Care este "conjunctura istorica" in care uciderea cate unui copil din fiecare familie intr-o tara sa fie un fapt pozitiv (episodul cu copiii egipteni)?
Ce "conjunctura istorica" poate justifica exterminarea vietii de pe Pamant (povestea potopului)?
Sa intelegem ca in ambele cazuri dumnezeul crestin (descris ca fiind omnipotent si omniscient) nu a putut rezolva problema decat prin masacre?

Bine, bine, mulţumesc de cercetare... Mă doare niţel genunchiul de la reumatism, cu ploile astea exasperant de zilnice, da-n rest sunt cât se poate de bine.
Apropos, ştiaţi că reumatismul are şi o etiologie psihogenă? Omu necăjit trage la reumatism, nu ştiu prea bine de ce... O fi de la lacrimile adunate-n cartilaje pe la oase, vorba psalmistului...:)
Sau poate de la înjurăturile reprimate cuviincios... deh...

,,Bine faci ca judeci, ca doar tu ai facut cerul si pamantul!'' - ii spunea un pustnic unui ucenic care marturisea ca-si judeca aproapele.

Acum tu nu-ti judeci aproapele, ci vrei sa-l judeci pe Dumnezeu!!!

Un imparat lumesc cum procedeaza cu supusii neascultatori?

Creatorului vietii sa-i fie frica ca se va sfarsi viata?

Aşa să facem!
Dumnezeu ne-a dat totul şi a cerut în Schimb doar ascultare. Spunând că neascultarea va duce la moarte.
Atunci care-i problema?

Am inteles. Dumnezeu pedepseste "neascultarea" cu moartea.

Totusi, cum anume il nemultumisera acei copii egipteni? Ce ordin al lui incalcasera absolut toti?
Evident, putem adauga faptul ca acei copii nici macar nu erau constienti de existenta dumnezeului crestin (iudaic in acel moment); ei practicau o religie diferita, care nu avea nici o treaba cu zeul evreilor si dorintele sale.

La faza cu potopul sunt valabile aceleasi intrebari: care este vina exacta a fiecarei persoane omorate atunci de dumnezeu? Copiii abia nascuti ce rau de neiertat facusera? Aborigenii din Australia sau stramosii indienilor americani, care habar n-aveau de religiile practicate de triburile evreiesti, ce "pacate" capitale comisesera de meritau toti ucisi?

Ai citit VT sau vrei acum o analiză pe text?

Şi da, ai inteles bine: pedeapsa neascultarii e moartea. Asta e, ghinion.

Daca un copil mic, pana la un an, moare brusc, cine sufera mai mult? El sau parintii?

Cel Ce i-a dat viata, i-a luat-o si atat. Puternic este Dumnezeu sa-l faca ingeras in vesnicie, astfel incat sa-l fereasca de osanda vesnica.

Insa pa pamant, lumeste, simt din plin pedepsa parintii, nu copiii.

Da, am citit VT, dar din ce-mi amintesc nu este specificat ce vina au acei copii si ce "neascultare" au comis ei.

@Antoniap

In regula, parintii sufera, dar care e vina copiilor? De ce sa moara nevinovati? Oricum, din poveste rezulta ca varsta copiilor ucisi de dumnezeu era variabila, asa ca unii dintre ei aveau mult mai mult de 1 an.
Parintii ce infractiuni comisesera de trebuiau pedepsiti?

Ca idee generala, de ce are dumnezeu aceasta idee ciudata ca niste oameni (copii sau nu, nu conteaza) trebuie omorati pentru niste crime de care erau vinovati altii?

„Enigmele eredităţii. Păcatele strămoşilor şi genele urmaşilor” (recomandare de carte)

Poate ajuta pe cineva.

De ce sfintii nu se tem de moarte? Nu moartea trupeasca e cel mai rau lucru, ci iadul.

Judecata noastra nu se potriveste cu a lui Dumnezeu. Ce e mai rau in ochii lui Dumnezeu? Sa moara un copil mic si sa devina inger sau sa moara adult plin de pacate si sa ajunga in iad?

