Este cea mai josnica insinuare pe care ati facut-o de cand activati pe acest forum, domnule penticostal.

Problema e ca tinerea mintii in iad vine in contradictie cu ideea protestanta ca daca te rogi Duhul te va calauzi in intelegerea scripturii ceea ce presupune din start o ispitire. Si rezultatul se vede in numarul bisericilor infiintate in urma aplicarii acestei idei.:71:

Exact ce spuneam.

"Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."
(Mat.22:29)

Pai daca pe dumneata te calauzeste Duhul spre adevar, si pe adventist la fel si pe membrii celorlalte mii de biserici la fel atunci care este adevarul ? Chiar credeti ca va rugati mai strasnic ca adventistul sau ca baptistul ? Si daca nu de ce nu ajungeti la acelasi adevar ?

Iuliu, "adevarurile" noastre pier odata cu moartea noastra insa ceea ce ne uneste pe noi este Adevarul Hristos.

De aceea punem pret pe Cuvantul Lui.
"Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul." (Ioan.17:17)

In ceea ce priveste afirmatia care ne-a "scuturat" putin am convingerea ca am aprobarea tuturor celor ce se sprijina pe Cuvantul Domnului, fie el penticostal, adventist, baptist etc.

Dar pentru ca da bine, postulez si eu ceva:

"Azi cu mintea in iad, maine cu totul..."

Asa sa ne ajute Dumnezeu. Si voua si noua.

Normal ca ai aprobarea tocmai asta am scris si eu.Ca vine in contradictie cu ideile neoprotestante.Dar din nefericire pentru tine tocmai realitatea infirma corectitudinea ideilor voastre.La fel te rogi si tu, si adventistul care descopera cu totul altceva, si cel care-mi spune ca Iisus a venit deja in anul 68. Din start ideea este gresita dar nu poti sa intelegi asta. Din start vei cauta sa intelegi mai mult decat au inteles altii sau diferit de ce au inteles altii. De asta au aparut zeci de mii de biserici pentru ca duhul mandriei i-a calauzit pe toti .

Iisus Hristos a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavol (Matei 4.1, Marcu 1.12, Luca 4.1).

Expresia „a tine mintea in iad” se refera (si) la indurarea vederii si apropierii diavolului si chinurile luptei contra lor. „A tine mintea in iad” nu se refera la a cauta prezenta demonilor, de a te expune lucrarii lor rauvoitoare, ci e vorba de fapte pe care credinciosul le intalneste in urcusul sau duhovnicesc spre Dumnezeu si pe care trebuie sa le infrunte atunci cand i se infatiseaza, dar pe care nu trebuie sa le provoace, cu atat mai mult cu cat demonii si lucrarea lor sunt intotdeauna prezentate de parinti in scrierile staretului Siluan insusi drept obstacole in intalnirea lui Dumnezeu.
Explicatia detaliata a formulei aici: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...dui-68503.html

Ucenic, observ că ești întradevăr un mare ucenic. Dar oare cui frate? Chiar nu vrei să guști puțin din BOGĂȚIA acestui cuvânt și să te despietrești?

"La fel, sunt ereziile Biblic-Evanghelice, care „depersonalizează” pe HRISTOS şi-L reduc la CUVÂNTUL Său Scripturistic. Neo-protestanţii, care cultivă un creştinism doar Biblic, se întrec să se declare „adevăraţii” deţinători ai Revelaţiei. Deopotrivă, mai sunt ereziile Eclesiologice, care „desfiinţează” Tainele Bisericii HRISTICE, printr-un complex de „harisme indviduale”.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=604

Versetele citate se referă la termenul minte și nu sunt relevante nici măcar pentru ”soclul” pe care l-ai construit ca să așezi mintea pe el; adaug că mintea este într-adevăr organul ideal de a respecta legea, poruncile, obiceiurile, dar incapabilă să simtă IUBIREA.
Mintea se ferește de suferințe, inima le acceptă.

Mintea este un organ al trupului supusă de inima(sufletul) credinciosului, însă care conduce acțiunile necredinciosului neluând în seamă sufletul.
Mintea își formează o logică pe baza experienței din această lume fiind ea însăși o ”producție” a acestei lumi, iar această experiență se cam ”închide” în tiparul primilor 7 ani de-acasă.
”Să-ți ții mintea în iad” se referă la a-i da minții acestei lumi credit minim și a mă baza numai pe inimă(suflet). Mintea se fereră la facultăți mintale: inteligență, imaginație, rațiune, instruire, cultură...
Atenție, empatie, milostenie, caritate, iubire, compasiune, perseverență, considerație, răbdare, curaj nu sunt facultăți mintale, ci sufletești.
Sufletul vine de la Dumnezeu și se supune învățăturii Sale, mintea vine din tărână și se supune organelor de simț trupești.

Apostolii au fost selectați de Isus nu pe bază de test-grilă, ci pentru că le vedea aura sufletească și acțiunea viitoare; ei n-aveau diplome, ci suflete curate.

La moarte, trupul și creierul( mintea) se fac țărână, gândurile minții se destramă, iar sufletul se duce la judecată cu sentimentele pe care le-a propovăduit; mintea nu va mai fi acolo.

4. suflarea li se va duce, ei in pamantul lor se vor intoarce,
e ziua'n care gandurile lor toate vor pieri.(Psalm145,4)

Nu intelegem Sfanta Scriptura pentru ca nu traim in duhul ei. Scriptura, Cuvantul Domnului, devine hrana in Biserica. Noi, adesea, nu ne mai hranim omul launtric prin ea ci, cel mult, curiozitatea.

Patriarhii biblici, sfintii proroci, sfintii apostoli, sfintii evanghelisti, toti au avut marea cinste de a rosti din experienta, ca rod al relatiei vii si personale, acel "fost-a cuvantul Domnului catre mine".

