aici gresesti..


asta ne face pe noi sa credem ca mass-media dar este capul sec al unor oameni influentat de anturaj

crezi ca tu erai mai sus ca ei?ai avut o contributie la dezvoltarea societatii sau a vietii sociale in Romania?

Da dar nu toti din cei tineri si foarte tineri, sunt atenti la ce esti tu atent, tigerAvalo9, ca sa inteleaga ca prin massmedia, de exemplu, se induce mentalitatea gresita a lumii de azi, care este intr-adevar in permanenta schimbare spre mai rau... Si eu cand aveam 15 sau 16 ani, vedeam niste lucruri care ma faceau sa simt si sa gandesc ca un om matur, chiar daca nu aveam o treaba cu religia, sau cel putin nu era pe primul plan. Si simteam ca ceva nu e in ordine, pentru ca lucrurile se desfasurau altfel cu ani in urma, si observam asta desi eram doar un copil. Dar pana la urma degeaba observam daca nu facem si ceva concret, iar pentru asta putem incepe cu noi insine, si incerca sa-i ajutam si pe cei din jur, mai slabi de decat noi, cel putin prin rugaciune...

lumea alearga spre fundul iadului.

eu sunt o tanara, copila poate pt voi, am doar 15 ani.:D:D
Si.........intr-adevar asa e(m-am uitat sa vad ce ati scris). Problema e anturajul, parintii, educatia pe care ne-o ofera, dar si PREOTII. Sa stiti ca atunci cand intram in biserica toata lumea ne priveste cu o anumita raceala, atat preotii cat si ceilalti. si la spovedanie am nimerit un preot care m-a tratat ca pe ultima zdreanta........si nu am facut pacate opritoare de la impartasanie, m-a acuzat pe nedrept, si dupa ce si-a batut joc de mine, eu mi-am aplecat capul in jos(el credea ca ma apuca rasul) m-a intrebat de ce rad, ce e asa de ras.....apoi m-a intrebat din dogmatica, apoi m-a oprit de la impartasanie pt ceva ce n-am facut............pt ca am ras......deci E INADMISIBIL ASA CEVA......asa trebuie sa se comporte un preot cu un copil???????:dontgetit: Sa stiti ca m-a durut experienta asta atat de mult.......si acum, imi amintesc si incep sa plang........pentru ca cea mai mare incredere o aveam in preoti..si inca o am, cred. Acum mi-e frica sa ma mai spovedesc....mi-e frica....pe parinti nu ii intereseaza, tatal meu nu se spovedeste deloc, mama mea doar daca o trag de maneca......dar acum imi e frica, aceasta experienta m-a lovit atat de tare, si ma doare.......ma doare........chiar daca nimamui nu-i pasa de mine(asa se pare)ma doare.....

Nu stiu ce sa fac, simt ca nu mai am putere sa lupt.....ajutati-ma, va rog, dati-mi un sfat(am dus munca de convingere cu parintii si in ceea ce priveste postul, si in ceea ce priveste spovedania-ca impartasania ramane la decizia preotului, si in ceea ce priveste citirea cartilor religioase si vizitarea locurilor sfinte)....dar simt ca am obosit....simt ca practic nu mai am putere sa lupt de cand m-am spovedit la acel preot pe care nu l-am mai vazut niciodata si care mi-a strapuns inima cu cuvintele lui dure.....acum stau in "intuneric" si nu stiu ce sa fac.......nu vreau sa-L las pe Dumnezeu pentru ca sunt constienta ca fara Dumnezeu sunt ca fara oxigen......dar ceva ma tine parca pe loc.......si nu stiu ce..........ajutati-ma, va rog............

"pacatoasa.." (ai un nick comic cel putin, cred ca nu te caracterizeaza nici pe departe, in sensul ca esti o fata mult prea cuminte ca sa-ti pui o asemenea denumire:D), eu zic sa nu te descurajezi deloc, se mai intampla... :dozingoff: ???
Nu poti sa faci decat sa treci peste, si sa-ti cauti alt duhovinc, si de preferat unul la care sa ramai ca sa te cunoasca mai bine. Nu esti singura care a trecut prin astfel de situatii absurde, sa stii! Si daca oamenii nu se sesizeaza, lucrurile raman pe un fagas prost... Sunt atatia preoti despre care am auzit atatea grozavii, ca nu ti-ar mai veni sa mai mergi la Biserica, ca nu stii peste ce dai... Dar totusi, mai sunt si oameni ai lui Dumnezeu. Poate inca nu ti-a trimis pe cineva de la El, dar daca ti s-a intamplat lucrul asta nu inseamna ca trebuie sa renunti. Eu am renuntat pentru mult mai putin, si mi-a fost tare greu sa ma intorc. Roaga-te sa-ti aduca Domnul pe cineva de care sa poti sa asculti si sa iti fie bine.