Presupun că te referi la ascultarea de Dumnezeu, da?
Că de restu.... sunt(em) sătul (sătui).

Şi nu, nicidecum nu e ghinion. Întrucât noi, Dragoş frate, nu credem în gheonoaia....:)
Ci e de-a dreptul alegere liberă, care va să zică viaţă pe pâine, fraaaaaate! cum ar zice-n cartier.
Dumnezeu Hristos ne însoţeşte, CA ALTERNATIVĂ A VIEŢII, prin Harul Duhului Sfânt, în cele mai adânci tenebre ale îndoielii şi răzvrătirii,
până dincolo de vizuinile vulpilor. Până-n iad. Ţi-o spun cu mâna pe inimă (şi cred că şi frăţia voastră cunoaşte)!
Aşa de Bun Părinte avem, noi păcătoşii robi, în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, lăudat fie Numele Lui în vecii vecilor! AMIN+

Normal că vorbesc de ascultarea de Dumnezeu.
Şi când zic de "ghinion", zic de ghinionul celor care nu cred în Dumnezeu.

Pt crestini(si chiar si pt alte religii)moartea nu este decat o trecere de la un nivel spre alt nivel,o devenire chiar(de la un nivel inferior spre unul superior).
De aceea,moartea nu reprezinta o mare pierdere decat pt pamantenii care au fost in relatie directa cu mortul;numai ei sufera de pierdere,nu si persoana moarta care se afla intr-un loc mai bun decat noi!

Tot mucalit ai ramas, Dragos!

Barbatii fara clasa injura femeia,neciopliti si fara nici o frica sau cunostinta de Dumnezeu. Parerea mea.

Acum am priceput, dar aceia nu sunt catalogati ca "transexuali"?

unde spune asta in Biblie? Poti sa ne arati vreun verset?

Aveti dreptate, dar va propun ceva. (Banuiesc ca sunteti evolutionist. Si eu sunt, in parte, desi nu sunt ateu). Priviti cu atentie, cu mare atentie, evolutia climei si diversitatea animala, in era geologica a neozoicului. Nu va izbeste ceva? Anume trecerea de la un climat paradisiac, la inceput de tot, (cu paduri tropicale in Groenlanda si Antarctica!) la unul din ce in ce mai fragmentat, mai rece si sezonal, si decaderea treptata a biodiversitatii si dimensiunilor faunei si florei, pe masura ce omul emergea in planul fizic ca specie, prin evolutie, si iesea din cel subtil prin asa-numita "cadere/gonire din Rai". Pina si durata de viata a tuturor fiintelor, y compris a omului, a scazut. Ceva se strica, si continua sa se strice, cind subtil, cind mai grosier, cind ca o decadere lenta, cind sub forma unor crize majore, ciclic desfasurate. Am deschis un topic despre asta; va invit acolo. (E vorba de cel de la sectiunea "teologie si stiinta").
Ca sa fiu ceva mai on-topic: entitatea care a ucis vieti umane, si inca de copii, atit in Egiptul stravechi, cit si sub regele Irod, sau a distrus viata pe Pamint, e aceeasi care a exterminat megafauna si tot ce putea sa mai smereasca specia noastra trufasa; e cel despre care infamii filosofi ai stapinirii globale emergente, de exemplu David Spangler, vorbesc ca fiind "ingerul evolutiei omului". Cu alte cuvinte, Lucifer.
Biblia, fiind veche, vorbeste confuz in unele privinte, si stralucit in majoritatea. Se refera la entitati opuse, fie si ca "tehnica de lucru", ca fiind "Dumnezeu". E mult de discutat pe aceasta tema.
On-topic pe bune: barbatul se teme, pe buna dreptate, de capacitatile manipulative ale femeii (uitati-va ce se intimpla in Occident). De aceea acest gen de reactii.

Doamne câte prostii poţi spune!