Asa s-a nascut Scriptura, pentru ca fiecare dintre noi, cei alipiti atat de mult de cele ale lumii, care umblam in intunericul necunostintei, sa putem rosti acelasi "fost-a cuvantul Domnului catre mine". Ca, pornind de aici, sa parcurgem calea catre asemanarea cu Hristos in Biserica.

Fratilor, in afara de o filozofie greoaie si incompatibila cu Scriptura, nu se intrezareste mare lucru din ce va straduiti sa expuneti.

As dori sa inteleg mai mult insa nu pot. Pe voi ce va deranjeaza la Sf.Scriptura, fundamentalismul sau simplitatea ei?

Am expus niste versete asa cum sunt scrise: simplu, pe intelesul tuturor si m-am trezit cu niste comentarii anatomico-mistice pe deoparte sau cu speculatii filozofico-patristice pe de alta parte.

Duceti-va si expuneti asta unui taran pe care vreti sa-l vedeti mai des pe la biserica si urmariti rezultatul.

Hristos nu a venit sa spuna clar si deslusit un lucru si apoi sa asteptam 1000 de ani sa ni-l descifreze cumva, rand pe rand, sfant cu sfant.

Intelegeti ce va spune Hristos in Scriptura? Da sau nu?

Daca da, Domnul sa va dea si puterea sa impliniti in viata voastra ceea ce s-a insamantat.

Daca nu, atunci cereti ajutorul altuia mai induhovnicit. Si dupa ce ati inteles bine, impliniti in viata voastra ceea ce s-a insamantat.

Eu va arat Scriptura dar voi, fratilor, sa nu va aratati singuri intelepti.
"Caci este scris: "Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi." (1Cor.1:19)

Domnul sa ne ajute si pe voi si pe mine nu la rastalmacirea Scripturii ci la intelegerea ei si la implinirea ei in viata noastra. Amin.

Domnul se te lumineze, ucenice, caci la cat de simpla si frumoasa e Scriptura, pe atat de greu e ca sa o intelegi si ne areti asta la aproape fiecare postare, cu modul tau superficial de a gandi. Ne areti versete din Scriptura, dar ce te face pe tine sa crezi ca le-ai intels mai bine decat altii si sa afirmi incompatibilitatea gandirii lor cu textul scripturistic?

Asa sa ma ajute Bunul meu Domn si Dumnezeu. Caci nu invatator, ci ucenic sunt.

Daca Sfanta Scriptura a fost scrisa sub insuflarea Duhului Sfant cred ca interpretarea ei se face tot in Duhul, cum minunat ne spune sfantul Maxim Martirisitorul in cellebra lucrare Ambigua. Fara rugaciune si ajutor de la Dumnezeu riscam sa inventam sensuri pentru textele biblice.

Nu am citit toate mesajele, deci imi expun parerea direct.
Dupa parerea mea Biblia este greu de inteles pentru ca oamenii incearca sa o citeasca nepregatiti. Si in primul rand fara credinta. Pentru ca sunt fara credinta si au mintea intunecata de pacat si mandrie, vrajmasul le inchide ochii mintii sa nu poata sa vada Adevarul. Aceasta este unica explicatie plauzibila dupa mine.
Noul Testament este scris intr-un mod absolut fascinant. Si unul fara nici o pregatire si cu o minte fara predispozitie pt gandire poate citi din Noul Testament si sa inteleaga ceva la nivelul sau. Partea fascinanta e ca aceleasi randuri pot fi citite si de catre un versat carturar si sa gaseasca si ala foarte multe lucruri noi.
Indiferent ca e carturar sau aproape analfabet, ca e credincios de mult timp sau e novice, cu totii vor gasi ceva de care sa ramana impresionati.
Aceste lucruri si multe altele fac Biblia cea mai fascinanta carte a existentei umane.

Cui eşti ucenic? Lauda de sine nu miroase... Hotărăşte-te ce eşti, mesajele tale te cam trădează...pozezi în ceea ce vrei să pari, dar eşti departe. Teatru ieftin frate Ucenic.

Eu sunt un ucenic al lui Iisus Hristos. Postura acesta nu ma mandreste ci ma smereste pentru ca: "Ucenicul nu este mai presus de invatatorul sau, nici robul mai presus de domnul sau." (Mat.10:24)

De aceea eu nu adaug nimic la ceea ce spune Invatatorul meu si ma feresc de aluatul fariseilor, filozofilor, si forumistilor "intelepti".

Eu iau Cuvantul asa cum mi L-a dat Domnul - azima, nu paine dospita.

Nu as indrazni niciodata sa adaug la Cuvantul Lui, caci este scris: "Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu." (1Petru 4:11a)

Insa imi fac datoria fata de Domnul meu si fata de Cuvantul Lui. Si sunt increzator pe mai departe ca pe forumul acesta sunt inimi care se deschid fata de Cuvantul Sau - Biblia, dupa cum este scris: "Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu." (Ioan 8:47)

Am fost facut in tot felul pe forumul acesta insa nu ma tulbur. Pe Domnul meu L-au numit Belzebul si domn al dracilor, de ce as fi eu ferit?

Eu vin si zic - "Este scris!..." si ei imbraca Cuvantul cu filozofii pompoase sau cu imbrobodeli babesti.

Cine ii va judeca? Eu? Nicidecum! Insusi Cuvantul care l-au rostit, Acela va vorbi impotriva lor.

Daca eu unul m-as scoate pe mine inainte nu as scrie doar ceea ce Domnul mai inainte a spus ci as face asemenea celor ce pozeaza teologi profunzi si autori de best-sellere crestine. Postarile mele nu sunt interpretari erudite ci doar copy-paste ale versetelor de pe Bibliile online. Nu am cu ce ma lauda.