Doamne, cum sa nu ai putere! Cred si sunt sigur ca esti foarte tanarara , un mare avantaj, in lupta cu cele potrivnice. Deznadejdea ta, este falsa si tot falsa e lipsa de putere in lupta cu cele potrivnice tie. Aceasta stare a ta este indusa de vrajmasul vazut si nevazut , ce vrea sa te traga la cele de jos , sa te indeparteze de DUMNEZEU. Multa rugaciune, post si vointa, te vor aduce la cele bune si nu in ultimul rand, cauta cu multa rabdare , un Duhovnic , care sa-ti raspunda nazuintelor tale. Multa, multa rabdare, pentru ca in credinta, rabdarea, intelegerea si dragostea sunt elemente definitorii. Dumnezeu sa-ti fie alaturi !

Va multumesc pentru incurajare......:):) Sa stiti ca mi-am revenit:D (cu ajutorul bunului Dumnezeu si, desigur al vostru). Cand te afli in situatii de acest gen, mai critice, simti ca ai nevoie de un impuls, de o incurajare pentru a te ridica si a merge mai departe. Doamne ajuta!

Daca la noi tinerii se confrunta cu pacate de gen:sexualitate,necredinta,imoralitate,in Orient situatia sta altfel:

http://www.youtube.com/watch?v=afP0rZVexuU

Ideea este ca toti suntem bolnavi iar traiectoria lumii este in jos.

Cand eram la liceu,am plans odata pentru nota sapte,iar profesoara m-a intrebat de ce plang si i-am spus,dupa care aceasta mi-a exclamat;"nu merita sa plangi pentru asa ceva,este un fleac,vei intalni in viata multe lucruri neplacute si abia atunci vei anvea nevoie de lacrimi...!"
Si asa este,acum inteleg pe deplin aceasta afirmatie.
Asa,deci,pacatoasa.,cred ca te-a durut gestul,dar nu a meritat si nici nu merita sa-i dai atata importanta.Viata nu este perfecta si nici oamenii,iar ceea ce stii tu cu adevarat despre tine,stii doar tu,si trebuie sa ai incredere in tine,iar de se gasesc si astfel de personaje care intra in contact cu noi,tu trebuie sa culegi partea benefica,fiindca din acumularea acestora iti vei putea creea rabdarea pe viitor.Si crede-ma,vei intampina muuuuulte lucruri pe viitor,si destul de serioase.

Tineretul zilelor noastre...batranii spun ca nu mai au respect,ca nu mai au intensitate in simtire,batranii spun ca sunt prea destrabalati si iresponsabili.Poate ca este si asa,dar poate ca au devenit astfel influientati de evolutia societatii si a intregii lumi.Poate ca era inevitabila aceasta schimbare,si deci,ei devin victimele globalizarii si-a tehnologiei avansate.Eu nu cred ca toate aceste schimbari sunt intamplatoare,ele sunt permanent determinate de multi factori inconjuratori,astfel ca fiecare dintre noi suntem parte integranta din acesti factori,inclusiv batranii.Traim alte vremuri,vremuri care poate nu ni le-am ales,pana la urma nu suntem puri in situatia sa alegem ci doar sa admitem ceea ce ni se ofera.Ca moralitatea s-a diminuat,este normal sa suporte si aceasta modificari atata timp cat societatea in sine si-a diminuat moralitatea.Si cum sa mai tinem strans de dinti de etica,cand conducatorii nostri ne propovaduieste coruptia si bataia de joc,perpetua subjugare psihologica imbalsamata cu atata denigrare umana.
Tineretul zilelor noastre reprezinta odraslele generatiei anterioare,generatiei care critica statutul tineretului zilelor noastre.Totul se leaga...absolut totul.
Este prea complicat sa ne gandim cine este de vina si mult mai convenabil sa aratam cu degetul.
Eu nu vad intelepciune in batrani,si nici destrabalare in tineri,eu vad o goana disperata dupa supravietuire,fiindca,in zilele noastre supravietuirea nu se mai limiteaza la aspectul material al necesitatilor,ci si cel psihic,devenit atat de subred si de nesigur pe el,atat de controversat si de distructiv,in acelasi timp.Astfel,trebuie sa avem grija de noi,de noi ca si oameni convietuind impreuna,sa nu ne pierdem discernamantul si capacitatea de-a aprecia viata cu intelesul ei atat de maret.
Eu nu ma ingrozesc de un om care devine materialist,ci de acela care nu-l mai incanta nimic din jur,nici lucruri si nici fapte,devenind astfel cel mai de temut.Intr-un fel,s-a schimbat insasi filozofia existentei,astfel ca uneori mi se par infime atatea maxime si aforisme care odinioara reprezentau veridicitatea relatiilor cu noi insine si cu cei din jur.Acum parca este altfel,acum parca am inlocuit cugetarile cu dezinteresul unanim.

