Era vorba de participarea la Sf Liturghie şi nu de alte Taine.
Cel puţin aşa am înţeles eu aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=31

Doar am încercat să port o discuţie cu tine, departe de mine intenţiile pe care tu le insinuezi.
Iertare dacă s-a înţeles altceva. Post cu folos!

Ovidiu, la începutul răspunsului meu pomeneam de "rugăciunea în comun, slăvirea lui Dumnezeu, prezenţa Lui din timpul Sfintei Liturghii".
Nu am scris doar de alte sfinte Taine.

O discuţie în care insistai pe adevărul absolut al opiniilor tale, atacând indirect practica din unele biserici, inclusiv din cea în care merg eu, evident şi pe preoţii slujitori şamd.
Cum altfel ai vrea să percep mesajele tale?

Cineva mi-a indicat sa citesc acest fir de discutie, dar si aici pe langa niste mesaje foarte interesante gasesc discutii ciudate, bazate pe refuzul unor de a intelege niste lucruri simple.

Ii multumesc si eu lui Mihailc pentru postarile interesante. Ama sa citesc si eu cartea lui Schmemann despre post.

Inca ceva, la nelamuririle unora:

1. Si eu consider ca la biserica, inclusiv la Sf. Liturghie nu neducem si nu ne trebuie sa ne ducem numai pentru spovedit si impartasit, ci si pentru a asculta alte invataturi si a ne ruga.

2. Legat de ceea ce se intampla in biserici, faptul ca multi nu se duc sa se spovedeasca, sau sa se impartaseasca.
Nu stim noi ce este cu oamenii si de ce n-o fac! Nu putem sa-i judecam.
Sunt diverse motive pentru care nu pot sa nu vor s-o faca.
Ar trebui sa vorbeasca preotii cu ei poate, sa lamureasca niste lucruri.

Si la noi la biserica sunt unii care se impartasesc regulta, foarte des, la fiecare slujba si altii care nu o fac, sau o fac rar.
Copiilor nu li se cere post si de asta pot si o fac.
Dar adultii au anume interdictii: ori sunt opriti (daca fumeaza, sau mai stiu eu), ori nu pot sau nu vor sa posteasca.
In primul caz decizia este la preot.
In al doilea nu stiu de ce este atat de greu pentru unii sa inteleaga ca problema asta a alimentatiei nu este atat de simpla.
Nu e ca si cum renunti sa te incalti cu anumiti pantofi, sau sa faci nu stiu ce.
Mancatul este un lucru vital. Si in fiecare familie sunt anumite probleme.

Nu e vorba nici de indiferenta sau de lipsa de iubire sau de ascultare fata de Dumnezeu. Din moment ce asa suntem construiti...Daca era facuti ca vacile, mancam si noi ca ele.
Sa nu mai judecam si sa nu legam credinta unui om de posibilitatile lui vitale.

Unii preoti poate ca dau dezlegari la alimentatie. Dar poate ca nici nu tine numai de alimentatie, poate ca exista si alte lucruri care opresc oamenii de la impartasit.
Poate ca ar ajuta daca s-ar discuta deschis in biserici.

Îţi repet, intenţia mea nu a fost de a ataca, însă reacţia ta te cam dă de gol. Dacă lucrurile ar fi fost atât de aşezate şi normale precum pretinzi, nu ai fi reacţionat aşa, mai ales că ţi-am cerut iertare. Eu mă retrag din discuţie, observ că nu e loc de a mai dialoga pe tema asta.

Un articol interesant:

http://www.crestinortodox.ro/religie...ie-123060.html

Şi un topic mai vechi, care cuprinde şi "un cuvânt" al părintelui Cleopa...

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12779

Că tot veni vorba de ”insistențe asupra adevărului absolut”, propun spre studiu două articole documentate, bazate pe învățătura Sfinților Părinți.

1. Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

”Majoritatea Sfinților Părinți însă, în baza tradiției apostolice și a părinților din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ș.a.), a practicat și a recomandat „oamenilor obișnuiți” (fără o harismă specială) împărtășirea deasă și chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtășania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoință ascetică[/b][7]. De aceea considerăm necesară prezentarea învățăturii Sfinților Părinți ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracție de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice și patristice, nu prin sofisme și raționamente omenești nefondate. Să vedem așadar ce zice Biserica!

Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului.[8] Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât și Sfinții Părinți nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtășire.

