Nu m-a deranjat nimic, ai înţeles tu greşit. N-am făcut decât să observ (repet) ce fantezie ai.

Familiile cu care sunetem noi prieteni isi vad de treaba ,nu se tin de distractii extraconjugale.
Sunt oameni care muncesc ,isi fac griji cu copiii ,pt.ziua de maine ,etc.
Nu toti sunt credinciosi practicanti.
La mine la servici la fel ,vad ca marea majoritate sunt familisti convinsi .Ce au in cap ,nu putem sti.
Poate in strainatate e altfel .E adevarat ca in lumea medicilor e mai multa usurinta ,poate pt.ca au bani si devin mai atractivi.

Anna , si eu simt la fel legat de prea multele reclame/filme/ziare cu femei dezbracate, si simt pe propria piele efectele lor asupra barbatilor.

Anna21, eu am ceva mai mult de 21 de ani in orice caz, dar nici eu nu cunosc UN barbat (insurat/neinsurat) care sa nu fi inselat vreodata, si din cauza aceasta nu am incrdere aproape deloc in ei si nici intr-o viitoare casatorie. Nu mai vad rostul unei relatii, cu toate ca eu inca mai cred in mos craciun

Dar câţi dintre cei pe care-i cunoşti sunt credincioşi (lui Dumnezeu)? Fii întâi tu credincioasă Lui şi caută un bărbat la fel, care din dragoste de Dumnezeu să se ferească de păcat. Pentru că orice păcat e opusul iubirii. Poate nu va fi uşor să-l găseşti, însă lasă-L pe Dumnezeu să aleagă pentru tine; cu riscul de a rămâne „doar” cu El.

si totusi exista barbati fideli...
 

Sotul meu este unul dintre ei, si suntem casatoriti de aproape 14 ani, avem 2 copii. Nu este o lauda, nu stiu cat este meritul meu, dar ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Si mai cunosc si alti barbati credinciosi sotiilor lor. Nu trebuie sa disperati fetelor, rugati-va la Dumnezeu sa va scoate in cale barbatul credincios, mai si cautati-l... Poti sa-ti intalnesti viitorul sot la biserica, dar si la discoteca. Depinde pe unde umbli si ce cauti.

Iertati-ma daca v-am suparat.

si pentru noi........ cele inselate..., ce sfat aveti? ce credeti ca e mai bine sa facem? sa ramanem alaturi de sotul care ne inseala sau sa il parasim?
Cartile sfinte ne sfatuiesc sa ramanem si sa ne rugam mult, pentru noi, pentru familie, pentru sotul care ne inseala.

Daca barbatii pot fi fideli unei singure femei? Desigur. Mamei lor. Ca in cantecul acela: "Mama lor la toti!"
Acum mai in gluma, mai in serios, asa cum vad eu lucrurile, barbatii sunt un fel de copii: cu cat incerci sa-i stapanesti mai mult, cu atat se razvratesc si fac pe dos.

Floare alba, Floare alba... cata dreptate ai!... Dar, daca ne incredem prea mult in noi insine, ne pomenim fara sa ne dam seama in niste imprejurari cu totul "delicate"...
Din capul locului, personal nu-i consider "barbati" pe acei indivizi casatoriti care merg la prostituate. Desigur, unii poate au motive intemeiate, dar oricum eu personal sunt impotriva sexului de vanzare.
Toata viata mea de "casatorit", am primit libertate deplina sa fac ce vreau. Dar tocmai aceasta libertate "ma leaga" iremediabil. Cum as putea sa calc stramb, dupa care s-o privesc in ochi? Unii pot, dar asta este ipocrizie, dupa parerea mea. Si oricum nu ramane neplatit.
Dar am observat ca asta nu-mi da dreptul sa strig catre altii, cat de "virtuos" sunt eu, fiindca nu e meritul meu, sub nici o forma. Adulterul nu se face "batand din palme". Fiindca Dumnezeu iti zadarniceste planurile mult timp si trebuie sa fii de-a dreptul indaradnic sa nu intelegi in ce rahat te bagi. Indiscutabil, ispitele vin. Si cu cat le alungi mai mult, cu atat tentatiile sunt mai greu de... alungat. Ca atare, oricat ne-am increde in noi, nu avem voie sa-l provocam pe vrajmas, fiindca are multe metode de a ne pune piedica. Eu sunt unul dintre cei care m-am considerat extrem de abil, dar m-am impiedicat cand ma asteptam mai putin. Si nu pot invinovati pe nimeni fiindca am dorit "sa ma impiedic"... Dupa care am primit "avertisment" chiar a doua zi, de la Dumnezeu.
Uneori stau si ma gandesc daca suntem capabili sa descifram mesajele pe care ni le trimite Dumnezeu. Boala este modul cel mai trist de a primi un mesaj. Dar marea majoritate a acestor mesaje sunt dintre cele oarecum "fericite". Exact ca in serialul acela "I Shouldn't Be Alive". Dumnezeu te "salveaza" miraculos din intamplari stranii, cand nici nu-ti vine sa crezi cat de aproape ai fost de moarte. Daca "te conectezi" pe acea coordonata a mesajului, vei intelege, si-ti vei schimba viata. Daca nu? Cred ca nu exista "daca nu". Dumnezeu nu "strica" mesajele cu cei care nu se vor conecta pe acea coordonata...

