Nu trebuie sa simulezi functionalitatea, trebuie doar sa faci niste calcule de capacitate. Stim aproximativ numarul de neuroni si numarul de sinpase mediu al fiecaruia si calculam volumul de informatie pe care il poate stoca. Iese un numar mult prea mare pentru a mai trebui sa apelam la o solutie externa cum ar fi sufletul. E suficient creierul.

Problema e ca atunci cand folosesti 'toti ceilalti', gresti. Aia erau romano-catolici, si nici macar aia, toti.
Aviz tie, amatorule. :-)

Deci ortodocsii stiau exact ca pamantul se invarte in jurul soarelui ?


PS Ai avertisment de la mine pentru folosire de injurii. Stii deja ce patesti daca mai continui. Nu subestima capacitatea mea de a fi impulsiv. Si mai ales, nu ma provoca.

Atat timp cat nu se stie de fapt CUM se stocheaza datele, altfel de calcule sunt cel putin fanteziste.
La fel de bine as putea sa calculez cate celule ai in picioare si sa presupun ca n-ai nevoie de creer sa gandesti. Hm, dar ia stai... :))

[quote=iliegh;537966]Deci ortodocsii stiau exact ca pamantul se invarte in jurul soarelui ?[quote]

De ce, aveam nevoie sa stim ?

Sigur cauti ajutor unde trebuie?

Fiecare neuron are un nivel de prag si permite iesirea impulsului nervos pe sinapse numai daca intrarile lui adunate depasesc acel nivel de prag.

Stim mecanismul fizic de baza.

Ceea ce nu putem sti , sau calcula, este multitudinea de stari in care se poate afla intreg creierul dupa receptarea unor perceptii.

Dar discutia devine prea tehnica, important este ca creierul poate sustine intreg mecanismul memoriei si perceptiei necesare unui om.

[quote=AlinB;537969]
Nu caut ajutor, il ofer unor lipsiti de neuroni ca tine.

[quote=AlinB;537969][quote=iliegh;537966]Deci ortodocsii stiau exact ca pamantul se invarte in jurul soarelui ?Asta e o abordare foarte interesanta.
Deci sugerezi ca ortodocsii nu aveau nevoie sa stie daca Pamantul se invarte in jurul Soarelui.

Ei doar credeau ce le spune religia. Ca omul este centrul Universului si deci tot Universul se invartea in jurul Pamantului.


Gresit. Credeau gresit. Chiar nu inveti nimic din greselile trecutului ? Ce altceva mai crezi gresit ?

Si ala unu ce era ma ? Era ateu, liber schimbist ? Ce era ? :1:

Nu exista nici o dovada ca Pamantul nu ar fi centrul Universului, ba chiar dimpotriva... Asta e inca un lucru in care crezi fara sa stii ca nu ai nici o dovada sa crezi asta.

Pe zice ce trece sunt tot mai uimit si deja incep sa cred ca vorbesc in pustie pentru ca raspunsurile multora dintre voi sfideaza cea mai simpla logica, si nu fac decat sa-mi ies din mana trebuind sa dau raspunsuri ca unor copii.

Cum nu exista nici o dovada ca Pamantul nu este centrul Universului ? Poate nu ai aflat tu inca. Mai uitat-te si tu la televizor din cand in cand, mai citeste o carte, soro ! Ce lume proasta frateeeee!!!!