Este clar deci că însăși săvârșirea Liturghiei e legată de împărtășirea credincioșilor. Chiar dacă se oficiază zilnic sau numai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi concepută fără împărtășire și acest lucru e confirmat și de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin următoarele cuvinte: Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…”

2. Împărtăşania rară produce mare vătămare - Sfântul Nicodim Aghioritul: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...im-aghioritul/

”Imi ies din mine însumi [de uimire] și sunt nedumerit cum ar putea creștinii acum să prăznuiască fie duminicile, fie celelalte sărbători ale anului și să se bucure duhovnicește cu adevărata bucurie, daca nu se împărtășesc încontinuu din dumnezeiasca Cuminecatură, care e cauza și prilejul oricărei sărbători și prăznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranță cei ce nu se impărtășesc încontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri cerești si dumnezeiești; si, pe lângă aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si călcători ai poruncilor și hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și sinodale și ale tuturor sfinților Părinții in parte, la care ne-am referit; și sunt supuși îndepărtării/afuriseniei pe care o hotărăsc dumnezeieștii Apostoli și sinodul de la Antiohia, precum am arătat pe larg mai înainte.

Pe langă aceasta, prin zăbava lor la Cuminecare unii ca aceștia dau permisiune și loc diavolului să-i tragă în felurite păcate și în multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: “Cei ce se depărtează de Biserică și de Cuminecare se fac vrăjmasi ai lui Dumnezeu și prieteni ai demonilor”. Iar dumnezeiescul Hristos zice: “Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vînării lupului gândit cu mintea” (în rugaciunea de la împărtășire). Cu alte cuvinte: de aceea mă apropii în continuare de sfintele Taine și mă împărtașesc din ele, pentru că mă tem ca nu cumva îndepărtându-mă multă vreme de sfânta Cuminecare cu El, să nu ma găsească lupul gândit cu mintea diavol dezbrăcat de harul ei și să mă omoare. Iar Cuviosul Paladie povestește despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, după ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului apărea oamenilor ca un cal, i-a dat următorul sfat și i-a spus: “Niciodată sa nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă această lucrare diavolească ți-a venit fiindcă nu te-ai impărtașit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”. La fel și dumnezeiescul Hrisostom, vindecând un demonizat în ziua în care a fost hirotonit, l-a povățuit să vină necontenit la biserica și la dumnezeieștile Taine cu post și rugăciune, ca să nu-l mai ispitească demonul său.
[...]
Ah!, frații mei, de-am vedea o dată cu ochii minții sufletului nostru de ce bunuri înalte și mari ne lipsim neîmpărtășindu-ne încontinuu, atunci am face tot ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă s-ar putea în fiecare zi!

Prin urmare, dacă pînă acum am arătat o nepăsare atât de mare față de sfânta Cuminecare, de acum mai departe însă, rogu-va în suspine pornite din măruntaiele unei iubiri frățești, să ne trezim din somnul cel greu al indolenței, să arătăm înflăcărare și purtare de grijă. Și dacă cineva din cei ce au puterea duhovnicească [clerici] ar voi să ne împiedice de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, să nu ne răcim de îndată căldura înflăcărării noastre și să ne neliniștim; nu, ci căzând la picioarele lui, să-l chemăm cu căldura ca și cananeanca, să-i sărutăm picioarele ca și desfrânata și să stăruim bătând la ușa și cerând permisiune. Și cu siguranță nu cred că se va găsi vreodată cineva atât de învârtoșat la, inimă care, văzând inflăcărarea pe care o avem față de sfânta Cuminecătură, să ne împiedice, ci am certitudinea că, oricât de aspru ar fi, oricât s-ar teme de răul obicei care stăpânea acest lucru, inima i se va înmuia să ne dea permisiunea să săvârșim lucrul dorit."

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2014/

"[...]Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însă, va fi posibil dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, asemenea vameşului din Evanghelie, a cărui pildă ne-a fost prezentată în prima săptămână a Triodului, și dacă ne îndreptăm, cu smerenie, pașii către Dumnezeu-Părintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în săptămâna a doua a Triodului, întorcându-ne din ţara cea îndepărtată a păcatului şi a morţii; dacă vom mărturisi înaintea Tatălui ceresc greşelile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne că păcatul slăbește în om iubirea față de Dumnezeu și de semeni și împiedică dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru că anul 2014 este şi Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), se cuvine, cu atât mai mult, să ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atentă a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fără de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

Sfântul Simeon Noul Teolog - Imnul pocăinţei
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...i1i3r17o8a.gif


Iar eu iarăşi, cel muritor şi mic în lume, privesc în mine întreg pe Făcătorul lumii, şi ştiu că nu voi muri, aflându-mă înăuntrul Vieţii. Şi am toată viaţa răsărind înăuntrul meu. El este în inima mea, dar se află în cer, mi se arată aci şi acolo, strălucind la fel.