Frumos spus ory. Printele Serafim Rose spune: "Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vârsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intâmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intâmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri când isi educa copilul.

Cand un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii, si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie."

Mie, ma iertati ca va spun asta, mie imi pare ca exagerati. Desigur toate cate ati spus sunt adevarate si se intampla la foarte multi tineri. Dar totusi sunt exceptii si inca multe, oricum am sa va dau un sfat. Pentru cei care stau in Bucuresti, duceti-va in zona Politehnica, mai exact in parcul unde este biserica Sf. Grigore Palama. Valuri de studenti vin spre aceea biserica duminicile, imbracati decent, si gata sa asiste la Sfanta Liturghie. Pentru acesti TINERI, macar nu mai dramatizati totul degeaba, si nu mai generalizati, pentru ca nu toti suntem la fel. Mergeti la Schitul Darvari la slujbe, mai ales la vecernie sau la Miezonoptica, unde alaturi de preotii si calugarii de la schit (apropo si ei sunt foarte tineri) asista si tineri. Dumnezeu ne tine in viata poate pentru astfel de oameni, care au un viitor luminat in fata.
Ganditi-va ca unii copii nu au bucuria de a se naste intr-o familie crestina, sau ma rog nu neaparat crestina, dar intr-una in care mersul la biserica in duminici sau sarbatori, ori la spovedit etc. Sunt si astfel de tineri. In loc sa ne judecati, mai bine rugati-va pentru noi, care nu suntem la fel de "induhovniciti" precum cei care i-am amintit mai sus!!!

da alin dar ceea ce spui tu sunt exceptiile.si asta ti-o spune tot o tanara,tot o exceptie ca sa spun asa..dar mare majoritate este departata de credinta si traire.unii mai cred in Dumnezeu,dar intr-un Dumnezeu universal,care nu are religie,deci nu in Dumnezeul cel adevarat,crestin.
cati dintre tineri mai respecta macar cele 10 porunci?

cati dintre oameni mai respecta cele 10 porunci??? Iarasi generalizati si nu cred ca e corect... Cred ca biserica ar trebui sa aiba un cuvant mai amplu in cazul asta. Tot ce se aude acum de la BOR sunt scandaluri, ba cu terenul Catedralei Mantuirii Neamului, care sincer nu ii vad rostul, ba cu arhierul de la Timisoara, bah cu preoti gay, altceva nimic, sau poate gresesc, dar poate daca ar vrea sigur ar gasi o cale sa atraga tinerii spre Dumnezeu...

Alin.Laurentiu, nu cred ca "scandalurile" cum le numesti tu, din BOR indeparteaza tinerii de Biserica. In lumea de azi cand anormalul este promovat ca si normal, si cand tinerii se lovesc de tot felul de "curente gen new age, emo etc." este adevarat ca se ajunge la o indiferenta legata de Biserica si de valorile adevarat morale regasite in sanul ei. Dar eu cred ca nu un tanar nu trebuie sa caute un model printre preoti, cler s.a.m.d. Modelul nostru suprem e Hristos.

Fiindca Biserica Ortodoxa este cea Adevarata, ea este cea mai incercata dintre toate. Ea este cea mai ispitita.

