Pentru prostia mea Clayderman nu e curativ...:(

Deh, nu prea exista paliative universale...:)

P.S. Uite, ma mai dreg cu asta: https://www.youtube.com/watch?v=d6idPaGqvV8
Sau asa: https://www.youtube.com/watch?v=ZZo0klTdVGg

Prostia este mama tuturor relelor.

Mandria nu face exceptie. (Mandria lui Lucifer asisderea)

De aceea, cel mai intelept lucru este sa realizam in ce fel suntem prosti, in ce consta, de fapt, prostia noastra. Ca sa ne putem vindeca.

Pentru Red Rose, cu drag...:)
 

https://www.youtube.com/watch?v=-F_W_zl61bI
https://www.youtube.com/watch?v=3rRPbBGsR50

Pentru Red Rose, Ptero, si toti ceilalti:

https://www.youtube.com/watch?v=2aJUnltwsqs

https://www.youtube.com/watch?v=uGcsIdGOuZY

Multumesc Ahil si Intrarea Vagonului..sa indraznesc sa va spun ca sunteti super gentili?
Ahil, filmuletul ca baietelul care canta m-a emotionat profund.Stii sa impresionezi o femeie..si mai ales o mama:) Ti le iert pe toate, inclusiv ca nu-ti place Clayderman :)
Se stie ca cei din spectrul autist isi compenseaza minusurile, exceland in anumite domenii:muzica, matematica, fizica, etc...unii dintre ei ajungand genii, mai ales cei cu sindromul Asperger....
Muzica, cel putin este unul dintre domeniile lor preferate,ajungand pianisti, flautisti ori cantareti de exceptie.N-o sa sa va vina sa credeti (nici mie la inceput, pana cand am realizat ca asa e), dar ei percep sunetele in alta gama fata de cum percepem noi..este asa numita extrasenzorialitate...toate cele 5 simturi le trasmit o lume total diferita fata de cum o simtim noi..si automat, ei o si inteleg altfel...
Se spune ca Dumnezeu a trimis acesti copii pe pamant(si numarul lor e in continua crestere-ultimele statistici aratau ca in Romania 1 din 100 de copii are autism), pentru a ne schimba.ADN-ul uman e in continua modificare si cine stie..poate peste cativa zeci de ani, ei vor fi cei preponderenti si normali, si noi...restul..:)
Dumnezeu nu da omului o cruce mai grea decat poate duce, asa ca eu si familia mea, ne putem considera unii din "norocosii" care pot si vor schimba ceva...
Skillet e genial, merci ...chiar ma gandesc sa mi-o setez ca motivational music pentru cand ma duc la sala...Cand simt ca nu mai pot, genul asta de muzica ma impulsioneaza sa gasesc in mine resurse atat mentale cat si fizice care ma fac sa continui...:)
Daca mai ai si alte sugestii, merci in avans!

Asta mă ispitește să-mi arăt curajul și să recunosc: Și eu sunt prost! :)

Dacă mă gândesc, însă, că cei mai deștepți dintre oamenii pe care i-am cunoscut au făcut o astfel de mărturisire, iar mulți dintre proști n-ar recunoaște asta în ruptul capului, mă face să mă gândesc că mă autoinclud - fără a o merita - într-o companie selectă.

Al. Paleologu spunea că orice om, oricât ar fi el de inteligent, este uneori prost; are momentele lui de prostie (poate de inadecvare).

Părintele Galeriu spunea, într-o predică: „Sunt, și eu, un prost ca oricare” - afirmație care, cu un umor involuntar, cred, arată că toți suntem proști; dar poate că aici sensul cuvântului este și cel de „om simplu”, căci pe ei îi desemna în trecut cuvântul „prostime”.

E bine, în orice caz, și e confortabil să pornești de la premisa că ești prost măcar uneori. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că prostia îmi este constitutivă. Este ceea ce mă definește și îmi aparține, este ceea ce sunt prin mine însumi.

Atunci când se întâmplă să nu fiu prost, nu e din cauza mea. Când pricep câte ceva simt imediat că, măcar că am făcut un oarecare efort, nu din puterile mele vine asta, ci e primit în dar. Și așa se explică de ce în Scriptură darul înțelegerii și darul înțelepciunii sunt de la Duhul Sfânt.
Pentru a le primi, însă, trebuie să știi că tu ești un vas gol, adică ești prost. Și a ști asta înseamnă să fii smerit, adică receptiv.