Imnul al Xlll-lea



Îndemn la pocăinţă; şi cum voinţa trupului unită cu voinţa duhului face pe om în chipul lui Dumnezeu.



Plâng şi mă doare inima când îmi străluceşte lumina şi văd sărăcia mea şi cunosc unde sunt şi în ce lume muritoare locuiesc, fiind muritor; şi mă desfătez şi mă bucur, când înţeleg starea şi slava dată mie de Dumnezeu şi mă văd pe mine ca un înger al Domnului împodobit întreg în haină nematerială.



Bucuria aprinde dorul meu de Dumnezeu, Cel ce-mi dă toate şi mă preschimbă. Iar din dor izvorăsc râuri de lacrimi şi mă face şi mai strălucitor. Ascultaţi voi, care aţi păcătuit ca mine lui Dumnezeu, siliţi-vă şi alergaţi cu putere în fapte, ca să luaţi şi să apucaţi materia nematerială a focului - iar zicând materie, am arătat fiinţa dumnezeiască - şi să aprindeţi sfeşnicul spiritual al sufletului, ca să vă faceţi sori luminători în lume, chiar dacă nu sunteţi văzuţi de cei din lume; ca să vă faceţi ca nişte dumnezei, având înlăuntrul vostru toată slava lui Dumnezeu în două firi, cu adevărat în două naturi şi în două lucrări şi în două voinţe cum zice Pavel (Efeseni II, 3).



De fapt, alta este voia trupului curgător şi alta a Duhului şi alta a sufletului. Dar ca om nu sunt întreit, ci îndoit. Însă sufletul meu s-a legat în chip negrăit cu trupul meu. Deci nu caută fiecare ale sale în chip separat, ca de pildă a mânca şi a bea, sau a dormi, care spun că sunt voia pământească a trupului. Astfel fiindcă nimic nu caută trupul în chip separat de suflet, căci în acest caz ar fi mort, fără simţire, ca un lut, socotesc că totul este a sufletului, că e o singură voinţă a omului. Deci cel ce şi-a unit ceea ce e al lui cu Duhul dumnezeiesc, s-a făcut în chipul dumnezeiesc, luând pe Hristos în piept.



S-a făcut creştin din Hristos, având înăuntru ca pe Cel ce a luat chip în sine (Gal. IV, 19) pe Hristos cel necuprins şi singur cu adevărat neapropiat tuturor făpturilor. Dar, o, fire neprihănită, fiinţă ascunsă, iubire de oameni necunoscută celor mai mulţi oameni, milă nevăzută de cei ce vieţuiesc fără minte, fiinţă neschimbătoare, netăiată, întreit sfântă, lumină simplă şi fără chip, întru totul necompusă, necorporală, nedespărţită, necuprinsă de nici o fire, cum te-ai făcut văzută ca mine, cum Te-ai făcut cunoscută celor din întuneric ? Cum Te-ai făcut ţinută în mâinile Sfintei Tale Maice ?



Cum te-ai făcut legat ca un ucigaş, ai pătimit trupeşte ca un răufăcător, o, Împărate, voind cu orice preţ să mă mântuieşti şi să mă introduci iarăşi în raiul slavei ? Aceasta e iconomia Ta, aceasta venirea, aceasta, mila şi iubirea Ta de oameni, care s-a arătat pentru noi, toţi oamenii, Cuvinte, pentru credincioşi, necredincioşi, păgâni, păcătoşi, sfinţi. Căci tuturor s-a făcut comună arătarea Ta, mântuirea şi răscumpărarea, celor vii şi morţi.



