As fi curios daca Iisus spalase picioarele si lui Iuda?
Caci daca e asa,atunci cve ar trebui sa facem noi celor ce ne vand?

Si la noi se face, dar foarte pe alocuri. Cum ar fi sa se spele picioarele crestinilor dintr'o biserica din Bucuresti, unde vin in numar foarte mare. Probabil ar fi frumos. :) Insa cred ca se va ajunge si la aceasta, in viitorul apropiat. Se va reinnoda firul traditiei.

In iconografie sunt infatisati intotdeauna toti cei 12 Apostoli, deci si Iuda cel care Il va vinde.

Ce sa le facem acelora de langa noi, care ne vand ?!
Sa ii iubim, sau cel putin sa nu le rasplatim cu aceeasi masura. Sa rabdam si sa fugim de langa ei.

http://www.crestinortodox.ro/files/i...ofit-cipru.jpg

Maine , vineri 2 aprilie , este zi de post negru , marcand astfel in aceasta zi ziua cand Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru pacatele oamenilor . Ziua de maine este denumita si Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca pentru ca este , asa cum am spus mau sus , zi de Post Negru . Maine se oficiaza Prohodul Domnului , poate cea mai grava si solemna slujba a Bisericii noastre ORTODOXE .

............

Daca tinem cont de aspectul conventional, Sabatul- ziua a 7-a, Hristos a fost rastignit pe Cruce in ziua a 6-a, pentru ca El Creatorul a venit sa mantuiasca pe Adam care a fost zidit in ziua a 6-a. Daca Adam a intins mana spre fructul oprit, Hristos si-a intins mainile pe Cruce in ceasul al 6-a invatandu-ne infranarea.
Sa ne fie pilda de smerenie si infranrea - infranarea si jertfa lui Hristos. POstul nostru de maine sa fie o dovada a jertfei noastre.

"Pentru mine, Doamne...

Pentru mine, Doamne,
Tu Te răstigneşti,
Pentru mine, Sfinte,
Mori şi înviezi.

Pentru mine, Doamne,
Tu înduri mereu
Numai chinuri grele,
Să mă scapi de rău.

Pentru mine, Doamne,
Te duci la calvar,
Şi în chin, Iisuse,
Te răstigneşti iar.

Pentru mine suferi
Bice şi bătăi,
Pentru a mea vină,
Tu eşti dat la răi.

Ţi-am pus şi cunună
Făcută din spini,
Cu-a mele păcate
Eu Te-am dat la chin.

Cu suliţa-n coastă
Tu ai fost străpuns,
Pentru mine, Doamne,
Ai oftat şi-ai plâns.

Iartă-mă, Iisuse,
Că mult Ţi-am greşit,
Te-am suit pe Cruce,
Eu Te-am răstignit.

Te-ai jertifit, Iisuse,
Ca să mă salvezi,
Dar după trei zile
O să înviezi.

Bucurie mare
Aduci pe pământ,
Biruind Tu, Doamne,
Din morţi înviind."

(Cristina Onoiu)

Martea Mare http://www.crestinortodox.ro/paste/s...are-88588.html

Reconstituirea Drumului Crucii în Piteşti

http://www.proarges.ro/actualitate/3...in-arges-video

Inainte de a fi prins in gradina Ghetsimani, se spune ca ucenicii au adormit in vreme ce Hristos Se ruga Tatalui. Exista explicatia ca acestia nu au putut priveghea pentru ca Mantuitorul fiind slabit, temand-Se de moarte, au slabit si ei. Ei aveau puterea din Hristos - iar Acesta aratandu-Se slab, au devenit si ei slabi. Daca El cere sa treaca de la El paharul, moartea, cum puteau Apostolii sa fie eroi?

Astept pareri.

Esential este faptul ca in fiecare zi sa fim dispusi a "spala" picioarele aproapelui si nu doar in Joia Mare. Si nu oricum, cu smerenie si iubire.

Drumul Crucii?
 

Ce parere aveti despre aceasta manifestare?

http://www.ziarmm.ro/drumul-crucii-r...din-baia-mare/

Vlad, nu-mi plac manifestarile in care cineva incearca sa ia locul lui Hristos (din anunt reiese ca Iisus va fi interpretat de un artist).