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1146

Deci Stephen Hawking face parte din lumea proasta. :71:
Si asta la fel :

"Oamenii trebuie sa inteleaga ca exista multe modele ale universului care pot explica observatiile. De exemplu, eu pot construi un univers sferic, simetric, cu Pamantul in centrul lui, si nimeni nu poate spune ca modelul meu e gresit pe baza observatiilor.
Se poate exclude acest model doar pe principii filozofice. Din punctul meu de vedere nu e nimic in neregula cu asta ( geocentrismul ). Ceea ce vreau sa aduc in atentia publicului este faptul ca folosim criterii filozofice in alegerea modelelor. Cosmologia actuala incearca sa ascunda asta. " - George Ellis

Esti aici intr-o eroare de logica. Nu acordul unanim arata falsitate sau nu. Cand sunt mai multe pareri cineva greseste. A uniformiza parerile inseamna neaparat ca cel care greseste sa realizeze asta si sa isi indrepte erorile. Ca sa discernem cine greseste trebuie sa vedem cine si cum interpreteaza. Eu nu am interpretat nimic cu mintea mea asa cum au facut altii ci am venit sa iti arat ce spun sfintii nostri, si Sfanta Traditie sustinute bineinteles cu Sfanta Scriptura. Acesta ar trebui pentru toti ortodocsii sa fie bine cunoscute , iar daca uneori se mai aluneca pe panta interpretarilor cu mintea noastra proprie, atunci sa fim ingaduitori ca toata lumea greseste la un moment dat. Important este sa realizam ca am gresit si sa ne indreptam. In ortodoxie nimeni nu are voie sa interpreteze dupa mintea lui si dupa bunul lui plac. de aceea avem Sfanta Traditie.

Judeci tu pe Dumnezeu acum si il acuzi ca nu trebuia sa puna in creierul nostru atatia neuroni? Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu face cum voieste si ce voieste. Asa a voit sa ne faca, si am convingerea ca nu a pus nici mai mult, nici mai putin in noi, pentru a putea trai cum se cuvine in aceasta viata.
Daca ar fi asa cum spui tu, iti imaginezi ca omul , care este liber sa aleaga , in clipa cand alege sa il respinga pe Dumnezeu, sufletul lui e ca si mort. Concomitent ar muri si trupul daca ar avea ceva lipsa in el fata de cum suntem acum. Intelegi? Pentru tine , de exemplu, ne-a pus atatia neuroni, si tot ce avem noi in trup, si pentru altii ca tine care nu Il vor pe Dumnezeu. Acestora le-a dat sansa sa traiasca totusi chiar daca au sufletul bolnav rau , in speranta ca se vor trezi si indrepta si il vor iubi pe Cel care i-a facut asa cum i-a facut.

E o mare bucurie ca ne-a facut asa, Slavit sa fie Dumnezeu, caci altfel putini oameni ar trai. Daca viata ar depinde de suflet numai, cu siguranta ca putini ar fi vii. Legatura sufletului cu trupul este extraordinara in aceasta viata si sa nu te mire faptul ca desi sunt vii, multi oameni sunt morti sufleteste. Si asta se intampla pentru ca Dumnezeu le-a facut pe toate foarte bune, inclusiv trupul nostru. Ca noi ne stricam si sufletul si trupul, prin modul cum alegem sa traim si sa intrebuintam puterile noastre sufletesti asta este numai vina noastra.

O ființă atotștiitoare și mai ales atotputernică nu are nevoie sa spere nimic. Ideile d-tale despre Dumnezeu se contrazic reciproc.

Tu te contrazici. caci fiind Atotputernic este si iubitor desavarsit. Deci din iubire doreste sa vada ca toti oamenii vor ajunge sa cunoasca iubirea Sa. Daca nu ar dori asta nu ar fii iubitor in chip desavarsit.
Da, El a spus: fiti desavarsiti precum Tatal vostru este. Deci ne doreste desavarsiti, adica indumnezeiti. Si doreste asta din iubire si asteapta pe fiecare om tot din iubire desavarsita. Si pe tine te asteapta si pe toata lumea, pe toti fara deosebire. Vezi ceva rau in a deveni desavarsit? iti poti da seama macar un pic ce inseamna sa ajungi desavarsit? Dumnezeu nu ne cere nimic din ce nu putem face.