Dar ceea ce s-a făcut în chip ascuns în mine risipitorul, şi s-a săvârşit parţial într-o neştiinţă cunoscută – căci e cunoscută mie şi necunoscută altora - ce limbă va spune, ce minte va tâlcui, ce cuvânt va exprima, ca să spună şi limba ta ? Căci e un lucru înfricoşător, Stăpâne, înfricoşător şi mai presus de cuvânt, că mi se arată lumina, pe care nu o are lumea. Şi că mă iubeşte Cel ce nu e înăuntru lumii acesteiaşi că iubesc pe Cel ce nu e nicăieri în cele văzute. Sunt aşezat pe pat, fiind în afara lumii şi fiind în mijlocul chiliei mele, văd pe Cel ce e în afara lumii, căruia Îi şi vorbesc, ba îndrăznesc să spun, Îl şi iubesc şi Acela mă iubeşte. Mănânc, dar mă hrănesc bine numai cu această contemplare. Şi unit cu El, depăşesc cerurile. Şi aceasta o ştiu ca un fapt adevărat şi sigur.



Dar unde e trupul atunci, nu ştiu. Ştiu că pogoară Cel ce e nevăzut. Ştiu că Cel ce e despărţit de toată zidirea mă ia înăuntrul Lui şi mă ascunde în braţele Lui, şi mă aflu atunci în afara întregii lumi. Iar eu iarăşi, cel muritor şi mic în lume, privesc în mine întreg pe Făcătorul lumii, şi ştiu că nu voi muri, aflându-mă înăuntrul Vieţii. Şi am toată viaţa răsărind înăuntrul meu. El este în inima mea, dar se află în cer, mi se arată aci şi acolo, strălucind la fel. Dar cum se săvârşesc acestea, cum aş putea să înţeleg, cum aş putea exprima, cele ce le înţeleg şi văd ? Căci sunt cu adevărat, dar cu totul de negrăit şi de nespus, cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima trupească de carne a omului nu s-au suit (I Cor, II, 9).



Îţi mulţumesc, Stăpâne, că m-ai miluit pe mine şi mi-ai dat să le văd pe acestea şi să le scriu aşa şi să vestesc celor împreună cu mine iubirea Ta de oameni, ca să cunoască şi acum în chip tainic popoare, seminţii şi limbi că îi miluieşti pe toţi cei ce se pocăiesc cu căldură, la fel ca pe Apostolii Tăi şi pe toţi sfinţii. Şi le faci parte de binefaceri, de cinste şi-i slăveşti, Dumnezeul meu, ca pe unii ce Te caută cu dorinţă şi în frică multă şi numai spre Tine privesc, Făcătorul lumii, căruia se cuvine cinstea, stăpânirea şi mărirea, ca Împăratului şi Dumnezeului şi Stăpânului tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cea de-a doua săptămână din Postul Mare o începem luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!“. Parcă aceste cuvinte se strecoară în sufletul fiecăruia. Cei supăraţi, descurajaţi, bolnavi sau părăsiţi, toţi sunt aşteptaţi să primească mângâierea Domnului Hristos. El, ca un Părinte iubitor, ne ajută să putem duce crucea acestei vieţi. Spune Domnul Hristos despre Sine că este „blând şi smerit cu inima“. Nici nu ar putea fi altfel; El a dus crucea păcatelor lumii întregi pe dealul Golgotei. Fiecăruia dintre noi Mântuitorul ne oferă un „jug“. Să nu ne speriem sau descurajăm! Jugul Său este, de fapt, raniţa plină cu zilele vieţii noastre. Acest jug este bun şi povara sa este uşoară atât timp cât suntem aproape de Mântuitorul. Când Îl părăsim, toată povara aceasta devine grea şi cu anevoie de purtat. În post, să redescoperim blândeţea şi smerenia. Ele sunt cele care ne dau măsura unui autentic urmaş al Mântuitorului.
Blândeţea şi smerenia inimii sunt virtuţi fără de care nu numai Împărăţia Cerească nu o moştenim, dar nici pe pământ nu suntem fericiţi, nici linişte sufletească nu avem.
Să învăţăm să ne mustrăm pentru toate în minte şi să ne judecăm pe noi, nu pe alţii, căci cu cât suntem mai smeriţi, cu atât creştem mai mult; Dumnezeu îi iubeşte pe cei smeriţi şi revarsă pestei ei darul Său. (Sfântul Antonie de la Optina)

post binecuvintat cu mult folos
 

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.

Sa incercam sa fim mai buni,sa iertam mai ales pe dusmani,sa incercam sa fim lumina lumii,in acest timp de asteptare si pregatire a Sfintelor Pasti.



Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

rugaciunea sf efrem sirul - cum v-a ajutat ?
 

...ar fi minunat daca s-ar intampla mereu asa, dar din pacate nu functioneaza intotdeauna :(.... in alti ani a mai functionat, si-a facut efectul, dar poate pentru ca am tinut si postul, anul acetsta nu am mai putut din motive bnecuvantate.... cand am marturisit dupa aproape o saptamana ca rugaciunea nu isi face efctul s inca nu vad greselike mele si osandesc pe ceilalalti, parintelui duhovnic parca i s-a parut amuzant, sau cel putin, parea ca s-ar fi asteptat la asa ceva...( ca si cum un medic s-ar astepta sa nu te simti mult mai bine dupa o boala lunga si doar cateva zile de tratament). Sau poate mai sunt si altii care se confrunta cu aceasta problema? Adica oricat si-ar dori ( sau poate nu-si doresc indeajuns?)sa vada doar greselile lor si nu ( numai) pe ale celorlati, tot nu reusesc pe deplin? Pt ca iata postul se apropie de sfarsit si parca si pe mine si pe cei cu care vin in contact, mai rau ne-a invrajbit...sau poate daca eu nu reussesc sa vad singura greselile mele, trebuie sa imi fie aratate de ceilalti? Si atunci de ce ma simt acuzata pe nedrept de chestii pe care nu le-am facut si nici macar nu le-am gandit? Sau de ce sunt invinuita de lucruri care nu depind de mine si nu au depins niciodata? Eu inteleg ca lumea e suparata ca e inflatie si totul se scumpeste de la o zi la alta ( nici mie nu mi-a convenit sa dau ieri 1,5 lei pe-un castravete, si azi sa-mi ceara 2,8...), dar ce rost are acum sa ne amintim ce pret avea un produs in urma cu n ani, cand a aparut, si sa fim revoltati ca intre timp pretul s-a dublat??? Poate ar trebui mai degraba sa fim ingrijorati ca au trecut anii si suntem mai batrani si mai bolnavi...dar poate la toate astea se adauga si faptul ca nu mai putem sa ne permitem nevoi elementare?
De ce nu putem sa nu observam atunci cand cei cu care colaboram nu isi dau toata silinta sa mearga treaba bine? Eu sunt mustrata daca nu spal bine o farfurie dar la randul meu nu pot face nimic ca sa indrept greseala unora care mi-au trimis gresit o comanda, si tot eu trebuie sa dau socoteala in fata clientului pt neajunsuri...
Sau poate daca fiecare se roaga ca duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert sa plece de la el, atunci acesta se duce la ceilalti ???
Iar duhul curatiei, al rabdarii si al dragostei, nu e indeajuns pentru toata lumea ???
Daca eu ma rog sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu inseamna adica sa vad greselile lui si sa mi le asum ca fiind ale mele, cumva ??? Si daca nureusesc sa fac asta, atunci e datoria lui sa mi le arate si sa ma osandeasca pentru ele ???

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăţilor. Iar ucenicul cel nemulţumitor suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pe Tine pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale” (Sedealna I din denia Sfintei şi Marei Miercuri)

Fa- te ca nu observi greselile celorlalti , ignora-le , iarta-le, treci peste ele.
Si gandeste te ca si tu poate faci acelasi tip de greseli desi nu le observi.
vei avea dublu castig :vei invatata sa fii mai toleranta cu ceilalti si mai exigenta cu tine

Problema e ca in ultimele zile tot sunt acuzata de diverse vini care nu-mi apartin...si pe langa toate astea, atunci cand chiar gresesc sau uit sa fac ceva, nu am parte de cea mai mica intelegere ( zise un client deunazi ca era e datoria mea sa-l informez, cand a cumparat un preparat injectabil, ca ii trebuie si o seringa, si a ajuns la tara si n-a putut vaccina gainile...deh, asa am patit si eu prima data cand am vrut sa ma apuc de sportul asta :)))...iar eu celor care gresesc chiar nu pot sa-i determin in nici un fel sa-si indrepte gresala, trebuie sa suport consecintele greselii lor...de pilda am facut cuiva comanda pe internet la un produs electrocasnic, si i s-a livrat altceva...bineinteles ca persoana cu pricina prima data a pus mana pe telefon si s-a luat de mine ca nu i-am comandat ce trebuia...ulterior am verifcat si era facturat corect, ar fi trebuit insa si dansii sa verifice inainte sa plateasca...ei, si de atunci de 2 zile ma straduiesc sa repar pocinogul, duc tratative cu furnizorul sa il conving sa aduca cetrebuie...zice ca astazi le trimite...si uite asa i-a gasit pe toti chiar acum in saptamana mare, ca nici nu m-as fi putut impartasi din cauza lor...