Dragos, este o cautare a lui Theodore, legitima. Problema este: care este raspunsul adevarat? Iar capacitatea de a obtine un raspuns adevarat este legata de directia cautarii, caci in functie de ea, vei afla un raspuns mai aproape sau mai departe sau total pe alaturi de adevar.
La o asemenea cautare poti aborda problema unilateral, numai din punctul de vedere al omului si prin fortele lui proprii - este ceea ce face stiinta - observand fenomene si elaborand in mod logic teorii, care incearca sa explice cat mai complet cele observate, insa adevarul (cat de adevarate sint teoriile elaborate de om) nu va putea fi aflat niciodata pentru ca lipseste punctul de referinta absolut si extern. Singurul raspuns pe care si-l va putea da omul este daca teoria elaborata explica sau nu - si in ce procent, in ce masura explica - observatiile. Insa chiar daca gaseste o teorie care sa explice 100% un fenomen observat, asta TOT NU va insemna ca este si teoria corecta, ci ca nu s-a ajuns ca in bancul cu purecele care daca nu mai sare pt ca i-au fost rupte toate picioarele, experimentatorul sa concluzioneze ca nu mai sare pt ca e surd...

Alta cale de abordare, ar fi sa caute sfintenia si unirea cu Dumnezeu si sa il intrebe frumos pe Dumnezeu, ca pe creatorul a toate (pe creatorul intregii acestei lumi caruia omul vrea sa ii afle vreo taina, pentru ca creatorul, Dumnezeu, cu siguranta le stie pe toate), sa il intrebe tot ce are el sa il intrebe - asa va putea afla un raspuns adevarat omul, pentru ca are punctul de referinta absolut extern lui, pentru ca nu mai este o cautare unilaterala bazata pe presupozitii pe care le face si pe care in mod absolut nu are cum sa le verifice singur, ci afla simplu si direct - este cunoasterea sfintilor.

Problema este ca energia omului este limitata (si lungimea zilelor in aceasta lume, de altfel), astfel incat la nivel individual se pune intrebarea: in ce mod vrei sa iti investesti energia (ca sa nu iti risipesti energia si viata ani de zile in ceva efemer, in ceva ineficient, inutil, nesemnificativ, sau mai rau, in ceva ce de la bun inceput se intrevedea ca s-ar putea sa nu gaseasca un raspuns corect)?

Gratie acestei fraze va luati la tranta cu logica,poate ati intentionat(totusi) o figura de stil,o butada cumva.

Hai sa iti spun un banc (sec dar uneori adevarat) : zice ca un experimentator observa un purece. Ii da comanda: "sari!" si vede ca purecele sare si noteaza constiincios: purecele sare. Ii rupe un picior, apoi iar ii da comanda: "Sari! si iar purecele sare, si iar concluzioneaza: purecele sare.
Si tot asa, mereu ii mai rupe cate un picior si ii da comanda sa sara, si purecele sare, pina ajunge la ultimul picior pe care i-l rupe purecelui si iar ii da comanda "Sarri!" dar de data asta purecele nu mai sare.
Sta experimentatorul nedumerit, se gandeste, sa razgandeste, iar se gandeste, si in final elaboreaza teoria care explica 100% de ce nu mai sare purecele, concluzionand: "purecele e surd!

Sar putin la randul meu peste simpaticul purice ca sa va argumentez concret:daca eu observ,in prima faza,un fenomen si il pot explica,adica pot demonstra practic,verificabil,teoria mea atunci ea nu mai este teorie ci certitudine.Daca o pun in cuantumul procentual demonstrabil stabilit de dvs atunci este deja o certitudine ce devine practica,intrucat poate fi probata fie si experimental.Deseori distanta dintre vorbe de duh si cercetare este una considerabila,cu mecanisme diferite si supuse unor rigori diferite.Ce spuneti dvs se numeste negarea evidentei si nu ,,reasonable doubt" :)