In legatura cu omul , da exista speranta, pentru ca omul are liberul arbitru. omul poate alege sa iubeasca sau nu pe Dumnezeu. va puteti da seama pana unde merge iubirea desavarsita a lui Dumnezeu? pana la jertfa pentru om. Pentru al ridica , pentru a-i darui sansa desavarsirii.

Ma ierti dar ceva posturi mai incolo acuzai pe Alin ca ti se adreseaza agresiv, desi nu era asa, si chiar ai facut o amenintare subtila. Acum vii si jignesti. Indiferent cum sunt oamenii nimeni nu ne da dreptul sa ii jignim , sa ii desconsideram de parca noi am fi perfecti.

Nu te gandesti ca intr-o buna zi se prea poate sa iti pierzi chiar si mintea ce o ai? Crezi ca e imposibil , zici tu, insa nu e. trupul tau nu este infailibil.

Daca este atotstiutor nu are nevoie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca stie deja exact ce va sa se intample; daca este atotputernic nu trebuie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca poate sa determine acel ceva prin puterea sa, mai ales ca este asa de iubitor etc.

daca determina atunci nu mai avem liberul arbitru. Luandu-ne liberul arbitru, nu mai este iubitor in chip desavarsit. Vad ca te faci ca nu ai inteles ce am spus mai sus, dar eu stiu ca tu ai inteles.

http://www.crestinortodox.ro/morala/...ta-124114.html

Daca vrei poti sa citesti si acest articol

Am spus ca, daca este reala speranta (dorinta) lui D-zeu, aceasta neaga atotstiinta / prestiinta. Nu pot spera sa castige echipa X intr-un meci caruia ii stiu rezultatul sau pe care il vad in reluare. Nu ati contraargumentat in vre-un fel.

Am spus ca dorinta lui D-zeu (sa fie iubit de oameni, inclusiv de atei ca mine) neaga atotputernicia lui; ati argumentat observand, pe baza iubirii desavarsite, ca El nu isi impune dorinta fiindca asta mi-ar anula liberul arbitru. Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

S-a mai discutat despre (non)existenta liberului arbitru si prestiinta lui D-zeu. Am vrut sa intervin la momentul respectiv, nu am facut-o, o fac acum daca tot a venit vorba: Existenta liberului arbitru - omul este singurul responsabil pentru gandurile si actiunile sale, intrucat "Dumnezeu nu poate predestina la rau" cum scrie in articolul citat de dvs - ei bine, liberul arbitru neaga la randul sau prestiinta lui Dumnezeu.

O da ! Acesta este genul de raspuns pe care il astept de la voi.

Deci recunosti ca omul poate sa existe si sa functioneze foarte bine fara suflet si fara nici un duh de viata de la Dumenzeu. Doar pe baza neuronilor, pe care dupa tine, i-ar fi pus acolo doar ca solutie de backup, in caz ca omul nu va crede nu stiu ce.

Hilar, dar imi comvine.

P.S.Iata in sfrasit un om care a inteles pe deplin planurile lui Dumnezeu, si care explica aceste planuri semenilor sai. Si care in acelasi timp ma acuza pe mine ca il judec pe Dumnezeu, in timp ce da explicatii foarte amanuntite despre motivele pe care le-a avut Dumnezeu sa puna atatia neuroni in om.

Deja toata tarasania asta devine penala, cred ca renunt la orice speranta si o sa ma limitez la a ma distra de prostiile pe care le mai spune unu si altul pe aici .

Da de unde stii tu toate astea ? Ca omul poate sa aleaga pe cine iubeste. Am crezut pana acum ca iubirea e ca o strafulgerare nu e ceva volitiv ca si cum ai alege cu ce sa te imbraci.

Cine ti-a spus tie toate prostiile pe care le ai in cap ?
Si de unde ai tu tupeul sa vii sa ne explici noua ca omul are liberul arbitru si poate sa aleaga sa iubeasca pe Dumnezeu. Atunci daca are liberul arbitru, inseamna ca nu greseste deloc daca nu-l iubeste pe D-zeu, poate nici nu stie ca exista, practic e fara pacat.

