Sociologia credintei

[Mihnea Dragomir]

Într-un serial publicat pe blogul meu ( http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-credintei-iv/ ) mă străduiesc să găsesc explicaţii asupra unui fenomen pe care l-am sesizat de mai mulţi ani: evaporarea unei bune părţi a băieţilor şi bărbaţilor din biserici. Nu este vorba (numai) de faptul că procentul de credinicioşi "practicanţi" a scăzut considerabil în comparaţie cu situaţia de acum două generaţii, ci e vorba că repartiţia pe sexe a acestui proces arată că urmaşii lui Adam au şters-o în procent mult mai mare în comparaţie cu urmaşele Evei. Care să fie explicaţia acestui lucru, după părerea voastră ?

[Erethorn]

Nu stiu. La biserica mea, de rit latin, procentul este aproximativ egal la Liturghia de duminica, iar in timpul saptamanii, intr-adevar, mai mult femei.

[Mihnea Dragomir]

Şi la confesional ?

[Erethorn]

Mai mult femei....

Repet, nu ma aventurez sa ofer o explicatie. Cea pe care am citit-o pe blogul dumneavoastra mi se pare pertinenta. Biserica si-a pierdut "virilitatea", iertata fie-mi expresia.

[Noesisaa]

Si totusi, acelasi fenomen se obeserva si in bisericile ortodoxe. Care as spune ca nu au trecut prin aceleasi schimbari ca Biserica Catolica. Deci care ar fi explicatia?

Poate e doar impresia mea, dar in bisericile ortodoxe ultra-ortodoxe, gen unde sunt preoti sau calugari super-ultra-mega-traditionalisti tot mult mai multe femei vezi decat barbati. Tot mai multe femei la spovedit. Tot (mult, mult) mai multe femei pe la masluri si dezlegari. Si nu as spune ca mesajul care este transmis acolo este efeminat. Sau dulceag. Ci mai mult tunete si fulgere.

Apoi o alta intrebare ar fi: chiar a scazut numarul barbatilor din biserici? Erau cu mult mai multi barbati in biserica acum 50 de ani? Sau acum 100 de ani? Posibil. Dar sunt date exacte? Sau este doar o impresie?

Apoi, eu ca si tanara care nu lipseste de la biserica duminica de multi ani de cand eram adolescenta, niciodata nu m-am gandit ca merg la biserica fiindca sunt femeie, si deci asa trebuie sa fac. Sau ca ma duc fiindca sunt mai multe femei. Sau ca preotul transmite un mesaj mai efeminat care imi alinta urechile feminine. Nu. De exemplu la biserica catolica din Olanda la care merg acum ma duc exact fiindca mesajul nu este dulceag. Ma duc fiindca preotul nu se jeneaza sa spuna, de exemplu, ca homosexualitatea nu este un stil de viata crestinesc sau compatibil cu viata sacramentala (mare lucru in Olanda!), nu se eschiveaza in a vorbi de pacat, de alegerile pe care trebuie sa le faci ca si crestin si daca vrei sa te numesti crestin, de a nu vota cu socialistii ( :D) si asa mai departe. In schimb, mai aproape de unde locuiesc eu este o biserica, tot catolica, unde femei au un fel de functii de pastori (administratori parohiali? nu stiu cum este in romaneste), care stau in jurul Sf Mese in timpul slujbei, impart Sf Impartasanie, transmit un mesaj intr-adevar efeminat. Un preot inconjurat de femei imbracate in haine asemanatoare preotului si care arata a mari feministe? Phew! Asa ceva pe mine, ca tanara femeie, nu ma atrage absolut deloc. Dimpotriva, mi se pare extraordinar de ridicol.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Erau cu mult mai multi barbati in biserica acum 50 de ani? Sau acum 100 de ani? Posibil. Dar sunt date exacte? Sau este doar o impresie?

Date exacte nu am (deşi mi-aş dori). Prin urmare, este doar o impresie.

Am să o ilustrez altfel: am să amintesc că secolul al XX-lea a fost martorul introducerii a două mari sărbători în Biserica apuseană. Ele se află la antipozi, în sensul că prima este o "sărbătoare masculină", iar a doua este o "sărbătoare feminină". Ambele au fost iniţiative papale. Fiecare dintre ele a făcut obiectul a câte unei enciclice. Dar ce efecte deosebite au avut ! Astfel încât studierea lor "pe coloane" este cum nu se poate mai instructivă pentru ceea ce încerc să demonstrez.

Prima sărbătoare a fost iniţiată în anul 1925 de Pius al XI-lea şi se numeşte Sărbătoarea lui Cristos Regele. A fost o reacţie a Bisericii la ofensiva stângii pan-europene. Fericitul papă Ioan al XXIII-lea, în cadrul reformării sinaxarului, o clasifică drept sărbătoare de clasa I (cred că ar corespunde rangului de "praznic împărătesc" la răsăriteni). Şi a rămas cu clasificarea.

A doua a fost iniţiată în anii 90 de papa Ioan Paul al II-lea şi se numeşte Sărbătoarea Divinei Îndurări (sau Milostiviri) şi a fost o reacţie la o revelaţie particulară pe care a primit-o o femeie bolnavă (devenită sfântă după un sinuos proces de canonizare). Prost plasată (suprapusă pe Duminica Tomei), această sărbătoare a cunoscut un succes uluitor.