Exista resurse (carti) cu sfaturi practice pentru asta.. Trebuie sa inveti ce sa astepti, ce sa faci (ca sa nu agravezi situatia si sa te protejezi emotional). Cred ca exista si situri de suport (in engleza). Cauta pe google.

In opinia mea (chiar am prietene care trec acum prin asta, nu exagerez cand spun ca e ceva f comun), primul pas il faci inapoi. Te detasezi de problema si incerci sa-ti pui ordine in ganduri si sa gasesti un oarecare echilibru emotional. (Adica nu-l confrunti: "ce ai facut?" etc.. ). In prima etapa ai grija de tine (incepi cu lucrurile simple: mananci, dormi, vorbesti cu prieteni, faci sport - ff important - , plimbi cainele, gatesti ceva bun si inviti prietenele etc... tot ce trebuie ca sa te simti bine.
Trebuie sa stii ca daca tu il invinuiesti, el devine devensiv (chiar agresiv). Nu o sa zica: "vai, dar imi pare atat de rau". Tonul face muzica. (Ai grija de tine si nu vorbi decat cand stii exact ce spui si unde vrei sa ajungi.)
Abia mult mai tarziu confrunti problema.. cand ai resursele (emotionale) si stii ce urmaresti. Succes.

eu daca as fi in locul mihaelei as pleca cu copii cu tot. Asa gandesc acum....si sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung intr-o asemenea situatie(nu e un sfat!).

priceputule ai dreptate din cei pe care ii cunosc niciunul nu merge la biserica,iar pe cei care ii intalnesc in biserica nu i-am luat la intrebari:).

Doi doctori mi-au recomandat sa am relatii cu un barbat anul trecut (unul la urgente in Galati si celalalt in Bucuresti -am crezut ca sunt la menopauza deoarece imi scazuse progesteronul foarte mult)...daca nu, pot face cancer mamar sau alte boli.

In ceea ce priveste barbatii..cu parere de rau sunt putine exemple bune in jurul meu...majoritatea rele.

Eu traiesc in alta cultura si desi aici oamenii inseala si mint mult, totusi observ ca majoritatea femeilor incearca sa salveze casnicia, nu fug.
Si abordarea este diferita. In general romancele spun: "ia copiii si pleaca" (unde? Nu e loc sub soare unde sa nu cari problemele cu tine). In sua ti se spune: "gandeste cu grija si ia ce decizie ti se potriveste cel mai bine" sau "alege cu grija, eu te sprijin in orice directie o iei".. etc.. Adica primul pas este: gandeste ce vrei cu adevarat.
Copiii nu sunt un accesoriu, ei sunt in egala masura ai tatalui si ei nu sunt pregatiti (si nici nu este cinstit) sa preia si sa aplice "etichetele" mamei.

Si in general, divortul este un act de egoism.
Aaa, imi amintesc un articol interesant despre asta (este in engleza):
http://blog.penelopetrunk.com/2012/0...sh-dont-do-it/
(Am vrut sa dau si linkuri catre replici, artiolul ei a facut valuri pe net, dar in replici limbajul nu este chiar politicos.. )

Eu cred ca din fiecare lucru care se intampla trebuie invatata o lectie (sau mai multe). Nu poti sa o iei la goana fara sa intelegi ce si de ce.. risti sa cazi in aceeasi groapa sau mai rau.

femeile in general sunt mai inclinate catre impacare, dar eu sincer nu stiu cum mai pot trai langa un barbat care calca stramb. daca divortul este un act de egoism, adulterul ce mai e?
copii apartin celor doi, dar in general femeia este cea care se ocupa mai bine de cresterea lor , desi sunt multe cazuri in care ei raman alaturi de tata. daca o relatie nu mai functioneaza cel mai bine este sa te desparti, copii nu cresc sanatos intr-o familie in care este mereu scandal, in care parintii nu se inteleg. loc sub soare este pt fiecare in parte!

in viata invatam din toate, dar daca cineva pe strada imi da una in cap si fuge cu geanta, ce sa invat de aici?