Va incurcati in propriile voastre explicatii si interpretari fanteziste despre o lume fantezista.

Nu ai inteles nimic din ce am zis, insa nu e de mirare, nu ai cum, esti orb sufleteste.
Din pacate.
Vorbesc de viata cea adevarata intru Hristos, viata duhovniceasca, adevarata viata . Sufletul mort, este mort duhovniceste despre asta este vorba.

Oi fi orb sufleteste dar nu sunt orb efectiv. Si nu pot sa nu vad inconsistenta argumentelor voastre, credulitatea, naivitatea, lipsa de logica si altele.

Poate ca sufletul este cel care va face cu adevarat orbi pe voi, nu pe mine. Va orbeste mintea, ca sa nu mai puteti judeca nimic.

Si acum despre postul tau:

Ce treaba am eu cu viata duhovniceasca intru nu stiu cine ? Nu de viata spirituala discutam in threadul asta, nu ai priceput inca pana la ora asta ? Si mai zici ca eu nu inteleg nimic.
Eu doar afirm ca viata omului cu tot ce inseamna aceasta poate fi sustinuta de creierul uman, nu e nevoie de suflet.
Aici trebuie sa se desfasoare dezbaterea, cu argumente concentrate precis in acest punct.

Eu in nici intr-un fel nu desconsider viata spirituala, de indiferent ce religie ar fi aceasta, dar nu despre viata spirituala vorbim aici. Vorbim de existenta sufletului ca entitate fizica reala. Ca daca identifici sursa vietii spirituale ca fiind sufletul, atunci la revedere, treaba s-a rezolvat de la sine, stim exact ce e sufletul. Dar nu, voi vreti mai mult, vreti sa dati o existenta fizica reala notiunii de suflet, si aici intervin eu si intreb: da de ce ?

Ori daca tu vii in acest context si spui ca sufletul omului e mort, ca nu are viata , dar de fapt de refereai la viata intru Hristos, nu la viata reala, m-ai dat pe spate. E surghiunul ratiunii pure. E bagarea degetului in ochi. Nici nu mai am vreo speranta pentru tine. Din pacate, cum spui tu.

Hotaraste-te si zi acum: poate omul sa aiba viata fara suflet sau nu ? (si nu ma refer la viata spirituala, sau sexuala, sau scolara, ma refer strict la procesul de a trai, gandi, avea sentimente, etc)


P.S.Te rog Doamne fa-l pe Dobrin sa nu inceapa sa vorbeasca despre viata alimentara sau sportiva in postul urmator !! Pleaaaseeeee!!

Fiind un thread despre suflet, vin cu acest link.

http://www.ortodoxia.md/articole-pre...-i-suflet-mort

Iliegh, multumesc pentru dispretul aratat. Oricum nu te face nici mai destept, nici mai interesant.

Sigur ca nu esti orb efectiv. Insa ochiul in sine nu vede nimic asa cum si ochiul mortului, desi inca mai poate plange in primele ore dupa moarte (deci inca poate mai lucreaza mecanic), nu mai vede nimic daca sufletul nu mai este in spatele lor.

Trupul singur niciodata nu va putea avea ceva ce doar sufletul are, si anume constiinta de sine, aceea care poate spune eu exist, sunt viu, precum si constiinta morala. Trupul in sine, cu toate functionalitatile sale, fiind material, singur insusi nu va putea da constiinta de sine. Si nervii in sine sunt materiali, celulele nervoase, si din material, indiferent de ce conexiuni mecanice au loc, nu pot da ceva spiritual, cum este constiinta de sine, constiinta morala, ratiuneea sau mintea care este sufletul insusi. S-au facut multe in domeniul stiintei, inima artificiala, ochi artificial, rinichi artificial, etc, insa sunt capabile doar sa lucreze mecanic si atat. Aceasta constienta, ce doar sufletul o are, inca nu poate fi imitata de nimeni si de nimic.