Ceea ce se pare ca nu inteleg unii, este faptul ca Hristos moare si inviaza. Noi crestinii nu ne amintim de moartea si Invierea Sa, ci le praznuim. Pentru ca Hristos este prezent si nu absent, nu vad sensul acestor manifestari.

Cred că Sophia dorea să atragă atenția asupra unei slujbe cu înșelesuri adânci care se neglijează la nivel de parohie din rațiuni neprecizate încă. În cartea de cult ”Triodul mic”editată de Arhiepiscopia de Alba Iulia, o selecție cu slujbele din vremea Triodului obligatorii pentru parohii alminteri extrem de utilă și frumos alcătuită, partea cu spălatul picioarelor din Denia Joii celei Mari este omisă cu desăvârșire. În timp de unii se zdrobesc să apere ortodoxia teoretică și să-i afirme superioritatea absolută, praxisul liturgic bizantin-ortodox moare lent în parohii sub presiunea conjugată a indolenței, minimalismului și a ignoranței clerului și poporului.

Smerenia și iubirea nu sunt virtuți sezoniere, dar ce ne facem când nu mai avem unde să le învățăm și, mai ales, de la cine să le învățăm? Dacă slujbele sunt fragmentate arbitrar, pe criterii protestante, ce ne mai inspiră să vrem să-L urmăm pe Hristos în toată vremea?

Nu mi-au placut niciodata asemenea "imitatii", mascarade, e ca si cum ai pune in scena o piesa de teatru.
Nici ceea ce vad prin America Latina, acolo se crucifica unii, sau la romano-catolicii din Oceania...cam acelasi lucru.
Poate fi bagatelizat sacrificiul Mantuitorului?

Normal mi se pare sa mergem la biserica si sa asistam la slujbele oficiate de preoti...

Denia de marti seara

Pacatoasa a venit la Tine, varsand mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, si s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al rautatilor; iar ucenicul cel nemultumitor, sufland impotriva harului Tau, l-a lepadat pe el si s-a amestecat cu noroiul, vanzandu-te pentru dragostea banilor. Slava, Hristoase, milostivirii Tale.

Cantari specifice deniilor din Saptamana Patimilor

Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa, lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste! (Luminanda din Sfanta si Marea Luni)

http://www.youtube.com/watch?v=-qoBgsS7744

Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica-i aceeai pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii, si afara de imparatie sa te incui. Ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi

http://www.youtube.com/watch?v=Y-Ey9...eature=related

Cinstitele patimi au rasarit lumii in aceasta zi, ca niste lumini de mantuire, ca Hristos merge sa patimeasca din bunatatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma, primeste a Se rastigni pe lemn, ca sa mantuiasca pe om.

Judecatorule cel nevazut, cum Te-ai vazut cu trup si mergi sa Te ucizi de oameni fara de lege, judecand judecata noastra cu patima Ta! Pentru acesta, lauda, marire si slava inaltand stapanirii Tale, Cuvinte, cu un glas le aducem Tie.

Pe Mirele, fratilor, sa iubim, candelele noastre sa le grijim, intru bunatati stralucind si in dreapta credinta; ca sa intram impreuna cu Dansul la nunta gatiti, cu fecioarele cele intelepte ale Domnului. Ca Mirele, ca un Dumnezeu, da tuturor dar cununa nestricacioasa.

Sfat fara de lege asupra Ta, Mantuitorule, adunand din rautate cu pizma preotii si carturarii, au indemnat pe Iuda spre vanzare. Pentru aceasta iesind fara de rusine, a grait asupra Ta popoarelor celor fara de lege, zicand: Ce-mi veti da mie si eu voi da pe El in mainile voastre? Mantuieste sufletele noastre, Doamne, de osanda acestuia.

Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a intaratat asupra Invatatorului, vrajmasul; s-a sfatuit, a gandit vanzare, a cazut din lumina, primind intunericul; a tocmit pretul si a vandut pe Cel fara de pret. Pentru aceasta a si aflat rasplatire precum a facut ticalosul: spanzurare si moarte cu durere. Ci pe noi mantuieste-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de gresale daruind celor ce praznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi.

Denia din joia mare.

Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape.
Cu cununa de spini a fost incununat Imparatul ingerilor.
Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei.
Inchinamu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arata-ne noua si slavita invierea Ta!

http://www.youtube.com/watch?v=29qji0vrGTU
http://video.crestinortodox.ro/71Yoy...t_pe_lemn.html

CALVARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS DESCOPERIT DE INGER SFANTULUI DIMITRIE AL ROSTOVULUI

1. Hristos Domnul nostru patimind mai inainte de moartea Sa pe cruce , a slobozit 109 suspinuri din inima .
2. Picaturi de lacrimi la Patimile Sale a varsat de 11 ori cate 103 mii = 1.135.475
3. De perii capului si de barba a fost tras de 78 de ori .
4. S-a poticnit si a cazut la pamant , incepand din Gradina Ghetsimani si pana la Arhiereu de 7 ori .
5. A primit peste fluierele picioarelor 172 lovituri
6. A fost ridicat de parul capului si de funia cu care era legat de grumaz de 23 de ori . Batai cu palmele peste obraz a suferit de 172 de ori . Sluga arhiereului , Malh cel nemultumit , caruia i-a vindecat Domnul urechea taiata de Petru , atat de tare L-a lovit pe Iisus peste fata , incat , s-a auzit in toata curtea arhiereului ; atunci a cazut Domnul la pamanat si i s-au clatinat dintii din gura si i s-au inchipuit degetele acelei maini , inmanusata metalic , pe fata si mult sange din gura si din nas i-a iesit .
7. Lovituri peste obraz , peste gura si peste ochi a primit de 128 de ori .
8. Peste grumaz a fost lovit foarte tare de 27 de ori .
9. Peste cap a fost lovit foarte tare de 20 de ori .
10. La stalp a fost legat si atunci a primit odata o lovitura de moarte .
11. A fost trantit la pamanat foarte tare de 3 ori .
12. Cand a fost legat la stalp a fost lovit peste tot trupul cu toiege , cu trestii , cu biciurile noduroase de porumbel de 6666 de ori . Peste aceste rani i s-au mai adaugat si alte chinuri si dn cauza acestor suferinte ar fi trebuit sa moara . Dar cu puterea lui Dumnezeuiasca , n-a fost biruit si nici n-a voit a muri , pana nu s-a implinit opera mantuirii noastre si asa s-a mentinut pana la sfarsit .
13. A avut 1199 de vanatai peste tot trupul .
14. Pe cap a avut intepaturi de spini 1000 . Pentru ca cununa cea de spini I s-a pus si I s-a luat de 50 de ori .
15. Peste cap a fost lovit cu toiege si cu trestiile cu toata puterea ; din cauza acestor lovituri , au intrat in cap 5 ghimpi pana la creier , iar dupa inviere au mai ramas 3 .
16. Spre Golgota ducandu-si Crucea a cazut de 5 ori foarte greu si atunci a primit de 19 ori lovituri de moarte .
17. A fost scuipat in fata de 100 de ori .
18 . Peste tot trupul Domnului intins pe Cruce a fost scuipat de 73 de ori .
19. Tras incoace si incolo de nas cu multa ura si dispret si hulit a fost de 20 de ori .
20. De urechi a fost tras si manjit de 30 de ori .
21. Rani multe si silnice lovituri , precum si semne peste tot trupul a avut atatea cate zile sunt in 14 ani = 5475.
22. A patimit Izbavitorul nostru cu sufletul si cu trupul Sau mantuind pe om din moartea sufleteasca .
23. Cu sufletul a patimit mahnire , intristare , tanguiri si jale ca de moarte . Peste toate puterile Sale sufletesti si trupesti a patimit , adica : peste minte , peste simtire si peste voie . Iar cu trupul a patimit afara de golatatea Sa , batai , rani , precum si dureri peste toate madularele trupului .
24. Peste cap imboldiri , pe maini si pe picioare rani grele ale cuielor , impunsatura in coasta cu sulita , iar peste grumaz si peste tample scuipari si lovituri .
25. La pipairea trupului batai , la gustare , in setea cea amara a fost adapat cu otet si fiere .
26. Spre mirosire , intru inchisoare puturoasa a fost inchis , la auzire huliri si batjocuri , la vederea ochilor acoperirea lor , apoi lacrimile celor ce sedeau langa Crucea Sa si-L vedeau , plin de rani si de lungi vanatai sangerande .
27. Iar trupul Sau cel golit de haine in fata multimii l-a infasurat Maica Sa Preacurata cu mahrama capului Ei , cand era Domnul rastignit pe Cruce .
28. Trei mari si iuti dureri a avut Domnul care au fost cele mai grozave in timpul Patimior Sale sfinte .
29. Intaia durerre a fost cand Domnul a vazut ca nu multe suflete s-au intors la Dumnezeu parasindu-si pacatele lor , vazand ca in zadar si-a varsat sangele Sau .
30. A doua derere a fost cand a vazut sufletul si inima Maicii Sale patrunse de rana patimirii Lui .
31. A treia durere a fost cand I S-a pironit trupul Sau pe Cruce , ca asa de tare L-au intins incat I S-au desfacut incheieturile toate . Atunci s-a implinit proorocia lui David : " Numarat-au toate oasele Mele " .
32. Toate patimile Domnului au fost 100.149
33. In toata vremea patimirii Sale a varsat din ochi 67.200 picaturi , iar picaturi sangerande din ochi si din tot trupul 1.180.225 .
34. Tifle peste obraz , peste gura si intre ochi a primit de 28 de ori .
35. A fost lovit de 102 de ori peste obraz cu palma .
36. La stalp a fost batut cu toiege de spini flenciurosi , biciuri noduroase rau , inveninate si cu lanturi de fier in muchii ; rani deosebite au fost 5000 .
37. A cazut foarte greu de 4 ori sub povara Crucii . Din cauza multimii torturilor dulcele nostru Mantuitor a slabit adeseori pana la istovire completa , din care cauza ostasii s-au vazut nevoiti a sili pe a Simon Cirineul sa-L ajute a-Si duce Crucea grea pana sus la Gogota .
38. Daca cineva va suferi si va gandi in fiecare zi la aceste patimi ale Lui Iisus si va face rugaciunea Tatal nostru , Crezul , Psalmul 50 si va face 12 metanii in cinstea Sf. Patimi ale Domnului , sau macar o metanie pentru fiecare rana , va avea mare folos . Un mare dascal al Bisericii a scris : " Daca cugetarea va fi desavarsita si din inima la Ptimile Lui Iisus , se va folosi ca si cum ar posti un an intreg , mancand numai paine si apa sau daca va citi Psaltirea odata in fiecare zi , cu aceasta va fi egal " .