Tot ce ati citit nu este spre lauda mea, caci nu am fost laudat pe forumul acesta - dimpotriva. Pricina laudei mele este Hristos. Cu El ma laud si inaintea voastra, si inaintea tuturor.

El este pricina mea de lauda, El, Mantuitorul, Domnul si Dumnezeul meu. Tot El va fi si Judecatorul meu, de aceea de nimeni si de nimic nu mi-e frica, nici de om si nici de diavol ci numai si numai de Domnul si Stapanul meu, Dumnezeu.

Este scris, dar si ceea ce este scris trebuie inteles si explicat pentru a fi insusit, doar nu memoram texte fara a le intelege. E bine ca v-ati dat arama pe fata, domnule ucenic.

Eu am mai spus că ucenic e lupul cu blană de oaie...la început a avut parte de o primire caldă şi frăţească pe forum (el fiind cel pacificator). Coada însă nu a putut-o ascunde. :1:

De ce a mai fost nevoie de întruparea Domnului Iisus Hristos, dacă te limitezi doar la cuvânt? Ţi-am pus la dispoziţi un text pe care te-am rugat să-l citeşti, dar se pare că nu vrei să iei aminte. Ai fi înţeles mai bine erezia în care te afli. Şi dacă tot vrei să pozezi într-un "ucenic" de ce ne tot citezi din Biblie? Sau ne crezi căzuţi din bananier şi acum cu ajutorul tău am ajuns să studiem Biblia?

Sa nu exageram; cred ca nu-si da seama cand ne jigneste, cu toate ca o face tot mai des in ultima perioada, insa se mira de riposta. Nimeni nu e facut in fel si chip, daca el nu-i face pe altii in fel si chip. Si acum ma minunez cum a starnit toata polemica asta, cand eu i-am spus din prima ca acele cuvinte sunt o expresie, deci nu trebuie luata ad litteram si am dat si link in care se explica despre ce e vorba.

@ucenic: Exista multe zicale, vorbe si expresii despre Iad si Rai, nu doar in literatura crestina, cat si cultura populara romaneasca. Daca pe d-voastra nu va intereseaza sa aflati semnificatia lor, ce a dorit sa spuna autorul lor, va rog sa nu mai interveniti in discutii, doar pentru a starni polemici inutile si a ne arata ca expresia respectiva nu apare ca forma in Scriptura. Normal ca nu apare, e “o vorba” ce nu poate fi luata ad litteram, semnificatie ei conteaza si care ascunde o intreaga teologie. Ati catalogat literatura crestina drept “praf” de care va scuturati. Foarte bine, asta inseamna sa nu va bagati in discutii ce au ca tema literatura crestina. Daca unii doresc sa dezbata tratate ascetice sau experientele Sfantului Siluan, cel care a folosit expresia “a fi cu mintea in iad” pot sa o faca linistiti, sa filosofeze pe seama ei cat vor, descoperindu-i noi valente. Chiar nu e nevoie sa repetati versete biblice, sa ni-l aruncati cu predilectie pe acela “va rataciti, nu cunoasteti scripturile”, fiti bucuros ca sunteti d-voastra mai luminat si ca Dumnezeu v-a dat putere de intelegere mai mare decat lumii de aici de pe forum, care doar filosofeaza. Iar daca filosofeala si imbrobodelile sunt deranjante, exista oricand posibilitatea sa accesati forumul penticostal, unde probabil discutiile sunt purtate dupa sablonul pe care-l agreati, neexistand riscul sa va umpleti de praf.

p.s As prefera sa nu va mai ascundeti dupa versete biblice pentru a judeca oamenii, ci pentru onestitatea dialogului sa-i spuneti ce ganditi despre el sau ceea ce spune. Ce facil spuneti "eu nu va judec", iar dupa aruncati:
"Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi." (1Cor.1:19)
Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Mat.22:29) s.a.m.d

Nu-şi dă seama că jigneşte? Sau nu vrea să-şi dea seama? Tocmai ai constat că şi-a dat arama de pe faţă. Era evident că asta se va întâmpla (l-am mirosit de când a intrat pe forum). A fost doar o chestiune de timp. Odată ce a prins rădăcini pe aici este normal să devină din ce în ce mai agresiv. Pe un alt topic mi-a atras atenţia să fiu mai atent în exprimare. Mâine o să mă întrebe ce caut pe aici.

"Tine mintea in Iad si nu deznadajdui" am inteles ca i-a fost spus sf. Siluan chiar de Iisus intr-o viziune, deci nu e de la oameni. In interpretarea mea se refera la amintirea ca dupa viata urmeaza judecata si frica Iadului ne determina sa ne indreptam. Daca vrem sa facem un pacat si ne gandim ca plata va fi Iadul nu il mai facem, iar pana la sfarsit sa nu dezandajduim, orice am fi facut.

Well said
 

Un mesaj excelent. Speram sa ne mai onorezi cu prezenta, din cand in cand. :)

Cum sa citim Sfanta Scriptura
 

PARTEA I

,,La inceput un capitol pe zi din Evanghelie este absolut necesar si pentru sfintirea noastra, deoarece alunga toate cele rele. De asemenea, carti patristice, prin care sa poti intelege Evanghelia, deoarece toate cele patristice sunt rauri ce izvorasc din Evanghelie.Sa citesti, pe cat poti, vietile sfintilor care accentueaza pocainta, ca sa te folosesti."( Cuviosul Paisie Aghioritul)

,,Cu rugaciune si evlavie, caci in fiecare cuvant de acolo se gaseste cate un strop din adevarul vesnic, si toate cuvintele impreuna alcatuiesc marea cea nemarginita a Adevarului celui Vesnic.Biblia nu este o carte, ci viata; deoarece cuvintele sale „duh sunt, si viata sunt” (Ioan 6,63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi intelese daca le cercetam in duhul Duhului lor, si cu viata vietii lor. Este o carte care trebuie citita cu viata- punandu-o in practica. Ar trebui mai intai traita, si apoi inteleasa. Aici se potrivesc cuvintele Mantuitorului: "De va voi cineva sa faca voia lui, va cunoaste pentru invatatura aceasta, ca de la Dumnezeu este” (Ioan 7,17).Fa-o,ca sa o poti intelege.Aceasta este regula fundamentala a exegezei ortodoxe.

