poate

inainte de a ma suspecta de judecati prezumptioase, sa ne intoarcem la inceputurile crestine
pe Isus, femeile l-au urmat pana la cruce, nu barbatii
apoi tot ele au vestit Invierea
barbatii erau incuiati in cenacol...

si mi se apre providential faptul ca barbatului i se acorda o anumita stare privilegiata in Crestinismul traditional
poate ca are de recuperat o lepadare de Domnul...

... adica starea privilegiata a barbatilor s-ar datora lepadarii de Domnul?!? Ciudat, f ciudat.

:))) cum adica " i se acorda o stare privilegiata"? cine i-a acordat-o?...cind ei prin puterea fizica, bruta, animalica SI-AU ACORDAT-O SINGURI DE LA INCEPUTURILE EXISTENTEI LOR PE PAMINT!

Ce legatura are faptul ca stateau inchisi intr-o camera tremurind de frica?:)))

Da, Anca, ca pina la Hristos barbatii tremurau de frica "Rebecai si a Sarei" :)))

Cred mai degraba ca pozitia de privilgiat o are barbatul de la Facerea, adica de cand l-a creat Dumnezeu mai intai si apoi femeia, din coasta lui. Nu sunt insa de acord a se afirma, ca Dumnezeu ar fi rasplatit lepadarea - care lepadare? - cu un privilegiu. Este un nonsens. Adam a gresit fata de Dumnezeu, dar nu s-a lepadat.

Chiar as vrea sa stiu despre ce lepadare este vorba, care ar fi dus la un privilegiu, Maria.

:)Poate ca se refera la faptul ca Adam s-a lepadat de Dumnezeu lepadindu-se de Rai, adica a plecat din casa tatalui, si pentru asta a fost "rasplatit" cu forta fizica pentru a conduce femeia pe culmile progresului si civilizatiei

Nu, Andrei, Adam nu s-a lepadat de Dumnezeu, dar a gresit fata de Dumnezeu din lipsa de experienta cu raul; s-a lasat dus de nas, ceea ce mai facem inca multi, atunci cand pacatuim.
Singura lepadare pe care o stiu, este a Sf. Apostol Petru, pe care frica l-a facut sa se lepede de trei ori pana cand a cantat cocosul. Dar aceasta lepadare nu are nimic cu privilegiul - care privilegiu? - al barbatului.

Daca citim Facerea 3, acolo vedem ce spune Dumnezeu: barbatul sa-si castige paina cu osteneala, iar femeia sa fie stapanita de barbat. De atunci putine s-au schimbat... (poate cu exceptia jocurilor de noroc, care dau unora ocazia sa se imbogateasca, lipsindu-i astfel de sudoarea cu care isi castiga painea).
Nu vad ce schimbare a produs lepadarea Sf. Apostol Petru. Oare ce schimbare in bine poate aduce indepartarea de Dumnezeu? Nici una.
... dealtfel, Adam nu a plecat din Rai, ci a fost gonit.

aceasta este mentionata in mod special (pentru ca intoarcerea sa fie mentionata in mod special)
ceilalti barbati s-au lepadat de Domnul, parasindu-l, fara sa o exprime in cuvinte
dar femeile, nu
femeile au fost mereu langa Domnul si sunt in biserici...
barbatii, mai rar!
(aceasta era tema topicului)

Sunt vesnic surprinsa de raspunsurile, care nu spun nimic, desi cuvinte se folosesc destule... Diplomatia asta pe mine ma ucide, caci ocoleste adevarul.
E cineva care cunoaste atatia barbati, incat poate generaliza motivul absentei barbatilor din biserici?!?
Eu la ortodocsi am vazut venind tot satul, cu barbati, femei si copii. Intr-adevar sunt mai multe femei batrane, dar este stiut, ca unele sunt vaduve, asa cum si unii barbati sunt vaduvi. Drumurile ma poarta prin diverse locuri din Romania si peste tot am vazut biserici pline, cu femei si barbati.
La catolici nu vin barbatii la biserica? De ce? Puteti afirma ca toti s-au lepadat de Domnul? Cel putin aici pe forum sunt la fel de multe femei catolice, cati barbati catolici.
Si apoi sa nu Il judecam pe Dumnezeu, ca pe unii ii asteapta sa vina la credinta pana in ceasul al 12-lea... barbati si femei.
Prin cele de mai sus nu infirm existenta apostaziei care din pacate este in crestere, in special in vest.