Cu adevărat prost, însă, în sensul rău al cuvântului, ești atunci când refuzi cu orice chip să crezi că ai putea fi vreo clipă prost. Să crezi că știi, că înțelegi, cunoști, că darurile tale native sau îndelung lucrate te-au urcat pe o culme, deasupra altora, infatuându-te, autoadmirându-te și pretinzând ca și ceilalți să te admire - abia atunci ești prost, pentru că atunci, mobilându-ți casa sufletului cu ceea ce consideri ca fiind acumulări proprii, nu mai rămâne în tine niciun loc pentru razele de lumină ale Dumnezeirii.

Nu degeaba spun Părinții că, atunci când vrei să te apropii de Dumnezeu, să-L cunoști în rugăciune, trebuie să te lepezi de tot ceea ce ai acumulat nu atât în sens material, cât lăuntric. Oricât de mare savant sau filosof vei fi devenit, în fața Lui trebuie să uiți totul. Și abia atunci începe adevărata cunoaștere.

Cred că sunt multe înțelesuri ale prostiei și multe feluri de prostie. De asemenea, ea „potențează” în sens negativ trăsăturile cu care se asociază sau le însoțește vrând-nevrând. De exemplu, în privința relației ei cu răutatea, cred că atunci când ești rău ești, totodată, și prost. Pentru că răutatea nu-ți este niciodată profitabilă, distrugând atât victima, cât și pe tine însuți, sufletește vorbind.

Dacă a te recunoaște prost este de dorit, a rămâne prost, însă, este un păcat. Pentru că nu consider prostia ca antonim al inteligenței, ci ca opacizare a spiritului, ca umplere de sine, ca obtuzitate, nereceptivitate. Omul care știe de Dumnezeu nu poate fi prost, oricât de mic i-ar fi IQ-ul.

Ce bine ar fi fost sa fie cum spui.E doar putina "morfina" care atenueaza niste dureri ale ranilor noastre sufletesti ,dar atenuarea durerii nu inseamna vindecarea ranii ,ci doar o amanare a infruntarii problematicii ranilor.

Odinioara (spun asa ca sa nu fiu intrebat cand anume, exact, s-a intamplat - ca n-as sti sa precizez)
oamenii, am auzit, convietuiau cu prostia si cu Dumnezeu in mod pasnic.
Nu-si puneau atatea probleme explicite, erau convivi, se impartaseau unii de altii si cu asta basta.
Si prostia si Dumnezeirea se desfasurau firesc in viata oamenilor, fara prea multe problematizari si retorici.

Din acele vremuri ne-au ramas ca semn muzica, rugaciunea, plansul linistit.

De atunci multe s-au schimbat.
Azi nu mai avem muzica, ci urlet pompos. Nu mai e rugaciune, ci declaratie solemna de adeziune la un nou partid. Nu mai e plansul, ci isteria spectaculara.

Vreau sa ma impac cu prostia si cu Dumnezeul meu. Dar am ajuns atat de prost incat eu nu mai stiu s-o fac.
Ca urmare, cu o ultima licarire din lampita mintii mele, ma vad silit sa cer ajutor.
Oare nu-l voi refuza, iarasi?...