Nu din cauza lor.
Ceea ce ti se intampla e una, ce faci tu cu ceea ce ti se intampla e altceva si tine de responsabilitatea ta.

Mă întreb ce rol, ce urmări (eventual şi ce surse) au următoarele cuvinte în sufletul omenesc:
- problema
- sunt acuzată
- vină
- greşesc
- înţelegere

Se poate desprinde, oare, vreo tematică sufletească dominantă, vreo tendinţă, vreo orientare din convieţuirea acestor cuvinte?
Să fie termeni care revin întâmplător în discursul unei persoane? Să aibă mai degrabă vreun sens care se cere explorat?
Eu nu ştiu. Doar mă întrebam, fiind în trecere pe aici.
Iertare pentru comentariu!

Si mie mi s-au intamplat chestii la serviciu...dar...incerc pe cat imi sta in putinta si chiar cer ajutoare externe(rugaciuni la ingeri,sfinti si Dumnezeu)sa-mi scoata obsesia din cap(ma supar repede,fumeg si ma gandesc numai la cele intamplate).
Slava Domnului ca dupa cateva ore de consum intern ,mi-a trecut si nu am mai fost suparata pe omul respectiv care mi-a facut o nedreptate gratuita iar cand a realizat ca nu mie trebuia sa-mi faca ci altuia,nu si-a cerut scuze pt raul cauzat.
In fine,sa nu crezi Fallen ca ti se intampla numai tie;dar mai ales sa nu crezi ca saptamana patimilor este asa o saptamana lina in care toti se imbratiseaza ca fratii si-si daruiesc flori si bomboane...
Saptamana asta este plina de caderi,de lucrarea celui rau de a nu sfarsi cu bine postul,de a fi impiedicati sa ne bucuram duhovniceste de slujbe si denii,de toata sfintirea din biserica.

Eu ce sa mai zic?Nu am avut nici macar ocazia sa merg la deniile de joi seara;ca dintr-un facut cineva la serviciu si-a luat liber ,revenindu-mi mie obligatia de a sta pana la inchiderea zilei.
Si uite asa,eu am aflat ultima!
Am vrut sa-mi iau liber asta-seara pt denii dar m-am gandit ca oricum voi sfarsi pe la 6:30 si ma duc direct la biserica;dar ca sa-si rada dracul si mai tare de mine,m-am grabit si am dat rasoleala am inchis rapoartele la 8:40 si am ajuns la biserica exact cand toti ieseau!!!! Nici macar nu am prins 5-10 min...
Vina mea,ar fi trebuit ca din ianuarie sa-mi fi luat ziua libera sa nu mi se mai intample pocinoguri din astea in ultima clipa si sa fiu ultima care afla ca stau tarziu la lucru in timp ce eu ma pregatesc sufleteste de mers de Denii!

Nu-I numai asta,dar parca sunt suparata si pe persoana care si-a luat liber,de parca mi-a facut un afront personal-desi ea nu are nicio vina...
Dumnezeu sa ma ierte :(

Pt cine nu a ajuns asta seara la Denii,pun linkul asta poate va foloseste:

https://www.youtube.com/watch?v=IR0VauLA6RY

Corect. Daca tu reusesti sa ierti pe cine ti-a gresit, sau el pe tine, daca ai gresit tu, si sa indrepti pocinogul care l-ai facut si sa se solutioneze conflictul, atunci e ok....
Dar daca se lasa cu vorbe grele si promisiuni ca " nu o sa mai am incredere in tine niciodata", sau " al naibii ala care te-o mai ajuta"....

Probabil unele persoane sunt mai prostute si gresesc mai des, si pentru ca au fost invatate acasa ca nu trebuie sa greseasca, sa dezamageasca si sa se faca de rusine, le este greu sa poarte vina pentru greselile lor....iar daca ai lor au asteptari mai mari de la ele, si nu reusesc sa le satisfaca, cu atat mai mult...
Si mai mult decat atat nici nu stiu ce sa faca si cum sa fa a ca sa isi indrepte greselile...