Or, câtă diferenţă ! În numai câţiva ani, a doua a cucerit lumea. Prima se mai celebrează şi ea anual, că doar e în calendar, asta e. Dar, în vreme ce cu greu găseşti catolici nepracticanţi care să fi auzit de Sărbătoarea lui Cristos Regele, cred că oricine a auzit de cealaltă sărbătoare şi mulţi au în casă cel puţin o reproducere a icoanei Divinei Milostiviri. Poate că nu au Rozariu, nu au Medalia Miraculoasă, nu au Scapular. Nu au relicve şi nici nu vor să audă de ele. Dar o ilustrată reprezentându-l pe Isus din care pleacă două raze colorate, asta au. Puţină lume mai vorbeşte despre "Duminica Tomei". Prima Duiminică de după cea a Învierii se cheamă, azi, Duminica Divinei Milostiviri.

Doar şase decenii despart două sărbători, care sunt două embleme, două ipostaze ale felului de a-L recepta pe Cristos. La urma urmei, două paradigme.

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Într-un serial publicat pe blogul meu ( http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...-credintei-iv/ ) mă străduiesc să găsesc explicaţii asupra unui fenomen pe care l-am sesizat de mai mulţi ani: evaporarea unei bune părţi a băieţilor şi bărbaţilor din biserici. Nu este vorba (numai) de faptul că procentul de credinicioşi "practicanţi" a scăzut considerabil în comparaţie cu situaţia de acum două generaţii, ci e vorba că repartiţia pe sexe a acestui proces arată că urmaşii lui Adam au şters-o în procent mult mai mare în comparaţie cu urmaşele Evei. Care să fie explicaţia acestui lucru, după părerea voastră ?

ideea asta nu e oare mai adanca? poate n-ar strica sa cauti raspunsuri in antropologia crestina.

Am citit in Teologia sexelor a lui Razvan Codrescu si nu numai, urmatoarea idee, care s-ar putea sa fie o piesa importanta in puzzle-ul tau.

Dumnezeu le-a dat femeilor nasterea de copii, iar ele experimentand aceasta incredibila taina au acces la o traire unica, netransferabila barbatilor.

Dumnezeu stie ce bogatie a pus in noi la creatie si ne indeamna sa ne descoperim in mod liber propria maretie.

Omul ajunge sa fie el insusi o enigma pentru el cand incepe sa-si exploreze adancurile.

Iar femeia e mult mai dispusa sa-si experimenteze adancurile de taina mai ales prin experienta purtarii unei noi vieti in pantec, ceea ce o face mult mai sensibila la miracol si taina.

Iar ambianta Bisericii e prin esenta una de taina in care femeile se simt atrase (mai mult sau mai putin constient) intr-o masura mai mare decat barbatii.

succes cu cercetarea
be blessed

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de delia31

ideea asta nu e oare mai adanca? poate n-ar strica sa cauti raspunsuri in antropologia crestina.

Am citit in Teologia sexelor a lui Razvan Codrescu si nu numai, urmatoarea idee, care s-ar putea sa fie o piesa importanta in puzzle-ul tau.

Dumnezeu le-a dat femeilor nasterea de copii, iar ele experimentand aceasta incredibila taina au acces la o traire unica, netransferabila barbatilor.

Dumnezeu stie ce bogatie a pus in noi la creatie si ne indeamna sa ne descoperim in mod liber propria maretie.

Omul ajunge sa fie el insusi o enigma pentru el cand incepe sa-si exploreze adancurile.

Iar femeia e mult mai dispusa sa-si experimenteze adancurile de taina mai ales prin experienta purtarii unei noi vieti in pantec, ceea ce o face mult mai sensibila la miracol si taina.

Iar ambianta Bisericii e prin esenta una de taina in care femeile se simt atrase (mai mult sau mai putin constient) intr-o masura mai mare decat barbatii.

succes cu cercetarea
be blessed

Dacă am explica pe baza unei deosebiri dintre natura bărbătească şi natura femeiască, atunci cum se explică faptul că acest fenomen este unul relativ nou ? Să se fi schimbat natura oamenilor, bărbaţi şi femei ? Nu cred. Şi totuşi, pe vremuri bărbatul mergea la biserică împreună cu femeia sa, şi eventual cu copii îmbrăcaţi cu ce aveau mai frumos. Acuma, vedem că merge femeia singură.

[MariaB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

pe vremuri bărbatul mergea la biserică împreună cu femeia sa...

care vremuri?

in scurte vremuri de criza, poate
dar la modul general, nu chiar

avem noi o imagine idilica a unor astfel de vremuri...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MariaB

care vremuri?

in scurte vremuri de criza, poate
dar la modul general, nu chiar

avem noi o imagine idilica a unor astfel de vremuri...

Eu nu am date sociologice privind repartiţia pe sexe a participanţilor la Sf Liturghii (Misse) cu 100 de ani în urmă, de exemplu. Ceea ce ştiu este că, în prezent, femeile reprezintă 60 %, fapt observat de mine, prin pas statistic la mai multe biserici de ambele rituri, în consonanţă cu acest studiu al Conferinţei Episcopilor din Australia: http://www.ppo.catholic.org.au/pdf/S...nAustralia.pdf

Ceea ce mai ştiu este că, în ambele sate ale bunicilor mei (materni şi paterni), în vremea tinereţii lor, bărbaţii îşi luau nevestele şi mergeau la biserică. Şi nu era nici o criză, criza a venit după aceea. Acum, mult mai des merg nevestele singure, după cum prea bine ştiţi.

În concluzie, poate că ar fi bine să renunţaţi la judecata prezumţioasă privind "imagine idilică" etc. Aveţi date sau păstraţi amintiri contrare ? Furnizaţi-le !