Tu glumesti nu?
Cistig la jocurile de noroc?:))) asta-i cea mai buna gluma

Vezi ca si Iuda vinzindu-l, s-a lepadat de Hristos, insa si-a pierdut mintile si s-a spinzurat

Cred ca la fel de interesant ar fi sa discutam despre mersul la biserica din perspectiva tineri/mai putin tineri. Mie cel putin mi s-a intamplat de destule ori sa fiu cea mai tanara din biserica, in afara de copiii adusi de bunici sau parinti. Poate nu chiar acum, dar da cand aveam 16-17-18 ani. De ce atat de putini tineri merg regulat (in fiecare duminica) la Sf. Biserica?

Ceea ce observ eu, în bisericile de rit latin din Ro, este o mai slabă reprezentare a generaţiei de mijloc. Tinerii, ca şi vârstnicii, sunt bine reprezentaţi. Dar prototipul de enoriaş care vine mai rar la biserică este: bărbat între 40-50 de ani.
În bisericile de rit răsăritean din Ro, tinerii sunt foarte puţini, fiindcă se duc în bisericile de rit apusean. Sau au trecut la ortodocşi, sau nu se mai duc la nici o biserică. Ăsta, din câte am înţeles, e un fenomen specific Bucureştiului, în leagănul ardelenesc nu este aşa. La agapele frăţeşti la care merg, şi unde mă simt un junior, subiectul principal de conversaţie este viaţa ardeleneasă interbelică. Cei ca mine, nevând nici cea mai mică legătură nici cu Ardealul, nici cu viaţa interbelică, probabil că nu rezonează şi reacţionează cu picioarele, mergând la slujbă la fraţii latini.
Ar mai fi o cauză: trebuie să mergem la liturghie nu numai duminica, ci şi în cele 10 (?) zile de poruncă ce nu cad duminica. Slujbele greco-catolice încep la orele 10 sau 11, exact când lumea e la serviciu (sau la şcoală ori facultate). Un vechi canon răsăritean, rămas neabrogat, interzice două liturghii în aceeaşi zi la aceeaşi biserică. Deci, ca să îţi îndeplineşti obligaţia pentru zile feriale non-duminicale, singura posibilitate este să mergi în bisericile de rit latin, unde au loc liturghii de după-amiază şi de seară. Un memoriu adresat Sf Sinod, prin care se cerea abrogarea acelui canon făcut în vremea când oamenii îşi făceau programul ei înşişi, a rămas, deocamdată, fără răspuns. Sau, se poate menţine canonul, dar muta liturghia de la 10 dimineaţa la 6 după amiaza, nimic nu interzice. Să sperăm că, în timp, acest aspect se va rezolva.

Un alt lucru care îi ţine pe mulţi tineri departe de bisericile răsăritene este recentul curent hiper-bizantinist. Reintroducerea unor cântări specific bizantine, în manieră cântată pe nas, psalmodiată şi înalt repetitivă este o idee foarte discutabilă, cu bune şi rele. Din punct de vedere strict pastoral, cele rele îmi par a prevala. Sunt muzici făcute în vremuri în care viaţa avea alt ritm decât cel de azi, în care oamenii, mai ales cei tineri cu nerăbdarea vârstei, nu se pot regăsi.