Spunea preotul ca la caderea lui Adam in pacat acesta putea sa adopte trei atitudini:
- cea pe care a si avut-o, de a inceca sa se ascunda, sa nu isi recunoasca gresala si sa dea vina e ceilalti;
- sa recunoasca si sa isi ceara iertare, care ar fi fost cea mai buna
- sa ajunga precum multi din ziua de azi sa nu-i mai pese ca a gresit si sa nu mai simta deloc vinovatie...

Acum din pacatenu toti cei fata de are gresim judeca precum Dumnezeu si ar aprecia pozitiv ceea ce presupunem ca ar fi apreciat El....

Multumesc
De fapt ,doar daca te duci joi la denie ,vei avea vineri starea necesara pentru a retrai patimile Domnului.

:)) Se pare ca ai postat exact slujba la care am fost eu.
Cautam una cu cantarile de la denii dar fara cor, caci nu imi place corul , mi se pare laic
Cea mai frumoasa slujba de denii din joia mare am intalnit-o la biserica de lemn de langa circa 13

Eu ieri am facut una si mai lata...am scapat chinchiloiul din colivie, de dimineata, al meu a presupus ca il bag la loc, eu am presupus ca-l baga el, am plecat amandoi de acasa si cand s-a intors pe seara l-a gasit..in veceu...in hipotermie, desigur, a crezut ca moare...din fericire a reusit sa-l incalzeasca si sa-l usuce si si-a revenit, prin grija lui, desigur...si iti dai seama ca mi-a pierit tot cheful....mai ales ca am avut un feeling ca daca il lasam nesupravegheat ar putea cadea fix acolo....+ mi-au mai cazut doua pisici in decursul timpului, dar alea fiind mai mari au putut iesi singure, iar celalalt chinchiloi a sarit singur intr-o galeata cu apa, dar la fel a putut iesi..)...chestia e ca daca mi-ar fi venit mie la sfarsit de program si in ajun de sarbatoare cineva cu um asemenea accident stupid produs printr-o mare lipsa de bagare de seama, m-as fi ofticat rau; si apoi sa mai si dea vina pe mine daca nu mai puteam sa-l salvez ca a stat prea mult in apa rece...eram chiar revoltata...dar iata ca nici eu nu sunt mai breaza :(...daca asa o sa am grija si de copil....

M-am oprit in drum spre casa la biserica mare din intersectie, ca ne-am mutat de unde stateam, dar e foarte aglomerat acolo, nici nu am reusit sa intru, iar afara batea un vant turbat; si atunci mi-am dat seama ca asa cum reusita in viata si in afaceri e o chestiune bazata 90% pe noroc, la fel e probabil si mantuirea..poti sa ai noroc de o biserica unde te duci de placere si un duhovnic bun, sau poti sa stai intr-un cartier unde e imposibil sa intri din cauza aglomeratiei si afara sunt numai derbedei care fac caterinca, mai ales acum de sarbatori....
....si apoi ascultand cele spuse la una din cele 12 Evanghelii, dupa ce l-au rastignit si ziceau ca daca e fiul lui Dumnezeu sa se mantuiasca pe el primul, mi-a revenit aceasi idee ca anul trecut: daca era Dumnezeu, de ce nu a parasit a si blestemat ceasta lume, ca pe sodoma si gomora, dupa toate cate i s-au intamplat ??? Pentru ce s-a mai intors si " a inviat", cand atat de putina lume a crezut si atat de multa nu crede cu adevarat in invierea lui ???
Oare nu cumva adevaratul Dumnezeu este cel din vchiul testament, care ii sustine intotdeauna pe cei puternici, oricare ar fi ei, nu neaparat evrei, i-a sustinut si pe ei cand au iesit din Egipt, dar mai apoi i-a sustinut pe persi, musulmani, romani, etc ???

Eu cand priveam la denie,ma gandeam ca cei care eram stransi acolo eram poate la fel ca cei care l-am fi rastignit acum 2000 de ani . Daca eram adunati atunci,si manipulati,la fel am fi strigat si noi 'Rastigneste-l"
Asa ca a avut sens sa se intoarca si sa invie ,ca ,astfel din dusmani ai sai ne a transformat in iubitori ai sai

Daca in aceasta perioada ai astfel de "framantari" , inseamna ca diavolul si-a indeplinit misiunea in mare parte in viata ta !
Pacat , mare pacat . . . !

