În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 239487)

În învăţătura catolică există ceea ce se cheamă "extrema contriţiune": este situaţia în care cineva, ajuns în pragul morţii cu păcate grave, se poate mântui fără spovadă. Pentru aceasta, este necesar ca penitentul:
-să se afle în imposibilitate materială de a se spovedi (exemple: nici un preot nu este disponibil, nu poate vorbi încât cei din jur nu au cum să ştie că ar dori să se spovedească, etc)
-să facă o căinţă perfectă (căinţa perfectă înseamnă o căinţă din iubire faţă de Dumnezeu, iar căinţa imperfectă înseamnă o căinţă din teama de iad). În cazul spovezii sacramentale este suficientă căinţa imperfectă, dar în cazul extremei contriţiuni este necesară căinţa perfectă.
-să fie hotărât ca, dacă s-ar ivi posibilitatea, să facă o spovadă sacramentală

Deci, extrema contriţiune (=extrema căinţă) are ceva comun cu botezul sângelui şi botezul dorinţei: fără a fi, propriu zis, sacramente, au acelaşi rol.

Există o asemenea învăţătură în Biserica Ortodoxă ?

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 239870)

Sa fim totdeauna cu ochii spre tarm , dar sa fim totdeauna cu teama si de primejdii . Sa avem totdeauna frica si mare grija de locurile alunecoase.

În prealabil postat de forfota (Post 240216)

Privind spre tarm dinspre uscat, sau de pe apa? Ca daca suntem pe apa, orice loc e alunecos.

(ai vrut sa fii filosof si nu ti-a iesit, mai incearca, e distractiv)

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 240218)

Se vede ca nu ai habar de Invataturile Sfintilor Parinti ! Este o idee preluata din Sf. Ioan Gura de Aur ! Deci de ai din nou chef de scandal inutil , spune si incepem !

În prealabil postat de forfota (Post 240219)

Textul pe care l-am citat din postarea ta nu este al Sfantului Ioan Gura de Aur. E completarea ta, dupa ce ai incheiat de citat cuvintele sale.

În prealabil postat de forfota (Post 240219)

Textul pe care l-am citat din postarea ta nu este al Sfantului Ioan Gura de Aur. E completarea ta, dupa ce ai incheiat de citat cuvintele sale.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 240222)

Deci nu ai fost atent din start , caci citatul in sine nu era al Sfantului Ioan Gura de Aur , pe cand completarea mea era dintr-o invatatura a Sa , caci el , Sf. Ioan Gura de Aur este unul din Sfintii mei preferati ce niciodata nu ma satur citindu-l . Doamne ajuta !

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 240222)

Deci nu ai fost atent din start , caci citatul in sine nu era al Sfantului Ioan Gura de Aur , pe cand completarea mea era dintr-o invatatura a Sa , caci el , Sf. Ioan Gura de Aur este unul din Sfintii mei preferati ce niciodata nu ma satur citindu-l . Doamne ajuta !

În prealabil postat de forfota (Post 240519)

E induiosator si de admirat ca nu te saturi cintind din scrierile Sfintilor Parinti, insa cred ca atunci cand le folosim gandurile e mai bine sa citam cu exactitate, iar nu ca sectarii care scot din context si apoi ne dau peste gura cu vorbele sfinte. Asadar sa nu rastalmacim cum ne vine pe moment pentru a nu denatura sensul. Sunt convins ca Sfantul Ioan Gura de Aur a fost clar si limpede in ceea ce a scris (referitor la ceea ce vroiai sa spui folosindu-i numele), insa ce a iesit din memoria ta este o contradictie.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 240526)

<< Fii oamenilor, pana cand grei la inima >> ( citeste , invata , intreaba , caci nu-i rusine !!! ):76:

În prealabil postat de forfota (Post 240543)

Vad ca stii, dar nu aplici!

Domnul sa te indure asa cum esti!

În prealabil postat de VladCat (Post 466338)

Înțeleg că aveți intenții bune dar poate ar trebui să fiți mai atentă când vă exprimați părerea. Numai Dumnezeu știe cu ce păcate a trecut dincolo sau nu. Poate că nu a trecut cu nici un păcat. Poate că Dumnezeu l-a învrednicit cu câteva secunde înainte de accident de o stare duhovnicească de pocăință și a trecut dincolo complet curățat. Nu avem de unde ști cum a fost, dar așa cum „se poate ajunge la măsura dumnezeirii într-o zi” (Macarie cel Mare parcă) tot așa omul se poate pocăi de păcate printr-un singur gând sincer, inefabil și neînchipuit de duhovnicesc. De aceea spunea părintele Stăniloaie că omul se poate mântui și printr-un singur gând de dinaintea morții.