Însă, cauza cea mai importantă a scăderii procentului de practicanţi este relaxarea omileticii, fenomen care probabil că e şi mai evident în vest decât la noi. Timp de secole, lucrurile erau foarte limpezi: ca şi catolic, aveai obligaţiile A, B şi C, "C" fiind participarea la viaţa de credinţă, ceea ce presupune minimum liturghia în zile feriale, postul, o spovadă şi o cuminecare pe an. Nu era mult, dar nici puţin şi, respectând condiţiile A, B şi C, puteai fi sigur că te vei mântui. Acuma, mai rar aud despre obligaţii ecleziale la predică. Ceea ce aud este că ar fi foarte frumos să dăruiesc unor copii săraci ciorăpei, că atunci înseamnă că Îl încalţ pe Cristos. Să Îl ascult pe Cristos duminica şi să stau la masă cu El nu mai aud că ar fi necesar.

Aici aveti mare dreptate. Cred ca o singura data am auzit un preot care, la omilie, a recomandat expres frecventarea Sf. Liturghii, si anume in scopul de a auzi Cuvantul Domnului.

Nu am auzit o singura omilie despre Sf. Euharistie, sau despre Sacramentul Reconcilierii.

In ceea ce priveste participarea tinerilor la Liturghi duminicala, pot sa spun ca la biserica mea intra destul de multi, ba chiar si cu copilasi mai mici sau mai mari. Sunt destule cazuri in care parintii trebuie sa intre sau sa iasa sau sa se plimbe prin navele laterale pt. a-si potoli din plans copii de 1 sau 2 ani.
Sunt si grupe de tineri, cu varii activitati, iar muzica de duminica o asigura tot tinerii.

Cunosc două mari feluri de a asigura muzica: prin voluntariat sau cu un cor plătit. Mi se par mult mai bune realizările capelmaiştrilor care beneficiază de cor plătit în comparaţie cu cei care trebuie să se limiteze la tineri voluntari din parohie. Diferenţa cred că e la repetiţii. Pe voluntar nu prea ai cum să-l disciplinezi: te bucuri că vine duminica la liturghia parohială, cum să-i mai ceri să vină şi în timpul săptămânii la repetiţii ? Cel mai bun cor din oraş este, de departe, la Catedrala Sf Iosif. E mixt: o parte sunt laici plătiţi, o parte sunt persoane consacrate care nu iau onorarii. Au şi cea mai bună orgă din oraş: peste 2000 de tuburi şi zeci de regiştri (realizată de un atelier din Timişoara interbelică).
Pe vremuri, parohiile se bazau mult pe cântăreţi copii şi tineri voluntari. Dar, pe atunci, aveau şcoală parohială. Vroiai 10 la muzică ? Hai în biserică la repetiţii !

Off topic: Recent, Monseniorul Ioan Robu a fost numit membru în importantul dicaster roman pentru Disciplina Sacramentelor şi Cult Divin. Poate că minunatul cor de la Sf Iosif a avut o contribuţie la această numire.

Am aşezat aici această postare a dv de la "Filioque", aici îmi pare un topic mai adecvat. Ce sursă reproduce aceste cifre ? Ce înţelege exact sursa prin "protestanţi" ? Adică "luterani" sau "luterani plus calvinişti" ? Cât despre neoprotestanţi, sunt de prea multe feluri deja pentru a fi cuprinşi "pe căprării".

Oricum, asemenea feluri de statistici trebuie luate cu multă precauţie: este ceea ce se declară oamenii. Există mulţi "oameni cultural catolici" aşa cum există "cultural ortodocşi". Vor fi fiind şi "cultural protestanţi" ori (în mai mică măsură, deocamdată) "cultural neoprotestanţi". Nu trec pe la nici o biserică timp de ani de zile, nu cred nici în a zecea parte dintre articolele de credinţă, şi totuşi, dacă stai să îi întrebi, ei se declară astfel. Dar astfel de statistici nu reflectă cu adevărat aderenţa la o confesiune şi la o viaţă de credinţă, cu atât mai puţin intenţia şi strădania de a-L urma pe Domnul nostru în viaţa personală. În această privinţă, Europa îmi face impresia a sta cel mai rău. Mă refer la toate confesiunile din Europa de Vest şi de Est, deşi cea care îmi pare că a pierdut cel mai mult este luteranismul din ţările nordice.