Dar mai bine explica Par. Arsenie Boca.

"Trupul trăieşte, dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au într-înşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsă 3,1). Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte. Cel ce a înviat în sufletul său conştinţa şi iubirea lui Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie; iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi moartea l-a prins în acestea, acela a murit pentru veşnicie. Acela a omorât Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul său şi a înlocuit-o cu împărăţia chinurilor veşnice, în care a intrat încă din viaţa pământească."

http://www.sfintiiarhangheli.ro/parintele-arsenie-boca

PS. Totusi daca te consideri moral atunci ne respecti asa cum suntem iar din respect totusi vei citi si ceea ce noi expunem aici in linkurile postate. Mi-ar placea totusi sa faci efortul sa citesti articolele prezentate.

"Învierea lui Hristos ne învaţă pe noi a învia din moartea sufletească, spre viaţa cea cu fapte bune, după apostolescul cuvânt: „Că precum Hristos S-a sculat din morţi, prin mărirea Tatălui, aşa şi noi, întru înnoirea vieţii să umblăm.”

Au ştiţi voi ce este moartea sufletească? Moartea sufletească este păcatul cel greu, de moarte, pentru care omul are a se chinui în veci, în iad. Şi pentru ce, dar, păcatul cel greu este moartea sufletului? Pentru aceea că ia pe Dumnezeu din suflet, prin Care sufletul vieţuieşte. Că precum sufletul dă viaţă trupului, aşa Dumnezeu dă viaţă sufletului. Şi precum trupul fără de suflet se face mort, aşa şi sufletul, fără de Dumnezeu, mort este. Pentru aceasta Sfântul Calist, patriarhul Constantinopolului, zice: „Mulţi au suflet mort în trupul cel viu, ca şi cum ar fi îngropaţi în mormânt. Mormânt trupul, mort sufletul, mormântul umblă, iar sufletul dintr-însul este neînsufleţit, adică, fără de Dumnezeu, pe Dumnezeu neavându-L într-însul, că trupul cel viu poartă întru el pe sufletul cel mort.”

Şi de nu crede cineva cele grăite, să asculte înseşi cuvintele Domnului. Că Domnul, arătându-se, oarecând, lui Ioan, iubitul Său ucenic, i-a zis: „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Ştiu faptele tale, îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Să luăm aminte la cuvintele Domnului. Că pe un bărbat cinstit, cu chip de sfinţenie, cu rânduială de înger, îngerul Bisericii din Sardes, îl numeşte viu, dar îi zice că este mort. Nume ai că trăieşti, dar eşti mort, cu numele viu, dar cu faptele mort, cu numele sfânt, iar cu faptele păcătos, cu numele înger, iar cu fapte nu de înger, ci cu faptele celui potrivnic îngerului, cu trupul viu, iar cu sufletul mort. Pentru ce? Însuşi Domnul arată pricina, zicând: „N-am aflat faptele tale depline înaintea Domnului tău.” O, cât de plin de spaimă şi de frică este acest lucru. Avea, deci, acel înger din Sardes oarecare lucruri bune, avea la vedere şi viaţă şi de către oameni se socotea şi se numea înger, precum nici Însuşi Domnul titlul cel îngeresc nu i-l ia, pentru că înger îl numeşte pe el. Dar, fiindcă nu era desăvârşit în faptele cele bune, nu era deplin sfânt, nu era desăvârşit înger în trup, ci, doar, cu numele şi cu părerea era înger şi sfânt, dar cu faptele bune şi lucrurile în alt fel era, pentru aceea, ca pe un mort, l-a socotit pe dânsul Dumnezeu.