CORECT...FOARTE bine spus!

exact, cu toate ca barbatii sunt cei care, in familie, gresesc cel mai mult !

de cele mai multe ori, femeia (mama si sotie), trece peste multe pentru a avea liniste in familie.

ce le mai place la unele femei sa se victimizeze...

suzana, da asa e, dar aici este si un avantaj. e bine ca unul dintre cei doi sa stie sa lase de la el, altfel nu se poate. asa e si in mediul de afaceri:) .

Desi eu nu stiu cum as reactiona la o asemenea experienta sinistra,gandurile de acum dinspre maturitate imi vor spune sa ma sacrific macar pt o perioada si sa incerc sa salvez familia,macar sa nu zic ca am dat bir cu fugitii si sa nu port eu vina destramarii unei familii incropite cu atatea greutati si ispite in ziua de azi.

Am spus o perioada,adica as stabili un termen pt cat as putea sa astept restabilirea echilibrului in casnicie;apoi cantarirea minutioasa a detaliilor,in ce circumstante s-a produs adulterul,in unele cazuri nu este decat accidental unde barbatul este un soi de victima,mai slab,mai usor de pacalit,ademenit-in alte cazuri,barbatii care comit adulterul sunt cei care traiesc o obsesie permanenta a relatiilor sexuale,deci traiul cu asemenea specimene nu reprezinta chiar o surpriza!
In cazul de pe urma,vina nu mai este totalitara a adulterinului ci si a celui care l-a acceptat in casatorie cu bunastiinta,cunoscand faptul ca este curvar.

Insa nimeni nu prea este dispus sa-si asume partea lui de vina(dealtfel,eu nici nu caut vinovati ci doar oameni cu o gandire matura care sa duca mai departe firele logicii in asemenea cazuri de esec)!

Oricine isi poate lua lucrurile care-i apartin(mai nou aici intra si copiii)si tranti usa;aceasta alegere este una foarte usoara si convenienta,cel mai greu este sa fi un supraom,sa ierti,sa astepti,sa ai rabdare,sa iubesti,sa nu cazi in deznadejde,sa te sacrifici.
La un singur lucru bun nu se gandeste nimeni...Dar daca cel care a intrat in pacat se caieste,se transforma si poate devine chiar mai bun ca tine?Cum te vei bucura de familia ta atunci?

Copiii pot spune multe intr-o familie dezbinata,la urma urmei te pot chiar invinui ca nu ai avut mai mult tact,dragoste si spirit sa sacrificiu pe care sa-l oferi unui om debusolat=sotului tau,tatal copiilor!
Daca te desparti de el,copiii iti spun de ce ai facut-o;daca nu te desparti,tot ei iti spun de ce nu,asa ca nu cred cum intelepciunea in aceasta problema delicata a cuplului sta in asteptarile copiiilor.

Daca ne luam proprii copiii ca si consultanti este lesne de vazut cat de puerile sunt reactiile noastre in fata problemelor!
Nici nu este vina lor,lasati copiii sa-si traiasca nevinovat copilaria,nu-i mai implicati in problemele voastre si nu le mai cereti parerea in scenarii la care nici voi nu stiti cum sa raspundeti!

Stati linistit ca nu se victimizeaza nimeni...
Cel mai intelept cedeaza intotdeauna(ceea ce pare cedat pe termen scurt,inseamna castigat pe termen lung).
Iar cel mai iubitor iarta intotdeauna!

Probabil se gandeau sa-ti aplice chiar ei o prima faza de "tratament"..

Schimba mediul.
Daca se poate.
Sau macar alterneaza-l cu altceva.

Eu as indrazni sa zic ca de multe ori femeile sunt cele care gresesc cel mai mult, inainte sa greseasca barbatul o data si bine.

Inca n-am intalnit femeia cuvioasa, cu frica de Dumnezeu care s-a maritat cu un barbat ales din aceleasi considerente, pe care il iubeste si il respecta si sa fie dezamgita mai tarziu.

Femeile fac greseli mai multe, insa minore si nu din rautate.

A vrut sa te ironizeze nitel..