In Cipru in satul Trahiades zece ani inaitea invadarii insulei (1571)traia un preot nevrednic.Prin ispita necuratului se ratacise si invatase tehnica magiei.Ajunsese chiar sa bea si sa manance cu desfrinatele din Sfintele Vase.Dreptatea divina insa imediat l-a pedepsit.Guvernatorul regiunii unde traia el,imediat cum a aflat acestea l-a condamnat la moarte.Si cand condamnatul a fost condus in mijlocul amfiteatrului un consilier guvernamental l-a intrebat:Spune-mi cu ce inima cu ce buze cu ce maini indraznei sa te apropii de Hristos?(...)Jur pe Dumnezeu care ma va trimite in focurile vesnice,a raspuns acela ca de cand am devenit vrajitor si mag nu slujeam eu.Imediat ce intram in altar inger se cobora din cer ma lega de maini si picioare si acela slujea Sfanta Liturgie.La sfarsit dupa ce se impartaseau credinciosii ma dezlega si plecam. (Editura Bunavestire Bacau 2001 Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii)

Frumoasa intamplare.

Pai sa stii ca multi gandesc asa. Oricum ideea lor despre credinta nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat insemnatatea orei de religie. Cred ca majoritatea dintre liceeni se gandesc la ora de religie ca ora de chiul, de scris alte teme si de invatat pentru lucrarile ce urmeaza. Aici cred eu ca greseste Biserica. Aici ar trebui sa implice mai mult. Nu poti preda dragostea lui Dumnezeu doar cu un manual si cu un profesor care te pune sa citesti ca la clasa I.
Si fazele cu tinerii ca sunt influenta new age, emo, gay sau mai stiu eu ce cred ca este o exagerare. Multi dintre acestia sar in ochi pe strada prin vestimentatie, comportament etc. Dar eu zic ca multi il iubesc pe Dumnezeu.

Alin, eu am 21 de ani asa ca vorbesc de tineri din interior ca sa zic asa.In ceea ce priveste ora de religie ai dreptate....multi sunt cei care chiulesc sau care nu arata interes fata de aceasata ora, insa sunt si mai multi cei care in ora de religie au ocazia de a cunoaste invatatura ortodoxa si chiar profita de asta. Am ajuns sa cred ca tinerii resping ideea de a se abtine de la lucrurile rele pe care le fac, din acest motiv multi dintre ei prefera sa traiasca asa, negandindu-se la moarte, la mantuire, pentru ca altfel ii deranjeaza. Cu cat afla mai multe cu atat ii deranjeaza mai tare. Un batran spunea ca tinerii sunt precum copii din timpul foametei...cand gaseau ceva pe jos, stricat fiind, mancau, crezand ca e delicios. E trist cum in biserica nu vezi la Sfanta Liturghie nici macar un sfert din tinerii de azi....unde sunt?

este foarte important sa stiu parerea dumneavoastra.parintii mei cred ca singurul sprijin pe care il vreau de la ei este cel banesc.daca ii sarut si le zic vorbe bune in loc sa-mi raspunda la fel ei ma intreaba:"De cati bani ai nevoie?"si mie nici prin gand nu-mi trecea sa le cer bani.ma deranjeaza sa aud asta mereu.ce ar trebui sa fac?

Fa-te ca nu observi. Si eu am avut problema asta, si ma deranja, dar nu ma intristam pt ca pana la urma nu trebuie sa stam noi sa ne convigem parintii ca ne-au facut ca sa ne ajute ei in primul rand, asa cum pot, ca sa se simta si ei impliniti in viata - parintii se mantuie prin cresterea copiilor parca... Noi trebuie sa avem grija sa nu le cerem sa ne faca mofturi, pt ca atunci le dam motiv... Sa ne rugam pt dansii, si o sa vada si ei lucrurile altfel. Sa nu ne simtim vinovati pt gandurile si sentimentele pe care si le fac fata de noi... Mai ales daca nu sunt preocupati de o viata religioasa, care i-ar face sa inteleaga altfel viata, adica nu numai in interes material... Nu te certa cu ei, dar daca te deranjeaza prea tare poti sa le sugerezi ca te supara, si sa nu-i lasi sa continue o discutie in care te pot manipula si din care nu reusesti sa-i faci sa inteleaga nimic. Roaga-te pt ei, si e destul... Vorbeste si cu duhovnicul, daca te apasa prea tare problema asta. Pt mine, duhovnicul a devenit singura persoana fata de care pot sa ma deschid cu adevarat, si incerc sa-i ascult mai mult sfaturile pt ca pana la urma prin el vin chiar de la Dumnezeu.