Duhul Sfânt este autorul Bibliei, iar cel ce vrea s-o înţeleagă trebuie să dobândească mai întâi roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea” (Gal. 5, 22-23).Când răsare soarele se aprind de lumină mai întâi piscurile cele înalte ale munţilor; tot astfel, Soarele Dreptăţii, care răsare din cuvintele Bibliei, luminează mai întâi de toate minţile curate ale sfinţilor. „Aceasta ştiind mai dinainte de toate trebuie să ştiţi că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru l, 20-21).

Etalonul valorilor este aurul; al spaţiului este metrul dar etalonul adevărului este Iisus Hristos. „Eu sunt lumina lumii” (In. 8, 12); „Fără Mine nu puteţi face nimic” (In. 15, 5). Fără lumina lui Iisus noi nu putem înţelege nici lumea înconjurătoare, nu ne putem înţelege nici pe noi înşine, precum nu putem înţelege nici Sfânta Scriptură.Prin urmare, pentru ca să putem înţelege Cartea Cărţilor trebuie, mai întâi, să ne rugăm neîncetat, căci numai rugându-ne ziua şi noaptea Tatăl nostru cel din ceruri „va da Duhul Sfânt celor care îl cer” (Lc. 2, 13). Şi numai când ne vom umple de roadele Duhului Sfânt, care este autorul Bibliei, vom putea înţelege Scriptura, căci - zice înţeleptul Solomon - „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea” (Înţel. l, 4-5).În al doilea rând, trebuie să ne smerim nu numai în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa sfinţilor lui Dumnezeu care, „purtaţi fiind de Duhul Sfânt”, ne-au lămurit în chip minunat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată.

La inceput, de obicei cineva citeste Biblia repede, iar apoi tot mai incet, pana ce va ajunge sa citeasca cuvant cu cuvant, si nici macar, intrucat in fiecare cuvant descopera un adevar nepieritor si o taina negraita. In fiecare zi sa citesti cel putin un capitol din Vechiul si din Noul Legamant; dar, in acelasi timp, sa asterni intru lucrare si cate o virtute. Lucreaz-o pana cand devine o obisnuinta.Sa spunem, de pilda, ca cea dintai virtute este iertarea vorbirii de rau. Aceasta sa fie indatorirea ta de zi cu zi. Si, pe langa ea, roaga-te Domnului: „O, milostive Doamne, invredniceste-ma sa am dragoste pentru cei ce ma vorbesc de rau!”.Iar cand ai facut din aceasta virtute o obisnuinta, fiecare din celelalte virtuti ce-i urmeaza iti vor fi mai usoare, si tot asa, pana la cea din urma. Lucrul de capatai este sa citesti Biblia pe cat de mult cu putinta.

Cand mintea nu intelege, va simti inima; si daca nici mintea nu intelege, nici inima nu simte, citeste din nou, caci prin citire semeni in suflet cuvintele lui Dumnezeu.Si acolo nu vor pieri, ci treptat si pe nesimtite vor trece in firea sufletului tau; si se ti va petrece ceea ce a grait Mantuitorul despre omul care „arunca samanta in pamant, si doarme, si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cand nu stie el” (Marcu 4,26-27).Lucrul de capatai este: seamana, si Dumnezeu este cel ce pricinuieste si ingaduie ca ceea ce s-a semanat, sa creasca (1 Cor. 3,6).Dar nu zori izbanda, ca nu cumva sa ajungi ca omul care seamana astazi, si maine vrea deja sa culeaga.

Prin citirea Bibliei, adaugi dospeala la aluatul sufletului si trupului, care creste treptat si umple sufletul pana ce l-a patruns pe de-a-ntregul si il face sa se inalte cu adevarul si dreptatea Evangheliei.In fiecare caz, poate fi aplicata fiecaruia dintre noi pilda Mantuitorului despre semanator si samanta. Samanta Adevarului Dumnezeiesc ne este data in Biblie.Citindu-o, aruncam acele seminte in suflet. Multe cad in pamantul pietros si colturos ale sufletului nostru, dar cateva cad si in pamantul cel rodnic al inimii noastre - si rodesc. Si cand zaresti roada si o gusti, dulceata si bucuria te vor indemna sa cureti si sa ari partile stancoase si colturoase ale sufletului si sa le semeni cu samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Stii cand un om este intelept, pentru Hristos Domnul? - Atunci cand asculta cuvintele Sale si le poarta mai departe. Inceputul intelepciunii este ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu (Matei 7,24-25).Fiecare cuvant al Mantuitorului are puterea si taria de a tamadui atat suferintele trupesti, cat si cele duhovnicesti. „Ci numai zi cu cuvantul, si se va tamadui sluga mea” (Matei 8,8). Mantuitorul a zis cuvantul - si sluga sutasului s-a tamaduit.Precum a facut odata, chiar si acum Domnul zice neincetat cuvintele Sale catre tine, catre mine, si catre noi toti. Dar trebuie sa ne luam ragaz, si sa ne afundam intr-insele si sa le primim - cu credinta sutasului.Si o minune ni se va petrece, si sufletele noastre se vor tamadui precum s-a tamaduit sluga sutasului. Caci se spune in Evanghelie ca au adus la Dansul pe multi indraciti, iar El izgonea duhurile cu un cuvant, si tamaduia pe toti cei bolnavi (Matei 8,16).