Ca discutie de principiu, normal ca e urat, barbatii nu sunt facuti sa fie neaparat frumosi (fizic) in ochii femeilor, ei trebuie a fie barbati in primul rand si de la principiul asta porneste si femeia.

Barbatul cocheta e o inventie moderna pentru femeia moderna decadenta:)

Plus ca sa intrebi un barbat cum ar arata sa fie poze cu barbati dezbracati peste tot.. asta e culmea. :))

Pai un barbat nu poate intra cu pantaloni scurti in biserica - scandal mare, pe cand o fusta scurtutza merge, unii se scandalizeaza (inclusiv femei) si daca barbatul nu poarta sosete in sandale pe cand o femeie in slapi e ceva obisnuit desi picoare de barbat nu cred ca trezeste vreo fantezie in femei.

Uitati-va vara cum e imbracata o femeie si cum e imbracat un barbat, sa intelegem ca femeile fac mai urat la caldura? :))

Deci..femeia are cultul nuditatii + alte chestii de natura psihologica e o asimetrie aici si porning de la premizele gresite, tragi concluziile gresite.

Incearca sa cladesti principiile morale pe alte baze mai bine.

Sigur ca nu din rautate, din bunatatea inimii.
Si normal ca sunt minore, ca pe moment nu ele suporta consecintele ci celalalt.

Stii povestea aia cu cuiele?

O data e ai batut un cui, chiar daca il scoti (de multe ori nu se sinchisesc sa-l scoata), gaura ramane.

Si cui langa cui..intr-o buna zi "vai, dar cum am ajuns aici?".

nu am vazut pe nimeni sa se scandalizeze pt un barbat in short si slapi in biserica....
nu femeia are cultul nuditatii, ci barbatul! sper sa se inteleaga

suzana se referea la faptul ca o femeie nu e asa "periculoasa" ca un barbat. nu prea avem patima bauturii, a violentei sau a jocurilor de noroc de exemplu.

Pentru ca esti femeie..

Femeia are cultul expunerii, stiind ca barbatul il are pe cel al privitului.

Si asta il gasesti chiar si la cuvioase femei care vin la biserica - dar asta e o alta discutie (cea despre limitele cochetariei feminine).


Nu, e mult mai periculoasa.

Aveti pe cea a proastei educari a unui barbat (din perspectiva de mama) si ca sotie a incapatinarii, sfidarii, neascultarii, rautatii, etc. fatza de barbat.

Si uite asa apar si niste explicatii ..

e mai periculoasa o femeie rea de gura decat un barbat violent, sau decat un barbat care abuzeaza?

Nu acelasi lucru il poate spune si un barbat din America,sa zicem...

Am un prieten de familie care a divortat urat de femeia lui;el este genul barbatului molcom,bun,incet,tacut si neinteresat de senzatii mondene.Ea era tocmai opusul:galagioasa,extravertita,sexoasa,nebunatica.
La un moment dat,au inceput sa aiba probleme in cuplu,ea l-a inselat!Omul distrus a acceptat s-o ierte,sa mearga impreuna la consiliere de cuplu si au propus sa faca si un copil...mare greseala!

Au facut copilul si dupa 2 ani,ea l-a inselat din nou;pur si simplu,nu voia sa se abtina de la viata patimasa si sa fie o buna sotie.Dorea ca la 30+ de ani sa traiasca ca la 17 ani,se ducea prin baruri noaptea ,la baut ,dansat sau la casino in timp ce el trebuia sa spele copilul,sa-l adoarma.
Pe pagina ei de FB si-a postat o poza dezbracata,cu paharul de cocktail in mana,descriindu-se"Just me!"
Bineinteles ca dupa nasterea copilului au urmat sedinte pe la chirurgi,si-a pus silicoane,au urmat tratamente ale pielii,nu cumva sa ramana nedorita si nepoftita de cei de prin baruri,pe unde se ducea mai mult dezbracata!

Iar aceste tendinte de a-ti trai viata nu sunt izolate printre randurile femeilor,sunt cazuri destule,un adevarat stil de viata.

Prietenul meu de familie,a trecut peste acest episod ,si-a gasit o femeie calda si buna care si ea la randul ei este divortata cu copil si sper din tot sufletul sa le fie bine impreuna!

Exista o relatie de cauzalitate intre una si alta.
Te las sa descoperi directia..

saracul barbat care cedeaza la nervii unei femei si o snopeste in bataie...mi-e mila de el. aici ai intarit spusele suzanei! te las sa descoperi

Din pacate da..iti inchipui ca sunt asa chipurile sa-si gaseasca un barbat dar si dupa ce-l gasesc si chiar ii fac si un copil, aceeasi mentalitate si chiar stil de viata.