aham.... deci cum spuneam. problema nu pleaca de la tineri, nu??? Vezi cazul de mai sus. Deci eu nu vreau sa fiu impotriva curentului aici, dar am o problema cu sintagmele "tinerii"/"tineretul" etc...
Eu va spun sincer daca in tot liceul am fost la 20 de ore de religie cred ca e un miracol. Nu mergeam in baruri. De obicei ma duceam acasa, daca era prima ora, sau ma plimbam prin oras ori ramaneam in curtea scolii cu alti colegi. Ce sa ma duc la ora de religie sa ma uit pe pereti. Mi se pare aberant. Si iertati-am dar multi profesori sunt chiar pe dinafara. Or fi ei tinerii nuli din punct de vedere teologic, dar datoria adultilor si mai ales a profesorilor, cu atat mai mult a celui de relegie e sa te aproprie de Dumnezeu. Din contra dupa orele de religie in care se iscau polemici, de auzea pana la parter cum se certau. Care cu parerea lui, care nu stiu cum. Poate e greu sa te faci respectat printre elevi, dar nu sa se intampla ca dupa ora de religie unii sa fie si mai contra religie, in speta a ortodoxiei!!!

Incearca sa nu generalizezi! Daca tu nu te duceai in liceu la ora de religie pentru ca profesorul tau "era pe dinafara" (cum spui tu...si nu te contrazic ) si nu faceai decat sa te uiti pe pereti....asta nu inseamna ca toti fac la fel. Eu in liceu, recunosc, eram pe dinafara cu tot ce era legat de Biserica...si stii cine mi-a deschis ochii...profesorul de religie. Fostul meu profesor de religie era un exemplu, era respectat si ascultat de toti elevii. De la el am prins dulceata ortodoxiei. Era omul pe care il ascultai cu gura cascata...care nu plictisisea, raspundea cu multa chibzuinta tuturor provocarilor...de astfel de oameni e nevoie in scolile romanesti din ziua de azi.

Tineretul din ziua de azi nu este nici mai bun nici mai rau decat tineretul din ziua de ieri sau de alaltaieri sau ... s.a.m.d..
Haideti sa fim sinceri cu noi si sa ne amintim cum eram priviti si evaluati de batranii tineretilor noastre.
Toti sau, ma rog, aproape toti am facut tot felul de nazbatii in tinerete, iar la vremea respectiva cei in varsta ziceau ca prin noi a aparut diavolul pe pamant.
Cu timpul, din mila lui Dumnezeu, am inceput sa zarim reperele valorice si dintr-o data avem o "revelatie", constatand ca prin tinerii din ziua de azi "se duce lumea de rapa".
Nu se duce deloc din cauza lor.
Lumea se indreapta catre rapa din cauza tuturor, pentru ca toti il intristam pe bunul Dumnezeu in fiecare zi.
Mie imi sunt tare dragi tinerii, asa cum sunt ei, exuberanti, creativi, poate putin zapaciti dar asa le sta bine. Ei nu au dabandit inca arta de a poza in intelepti si, prin asta, sunt cu mult mai curati decat noi, cei care doar afisam curatenia straduindu-ne sa ascundem murdarii de neimaginat acumulate in timp.
Sa dea Dumnezeu har tinerilor si sa-si reverse mila asupra noastra, a celor care-i judecam, desi suntem murdari si pacatosi.

oricum cu siguranta lumea nu in sus se duce..tineretul defapt..cluburile si drogurile si alcoolul , desfranarile si sinuciderile...nu is sus se duc.

dar de ce priviti numai din perspectiva negativa? vedeti doar partea goala a paharului. nu toti sunt asa. de ex toti prietenii mei nu au treaba cu cluburile sau alcoolul, sau droguri etc etc. exista si tineri linistiti, interesati de scoala, de viitorul lor si de ceea ce e frumos. eu cunosc f multi tineri ce gandesc asa. e adevarat ca fiecare are un dram de nebunie, ca sa zic asa, insa e specific varstei. cred ca toata lumea a fost in tinerete plina de energie, si putin rebela...