Nu, pt ca tu pornesti cadrul observatiei de la un sistem limitat - cadrul experimentului este unul limitat, un sistem delimitat (chiar daca deschis). La ACEL sistem limitat poti sa gasesti o teorie care sa explice 100% in contextul si rigorile date, cu premizele date, si poate sa fie reproductibil - ai spune ca teoria aia e o certitudine (la acel moment t0). Dar daca se intimpla ca ulterior (la un moment t1) schimbi un pic datele, contextul sau iei in consideratie un sistem mai larg sau unul diferit si teoria aceea nu mai explica chiar 100% observatiile, atunci se concluzioneaza ca acea teorie nu a fost corecta, ci doar o teorie. Asa functioneaza si asa progreseaza stiinta. Si ocazional unii chiar o mai nimeresc si sa formuleze o teorie cu adevarat corecta - problema este ca pe linga acele f putine corecte, mai sint inca 100 incorecte - sau, mai bine spus... corectabile si corectate din mers in timp (se zice frumos si PR-ist "imbunatatite").
Problema fundametala ramane; intre t0 si t1 teoria respectiva este considerata corecta, desi ea nu este corecta (in valoare absoluta), pt ca inca nu s-a gasit cadrul experimental care sa o conteste. Teoria in acel timp explica 100%, este considerata corecta (in lipsa oricaror alte evidente care sa o infirme sau sa o puna la indoiala sau sa nu explice), dar totusi teoria nu este corecta (si abea ulterior este dovedita asta). Ea este operationala - in lipsa de altceva mai bun - insa poti spune 100% ca in valoare ABSOLUTA este corecta? Poti spune ca nimic nu o va mai infirma?

Asta in timp ce cunoasterea care vine de la Dumnezeu nu mai are aceste probleme aferente limitarii logice in ultima instanta (si de posibilitati concrete de experimentare - ca si resurssele alocate unui experiment anume sint limitate pina la urma)

Da am curajul sa spun ca vechea teorie despre cum stau dintii in cavitatea bucala,asezarea organelor interne(tot ce spun a fost demonstrat prin experiment si observatie),electricitate si am o lista foarte lunga nu vor fi contrazise prea curand.Dvs aveti dubii de acest tip? :) Intreb ca sa inteleg daca doriti doar o discutie pe posibile sofisme in raport de cercetare.

Nu. Transexualii sunt cei care s-au nascut barbati si ei se cred femeie, adica cei care isi schimba sexul. O femeie se crede barbat, asa ca se imbraca ca un barbat. Sexul nu mai este suficient ptr. ei pentru a stii daca sunt barbati sau femei. Considera ca s-au nascut in corpul nepotrivit.

Homosexualii nu se cred femei, ci barbati. Barbati f.feminini. Deobicei intr-un "cuplu" de barbati, unul este mai masculin si activ, celalalt este ca o femeie, mai pasiv, mai feminin si se imbraca in haine mai femeiesti. Asa cum si intr-un cuplu de lesbiene, una este mai masculina si se imbraca in haine tipic barbatesti, cealalta este feminina.

E cam imbarligata treaba. Transexualitatea din cate stiu eu inca mai este trecuta ca o boala psihica.

Eu am in clasa o fata foarte religioasa si cuminte, se imbraca decent, are grija, nu fumeaza, nu bea, nu injura, devreme acasa. Chestia e ca ea se imbraca ca un baiat, si-a tuns si parul, foloseste tricouri care sa-i ascunda pieptul... la un moment dat am intrebat-o, iti place acest stil? La care mi-a raspuns: Eu sunt un baiat, de cand m-am nascut m-am simtit baiat, niciodata nu m-am simtit confortabil in corpul meu, voi face tot posibilul sa fiu ceea ce simt si sper ca Domnul sa ma sustina.
Eu cred ca aveti dreptate, Parascheva16, deoarece ea este o fata cuminte, de bun simt, foarte decenta, cu maniere, credincioasa... dar nu se simte bine in corpul ei. Cred ca la unii chiar tine de psihic, la altii e alegere sau plictiseala.