Sa vezi ditamai femeia care are deja o varsta (se vede pe ea) in fusta scurta-scurta, strident machiata, decolteu exploziv si cu barbatul (imbracat decent) si copilul dupa ea ca niste catzelusi/anexa la sexualitatea ei deraiata.. e trist.

Daca isi gaseste si un barbat pe masura care nu vrea copii (sau se multumeste doar cu unul) sunt sanse sa se inteleaga totusi..mici dar sunt, mai apeleaza la un club de swingeri ceva si viata merge inainte..

Chiar si asa,cei care au probleme deviante de sexualitate,nu le este usor doar cu un partener;poate sa le ofere ala si planeta Neptun in dar sau sa inchida ochii de N ori ,ca tot nu vor accepta sa stea langa el.
Acestor soi de oameni,li se pare un calvar viata alaturi de un partener linistit,o viata plicticoasa,lipsita de adrenalina,simt ca se sufoca.
Insa ceea ce ii diferentiaza net este egoismul feroce cu care trec peste oricine le sta in cale.

Ii inteleg ca sunt altfel,insa daca ar gasi reteta perfecta ca nu mai faca atatea victime si sa se cupleze cu indivizi care urmaresc aceleasi teluri in viata,lumea ar fi mai buna!Poate?Posibil!
Cel mult pt copiii care trag toate ponoasele casatoriilor sparte si ajung niste zanateci defecti in societate,de-si pierd multi ani din viata sa se"normalizeze",chiar daca timpul si ocaziile nu mai pot fi niciodata recuperate!

Nu stiu ce intelegi tu prin fantezie, dar din punctul meu de vedere nu e fantezie. Era doar o idee, pentru a schimba perspectivele, nimic mai mult. Nu mai zic nimic ca cine stie ce se intelege :43: Tacerea e de aur

"cu cat incerci sa-i stapanesti mai mult, cu atat se razvratesc si fac pe dos"
 

Da, asa este Mosh-Neagu, cu cat incerci sa-i stapanesti mai mult, cu atat se razvratesc si fac pe dos. Dar si cu femeia este la fel.
De aceea pentru o relatie este nevoi de doi, cand ceva nu merge bine sa ne intrebam intai pe noi insene/insine unde am gresit sau ce nu am facut cum trebuia. Si sa comunicam. Sa spunem ce ne intristeaza si sa aflam ce-l intristeaza sau nemultumeste pe partener. Lucrurile nespuse si adunate pot refula intr-o infidelitate.
Eu sunt o idealista si acord din start prezumtia de nevinovatie oricarei persoane. Asa a fost si cu sotul meu, dandu-i intotdeauna liberatea de care are nevoie. Si nu a abuzat niciodata.
Intr-o relatie e nevoie de iubire, dar si de respect. Iar orgoliul nu are ce cauta intr-o casatorie.
Iertati-ma, incep sa o iau pe langa, multi vor sari spunand ca stiu asta, insa aceste lucruri guverneaza casatoria mea cu sotul meu.
Mihaela78, e greu sa dai un sfat cuiva care a fost inselat. De cele mai multe ori increderea acordata celuilalt este cea inselata. Chiar daca poti sa treci peste adulterul partenerului, cum ramane cu increderea pe mai departe? Este nevoie de o putere mare de iertare. Dar daca Dumnezeu ne indeamna sa iertam, noi de ce n-am face-o? Din mandrie? Hai sa lasam mandria la o parte. Si sa ne rugam pentru sotul nostru. Nu stiu, sunt multi factori in aceasta ecuatie, eu insa cred ca as ierta. Poate si pentru ca am modelul mamei mele.

Mărturia ta o găsesc importantă, ea fiind una fericită. Nu ştiu dacă ai văzut topicul acesta, unde cred că ai putea aduce o contribuţie bună.

a ierta e una, iar a continua relatia e alta....

Ca in faza aia..il iert dar nu uit :))

Pe larg:

http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...1/16/iertarea/

Mda, halal iertare.

Multumesc N. Priceputu, nu vazusem topicul respectiv. Chiar daca discutia pare sa se fi intrerupt de vreo doua luni, cred ca am sa postez totusi experienta mea de femeie casatorita, poate ajuta pe cineva. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Multumesc inca odata.

daca imi renovez apartamentul si cel cu care contractez imi fura materialele sau din casa, eu il iert , nu caut razbunare nici macar sa imi returneze bunurile luate, dar nici nu mai apelez la persoana in cauza!