O sa incerc sa fac cateva precizari in limita la ceea ce stiu si eu:

1.Sursa era laica.Nu stiu daca cei care au realizat sondajul erau catolici sau protestanti.Sigur nu eru ortodocsi(parca asa imi amintesc).As inclina sa spun ca erau tot atat de credinciosi precum cei de la The Skeptic Society.Sincer sa fiu>nu stiu preferintele lor.Ca sa fiu si mai sincer>nici nu m-a interesat acest aspect ci m-am uitat direct pe cifre.Deformatie profesionala,scuze.
2.Nu se preciza la care protestanti se refera.Banuiesc ca la cei care se pot incadra in acesta sintagma in mod uzual.
3.Din moment ce nu era nici o distinctie intre protestanti>cu atat mai putin intre neoprotestanti
4.Categoric cifrele sunt complet relative pt ca in acest caz barometrul credintei indica doar la nivel declarativ sau strict dpdv al apartenentei declarate.
5.Personal,in calitate de sceptic de serviciu,apreciez la mai putin de 10%din cifrele aratate pe cei care ar merita,la modul decent,onoarea de a fi numiti crestini.Ma incadrez in categoria ce poate fi blamata din reale motive.
6.Raportat la balamucul religios din State,in Europa parca disolutia avanseaza un pic mai lent intrucat sunt centri traditionali mai puternici.
7.Am fost de mai multe ori in Peninsula Scandinava si acolo este o situatie aparte,ce comporta o analiza pe mai multe planuri si nu neaparat teologice.Daca ar fi sa glumesc as spune ca daca baietii de pe Mayflower ar fi acostat acolo sigur se intoarceau acasa,cu orice risc.

Mă surprinde că spuneţi asta. Din datele pe care le-am citit, procentele de participare la viaţa de credinţă din State sunt net mai ridicate decât în ţările europene. Eu însumi am fost acolo şi am stat pe Coasta de Est 4 luni, iar în Texas 2 săptămâni. Prezenţa la slujba duminicală era lucru obişnuit pentru multe familii. În general, din ceea ce am văzut, americanii îmi par mai serioşi în credinţă decât media europenilor. Influenţat de reviste şi filme, mă aşteptam să văd dezmăţ pe străzi. Ei bine, am văzut o societate cu morală puritană. Acolo, dacă te plimbai prin parc nu cu o sticlă de whisky, ci cu o sticlă de bere în mână, ţi se punea o ştampilă pe frunte care dura atât de mult, încât nimeni nu făcea asta. Beţia, mai ales beţia în public, e lucru de ocară şi la fel, infidelitatea. Nu acelaşi lucru pot spune despre Europa, inclusiv (şi mai ales) despre ţara noastră.

Puritani poate dpdv a sustinerii libertatii civile.Comparativ cu mentalitatea,fie si lejer rigida pe anumite aspecte,a stramosilor lor puritani(ar fi mult de discutat pe acest subiect)mie mi-se par oarecum credinciosi de fatada dar hei,nu am de gand sa ridic eu piatra din diferite motive.In general sunt retinut cu privire la moralitatea din cadrul marilor imperii ale prezentului.In Sodoma orice prostituata cu jumatate de norma ar fi parut cuminte.Le recunosc insa meritul de a fi construit capitalismul de la o baza protestanta(am postat odata pe aici un link p acesta tema).Ideea marginalilor care intra in competitie precum si redistribuirea profitului spre antreprenoriat au fost idei la care Calvin nu stiu daca a meditat prea mult dar yankeilor le-au adus titlul de ,,Uncle Sam"
Stiu ca Bush a candidat la presedentia USA pt ca a asistat la o predica unde a simtit ca ii este adresata lui (indirect) si s-a simtit predestinat pentru acesta functie.Am dubii rezonabile cu privire la ce trebuia sa inteleaga :)
Am vazut un interviu cu el in care povestea ca analiza impreuna cu Tony Blair pasaje din The Holy Bible cand se intalneau.Nici nu vreau sa-mi imaginez continutul concluziilor ,,Tony,aici parca scrie sa atacam Irakul.Ma simt cruciat.Tu?" Tony : ,,Eu simt multe oportunitati Georgy..." :)

