerc sa vorbesc rational,pentru ca uneori chiar nu inteleg cum ajungeti la concluzii asa departate de datele de intrare
De ce o banuiesti de pacate viitoare ,cand ea spune acum ce are de gand sa faca,si nu se vede nimic pacatos in ceea ce spune?

Pai sa se iubeasca normal ,asa,ca orice alta familie care urmeaza sa se intemeieze,daca va exista dragoste de ambele parti . Ce e asa gresit in asta ,ca nu inteleg?
E suficient ca ea nu mai vrea sa pacatuiasca ,si sa o ia cu iubirea trupeasca inaintea adevaratei iubiri ,cea sufleteasca .Inseamna ca a invatat ceva bun din experientele trecute.

Este un inceput bun sa scrii mai rational,insa pt asta trebuie sa retii si "datele problemei"atunci cand sunt expuse de cineva,sub forma unei dileme/intrebari pe forum,pt a interpreta un raspuns pe masura.
Deci mare atentie la text,pe viitor:


deci????

Pacatuind cu premeditare?
N-as zice deloc. Din contra!
Cu fiecare pacat, de orice fel, pe care il facem, diavolul ne mai injecteaza o doza de somnifer ca sa ne anestezieze simturile duhovnicesti, sa ajungem intr-o stare de lentoare sufleteasca, cu amanari ale cautarii caintei, impinse pana la abandon, pentru ca scopul lui e sa nu ne mai trezim decat direct in iad.

E chiar pacat impotriva Duhului Sfant si socoteala demonica sa-ti inchipui ca daca nu ai cainta pt. starea actuala de pacatosenie, ai putea-o dobandi daca ai face un pacat cu premeditare.

Imi dai voie sa intreb ceva?
Sa zicem ca regasesti o persoana draga tie dupa o ratacire prin desert, suferind teribil de o sete devastatoare. Tu ai la tine o sticla cu apa, insa e contaminata de o bacterie care odata ingerata poate provoca in timp complicatii majore. Nu pe moment, ci in timp, de cele mai multe ori, ducand la moarte.
Ce decizie iei? Ii dai sa bea din apa aceea salvand-o astfel sa nu moara de sete (pe moment)?
A salva pe moment pe cineva de la o agonie, provocandu-i tu insuti, mai mult ca sigur o agonie chiar mai rea in viitor, poate fi considerata o fapta de iubire? Stiind ca virusul odata ingerat va face ravagii ulterior.

merg la duhovnic. Ii expun problema si fac ascultare de sfatul sau.

@Yasmina
Pai la inceput a ezitat fata,dar apoi a spus la ce concluzie a ajuns la sfarsit.Eu la sfarsit ma refer ,la concluzia care a ajuns la sfarsit. Deci dv nu a-ti fost atenta la ce se referea postul meu. Dilema de la inceput intradevar ,era dubioasa.Dar chiar dubioase cum erau solutiile initiale ,se vedea dupa ea ca nu le va urma,ca doar mai trecuse prin din astea. De acord cu intransigenta pentru pacat. [b] Dar intransigenta trebuie sa fie pentru orice pacat ,nu numai pentru unele.[B/]
Pacat este si iubirea trupeasca inainte de casatorie ,pacat este si casatoria cu cineva care nu il iubesti,caci atunci te substitui lui Dumnezeu,care doar El poate face 2 oameni sa se atraga
Si tot pacat este sa condamni un om, sa nu gasesti calea optima prin care sa il ajuti,si sa te repezi cu acuzele.
Si tot pacat este sa il lasi sa faca ce il taie capul, caci inseamna ca nu te ingrijesti de sufletul sau.
Asa ca de accea insist pe iubire atat,pentru ca doar ea ne poate da cea mai inspirata cale in a ajuta un om,caci ne face sa ne punem in pielea sa si sa intelegem prin ce trece.Si ne face sa intelegem cum sa ii prezentam solutiile,sa avem si metoda,fara sa pierdem contactul cu el.
In cazul acesta fericit, sfaturile voastre (bune),ale mele (mai rele) ,au ajutat-o in cele din urma pe fata sa vada singura care e adevarul,si anume: sa se lase in voia lui Dumnezeu,si sa nu mai caute solutii 'umane' cu orice pret.