http://groups.yahoo.com/group/credin...a/message/2535

E greu DE EXPLICAT...parerile personale chiar nu conteaza atat timp cat mariii Sf. parinti nu au comentat acest lucru

Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie aparte. Astfel, conform Sinaxarului zilei din Triod, în Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. A doua zi, în Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Săptămâna Mare se continuă cu Sfânta şi Marea Miercuri în care dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă. În Sfânta şi Marea Joi, dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire şi vânzarea Domnului. Urmează Sfânta şi Marea Vineri când se prăznuiesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa, şi înainte de toate, crucea, şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică.

Da, si eu ma gandeam aseara cata bucurie aveam in copilarie cand o luam pe bunica de mana si ii ziceam: Hai, nu mergem la denie? Imi aduc aminte lumina blanda a serii, bluza galbena a bunicii si mirosul florilor primaverii. Asteptam tot anul Vinerea mare ca sa "trecem pe sub masa". In gimnaziu citeam pasajele din Evanghelie despre Patimile Domnului, ba chiar imi aduc aminte ca in clasa a opta, i-am promis Domnului ca daca o sa iau 9 in teza ca sa imi iasa media 10, o sa merg la toate deniile din saptamana mare, de la inceput pana la sfarsit. Si mare bucurie am avut dupa Pasti, cand profesoara mi-a spus ca meritam 8, si ca s-a gandit mult pana sa imi dea 9. Imi amintesc ca pe foaie era un 8 sters, alaturi de un 9.

Acum, din pacate, e varsta grijilor, iar deniile din biserica sunt refugiul in fata balamucului de afara.
Si parintele a zis aseara ca parintii sa incerce sa isi aduca copiii la denie, ca daca la varsta lor nu sunt in stare sa stea o ora-doua la denie, mai tarziu le va fi cu mult mai greu.