Ca sa revin ontopic, parerea mea este ca prostia/inteligenta unui om sunt chestiuni ce tin pur si simplu de perspectiva personala.Toti suntem si destepti si prosti in acelasi timp.
Sa ne turnam cenusa in cap si sa facem "mea culpa" pt gafe din trecut nu rezolva nimic, eventual ne-ar face sa ne simtim inferiori fata de restul lumii..rest care nu e perfect, nici el.
De ex toti am facut gafe, toti am gresit in anumite situatii sau fata de anumite persoane, lasandu-le o impresie eronata despre noi si "creierasul" nostru.Este usor sa spui despre cutare sau cutare ca e prost, daca ceea ce-ai vazut din omul respectiv este exact momentul cand gafa.Dar sa generalizezi si sa cataloghezi , e totul alta poveste.
Prostia poate insemna neatentie( ca in cazul lui Ahil, cand a cazut in apa), poate insemna "naivitate impardonabila", ca sa-l citez pe AlinB, in cazul meu, cand am fost fraierita cu catelul PUG, poate insemna multe chestii..depinde de conjuctura respectiva...Asta nu inseamna ca suntem prosti in general.
Sa crezi contrariul inseamna sa incurajezi judecata superficiala, sa dai apa la moara unor oameni care nici ei nu sunt perfecti si care poate iti sunt inferiori tie din anumite pcte de vedere, sa se creada deasupra ta..In fond si la urma urmei sa crezi ca esti limitat inseamna sa nu te respecti.
Respectul de sine si parerea buna despre tine, sau dimpotriva absenta lor, isi vor pune amprenta asupra ta si asupra felului cum te percep ceilalti.Respecta-te tu in primul rand si vei merita si respectul celor din jur.
Si indrazneste...Dumnezeu te ajuta dar sa te culci pe o ureche si sa te bazezi doar pe ajutorul lui Dumnezeu, nu stiu daca e solutia potrivita.Dumnezeu ii ajuta si pe cei care se ajuta singuri.
Sa va dau un ex concret:provin dintr-o familie intelectuala, am fost crescuta sa fiu mereu politicoasa, sa mananc tot din farfurie, sa nu injur, sa merg la olimpiade, sa iau note bune, sa intru din prima la facultate, sa am bursa, etc etc...stiti voi copilul model din epoca ceausista si imediat post decembrista.Credeti ca chestia asta m-a ajutat efectiv in viata? stiti deja raspunsul..:)
Daca e ceva ce-am invatat pe propria mea piele este:
1.crede in tine si-n valorile tale si invata-le sa le folosesti corect
2.la gunoi cu timiditatea si falsa modestie.Lauda de sine nu miroase a bine...corect..dar nici cand esti destept si taci ca melcul din gura nu te ajuta..Oameni mediocri si mai jos ca tine ajung sa te devanseze sau sa fie preferati in detrimentul tau, tocmai pentru ca au indraznit, au vorbit, s-au gudurat, si-a aratat cea mai buna "fateta" a lor fata de persoanele potrivite, in momentul potrivit.
3.Nu renunta la lupta dar lupta corect..niciodata denigrandu-l pe altul sau punandu-l pe el intr-o postura proasta nu te va face pe tine mai bun. Viata intr-adevar e o jungla, dar nu sunt de acord ca daca nu musti, vei fi muscat.Chiar nu e nevoie sa musti, doar sa gasesti propria ta metoda sa razbati.
4.Trecutul e trecut si nu trebuie sa traiesti in el.Poti in schimb sa pastrezi din el amintirile frumoase sau chestiile constructive, care te ajuta sa mergi mai departe.Iarta-te tu in primul rand daca vrei ca si ceilalti sa te ierte.
5.Ai mereu incredere in tine si-n instinctele tale.Informeaza-te, alege ce-i mai bun pentru tine, fii pregatit sa suporti consecintele bune sau rele ale deciziilor tale.Si oricare ar fi aceste urmari,nu regreta deciziile tale.Ai ales corect la momentul respectiv si cu mentalitatea respectiva.Daca e ceva ce vei schimba in viitor va fi felul cum vei gandi.Daca nu faci propriile tale greseli, n-ai cum sa reusesti.
6.Am lasat-o ultima, desi nu e ultima..e poate cea mai importanta...De fiecare data cand ai cazut, ridica-te...aduna-ti toate fortele si resursele, roaga-te, inconjoara-te de cartile sau oamenii potriviti care te pot trage in sus..sunt multi care isi dau cu presupusul despre ceea ce-ar trebui sa faci in cutare sau cutare situatie, dar aminteste-ti ca tu si numai tu poti schimba ceva in viata ta.Restul e doar teoria "cutiei de chibrituri".
Toate principiile astea care mi le-am format si pe care incerc sa le aplic personal in viata nu ma fac mai desteapta sau nu ma feresc sa o gafez din cand in cand in cand.
Dar cu siguranta ma ajuta sa ma inteleg mai bine pe mine insami, sa-mi dau seama unde am gresit si sa ma indrept.

Trecind peste bucuria de a citi postarea ta, nepriceputule,
sau mai degraba raminind in bucuria postarii tale mangaietoare, pentru mine,
as vrea sa iti zic ceva despre inteligenta, daca nu te superi...:)
Un prost, crede-ma, stie vorbi pe-indelete despre inteligenta!...:)))

Conu Liiceanu, ca un mester versat in ale emisiunilor cu public mut, a mizat bine pe intelesul primar pe care majoritatea telespectatorilor il vor fi dind inteligentei. Acela de insusire cognitiva, fie ea si complexa (sub cupola unui IQ ridicat se pitesc factori care tin si de limbaj si de gandire si de reprezentari si de memorie etc.). A fi inteligent, stie bine maestrul Liiceanu, inseamna pentru noi a fi destept, a sti, a cunoaste. Rationalismul stupid al lumii in care traieste filosoful nu-i e, desigur, strain.