Ma intereseaza foarte mult tema topicului dvs si prin urmare o sa va las si eu opinia mea un pic mai tarziu daca se poate.On topic:>aici gasiti o analiza in acest sens.Referitor la patima betiei>povestea este veche>aici

Dintre studiile mai recente care au ca tema sociologia religiei in SUA, cel mai serios imi pare a fi acesta:
http://religions.pewforum.org/reports

Expansiunea creştinismului
 

Un articol interesant despre expansiunea creştinismului. 70 % dintre catolici trăiesc în Africa, Asia şi America Latină: http://inliniedreapta.net/monitorul-...restinismului/

O problema ridicata e faptul ca in trecut participau la Biserica atat barbatii, cat si femeile in numar egal, in timp ce astazi participarea nu mai este egala, numarul femeilor depasind cu mult pe cel al barbatilor. Daca aceasta informatie este adevarata, atunci avem parte de o alta durere, cei doi - barbatul si femeia nu mai sunt cu adevarat una. Au vieti diferite.

Nu m-am preocupat mult de caracteristicile femininului si ale masculinului, dar faptul ca dupa moartea lui Hristos femeile sunt primele care ajung la mormantul Acestuia, in vreme ce barbatii erau ascunsi, spune mult.

Să nu exagerăm. Femeile ajung primele deoarece aveau de făcut un ritual care era făcut de femei: ungerea cu mir a cadavrului lui Isus, lucru care se făcea în mod normal în ziua înmormântării. Dar venise seara zilei de vineri, adică începuse Şabat-ul, astfel încât femeile purtătoare de mir (mironosiţe) au venit cu prima ocazie când puteau să vină şi să vadă ce fac: Duminică în zori.
Şi femeile, şi bărbaţii puteau să meargă la mormântul lui Isus şi să dea ultimele îngrijiri, în deplină siguranţă. Execuţia lui Isus fiind făcută sub autoritate romană, trupul lui era în custodia puterii de ocupaţie, iar Iosif (din Arimateea) şi Nicodim, fariseu şi membru al Sanhedrinului, obţinuseră autorizaţia ca ucenicii Săi să se poată ocupa de trupul Său. Nici un evreu nu ar fi îndrăznit să se opună accesului celor care l-au urmat pe Isus, fie bărbaţi, fie femei, nici să-i hărţuiască în vreun fel pe cei care urmau să se ocupe de cel considerat mort.

Pentru că bărbaţii sunt mai orgolioşi, autosuficienţi, obsedaţi şi se cred perfecţi.

Vorbe de clacă.

E tristul adevăr (exclud bărbaţii bisericoşi ortodocşi sau catolici).

Câteva date mai importante din ultimul Anuar Statistic al Bisericii, lucrare de 2300 de pagini.
-la sfârşitul anului 2009, erau în lume 1,181 miliarde de oameni care se declară catolici. O creştere de 1,3 % faţă de anul precedent. Creşterea populaţiei a fost de 1,2 %.
-în anul 2009 Biserica a înfiinţat 10 noi dieceze. În prezent, în lume există 3000 de dieceze şi 5065 de episcopi catolici. (Probabil că următorul Sinod Ecumenic se va ţine pe Stadio Comunale din Roma...).
-mai puţin de un catolic din 4 (24 %) locuieşte în Europa. Peste 49 % locuiesc în Americi.
-numărul preoţilor a crescut cu 0,34 % faţă de anul precedent. La sfârşitul anului 2009, erau în lume 410 593 de preoţi catolici. Pe de altă parte, numărul preoţilor din Europa a scăzut cu 0,8 % faţă de ultimul an studiat. Această evoluţie divergentă se reflectă şi în numărul celor care se pregătesc în seminare spre a fi preoţi: numărul lor a crescut cu 0,8 % în lume, dar a scăzut semnificativ, cu 1,64 %, în Europa.
-numărul diaconilor permanenţi a crescut cel mai semnificativ. Creştere de 2,5 % în ultimul an. În prezent, în lume sunt 38 155 de diaconi care au optat pentru diaconatul permanent.
-numărul călugărilor a scăzut în întreaga lume. Scăderea e alarmantă pentru călugăriţele din Europa, al căror număr a scăzut cu 9 % în ultimul an analizat. În valoare absolută însă, numărul femeilor care au depus voturile perpetue continuă să fie remarcabil. La sfârşitul anului 2009, în lume erau 729 371 de călugăriţe.