Sper să nu vă supăr dacă postez o serie de poze din Ierusalim, amintind de Patimile Mântuitorului...

http://img23.imageshack.us/img23/9013/dscn0806w.jpg

Prezentând semnificaţiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conţinutul celor 12 Evanghelii:

“După ce Domnul a fost vândut de prietenul şi ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat şi L-a lovit peste faţă; şi pe când îşi bătea joc şi râdea de El, a auzit spunându-I-se: ŤProfeţeşte-ne, cine Te-a lovit ť. Acolo au venit şi doi martori mincinoşi care au mărturisit că Hristos a spus: ŤStricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridicať, şi că a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul şi-a rupt hainele neputând suferi aşa-numita de el hulă. Când s-a făcut ziuă L-au dus în preŹtoriu la Pilat, Ťşi ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paştileť. Pilat a ieşit afară şi i-a întrebat: ŤCare este vina Lui?ť Şi pentru că n-a găsit nici o vină în El, L-a trimis la Caiafa; iar acesta L-a trimis din nou la Pilat, căci şi Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus: ŤLuaţi-L voi şi răstigniţi-L şi după legea voastră judecaţi-Lť. Ei au spus iarăşi: ŤNouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeniť. Prin aceste cuvinte au aţâţat pe Pilat ca să-L răstignească. Pilat L-a întrebat pe Hristos dacă este Împăratul iudeilor. El a mărturisit că este, dar este Împărat veşnic: ŤÎmpărăţia Mea, a spus El, nu este din lumea aceastať. Pilat, voind să-L elibereze le-a spus mai întâi că nu găseşte nici o vină deosebită în El, apoi le-a propus să elibereze pe unul din cei închişi. Iudeilor însă le-a fost mai drag Varava decât Iisus. În sfârşit Pilat L-a dat iudeilor după ce mai întâi L-a biciuit pe Iisus. Este apoi dus de soldaţi, îmbrăcat cu o hlamidă roşie, încununat cu o cunună de spini şi în mâini I-au pus trestie. A fost batjocorit de soldaţii care-I spuneau: ŤBucură-Te împăratul iudeilorť. După ce L-au batjocorit aşa, Pilat a spus din nou: ŤNu găsesc în El nici o vină de moarteť. Ei însă au spus: ŤNoi Îl osândim pentru că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeuť. Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulţimea a strigat lui Pilat: ŤRăstigneşte-L, răstigneşte-Lť. Ei voiau să-L dea unei morţi necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună. Pilat îşi bătea joc oarecum de ei zicându-le: ŤPe împăratul vostru să-L răstignesc?ť. Ei au răspuns: ŤN-avem alt împărat decât pe Cezarulť. Iudeii, pentru că n-au reuşit nimic cu hulele lor, aduc în discuţie pe Cezarul, ca cel puţin aşa să-şi sature furia lor. Într-adevăr au spus: ŤTot cel care se face pe sine împărat se împotriveşte Cezaruluiť. În timpul acesta femeia lui Pilat, înfricoşată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună: ŤSă nu faci nimic dreptului acestuiať. Căci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopţii. Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui. Iudeii însă au strigat: ŤSângele Lui peste noi şi peste copiii noştri! Dar dacă-L eliberezipe El nu eşti prieten al Cezarului!ť. Aşadar Pilat L-a legat, deşi ştia bine că este nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, şi le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginţii a plecat şi ducându-se a luat o frânghie şi s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult şi a crăpat. Ostaşii L-au bătut peste faţă cu trestia şi I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpăţânei şi acolo L-au răstignit. A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie şi El socotit un făcător de rele. Pentru a-L înjosi, soldaţii au împărţit hainele Lui, iar pentru cămaşa Sa, care era făcută dintr-o bucată şi nu avea nici o cusătură, au aruncat sorţi, săvârşind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci şi pe când era pe Cruce îşi băteau joc de El, zicând: ŤTu, Cel ce strici Templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe Tine!ť. Şi iarăşi: ŤPe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiascăť. Şi iarăşi: ŤDacă eşti împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe Cruce şi vom crede în Tine!ť. Iudeii, dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nici o îndoială, căci într-adevăr Hristos era recunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israel, ci şi al întregii lumi. Ce însemna, oare, întunecarea soarelui în ceasul al treilea şi în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoşarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credinţa în învierea obştească şi puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâşierea în două a catapetesmei Templului, ca şi cum şi ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea şi pătimeşte acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute? Aşadar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al şaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric. Longhin sutaşul, când a văzut aceste lucruri minunate şi mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: ŤCu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acestať. Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă, mustrându-l cu asprime pe acesta, a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a răsplătit credinţa lui şi i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El. În sfârşit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce şi cuvintele: ŤÎmpăratul iudeilorť. Deşi iudeii s-au împotrivit să scrie aşa, zicând că El S-a numit împărat al iudeilor, totuşi Pilat a spus împotriva lor din nou: ŤCe-am scris, am scris!ť. Apoi Mântuitorul a striŹgat: ŤMi-e sete!ť. Ei au amestecat oţet cu fiere şi I l-au dat să bea. Şi spunând: ŤSăvârşitu-s-a!ť. Înclinând capul Şi-a dat duhul. Toţi s-au îndepărtat de acolo. Lângă Crucea Lui stătea numai Mama Lui şi sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copil. Mai era încă şi Ioan, iubitul Lui ucenic. Nerecunoscătorii iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe Cruce au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paştelui şi era Vineri) ca să sfărâme fluierele picioarelor osândiţilor spre a muri mai repede. Şi au sfărâmat fluierele picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus şi L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintre ostaşi, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins suliţa şi L-a împuns pe Hristos în coasta dreaptă şi îndată a ieşit sânge şi apă; apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pentru ca să se vadă că era mai presus de om. Sau altă explicaţie: sânge din pricina împărtăşirii cu dumnezeieştile sfinţenii, iar apa din pricina botezului. Aceasta a văzut-o Ioan şi a mărturisit-o şi adevărată este mărturia lui. El a fost de faţă la toate acestea şi le-a văzut şi ceea ce a văzut a scris. Căci dacă ar fi minţit, n-ar fi scris şi cele care par că sunt spre necinstirea Învăţătorului. Se spune că Ioan fiind de faţă atunci a strâns din coasta curgătoare de viaţă într-un vas preasfântul şi dumnezeiescul Sânge."