Ce, dar, vom socoti, atunci, despre noi păcătoşii, neavând nici o faptă bună, ci întru păcatele cele pătimaşe, ca porcul în noroi tăvălindu-ne? Oare, în ce fel ne aflăm noi înaintea lui Dumnezeu? Au nu ca nişte morţi suntem socotiţi? Au nu va zice Dumnezeu şi către fiecare dintre noi, aceleaşi cuvinte: „Nume ai că trăieşti, dar eşti mort, cu trupul eşti viu, o, păcătosule nepocăit, dar cu sufletul eşti mort? Pentru ce? Pentru că a plecat Dumnezeu din sufletul tău, din pricina păcătoaselor tale fapte.” Sf. Dimitrie al Rostovului

http://traditiaortodoxa.wordpress.co...s-kirio-pasti/

Cu iertare pentru toti , mai ales atei, caci nu voiesc sa se simta cumva jigniti insa omul care nu vrea sa stie de Dumnezeu are deja sufletul mort. Dar aceasta este o altfel de moarte caci daca voieste va putea sa se trezeasca din aceasta moarte sufleteasca primindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu.

27. Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.(Sol20,27)

Cu alte cuvinte, sufletul este un supervizor al trupului, un administrator/manager al trupului; rezultatele și eficiența funcțiilor trupești depind direct proporțional de curățenia sufletească, de smerenie, de înfrânare, în caz contrar apărând probleme de sănătate, drame sau tragedii.

E foarte clar că sufletul este primordial fiindcă este nemuritor, iar trupul este doar un ”cort” vremelnic, de aici rezultând că viața duhovnicească(sufletească) este cea mai importantă, nu a trupului, care poate avea puls și TA(tensiune arterială), dar sufletul fiind ca și mort(adică nemaiavând iubire) este o problemă de timp ca moartea trupului să elibereze sufletul de orbirea mortală pe care trupul i-o impune.

16. De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.(2Cor4,16-18)



P.S. Cu părere de rău remarc un ton arogant și te rog să revi la cel de dialog.

Poti sa cunosti o furnica, dar tot habar nu ai despre musuroiul din care face parte si cum este el organizat.

Ceea ce este relevant pentru discutie este aspectul acesta: nu se stie nici cum functioneaza nici cum este organizata memoria sau gandirea.

O maimutza are creerul asemanator cu al omului, matematic are milioanele de neuroni si conexiuni si iata ca nici o maimutza nu a reusit sa deprinda macar limbajul uman articulat, ce sa mai vorbim de complexitatea gandirii si a psihicului.

Sigur, are o functionalitate in acest sens, fara doar si poate, dar daca pentru tine asta exclude existenta sufletului, trans-material, atunci este doar credinta ta personala, la care ai dreptul, cu nimic mai fundamentata decat a unuia care crede in zeul tunetului de exemplu.

Daca atat te duce capul.. :)

Nu. Pentru viata spirituala, e total irelevant.

Pui din burta fanteziile tale ateiste?

Nu este nici o invatatura de credinta care sa sustina c omul este centrul (fizic) al Universului sau ca Universul (fizic) se invarte in jurul Pamantui.

Ci ca este coroana creatiei, ceea ce un ateu probabil ca n-are capacitatea intelectuala sa o inteleaga decat in sensul sau limitat, si de asta si "perle" ca cele de mai sus.

Oh, credeam ca voi ateii, capodopere ale ratiunii, sunteti capabili de dileme filosofice de un nivel ceva mai ridicat.

Sau mergeti pe idee ca e suficient sa fii oleaca mai istet decat cel mai putin mintos crestin ca sa pari un monument de intelepciune si credinta corect orientata?

Pai nene, asa zisa dumitale dilema se include in categoria pseudo-mostrelor de intelepciune de genul "Dumnezeu nu este atotputernic pentru ca nu poate sa faca un patrat rotund".

Mai precis, contradictia enuntata de tine este doar aparenta si provine dintr-o insuficienta rafinare (intelegere?) a notiunilor filosofice implicate.

Prestiinta invocata de tine este similara cu cea a "patratului rotund".