Sursa: http://www.imedia-info.org/imedia/public_html/

Eu nu am observat acest fenomen, deci nu stiu ce sa spun...

Cred ca au sters-o de tot din zona.:-))) Se pare ca speranta de viata la barbati scade ,comparativ cu cea a femeilor...Iar rata mortalitatii masculine este mai mare si ea, comparativ cu cea feminina..Ca sa nu mai punem la socoteala si pe acei ce prefera sa doarma mai mult duminica dimineata :-), ca deja ne iasa socoteala...:25:

Asta ar explica raportul mult mai mare dintre femei şi bărbaţi la grupa vârstei a treia, unde am constatat un raport în jur de 2,8: 1. Dar nu explică acelaşi lucru care se observă la tineri şi oameni în putere.

Asta ar explica situaţia de la Liturghiile în rit răsăritean, care se fac Duminică dimineaţa. Dar acelaşi lucru se poate observa la Missele în rit apusean, care au loc şi la prânz şi seara. Dacă te duci seara la Sf Missă, nu-i vezi pe bărbaţii care şi-au dat jos pijamalele şi s-au spălat pe dinţi, apoi s-au grăbit să prindă Sf Missă de 18.30. Vezi tot mai multe fete şi femei. Eventual aceleaşi pe care le-au văzut şi dimineaţa.

Eu cred că bărbaţii se scoală dimineaţa devreme. Că aşa au pus ăştia de la Ligă meciurile, duminică dimineaţa. După amiaza, trebuie reparată maşina, iar seara trebuie sărbătorit unul din aceste două lucruri: rezultatul de la meci sau repararea cu succes a maşinii.

Posibil sa fie o problema in general in Romania. Azi dimineata in Olanda la liturghie (catolica), inceputa la 7:35, femeile eram in minoritate, doar 4, din vreo 12-13 oameni cu tot cu preotul si doi ministranti. Duminica proportia, in special la cei mai tineri, este de cam 1:1, in afara de varsta a treia, unde intr-adevar sunt mai multe femei fiindca barbatii mor mai repede. Slujba (doar una in fiecare duminica/parohie) incepe la 11:15.

:21:daaaa...e foarte romaneasca explicatia..

poate ma hazardez...
 

Mie imi vin in minte doua lucruri: primul ar fi faptul ca barbatii sunt in procent mult mai mare intretinatori de familie si trag cu dintii de servici.De aici timpul lor liber limitat sau oboseala foarte mare acumulata la sfarsit de saptamana.Al doilea ar fi ca femeile au o intuitie mult mai buna-celebra intuitie feminina-care le-a facut sa-L recunoasca pe Hristos cand barbatii IL huleau: vezi cum L-au plans la picioarele crucii sau L-au spalat dupa rastignire.Tot asa am mai remarcat ca femeile care L-au cunoscut nu s-au dezis niciodata de El pe cand barbatii...chiar unii apostoli fiind ...Sa fie un fel de statornicie mai mare a femeilor in alegerile facute? Poate exagerez putin insa in multe familii mama este cea mai credincioasa ,cea care duce copii la biserica caci stie ca numai acolo acestia pot gasi Calea.