( continuare )

"După ce s-au săvârşit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui la început, care se ascunsese ca şi ceilalţi, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoştea, şi i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a îngăduit să-L ia, iar Iosif, pogorându-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multă evlavie. Pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smirnă şi aloe. L-a înfăşurat în giulgiuri, după cum obişnuiau să facă iudeii şi L-au îngropat în apropiere în mormântul tăiat în piatră a lui Iosif, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte. S-a făcut aşa ca nu cumva să se spună că altul a înviat, atunci când a înviat Hristos. Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe şi smirnă; aceste mirodenii aveau însuşirea de a lipi; şi s-a întrebuinţat amestecul de smirnă şi aloe ca să nu se creadă că a fost furat atunci când vor vedea giulgiurile şi mahrama lăsate în mormânt. Într-adevăr, cum ar fi fost cu putinţă furtul, odată ce smirna şi aloea nu mai lăsau să se dezlipească giulgiurile de trup, deoarece se făceau una cu trupul, ca şi cum s-ar fi născut odată cu el? Toate aceste fapte minunate s-au întâmplat Vineri. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu părinţi au rânduit ca Vineri să se facă pomenire de toate acestea cu zdrobire de inimă şi cu umilinţă. Trebuie să se ştie că Domnul a fost răstignit în ziua a şasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la început omul a fost făcut în ziua a şasea. A fost răstignit în ceasul al şaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune, şi Adam şi-a întins mâinile şi s-a atins de pomul oprit şi a murit. Pentru aceasta trebuia să fie creat din nou omul în acelaşi ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că şi Adam a călcat porunca în grădina raiului. Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea şi purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârşita nemişcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Suliţa arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele şi trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roşii, vechea patrie. Se spune că în locul în care a fost răstignit Hristos, capul tuturor, se află căpăţâna lui Adam. Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se numeşte Locul Căpăţânii este aceasta: pe vremea potopului, căpăţâna lui Adam a fost scoasă afară din pământ şi colinda de colo-colo despuiată de carne şi stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau. Solomon, din respect pentru strămoş, împreună cu toată oastea, a a¬coperit-o cu foarte multe pietre. De asta a şi fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinţi aleşi spun, pe temeiul predaniei, că şi Adam a fost îngropat acolo de un înger. Aşadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a aşezat vulturul Hristos, veşnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn. Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi”. („Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS - 1999).