Inca mai face si astazi acestea, caci Domnul Iisus este „ieri si astazi acelasi, si in veci” (Evr. 13,8). Cei ce nu asculta la cuvintele lui Dumnezeu vor fi judecati la Infricosata Judecata, si va fi mai rau pentru ei in Ziua Judecatii, decat a fost pentru Sodoma si Gomora (Matei 10,14-15).Ia aminte - la Infricosata Judecata ti se va cere sa dai seama despre ce ai facut cu cuvintele lui Dumnezeu, fie de le-ai ascultat si le-ai tinut, fie de te-ai bucurat intru ele sau te-ai rusinat de ele.De te-ai rusinat de ele, si Domnul se va rusina de tine cand va veni intru slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri (Marcu 8,38).Putine din cuvintele oamenilor nu sunt desarte si zadarnice. Putine sunt, deci, cuvintele de care sa nu ne grijim la judecata (Matei 12,36).

Pentru a ne pazi de aceasta, trebuie sa cercetam si sa invatam cuvintele lui Dumnezeu din Biblie si sa ni le insusim; caci Domnul le-a dat oamenilor ca ei sa le poata primi, si prin mijlocul lor sa primeasca si insusi Adevarul lui Dumnezeu. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista mai multa vesnicie si neclatire decat in toate cele ale cerului si ale pamantului, in intreaga lor istorie.Prin urmare, El a grait: „Cerul si pamantul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece” (Matei 24,35). Aceasta inseamna ca Dumnezeu si toate cele ale lui Dumnezeu sunt intru cuvintele Mantuitorului. Asa ca ele nu pot trece.

Daca un om le primeste, este mai neclintit decat cerul si pamantul, caci intr-insele se afla o putere care il face pe om fara de moarte si vesnic. Invatarea si plinirea cuvintelor lui Dumnezeu il inrudeste pe om cu Domnul Iisus. El Insusi a descoperit aceasta, atunci cand a grait: „Maica mea, si fratii mei sunt acestia, care aud cuvantul lui Dumnezeu, si-l fac pre dansul” (Luca 8,21).Acestea inseamna ca daca auzi si citesti cuvantul lui Dumnezeu, esti frate vitreg al lui Hristos. Daca il indeplinesti, esti frate deplin al lui Hristos. Aceasta este o bucurie si o cinstire mai mare decat cea a ingerilor."

PARTEA a-II-a

,,Cine este impins de nebunie pana la atata indrazneala incat sa se opuna cuvintelor Sfintilor Parinti, acela este departe de Teologia sigura a crestinilor.Si evident ca daca el nu venereaza si nu admira invatatura acelora, nu vom lauda nici noi ideile lui. Caci prin ce se va dovedi demn de credinta, daca el nu socoteste pe sfinti demni de credinta"(Sfantul Grigorie Palama)

,,Cand inveti din Biblie, se revarsa in suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pamantesc. Mantuitorul a grait despre ea, atunci cand a zis: „Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l pazesc pre el” (Luca 11,28).Mare este taina cuvantului - intr-atat de mare, incat cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit in Biblie „Cuvantul” sau „Logosul”. Dumnezeu este Cuvantul (Ioan 1,1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvantul cel vesnic si desavarsit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevar, Vesnicia si Dreptatea. Daca le asculti pe ele, il asculti pe Dumnezeu. Daca le citesti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citesti.Dumnezeu Cuvantul s-a facut trup, s-a facut om (Ioan 1,14),iar omul mut, gangav a inceput sa rosteasca cuvintele adevarului si dreptatii vesnice a lui Dumnezeu.

In cuvintele Mantuitorului exista un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop in sufletul omului ce citeste cuvintele Sale si ii aduce sufletul dintru moarte la viata, dintru clatire intru neclatire.Mantuitorul a aratat aceasta, atunci cand a zis: „Amin Amin graiesc voua: Ca cela ce asculta cuvintele mele, si crede celui ce m-a trimis pre mine, are viata vesnica... ci s-a mutat din moarte in viata” (Ioan 5,24).Astfel, Mantuitorul face afirmatia cruciala: „Amin Amin graiesc voua: De va pazi cineva cuvantul meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8,51).Fiecare cuvant al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Asa ca, atunci cand intra in sufletul unui om, il curata de toata intinaciunea. Din fiecare cuvant al Sau vine o putere care ne curata de pacat.Astfel, la Cina cea de Taina, Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai, ce obisnuiau sa asculte neincetat cuvantul Sau: „Acum voi curati sunteti, pentru cuvantul care am grait voua” (Ioan 15,3).

Hristos Domnul si Apostolii Sai numesc toate cele scrise in Biblie cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Domnului (Ioan 17,14;Fapte 6,2, 13,46, 16,32, 19,20; II Cor. 2,17; Col. 1,15, II Tes. 3,1), si daca nu il citesti si il primesti astfel, vei ramane desart si zadarnic, intru vorbele cele mute, gangavite ale oamenilor. Fiecare cuvant al lui Dumnezeu este plin de Adevarul lui Dumnezeu, care sfinteste sufletul pentru intreaga vesnicie, odata ce intra intr-insul. Astfel se intoarce Mantuitorul catre cerescul Sau Parinte, in rugaciune: „Parinte! Sfinteste pre ei intru Adevarul tau, Cuvantul tau adevar este” (Ioan 17,17).Daca nu primesti cuvantul lui Hristos ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, ca fiind cuvantul Adevarului, atunci minciuna si tatal minciunii din launtrul tau se razvratesc impotriva sa. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista multe mai presus de fire si pline de har, si acestea sunt cele ce revarsa har asupra sufletului omului, atunci cand il viziteaza cuvantul lui Hristos. Prin urmare, Sfintii Apostoli numesc intreaga alcatuire a lacasului mantuirii „cuvantul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20,32).