Si totusi, filosoful a lasat deschisa si acceptiunea mai subtila si mai bogata a inteligentei. Aceea de a te lasa pradat, momit si pradat, de instinctul (da!) abandonarii de sine. Prin, poate, interogatie. A te intreba si a intreba poate fi un act al abandonarii de sine. Dar si al unei obraznicii memorabile!
A te deda la cugetare, cu o foame teribila de a reiinoi tot rostul lumii, imi pare un pacat foarte rafinat. Liiceanu il cunoaste, il practica zilnic, sper, il foloseste, inteligent, pentru a trai/pentru a petrece.

Din lumea tainica a inteligentei imi plac mai ales pajii ei: mirarea, cumpanirea (ca delectare sau ca chin), rasul-surasul, indurerarea, suspinul. Si o vointa anume de a ramane cu o foarte subtire fanta a constiintei receptiv la ceea ce (ti) se intampla cu adevarat. Ca si cum ai lasa mereu fereastra intredeschisa, pentru a intra pe acolo, de neinchipuit, un oarecare semn de-al zefirului...
Nu imi plac oamenii care gandesc cu toata fruntea.

.........:)))))))
(ar fi mers chiar si "melcul din gara")

ei hai...vezi tu cum imi trezesti amintiri din copilarie..
"melc melc codobelc
scoate coarne bouresti"...:)

Se spune ca si timpul vindeca (aproape) toate ranile..si totusi toti avem inca rani inca vii...
Si timpul si muzica si ce vrei tu te vindeca in masura in care vrei sa te vindece..:)

Frumoasa postare.

As adauga ca nu exista "prostie" si "inteligenta" ca repere absolute.
Comparandu-ne cu oameni, cu situatii de viata, fiecare dintre noi suntem sau am fost mai destepti ca unii dar mai prosti decat altii.

Dar intr-adevar, prostia absoluta este sa nu-ti recunosti limitarile, greselile, sa nu fii dispus sa inveti, pe toate planurile care iti sunt accesibile sau ti se deschid.

Intr-adevar, logica mantuirii e simpla si oricine poate sa si-o insuseasca atat timp cat e dispus sa o faca.
Si daca ai observat, in ziua de azi, probabil ca cei mai multi care sunt opaci la asta, au o parere destul de buna despre propria inteligenta. Una gresita, evident, dar ..

Cartea Ecclesiastul e minunata! Iata concluzia:

8. Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni!
9. Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde.
10. Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.
11. Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sunt date de un Păstor.
12. Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.
13. Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
14. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=1

Una din acceptiunile prostiei este, da, si aceasta: personalizata, atribuita omului ca intreg. Considram astfel ca x e mai inteligent sau mai destept ca altul, ca unul e geniu, ca altul e idiiot etc. Oamenii au construit scale si scari pentru a masura prostia, inteligenta etc. Oamenii au construit ierarhii, in care unul e culmea prostiei sau regele intelepciunii.
O.K.
Dar cand m-am gandit (in prostia mea) sa propun acest topic, intentia a fost, Alin, sa vorbim mai degraba despre prostie ca fenomen, ca intamplare din viata omului, ca fir din constitutia omului, ca pacat, poate. Ca ipostaza a functionarii fiecaruia, ca dat, poate, al omului dintotdeauna sau macar dupa cadere. Asta ar fi chiar o intrebare, poate: prostia e un fenomen al lumii cazute? Sau, de fapt, e parte si din primii oameni, inainte de pacat. Aveau Adam si Eva potentialul prostiei, in ei? Sau prostia a aparut la ei prin cadere, ca un rod al unei instrainari de conditia dintai, ca un fenomen strain...

E tentant, din pricina cliseelor culturale, sa vedem prostia exclusiv ca pe un lucru negativ. Poate ca asa si este. O intelegem in cadrul cultural al lumii, al religiei, ca pe un lucru de nedorit.
Si totusi prostia poate fi cercetata ca atare, dincolo de tentatia evaluarii ei imediate.

E un fenomen grandios, merita oleaca de consideratie...:)

Si totusi, definitia, definitia care este?