Cifre optimiste vin din Coreea de Sud. În anul 2011, Biserica a botezat 134 562 de persoane, marea majoritate adulţi. În felul acesta, populaţia catolică din această ţară a crescut la 10,3 %.
Numărul parohiilor catolice a crescut în 2011 cu 38, acum existând în Coreea 1647 de parohii, servite de un cardinal, 34 de (arhi)episcopi, 4455 de preoţi coreeni şi 166 de preoţi de altă naţionalitate. În seminarele catolice din Coreea de Sud se pregătesc pentru a-L ţine pe Isus în mâini 1587 de studenţi.

Sursa: http://www.asianews.it/news-en/Catho...rea-24650.html

Ad Maiorem Dei Gloriam!

"Ye, jangun!"
Aia sunt dintr-o rasa si o cultura, care intotdeauna au luat orice credinta, si orice autoritate legitima, cu adevarat in serios. Spiritul legal si displinat al popoarelor altaice le face apartinatorii, cred si sper, niste buni catolici. Ma indoiesc ca sedevacantistii, lefebristii sau alti schismatici, precum si modernistii ar avea vreo palma de teren fertil acolo, in vechea Shilla...

Institutul Naţional de Statistică a început să publice datele conexe sociologiei credinţei culese la ultimul referendum.

Astfel, catolicii declaraţi trec de bariera de 5 %. Clasamentul este, în continuare, condus de departe de cei ce s-au declarat ortodocşi (85,9 %). Pe locul al treilea dintre "culte" vin reformaţii (3,2 %). Pe al patrulea se află penticostalii, cu 1,9 %

În comparaţie cu recensământul anterior, putem spune că nu sunt mari surprize (din acest punct de vedere). Marea surpriză a recensământului este scăderea sub pragul de 20 de milioane a populaţiei din ţara noastră.

"Numărul creştinilor din Africa îl depăşeşte, acum, pe cel al musulmanilor" declară Massimo Introvigne, şeful Centrului de Studii pentru Noile Religii (CESNUR) aici. Astfel, creştinii reprezintă 46,5 % din populaţia Africii, în comparaţie cu musulmanii, care reprezintă 40,5 %. În valori absolute, numărul catolicilor practicanţi din Africa îl depăşeşte pe acela din Europa, dar încă nu şi pe acela din Americi. Actuala tendinţă deja are urmări asupra cotelor de reprezentare la vârf ale Bisericilor Particulare în cadrul Bisericii Universale. Astfel, la apropiatul Sinod al Episcopilor care va discuta despre Noua Evanghelizare, Sfântul Părinte a convocat un procent neobişnuit până acum de episcopi africani. Să fie apropiat timpul când, pe Scaunul Petrin, va urca, din nou, un african, fenomen care nu s-a mai întâmplat din antichitate până acum ? Deocamdată, niciunul dintre cardinalii africani nu este considerat "papabil", în schimb sunt în "poll position" sri-lankezul card Ranjith şi chilianul card Cipriani, ultimul având importanta susţinere a Opus Dei. Se vorbeşte, tot mai mult, de primatul Ghanei (al cărui nume îmi scapă acum) şi care este foarte tânăr.

Desigur, la viitorul Conclav, când eu voi fi cardinal, voi vota în primă intenţie cu primatul celei mai importante Biserici Greco-Catolice, preafericitul Sviatoslaw. Papi negri au mai fost cândva, dar papi greco-catolici nu.

Cifre îngrijorătoare vin din Brazilia. Publicarea datelor recensământului făcut în 2010 în această ţară i-a băgat pe episcopi în şedinţă. Astfel, în comparaţie cu recensământul din 2000, procentul catolicilor a scăzut cu 6 puncte, mai exact de la 70 % din populaţia generală la 64 la sută, ceea ce reprezintă coborâre sub pragul psihologic de două treimi. De crescut, au crescut diverse comunităţi "evanghelice" şi mai ales penticostalii. O noutate o reprezintă şi nivelul celor care se consideră atei, care a ajuns la 8 %. Încă şi mai gravă e creşterea ponderii unor curente spiritiste/vrăjitoreşti/politeiste, care au ajuns la 3,8 milioane de membri.