Ca o putere vie si plina de har, cuvantul lui Dumnezeu are un efect facator de minuni si datator de viata asupra omului, atata vreme cat il asculta cu credinta si il primeste cu credinta (1 Tes. 2,13). Totul este pangarit de pacat, insa totul se curateste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune - totul - toata zidirea, de la om pana la un vierme (1 Tim. 4,5).Prin Adevarul care il poarta intr-insul si prin Puterea pe care o are intr-insul, cuvantul lui Dumnezeu este „mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile, si strabate pana la despartitura sufletului, si a duhului, si a madularelor, si a maduvei, si judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evrei 4,12). Nimic nu ramane ascuns in fata sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvant al lui Dumnezeu cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic - Logosul - are puterea sa nasca si sa innoiasca oamenii. Si cand un om se naste din Cuvant, se naste din Adevar.Din aceasta pricina Sfantul Iacov Apostolul scrie catre crestini ca Dumnezeu Tatal i-a nascut „cu cuvantul adevarului” (1,18); si Sfantul Petru le spune ca au fost „nascuti a doua oara... prin cuvantul lui Dumnezeu celui viu, si care petrece in veac” (1 Petru 1,23). Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grait catre oameni, vin de la Cuvantul cel Vesnic - Logosul, care este Cuvantul vietii si daruieste Viata vesnica.

Cel ce vietuieste pentru Cuvant, se poarta pe sine de la moarte la viata. Cel ce se umple pe sine cu viata vesnica, se face biruitor al mortii si „partas Dumnezeiestii firi” (2 Petru 1,4), si fericirea sa nu va avea sfarsit.

Rostul de capatai si cel mai insemnat al tuturor acestora este credinta si simtirea iubirii pentru Hristos Domnul, caci taina fiecarui cuvant al lui Dumnezeu se dezvaluie sub caldura acelei simtiri, asa cum petalele unei flori inmiresmate se deschid sub caldura razelor soarelui. Amin."(sinteza realizata din "Lupta pentru Credinta", volumul IV, "Comori ale spiritualitatii ortodoxe sarbe"-preluare de pe crestinortodox.ro- si “Cum sa citim Biblia în învăţătura Sfinţilor Părinti”de Arhimandrit Paulin Lecca-preluare de pe voscreasna.com).

In loc de final:,,In calitate de asezamant dumnezeiesc, Biserica este calauzita de Sfantul Duh. El ramane in ea si o face sa nu greseasca in ceea ce priveste dogmele, "Stalp si temelie a Adevarului". Biserica este cea care pastreaza neschimbata invatatura apostoleasca. Doar ea poate conduce catre Adevar ,in masura sa se pronunte asupra adevarurilor mantuitoare ale invataturii revelate.Ea garanteaza si contine cu strictete in sanul sau curate si neschimbate Traditia si invatatura apostolica. Doar ea poate sa intareasca, sa talcuiasca si sa formuleze adevarurile, acoperita de Duhul Sfant. Numai ea isi pastreaza copiii pe calea mantuirii, pe care ii indruma cu siguranta la mantuire. Doar in Biserica credinciosii detin asigurarea ferma a adevarurilor in care cred si mantuirea sufletului.In afara Bisericii nu exista mantuire." (Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina)

Am constatat de mult timp că unii dintre noi cunosc foarte bine Scriptura şi multe alte scrieri teologice. Recunosc că mie Vechiul Testament mi se pare greoi şi am citit doar anumite fragmente (Ecclesiastul, Isaia, Pildele lui Solomon...). Nici la partea cu Epistolele şi Faptele apostolilor nu stau prea bine. Evangheliile sunt mai uşor de priceput, mai ales cu inima.

Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

Din momentul când înţelegi că Biserica, prin toate limbajele pe care le are la îndemână, este un amplu comentariu, din interior spre exterior, la Scriptură, nu te mai nelinişteşte dificultatea de a înţelege individual, alminteri o inovaţie protestantă agravată ca obsesie la neoprotestanţi.

De-aia avem praznice cu imnografie, icoane, omiletică ş.a, ca să înţelegem mai bine reverberaţiile marilor evenimente relatate în Scripturi în timp şi dincolo de timp. De-aia avem sărbătorile sfinţilor, ca să ne dăm seama că măreţia revelaţiei este arătată lumii prin putinţa cuvântului de a se întrupa în oameni şi de a transfigura lumea.

Dacă nu pricepi ceva astăzi din conţinutul narativ al Scripturii, lasă-ţi neclaritatea la dospit în aluatul bisericesc şi cu siguranţă mâine, poimâine anul viitor sau oricând altcândva dar întotdeauna la vremea potrivită o să-ţi dai seama despre ce era vorba.

Pe langa credinta, rugaciune, smerenie, mai trebuie, asa cum spui, si efort din partea ta la inceput, adica un studiu care se va intensifica de la sine apoi, fara sa simti pentru ca Duhul Sfant Se va multiplica in inima ta ca sa sporesti in intelepciune si sa te duca la intelegerea Scripturii asa cum vrea Duhul, nu vicleanul, insa un studiu totdeauna sub indrumarea unui duhovnic si cu rabdare, asa cum spune Mihailc, fiindca nerabdarea este un semn de la vicleanu' care te zoreste sa pretinzi de la Dumnezeu intelepciune dupa voia ta cea grabita ca fals sa "intervina" el, nu dupa Voia Lui Cea fara de "ceas".