Cum observa si dl. Mihnea, intelepciunea din punct de vedere crestin are alt inteles decat sensul lumesc din zilele noastre. La fel si prostia. Astfel, prostia si intunecarea mintii sunt asociate cu rautatea si mandria, nu cu inteligenta.
Probabil accentul pus pe inteligenta apare odata cu secularismul, cu iluminismul. Si, nu de putine ori, credinciosul devine un candidat al prostiei, pentru ca inca mai crede in "basme", desi societatea a progresat atat de mult si oamenii sunt mai inteligenti. Legat de inteligenta, in afara de cei care au un handicap (si care se mantuiesc si asa) toti oamenii au o inteligenta suficienta, cu care se pot mantui linistiti. Cei care ii vad pe ceilalti prosti sunt de obicei oameni atinsi de mandrie, cel care ajunge sa creada ca este superior altora din cauza inteligentei (care e posibil sa fie reala sau exagerata de cel mandru). Probabil inteligenta e ca bogatia, nu putini ajung sa se considere mai presus de alti oameni din aceasta cauza si e valabila partea cu "camila prin urechile acului". Si, cum in Sfanta Scriptura scrie ca mandria intuneca mintea, multi intelectuali (sau care termina o facultate) ajung sa fie ori atei, ori cu o credinta vaga, de tip new-age. Un parinte spunea ca intelectualii s-au indepartat de Biserica inca de la revolutia din 1848 (continuare a revolutiei franceze).
Toti cei pe care ii stiu ca au o pregatire superiora si merg constant la biserica au o trasatura comuna: sunt smeriti, se comporta la fel cu toti, fata de nimeni nu se poarta superior (chiar si fata de tiganii care cersesc). La biserica am intalnit un profesor de la facultate, care, desi probabil are si doctorat, nu se considera nici macar un pic superior fata de oricine, pe toti ii vede la fel. Pana la urma a considera pe cineva prost e o judecata, si nu e un pacat mic, dimpotriva. Pana la urma e chiar ciudat sa te mandresti cu ceva ce ti-a fost dat, nu ai facut nimic sa te nasti cu o inteligenta putin mai mare.
Pentru ca e deja prea lung mesajul, citatul din sf. Nicolae Velimirovici il dau in mesajul urmator.

Sfantul Nicolae Velimirovici spune: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...eu-149169.html
Citez: "Credinţa într'un Dumnezeu unic, viu şi adevărat este credinţa celor smeriţi şi înţelepţi. Aceasta nu este credinţa celor mândri, cărora orgoliul le întunecă minţile şi îi face să se iubească pe sine sau alte făpturi ale Creatorului, dar nu pe însuşi Creatorul. Cu cât este omul mai smerit, cu atât este mai înţelept. Cu cât este mai răutăcios, cu atât este mai lipsit de înţelepciune. Dumnezeu le dă înţelepciune celor smeriţi, ca să ştie şi să înţeleagă, şi le stă împotrivă celor mândri. Cu cât cei smeriţi se smeresc mai mult în faţa Domnului, cu atât Dumnezeu îi dăruieşte cu mai multă înţelepciune, iar înţelepciunea este lumina care duce la Dumnezeu, Cel Unic, Viu, Adevărat."

Camila, da? Nu cămila. Că tot veni vorba de răutăcioşi. :)

https://www.youtube.com/watch?v=FAbNhfCwLhk

"Defectul cel mai des marturisit la noi e bunatatea."

........:)))

(mat.) "Un unghi obtuz se numeste unghi tampit."

"Un unghi drept e frate cu tac-tu" . :71:

Prostia in acceptiunea ei de denaturare.
Si indicele de refractie al apei prostiei ... Mereu mare (indicele, nu neaparat apa).

In dimineata asta m-am oprit in fata unui semafor, asteptand verdele.Pe o fatada a blocului din fata mea era lipita o reclama enorma la un brand de bere.
Desi nu era prima oara cand treceam pe acolo, niciodata nu m-am obosit sa vad ce scrie, eu personal nefiind consumatoare a acestei bauturi "minunate".Acuma citii:"Ascultatorul e vital la bere cum este minusul pentru plus"...
Si brusc imi pica fisa...si prostia e vitala...Toti o criticam, toti o vedem ca un defect..dar e absolut necesara.. Va las pe voi sa-mi spuneti la ce...:)
Cert e ca m-a facut sa zambesc, mi-a inseninat ziua reclama asta.Chiar imi venea sa rad singura, daca nu as fi prins cu coada ochiului privirea nedumerita a unei doamne, care astepta si ea, sa se faca verde.S-o fi intrebat biata femeie daca, vorba unui coleg de-al nostru"am toate tiglele pe casa".