Un raspuns sincer , dar mult prea simplist , potrivit unui copil !
Invierea Domnului sa-ti bucure inima si sa-ti lumineze mintea !

Sunt incercari , draga Cristina , important ca te lupti cu ele si Dumnezeu iti va rasplati odata si odata .
Rabdare , rabdare , rabdare si multa credinta !

Multumesc frate pt gandul bun!
Doamne ajuta!

Cleopa style. :4:

In nici un caz nu am zis ca asta epuizeaza toate sensurile invierii :)
E doar unul trait pe viu.
Oricum , cred ca adevarul nu poate fi decat simplu , de aceea e vizibil copiilor.
La minte trebuie sa fii matur , dar adevarul e simplu .

Iti urez si eu ca,Invierea Domnului sa iti aduca bucuria aceasta simpla !

Un indemn adresat si de Parintele meu Duhovnic , Parintele Paul Lepadatu de la Biserica Marele Mucenic Mercurie .
Chiar acum a inceput transmisia in direct de la Ierusalim , transmisa la Trinitas TV.




http://3.bp.blogspot.com/-DPwxtRuXi-...te_fericit.jpg

Cum adica cantarile de la denii fara cor/strana? Adica numai cantate de preot sau un cantaret?
La care cantare anume te referi?

Ma gandesc si eu adeseori cine au fost aceia care s-au lasat manipulati si de ce.
Nu reusesc sa inteleg ceea ce s-a intamplkat atunci si pe oamenii de atunci.
Azi cand merg la Denii imi amintesc de femeile mironosite. Cam asta facem noi.
Mai ales ca suntem mai mult femei in biserica.


@Cristiboss - fratilor (ca mai era cineva care a pus pe un fir o poza imensa), va rog mult nu mai puneti asa poze mari.
Se da peste cap tot firul si se citeste greu.

A venit Lumina la Sfantul Mormant !
 

Hristos a Inviat !

Ma refer ca imi plac cantarile de la strana ,cu cativa cantareti .
Corul mi se pare laic dpdv al stilul sau muzical ,nu imi da aceiasi emotie.


Manipularea de care vorbeam ,se refera ca,chiar daca erau multi iudei care il apreciau sau chiar il credeau pe Iisus , daca preotii lor le-au spus ca e eretic , si au aratat si forta necesara de a il lua prizonier , si au influentat si cativa cu voce mai tare ca sa ceara rastignirea lui,atunci si marea masa, s-a lasat purtata intr-un fel de vraja colectiva negativa.
Nu ar fi facut-o daca nu stia ca ii are pe preoti in spate
Vraja,cred ca consta in aceea ca ,erau curiosi cum cel ce facuse atatea minuni ,daca I s-ar face un rau fizic,ar fi nevoit sa se apere ,deci sa isi arate puterile supranaturale .
Era cu un fel de fortare a transarii lucrurilor
Si in plus ,venea la pachet si cu putina dezamagire ,adica daca ne-ai promis atatea ,si ai facut asa multe minuni , de ce nu te arati puternic in fata celor ce te acuza,si in fata multimii ,ca sa transam odata pentru totdeauna autoaritatea
A fost un fel de 'care pe care'
Miza umana era evidenta ,cine e seful !
Miza dumnezeirii insa era cu totul alta,si oamenii nu aveau de unde sa o stie ,era vorba de mantuirea intregului neam omenesc , si neapararea in fata agresorului .
Cu o noblete inimaginabila pentru mintea umana ,Dumnezeu nu se apara in fata celor ce il agreseaza,desi ar fi putut sa o faca .
Aceasta ca sa arate ca da libertate omului , si ca pacatul nu e invins tot prin violenta,ci prin mila si iertare si sacrificiu
Practic ne-a facut pe toti de ras ,care credeam ca in cuie il vom lega pe Dumnezeu , cand de fapt El a lasat sa I se bata cuie ca sa le scoata pe ale noastre .
Noi eram cei rastingiti (in moarte si pacat) ,nu El.

Fiecare este diferit :)
Mie imi place corul si imi da fiori.
Slujbele de aici in State,in engleza sau greaca,cantaretii batrani,cu voci crapate de la strana nu imi spun mare lucru...in schimb cand ascult o slujba in lb romana de la Catedrala care are un cor bine pus la punct -sunt cum se spune"pe jos"...