In realitate, lucrurile sunt foarte simple: Dumnezeu stie alegerile tale curente si asa cum poti sti si tu, foarte bine, stie care este finalitatea lor, de exemplu, in cazul tau, este Iadul.

Asta nu inseamna ca tu n-ai putea sa-ti bagi mintile in cap, si sa-ti schimbi orientarea. Au mai fost asa zisi atei care si-au venit in fire, si tu ai putea. Caz in care, este evident, ca viitorul tau ar putea fi cu totul altul.

Pentru tine, ca om desigur, este tot incert, dar Dumnezeu poate vedea peste toate aceste decizii o finalitate, finalitate care se modifica in functie de modificarea optiunilor tale in acord cu liberul arbitru cu care esti inzestrat.

Este posibil ca realitatea sa fie mult mai complexa decat atat asa cum logica din spatele interactiunilor la nivel cuantic aparent contravine celei de ordin macroscopic cu care suntem obisnuiti dar pentru moment este suficienta aceasta explicatie daca esti macar un sfert istetz pe cat te crezi.

Si poate nu e genul de atotstiinta care corespunde cu definitia de la care ai pornit tu pentru a crea contradictia patratului rotund, dar este o atotstiinta care este divina, pentru ca tie ca si om nu iti este accesibila ca si finalitate certa.

Dar ceea ce iti este accesibil iti este suficient si util si anume sa stii ca sunt decizii mantuitoare si decizii pierzatoare de suflet si ca ai puterea sa inclini spre unele sau altele.

Alegerea e a ta.

Cu toate ca e adevarat pe undeva, poate chiar mai grav, pentru ca in Sfanta Scriptura nu de putine ori alegerile spirituale proaste nu sunte asimilate cu prostia ci cu nebunia, si oricat m-ar amuza sa-ti dau dreptate, realitatea este nitel diferita si nu, nu e vorba de prostie in cazul alegirilor tale.

A iubi sau nu pe Dumnezeu nu tine de inteligenta ci de afinitatea sufletului uman pentru BINE.

Cei care cauta, care iubesc BINELE (nu binele lor personal inteles limitat si egoist) ajung intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu sa cunoasca Sursa Binelui si o data ce ajung sa o cunoasca este imposibil sa nu O iubeasca, cel putin asa cum au iubit ceea ce i-a condus spre Ea.

Cei care insa au ajuns la concluzia ca binele lor este cel care trebuie sa-l urmareasca si nimic altceva, la modul egoist, inevitabil vor ajunge sa urasca BINELE care condamna limitarea si rautatea lor si in ultima instanta si Sursa lui, a caror cunoastere o au cel putin la nivel intuitiv-spiritual.

De fapt, toate religiile, indiferent de orientare (chiar si satanismul sau ateismul) arata ca toti oamenii au intuitia Creatorului, ceea ce difera este atitudinea lor fata de El.

Dobrin,

Este de apreciat calmul si rabdarea ta. Credinta ta te ajuta mult in acest sens.

Si nu te condamn ca vezi lucrurile prin prisma religiei, poate e mai bine asa, te face sa ai un suport in viata.


Dar nu cred ca poate exista un dialog intre noi pe alte teme decat moralitatea crestin ortodoxa, unde dialogul nostru ar fi in perfecta armonie, pentru ca eu cred in morala crestina.

Dar atat. Cand vine vorba despre originea lucrurilor, ceea ce pe mine ma intereseaza mai mult momentan, nu poate fi vorba de dialog intre noi, pentru ca tu nu poti sa te desprinzi de conditionarea duhovniceasca.

Eu pot. Eu pot sa fiu bun si sa nu fac pacate si fara sa ma raportez la divinitate. Ma preocupa mai mult structura fizica, asa ca nu folosesc lentile duhovnicesti care nu ma ajuta prea mult.

Succes.