Sursa: http://www.kipa-apic.ch/index.php?&p...,0,f&ki=235790

Aceste dinamici corespund unor observaţii anterioare, potrivit cărora creşterea penticostalismului duce la creşteri ale adepţiolor unor "religii" bazate pe magie şi practici conexe.

Împrejurarea că pierderile suferite de Biserică sunt mai mari în orăşele şi la periferiile marilor oraşe, în medii paupere, duce cu gândul la evanghelizare insuficientă în aceste nişe. Biserica ar trebui să nu uite că o cetate considerată câştigată pentru Dumnezeu poate fi uşor pierdută, preoţii şi credincioşii din echipele de (re)evanghelizare, fără a-şi lăsa bisericile de izbelişte, ar trebui să facă mai multă misiune acolo unde Cristos este în cei mici, în cei săraci, în cei bolnavi, în cei lipsiţi.

Cel mai recent studiu Pew (un institut considerat de încredere în baza studiilor şi predicţiilor de până acum) compară confesiunile din SUA în dinamica lor. Astfel, protestanţii (de toate denominaţiile) au scăzut sub pragul psohologic de jumătate, ajungând la 48 la sută din populaţia SUA. În 1972 ei reprezentau 66 %.
Catolicii se menţin pe palier constant, ei reprezentând 22 % dintre americani. Procentul celor care merg săptămânal la biserică este satisfăcător (41 %) ca şi al catolicilor care se roagă zilnic (59 %), aceste cifre fiind MULT superioare celor din Europa. Mai îngrijorătoare este (lipsa de) aderenţă la învăţăturile Bisericii, astfel, în mare, jumătate dintre catolicii americani consideră că avortul ar trebui să fie legal şi majoritatea (54 %) consideră că ar trebui permise căsătoriile homosexuale.
Un alt lucru evidenţiat de studiu este creşterea foarte mare a celor care se declară "neafiliaţi": 20 % (în comparaţie cu 7 % în 1972), deşi un număr relativ mic dintre americani (puţin sub 5 %) se declară atei.

Sursa: http://www.pewforum.org/Unaffiliated...-the-rise.aspx

Din acest studiu desprindem ceea ce ştiam deja: că (neo)protestantismul este în degringoladă. Pe de altă parte, Sfânta Biserică nu reuşeşte să recupereze din hemoragia protestantă. Cei pierduţi de protestanţi nu (re)devin catolici, ci îngroaşă rândurile mai degrabă a "creştinilor nedenominaţionali" decât a ateiştilor auto-declaraţi.

Acest fenomen l-am intalnit cand am facut niste vizite la Martorii lui Yehova! Mi se pare ca dintre cei care adera la aceasta secta, mai mult de 60% sunt femei (in locatia in care am fost erau foarte foarte putin barbati si o sala plina cu femei...(probabil ca erau vreo 75%...)!
Conform statistilor, in biserica adventista sunt mai multe femei decat barbati.

Este clar ca fenomenul are la baza particularitati psihologice determinate genetic! Poate vom putea gasi explicatia in ceea ce face diferenta din punct de vedere psihologic intre un barbat si o femeie.

Cred ca am putea porni de la nevoia mai mare de socializare si siguranta pe care o au femeile!

Ar fi interesant de văzut cum e la mormoni ("Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă" îşi spune această grupare, din câte îmi amintesc). Ei practică polugamia, explicând, oricui stă să-i asculte, că Dumnezeu nu ne cere să fim monogami. Sola Scriptura până la ultimele ei consecinţe. Oare cum se împacă femeile cu poligamia ? Oare şi la ei în "biserici" sunt mai multe femei decât bărbaţi ?