Eu am avut in al 12-lea ceas(!) sansa, multumesc lui Dumnezeu(!), unui program de cateheza oferita de BRC prin 3 cateheti instruiti si binecuvantati de Sf. Scaun de la Roma sub ascultarea unui preot RC, prin care am avut timp de vreo 4 ani(si azi continua) cel putin patru intalniri saptamanale cam de 2-3 ore fiecare(din care 2 sub indrumarea preotului coordonator) plus studiu particular de pregatire. La acest program au fost primiti credinciosi de toate confesiunile, fara restrictie si fara a li se pretinde frecventarea Liturghiei RC.

Am avut si eu dificultati, dar am reusit sa invat sa ascult orice vorba si sa nu ma grabesc fiindca oricum Voia lui Dumnezeu se va face la momentul oportun, asa cum fb spune Mihailc.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri!

Aş specifica faptul că nu e vorba neapărat de neînţelegere, cât şi de lipsa concentrării asupra textului. În fine, nu mă dau bătută, dar îmi place ideea că înţelegerea şi concentrarea se vor îmbunătăţi exact la vremea potrivită.

De ce nu intelegem Sf. Scriptura ?

Sfanta Scriptura a fost scrisa demult. Mai mult de atat, a cunoscut mai multe forme, versiuni si modificari pe parcurs. De-a lungul timpului s-a raspandit pe multe meleaguri si a fost asimilata in diferite feluri, dupa puterile si posibilitatile fiecaruia. Mai mult de atat, au aparut controverse si rupturi in cadrul religiei chiar si recent, incat nici nu mai stii care are dreptate.

Cel mai bine cred ca ne-am raspunde la aceasta intrebare daca am lua un exemplu cat mai simplu. De ce nu intelgem cele ce ne invata chiar proprii parinti, in cazurile cele mai banale si mai intalnite ? De ce trebuie sa ne lovim intr-u fel sau altul de lucrurile care ne-au fost spuse si abia apoi sa ne amintim (daca ne mai amintim) ca am fost preveniti in legatura cu ele ?

Un posibil raspuns ar fi faptul ca de fapt toate invatamintele nu reprezinta altceva decat o mare baza de cunotiinte la care avem acces in mod treptat pe masura ce realizam anumite fapte si respectam anumite reguli. Nu putem face altceva decat sa asociem faptele si rezultatele pe care le avem cu cele din invatamintele primite. Abia atunci putem spune ca am inteles acel ceva ce ne-a fost pus pe tava odinioara.

Apoi, in mod recursiv si dupa un numar suficient de adeveriri ale celor ce am fost invatati, putem alege sa credem ca si restul vor si adevarate si sa nu mai asteptam sa ne convingem de veridicitatea lor.

Pe de alta parte exista si posibilitatea urmarii "orbeste" a acelor invataminte inca de la inceput. In acest caz insa nu cred ca se poate vorbi despre o invatare, cat mai degraba doar despre respectarea unor directive, a unor instructiuni, comenzi intocmai ca niste masini.

Tocmai din acest motiv Dumnezeu nu ne "obliga" sa ii respectam intocmai invatamintele. Pentru ca doreste sa le intelegem si sa invatam, nu sa executam niste comenzi ca niste rob(ot)i sau sa urmam niste ordine ca niste soldati. Dumnezeu nu foloseste pe nimeni si nu trimite pe nimeni la moarte. Nici macar nu ne testeaza, asa cum am auzit adeseori ca se spune. El stie mereu ceea ce se va intampla in momentul in care noi facem o alegere sau alta. Si probabil tocmai aceasta este ceea ce incearca sa ne invete: si anume sa lasam tuturor posibilitatea de a alege; nu de a obliga sa faca alegeri si nici de a obliga sa nu le faca.

Exista o samanta de sambure de adevar in cele spuse aici insa cauzele sunt mult mai complexe.Nu este foarte greu de dovedit cum un verset cu o anumita semnificatie intr-o anumita cultura si-a metamorfozat aproape complet intelesul in contactul cu intelegerea unei alte culturi care era straina de contextul social si cultural in care se facuse afirmatia initiala si care l-a regandit complet prin perceptia ei.

Poate nu intelegem deoarece exista atatea datini si invataturi precrestine pagane in cadrul crestinismului si de aceea nu vedem realitatea si ne luam dupa renumitul dicton ,,Crede si nu cerceta,,.

Scriptura se intelege cu inima, cu ochiul ei interior cel mai curat (la care nu mai stim si nu mai vrem sa ajungem si, chiar daca am putea, nu mai avem credinta ca ne-ar folosi la ceva), iar nu prin lentilele mintoase ale unor duhuri straine de Biserica. Se intelege cand inima isi da mana, ca in logodna, cu Duhul, iar Acesta ii talcuieste, in dar, Scriptura.
Ce este intelesul Scripturii? Adierea Duhului in om.
Scriptura se intelege prin rugaciune. Cu multe lacrimi de recunostinta si cainta. Lacrimile rugatorului deschid poarta raiului Scripturii. Ele curata ochiul interior de solzii intunecati ai minciunii si bolii, ele doftoricesc pe cititor si il poarta in taine ale caror muguri sunt tocmai slovele Scripturii.
Intre mintea noastra obisnuita si textul Scripturii e o prapastie de netrecut. Musai sa fii nebun ca sa intri in lumea Scripturii. Dar cine se leapada de sanatatea lui pretioasa ca sa innebuneasca, doar de dragul unei lecturi, nu-i asa?
Si totusi, asa si numai asa se intelege Scriptura.
Ramane sa se mai si traiasca, sa se faptuiasca.

Pr lângă toate acestea , cele lăsate de Sfinții Părinți sunt musai necesare înțelegerii Sfintei Scripturi , iar Ortodoxia nu duce lipsă din acest punct de vedere :)

Scuzati ca n-am priceput nimic. Ma intreb cum poti sa "intrupezi" o carte? Cum poti, de exemplu, sa intrupezi Poemul lui Gilgamesh? Si ma mai intreb un lucru: in ce stare spirituala se aflau "tablele de carne" ale inimii la momentul in care a fost scris Enuma Elish?