Vesnicul praf in ochi cu stiinta folosita de ateu pe post de paravan pentru niste credinte la fel de subiective ca cele denuntate din tabara adversa.

Educatia materialist stiintifica, bla bla, stim placa, diferenta e ca aici s-a servit pe stomacul gol iar in occident pe matzul preaplin.

De aia acolo a prins, aici nu prea.
+ alte motive.

Multumesc pentru aprecieri.

Ce simtaminte ai in suflet atunci cand faci un lucru bun, o fapta buna?

Poti face fapte bune, neconditionat, oricarui om necunoscut intalnit care are nevoie de ajutor? daca da, simti tu mila ioubitoare pentru acesta atunci cand faci lucrul cel bun? daca nu atunci fapta buna hraneste un pacat al tau.

Sa nu fac pacate spui, ce este pacatul in viziunea ta? Stii ca pe acest thread ai facut cateva pacate?

Stii ca trupul in sine nu face pacate? Priveste un cadavru, face el pacate? Cine este cel care pacatuieste totusi in noi? Ai privit vreodata la mintea ta, la gandurile tale, cele exprimate prin cuvant sau ramase in minte, sa vezi daca contin pacat? Mintea poate pacatui?

Stii, sa iti spun ceva. Eu nu vad lucrurile prin prisma religiei ca sa am un suport in viata. Pentru mine suportul in viata este Dumnezeu. El este sprijinul meu si nadejdea mea.

Asta e o metoda noua, pe-aici pe forum: ia-l si ameteste-l, jigneste-l putin, fa repede un strawman (patratul rotund), foloseste-l ca ipoteza, demonstratie si concluzie, poate se plictiseste si uita ca nu am nici un argument.

Am spus ca speranta (sau dorinta) sunt un nonsens pentru cineva atotstiutor (care cunoaste viitorul). Nici dobrin7m si nici Alin nu vor sa admit ca sustin un nonsens logic. N-ar fi nici o suparare sa recunosti ca ai facut o (mica) eroare logica, insa cred ca ii doare altceva mai tare: dogma lor despre divinitate este auto-contradictorie.

Nu-ti bate capul cu ALinB, e un throll.

Stiu ce este pacatul. Cunosc bine dogmatica ortodoxa, in special partea cu originea pacatului.

Am putea incepe o discutie acum despre ce inseamna a face bine si unde este limita pana la care acest lucru duce la pacat, si am putea s-o tinem asa zile intregi, timp in care ai constata ca stiu mai multe decat tine despre subiect, dar nu am interesul asta momentan. Chiar ar merita un thread nou pe tema asta, pentru ca este un subiect vast.

Daca tot veni vorba, te intreb eu ce e mai bine: sa faci un bine pentru iubirea de Dumnezeu (sau in numele lui Isus), sau sa faci un bine pentru iubirea pentru aproapele tau ? Deschide un topic nou ca sa-mi raspunzi, aici e off-topic.

Oh,un client nemultumit?
Strategia, dilema de doi bani, nu a starnit perplexitatea scontata?
Publicul n-a ingenunchiat in fata acestei profunzimi filosofice?
Nu va intristati, exista o solutie facila, la indemana:
Mutati-va pe un forum ateu, acolo orice pseudodilema, orice produs secundar al unei indoielnice inteligente, va starni ropote de aplauze si aprobari, chiar avand zero substanta, atat timp cat coaja este anti-teista.

Aici, dupa cum vedeti, nu este nici o punte, chiar si cand folosim aceleasi cuvinte, ne referim la realitati diferite, asadar, ce cautati in afara de ceea ce credeti ca stiti deja?
Intr-o ceasca deja plina, nu mai poti turna nici o picatura de cei si mai mult, avand in vedere ce este deja in ceasca, ar fi pacat sa stricam ceaiul.

Si totusi vechii evrei , credeau in invierea mortilor , si nu in nemurirea sufletului. O fi totuna. Nu cred.