Nu stiu de ce, dincolo de cuvinte, simt multa caldura sufleteasca si smerenie in acelasi timp.
Subiectul acesta este extrem de delicat. Am incercat pe alt topic sa ating exact aceasta latura, dar a trecut cu totul neobservat. "Sa comunicam... Sa spunem ce ne intereseaza..." Cat de discret isi intinde vrajmasul mrejile lui... Spuneam ieri: Dumnezeu stie pentru fiecare ce-i trebuie sa se mantuiasca. Dar fiecare vrea de obicei „altceva”, iar atunci face compromisuri si isi ia din alta parte, trecand peste voia lui Dumnezeu. Alteori spune: „Nepotrivire de caracter” si rupe „zapisul” legamantului cu Dumnezeu, cautand alt „legamant” in conditii „mai avantajoase”, cand de fapt realizeaza ca ceva tot nu-i in regula, si iar mai rupe un legamant si mai face unul si inca unul si tot asa… Iar spre sfarsitul vietii se intreaba unde i-a fost de fapt locul, ca viata lui s-a segmentat in zeci de bucati, dar nici una nu i-a fost dedicata lui Dumnezeu, fiindca intotdeauna s-a razvratit si a vrut altceva.
"Alunecarea" asta in pacat este extrem de periculoasa si de cele mai multe ori ne "mantuieste"... mantuirea. Vezi tu? De dragul lui/ei, desi poate nu ne caracterizeaza, facem la inceput un lucru minor care poate altadata ne starnea dezgustul. Repet: din dragoste in primul rand, iar in al doilea, pentru ca relatia sa "curga bine", iar celalalt sa nu fie tentat sa caute in alta parte... Apoi constatam ca "ne place" si ne obisnuim, astfel incat nici nu mai realizam ca traim in pacat. Am prieteni care stau la cativa pasi de biserica, dar refuza sa vina la Sf. Liturghie, fiindca se simt vinovati de aceasta alunecare. Cat despre gandul de a se spovedi, la fel: refuza pur si simplu, nu fiindca le-ar fi rusine sa-si descarce sufletul, ci mai ales fiindca ar insemna ca "dupa aceea" ei sa nu mai poata trai cu acel gen de slabiciuni, iar la asta n-ar renunta pentru nimic in lume... Nu mi s-a spus direct, dar din aproape in aproape, am inteles printre cuvinte ca asa stau lucrurile, si nu pot face nimic sa schimb ceva in viata lor. Cel mult sa ma rog... Sunt oameni nemaipomeniti, gata oricand de a-i ajuta pe altii, dar uneori li se intampla lucruri stranii. Acum cativa ani, pe cand locuiau la etajul patru, la bloc, fetita lor de 6 ani a cazut de la balcon... Repet: etajul patru. Si totusi a supravietuit. E o fata frumoasa, isteata si talentata in multe directii... Are o voce ingereasca, face poezii care, daca n-ai sti ca sunt compuse de ea, ai crede ca sunt ale unui poet matur si profund, are o atractie spontana catre toate vietuitoarele, nu se teme de caini, serpi, etc, iar daca ai vedea o pasare oarecare venind sa-i ciuguleasca din mana, n-ar trebui sa te mire, fiindca are aceasta putere de a "se intelege" cu ele... Iar asta dupa ce "a cazut de sus"...
Dar, m-am departat de subiect... Uneori suntem tentati sa vrem "altceva", sa "diversificam", sa "decoram" privelistea... Intr-un camp inverzit, plin de flori si binecuvantat de Dumnezeu, venim si noi cu "obeliscul" nostru din "beton armat" ca sa "desavarsim" ceea ce lui Dumnezeu... i-a scapat...
Nu stiu, sunt lucruri extrem de delicate pe care nu le poti discuta chiar deschis. Dar in ciuda aparentelor, aceasta este una dintre cele mai mari si mai grave probleme ale timpului pe care-l traim... Sau poate gresesc; poate si in trecut era la fel, dar ma gandesc ca, datorita excesului de ponografie difuzat peste tot unde a existat aceasta sansa, omul slab si-a "largit" aria slabiciunilor, si a cochetat cu gandul ca poate ajunge cat mai aproape de... nirvana... Este exact ceea ce vrea vrajmasul de la noi: sa ne goleasca de Dumnezeu ca sa incapa doar el si "nirvana" noastra...