Dupa cum ai constatat cu siguranta si eu am tras aceeasi concluzie dar nu am incriminat exclusiv tinerii asa cum incearca sa acrediteze ideea acest topic.
Incercand o generalizare as spune ca este vorba mai curand de o campanie concertata la nivel global a slujitorilor lui satan, careia ii cad victime oameni din toate generatiile si din toate popoarele, asa cum sta scris in Sfanta Scriptura. Aceasta campanie se desfasoara de milenii. Este adevarat ca acum parca graba este mai mare, iar mijloacele, metodele si procedele sunt mai perfide si cun grad de incisivitate mai mare. Poate acum, mai mult ca oricand, trebuie sa fim uniti in fata raului si nicidecum sa ne acuzam unii pe altii. Toti suntem pacatosi dar atata timp cat ingenunchiem cu sufletele in fata lui Dumnezeu, ne marturisim pacatele, il rugam sa ne ierte si incercam sa ne indreptam, mai exista o speranta. Daca ne vom semeti si vom continua sa ne judecam unii pe altii, nu facem altceva decat sa ne prapadim.

Mi-a placut ce a spus Parintele Vasile Gavrila: "cu un tanar trebuie sa dai dovada de foarte multa atentie, sa ai foarte multa rabdare si, mai ales, foarte, foarte multa delicatete. De ce? Pentru faptul ca el insusi este delicat, sufletul lui este delicat, este la inceput de viata si pentru el multe experiente acum incep. Si, evident, nu trebuie intrat cu duritate, de fapt nici n-as folosi termenul de duritate, ci cel de indiscretie, deci nu trebuie intrat cu indiscretie, ci cu foarte multa atentie si calauzindu-l de la lucrurile generale, usoare pana la cele mai profunde, mai grele. Prima data trebuie sa plecam de la glasul constiintei lui si incepem sa dialogam, nu sa intrebam, sa dialogam pe marginea problemelor pe care el le dezvolta." Iata un mod de abordarea care poate face ca tinerii sa ne impartaseasca mai multa lumina.

tineretul din ziua de azi = prostie !!!!!! si imi e rusine pt ca si eu fac parte din el :angry: Foarte multi oameni inculti care se dau mari intelectuali , manelari , tinerii si copii in loc sa isi petreaca timpul pe afara ..stau toata ziua cu ochii in calculator.
Se lasa manipulati de oameni, televizor ...ma uitam cu tristete la copii de acum ...cum sunt manipulati de desene ??? si calculator. Oamenii au innebunit rau si s-au prostit in ultimul hal???

pai nu prea face nimeni. noua oamenilor ne place f mult sa judecam, insa deloc sa actionam. cred ca asta e un sentiment de lene... sau cel putin asa am eu impresia...:D

vorba aia mi-e o lene de ma doare:))

din pacate in situatia in care se afla Romania nu are nici o sansa de a face ceva pentru a curba directia descendenta a degradarii tineretului

:p Pai ce credeti ca daca Romania prospera din toate punctele de vedere atunci are sa ne fie mai bine spiritual? Oare in Vest tanarul e drept in toate, s-ar putea, e parerea mea formulata din trairi, ca in Occident tinerii sunt mai paraleli cu dragostea de Dumnezeu.
E foarte usor sa arati cu degetul spre tinerii si sa faci din ei una din problemele majore ale statului, credintei ortodoxe.
Mai greu e sa faci ceva. Si, totusi, azi am vazut pentru prima oara caracterul misionar al BOR. Faptul ca a intervenit atat de delicat in problema copilei de 11 ani insarcinata mi s-a parut unicat. Nu a mai venit BOR cu cearta ca e pacat, ca e rau, si ca e interzis de Lege. Foarte frumos a incercat sa rezolve situatie. Ma tem insa ca nu va reusi ce si-a propus!!!

nu am vazut sau auzit ce propune BOR in acest caz, poti sa-mi dai te rog cateva detalii? multumesc :)

Foarte adevarat, timpu asta cat tot judecati voi tineretu din ziua de azi ati putea face ceva concret, de criticat toti suntem buni...fapte! nu vorbe. Ce ar fi toti sa stam numai sa criticam tot timpu dar sa nu facem nimic in privinta unei probleme ?

Uau , din asta reiese ca batranii nu critica pe nime.

crede-ne Makavelli ca daca s-ar putea am face ceva,nu am sta numai de palavre, dar din cauza structurii statului nu poti face nu ca mai nimic, ci NIMIC. Noi nu putem sa aducem pe nimeni la credinta, la vindecare, la indreptare...ci numai prin interventia Duhului Sfint care vine numai prin Biserica Ortodoxa