Biblia e o carte. Cel putin aceasta e forma fizica in care ea ni se prezinta. Ba mai mult e o colectie de carti redactate poate pe parcursul a mai mult de o mie de ani, iar unele dintre ele nu exista intr-o varianta unica, motiv pentru care unii inca se cearta care e varianta adevarata: Textul Masoretic, Septuaginta sau manuscrisele de la Qumran, sau daca din cartea Esterei e cazul sa scoatem sau nu finalul, asta ca sa ma refer doar la doua situatii in care exista o disputa legata de insusi textul de pornire.

Frumoasa poveste si plina de talc! Insa ea dezvaluie ca situatia e mult mai complicata decat am descris-o mai sus. Pe langa textele pe care le numim "Biblia" (Cartile adica) mai sunt o multime de alte carti la fel de importante ce se prezinta tot intr-o forma fizica si care intra sub umbrela a ceea ce numim Sfanta Traditie. Sunt scrierile Sfintilor Parinti, e textul liturghiilor si asa mai departe. Atentie, ele nu sunt scrieri de ordinul doi, ci consemneaza revelatia transmisa oral la fel de importanta precum cea biblica. Nici acestea nu ar trebui sa fie considerate carti precum cartile obisnuite.

De unde deduc ca ar trebui sa impartim cartile in "carti obisnuite" si "carti mai mult decat obisnuite" (daca sunteti de acord, am sa le numesc "supercarti"). Cele doua tipuri de carti trebuie citite in mod diferit, presupunand probabil strategii de lectura care n-au legatura una cu cealalta.

Am observat ca o componenta esentiala in lectura a ceea ce voi numi in continuare "supercarte" o reprezinta credinta. Daca nu crezi ce scrie acolo nu poti sa o intelegi. O carte obisnuita nu necesita o asemenea conditie. Poti pricepe "Povestea celor doi frati", o carte superba scrisa in Egiptul antic fara sa crezi ca intamplarile relatate in ea sunt adevarate. E suficient sa decodifici intelesurile simbolice ale povestii. Asta presupune sa-ti supui mintea la un pic de efort, lucru care nu e usor, dar nici imposibil, asa ca lucrurile sunt simple si clare.

O a doua componenta a lecturii unei supercarti e rugaciunea. Sa ne rugam ca sa o pricepem. O carte obisnuita poate fi inteleasa fara sa te rogi. Eventual poti sa te gandesti la ea, sa incerci sa intorci pe toate fetele o situatie, un personaj in legatura cu care ai nelamuriri, esential e insa sa iti pui mintea in miscare si sa explorezi cu mintea si imaginatia lumea acelei carti, sau ca sa folosesc o expresie metaforica pe care am auzit-o aici, sa te "intrupezi" in lumea cartii ca observator si traitor cu sufletul. Poti sa te si rogi, daca vrei, dar aceasta nu reprezinta o strategie de lectura a unei carti obisnuite, ci o simpla pauza de lectura.

O supercarte trebuie citita pe bucati. O carte obisnuita poate fi citita oricum. Daca nu intelegi, te poti opri si rumega sensul celor citite, iar daca ai mintea injectata cu steroizi si pricepi din prima, poti sa o citesti dintr-o suflare. Aici depinde de om si de starea sa sufleteasca. Dar repet, pauzele nu sunt necesare.

O supercarte trebuie citita cu smerenie, nu cu mandrie. Lectura unei carti obisnuite nu necesita o asemenea conditie. De altfel daca citesti o carte in ideea de a te tine cu nasul pe sus sau a te da rotund, nu stiu daca iti mai sta mintea la ceea ce se intampla in lumea textului. La fel daca te smeresti. Desi nimeni nu-ti interzice sa te mandresti sau sa te smeresti in timp ce citesti, esential e sa fii atent la text. Poti eventual sa te mandresti sau sa te smeresti dupa ce ai terminat. Sau poti sa le faci pe toate in acelasi timp. Oricum e neesential.

In supercarti, dupa cum scria cineva intr-o postare, unele lucruri sunt ascunse in mod intentionat. De aceea ele sunt atat de greu de priceput. Eu credeam ca Biblia e scrisa pentru a revela, nu pentru a ascunde, dar asta nu e treaba mea. In ce priveste cartile obisnuite, ascunderea sau neascunderea unor lucruri depinde de vointa autorului. In cartile politiste, de exemplu, autorul ascunde mai intai cine e criminalul, deoarece ideea textului e de a ne face pe noi sa descoperim treptat identitatea acestuia. In alte carti insa lucrurile sunt spuse pe fata inca de la inceput.

Primele patru puncte sunt valabile pentru orice carte (ma refer la cartile bune, nu la maculatura), iar ultimul e valabil pentru multe dintre cartile ce au fost vreodata scrise. De exemplu legat de ultimul punct, daca citesti "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, incearca sa nu faci precum personajul Raskolnikov sau daca citesti "David Copperfield" de Charles Dickens, incearca si tu sa fii un om care sa stie sa treaca peste greutatile vietii la fel ca personajul principal din roman. Cartile nu cred ca se deosebesc de supercarti din acest punct de vedere. Sau poate ca gresesc.

In sfarsit, spunea cineva ca pentru a intelege supercartea numita Biblie, e nevoie sa-ti tii mintea in iad. O fi asa. In orice caz, pentru a citi o carte obisnuita e suficient sa-ti tii mintea in cap. Si pentru ca o asemenea conditie chiar nu o inteleg, de cand ma stiu pe lumea aceasta obisnuiesc sa citesc supercartile ca pe niste carti obisnuite. Si chiar daca nu le inteleg asa cum le inteleg altii, tot e ceva mai mult decat nimic...