Dupa aceasta apoftegma, dupa multe altele pe care le-am primit in dar de la tine, pot oare sa te intreb ceva? In numele unora dintre forumisti, Delia. Cu toata pretuirea, cata poate fi in inima unui nemernic cum sunt eu.
Tu esti fericita?

Poti, da lasa mai bine pe altii care te pretuiesc la randul lor, sa spuna daca esti asa nemernic cum vrei sa pari.
raspunsul meu e work in progress :)

Mai grea ar fi dilema daca e de ales intre a muri persoana aceea de sete oricum peste cateva ore,sau a ii face o ultima bucurie ,racorindu-i buzele ,chiar cu apa aceea infectata.

Persoana care a inceput topicul era la fel, intre 2 rele : a pacatui trupesc ,si a se minti pe sine si pe baiat ca il iubeste.
Ambele sunt rele,buna a fost doar solutia ei de la final ,de a se lasa in mainile lui Dumnezeu .Toti a-ti vazut doar raul pacatului trupesc,si bine a-ti facut . Dar si sa stai cu cineva fara ca Dumnezeu sa iti dea iubire pentru acel om,cum incerca ea sa faca, e la fel de rau .Asta era de fapt fondul framantarilor ei. Dar cum puteti intelege asta ,voi ,care sunteti atenti doar la cuvinte ,daca cineva a zis un pacat sau nu, si nu incercati sa intelegeti prin ce trece de fapt un om ? Reduceti pacatul la cateva reguli , uitand ca de fapt pacatul este intreaga alterare a firii unui om .

E alegerea noastra de a fi "alterati" sau nu !
Pacatul nu poate fi incadrat in niste reguli , precum dai de inteles , el nu este o fatalitate ! Poti trai in pacat pana la moarte , precum si in curatie , si in pacate ( greseli) extrem de mici , e alegerea ficaruia in parte .
Uite iti dau sa citesti un articol extrem de pertinent scris de Adrian Cocosila , nimeni altul decat Adminul acestui site (forum ) Este un articol scurt dar la obiect:http://www.crestinortodox.ro/editori...tul-97109.html

Sa-mi spui sincer parerea ta !

As vrea sa il vad si eu pe ala dintre noi care are greseli extrem de mici ! :)

Fiind seriosi acum,articolul trimis de tine cuprinde invatatura ortodoxa generala despre pacat, si normal ca sunt de acord cu el. Spre sfarsit spune prin sf Antonie cel Mare ca pacatul este reaua intrebuintare a firii ,lucru cu care iar suntem toti de acord.
Si apoi vine concluzia optimista, a autorului sau veniind tot din patristica,ca pacatul nu e o fatalitate ,ca poate fi invins. Poate ar fi trebuit continuat mai detaliat si cum.

Cert e ca in cazul nostru,daca Dumnezeu ii va mentine hotarirea ,fata respectiva a reusit sa se smulga dintre 2 ispite pacatoase. Deci e clar ca pacatul poate fi invins .
Completarea mea a fost ca daca ar fi privit doar la pacatul trupesc ,nu ar fi reusit asta.
De aceea am zis ca pacatul ne cuprinde intreaga fire. Pentru ca ea si-a dat seama ca intreaga ei viata de pina atunci e pacatoasa ,nu doar pacatul trupesc,ci si chinul adus celorlalti,si ei insisi, si nu a mai vrut sa inainteze pe aceea cale, si nici sa distruga viata unui om. Asta e tot ! E asa de mare diferenta dintre conceptiile noastre ?

De vazut , poate n-ai cum sa-l vezi , caci el nu prea sta la clevetit pe un forum , nu se bate cu pumnul in piept ca le stie cam pe toate , nu filozofeaza in desert , nu indeamna spre invataturi gresite , spre pacate provizorii , nu tasteaza , mediteaza , se roaga , citeste , nu se faleste , nu umbla cu desrtaciuni , nu gandeste la ele , se multumeste cu putin , nu are sapte fete , umbla mult pe teren , ajuta , iarta si iubeste cu adevarat . . . Nu crezi tu oare , ca sunt destui in astfel de situatii ? Crezi ca Sfinti sunt numai cei trecuti in calendar ?
"Fugi domnule cu tampenile astea , caci toti au cate un cusur , cat de mic , dar il au " ! Da , asta spune nebunia si mandria noastra . dar draga Iustin , sa sti ca sunt extrem de multi OAMENI . . . !
Mergi pe teren si cauta-i !