Cuvintele ,,prost"si ,,prostie" au suferit de-a lungul timpului schimbari de sens. Inainte de 1850, oamenii simpli, nestiutori de carte, recunoșteau cu nonsalanta ca sunt prosti. Cavantul ,,prost" chiar asta insemna: ,,simplu, nestiutor de carte". Sensul dispretuitor s-a impus abia dupa ce invatamantul a devenit obligatoriu...

Parintele Paisie Olaru s-a călugărit pentru ca se vedea pe sine urat si prost. Acest mod de gandire l-a insotit toata viata, ajutandu-l sa se smereasca si sa progreseze duhovnicește.

Deci inca ducem lipsa de o definitie a prostiei..

Pentru cei care doresc socializare in acest domeniul. le-am gasit club:
https://www.youtube.com/watch?v=NI7xxhp0rk8

Slava Domnului!
Asta ar mai lipsi... definitia...

Esti de mult in acest club?

N-am cum.Iar tu stii mai bine decat mine.Tinand cont de vechimea ta in
acest club.

:21: ...stii care e dovada ca faci parte din acest club? Exista o regula nescrisa: toti care nu recunosc ca sunt in acest club,sunt.Si viceversa.:24:

Foarte corect :)

A nu fi in stare sa recunosti ca esti prost, e un semn de mare prostie :)

Sau: "Tocmai asta lipseste! Definitia".

Cum poti discuta despre un lucru, filosofa despre un lucru, scrie predici despre un lucru, pentru care nu exista nici macar o definitie universal acceptata?

"Cine-i fara de pacat, acela sa arunce primul piatra"...e usor de judecat pe altii, dar mai greu sa-ti vezi propriile defecte...Daca pt unii e o prostie, pt altii e un act de curaj si o dovada de "coloana vertebrala"....

Acum cativa ani am scris un mesaj de genul asta, adresat cuiva care il cataloga pe altul prost:
"- cum se detecteaza un prost? exista un fel de test, intrebari speciale? trebuie sa raspunda intr-un anumit fel la intrebari cheie? (presupun ca nu i se da un test scris)
- cum se masoara prostia? exista o scala, ceva? Adica exista prosti prosti si prosti semiprosti?
- depinde de parerea celorlalti sau e o parere proprie? daca mai multi il considera prost ii creste nivelul de prostie? daca cineva este considerat prost de mai multe persoane si unul nu-l vede prost, acela unul e prost prin corespondenta (echivalenta)?
- e prost pe viata sau exista numai perioade de prostie? daca exista perioade, ce trebuie sa faca pentru a trece peste momentele acestea?
- exista persoane care sunt mai putin rautacioase si par naive, sau exista persoane timide. Cum sunt incadrati, prosti de conjunctura? Sau se poate face o distinctie?
- daca cineva ii considera pe unii mai prosti decat el rezulta ca pe altii ii considera mai destepti. Deci se gandeste ca cei destepti il considera prost?
- prostia se refera doar la intelect sau si la alte aspecte? daca se refera doar la intelect poate afecta si alte capacitati? "

Bune intrebari. Tehnice in primul rind, dar nu numai.

De fapt le scrisesem atunci sub forma de ironie. Inainte de acel mesaj il scrisesem pe acesta: "Nu stiu sa-i deosebesc pe oameni in privinta asta, mie nu-mi pare nimeni prost. Pe mine doar aroganta agresiva ma deranjeaza, in rest nu ma jenez sa discut cu cineva."

Buna problematica, imi pare.

Asta nu stiu.
Si poate tocmai de aceea, pentru ca nu exista o definitie universal acceptata, se discuta la nesfarsit despre: Dumnezeu (e in afara oricarei definitii), frumos, dreptate, adevar, bine etc. etc.
Precum si despre: femeie, suflet, minte, fotbal tc.

Discutia noastra despre prostie e ca discutia unor oameni beti care filozofeaza despre alcoolism.Discutia are efect contrar,le face pofta de inca un paharel .Si starnesc hohote de ras.Cred ca in prima instanta trebuie sa vorbim despre intelepciune si apoi ,dupa ce am epuizat subiectul ,sa trecem la discutia prostiei.
PS:studiul teoretic si practic al intelepciunii nu se termina niciodata.