Foarte impresionante pozele, asa suparare imi place si mie. Sa ne mai superi si alta data :-)

Lumina din Săptămâna Mare
 

În Miercurea Mare mi-a atras atenția balansul dintre întuneric și lumină care se petrece în sufletul nostru oscilând între păcat și alipirea de Domnul, reflectat în cântările specifice:

Când slăviții ucenici:
„Când slăviții ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege, pre Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat.”


sau Cămara Ta:
„Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, și mă mântuiește!”

Tainicele înţelesuri ale răstignirii Domnului Iisus Hristos
 

"În Sfânta şi Marea zi Vineri se prăznuiesc sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Pătimiri ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, veşmântul de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate Crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos, deşi aparţin timpului istoric, pentru că Domnul Hristos are fire omenească adevărată şi a suferit înfricoşătoare pătimiri în timpul guvernatorului Pilat din Pont, sunt o taină. Semnificaţiile lor se referă la biruinţa lui Hristos asupra morţii şi la replămădirea firii omeneşti. Este vorba, aşadar, nu numai de pomenirea unui eveniment istoric şi a unei nedreptăţi, ci şi de triumful asupra diavolului, a morţii şi a păcatului, iar pentru înţelegerea lor este nevoie ca fiecare dintre noi să participe la slujbele din biserici şi să se împărtăşească din Pătimirile şi Învierea Domnului. În măsura în care ne străduim să biruim păcatele şi să învingem moartea, vom participa şi noi la biruinţa lui Hristos asupra morţii.

În această săptămână am avut posibilitatea ca să retrăim duhovniceşte ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Pătimirilor Sale, pentru ca viaţa noastră să devină un paşte.

Joi seară, s-au actualizat liturgic Pătimirile Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin citirea pericopelor evanghelice, 12 la număr. La finalul slujbei din Catedrala patriarhală, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a arătat că pătimirile Mântuitorului se numesc sfinte pentru că Sfânt este Cel care a pătimit pentru întreg neamul omenesc şi se mai numesc mântuitoare, pentru că, ascultător făcându-Se Tatălui Ceresc până la moarte, a luat asupra Sa păcatele lumii şi a dăruit omului această putinţă de a locui din nou împreună cu Dumnezeu. „Toate aceste evanghelii pe care le-am ascultat trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un prilej de a conştientiza cât de mare este dragostea lui Dumnezeu, dragoste pe care o lasă ca testament, aşa cum am auzit în prima Evanghelie ce s-a citit în seara aceasta. Ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii pentru că spune într-una din Evanghelii: «Pacea Mea o dau vouă, pacea Mea o las vouă». E vorba mai întâi de toate de pacea sufletului şi apoi de această pace dobândită prin lucrarea de mântuire, prin jertfa aceasta sângeroasă de pe Golgota care, aşa cum am văzut la Cina cea de Taină, va fi înlocuită cu o jertfă nesângeroasă de pâine şi vin”, a mai precizat Preasfinţia Sa.

Ora a şasea, timpul când Adam a căzut în păcat, iar Hristos Şi-a dat sufletul

În continuare, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a explicat şi semnificaţia craniului din icoana răstignirii. „Aşa cum ne arată dumnezeieştile Scripturi şi cum ne explică Sfinţii Părinţi, jertfa aceasta mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc în ziua a şasea după calendarul iudeu, ziua în care Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a aşezat în Rai, ca să stăpânească toate cele pe care le făcuse. Ora la care Mântuitorul Şi-a dat sufletul, acest ceas al şaselea, este ora în care Adam a căzut în păcat, a călcat porunca postului şi a fost neascultător faţă de Dumnezeu. Locul în care Mântuitorul a fost răstignit, loc ce purta numele «Căpăţânii», fusese locul îngropării craniului primului om, al lui Adam. Aceasta este oglindită de multe ori atunci când pictorii bisericeşti realizează icoana răstignirii; sub pietrele Golgotei este un craniu. Acesta este capul lui Adam care, aşa cum mărturiseşte Sfânta Tradiţie, multă vreme a rătăcit, fiindcă atunci când apele erau mari, era plimbat de ape de colo până colo şi mulţi dintre oameni erau înfricoşaţi la vederea acestuia. Se mai spune că împăratul Solomon l-a luat şi l-a îngropat acolo şi a pus peste el multe pietre. De aceea, locul acela este numit locul «Căpăţânii», precum ţarina care a fost cumpărată din banii pe care Iuda i-a aruncat înapoi arhiereilor a fost numită «Ţarina Sângelui»”. (Ziarul Lumina)