Nu te minti, la voi n-a semnat nimeni nimic. :21:

Nici maculatura aia "olteneasca" n-a semnat-o nimeni.

Nu are legatura una cu alta. E ca la macheala, una e sa stii ca nu e bine sa bei ca un porc si alta e faptul ca esti slab si nu te poti lasa. Macar stii ca nu e bine ca bei.
La fel si aici - macar stii ca nu e bine sa tradezi. Chiar daca esti slab, macar intelegi asta. Dar nu spui ca X a facut rau pentru ca nu a tradat chiar si cu pretul vietii. E ca si cum ai spune ca Y a facut rau ca s-a lasat de macheala. Cand de fapt astia sunt oamenii adevarati, cei care s-au ridicat deasupra propriilor slabiciuni. :p

Preasfintitul Justinian Chira a abordat destul de intelept problemele acestea. L-a ascultat cineva?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/vladi...ulta-usurinta/

Nu vă dau încă autorul (poate unii îl vor ghici), însă ce părere aveti despre acest mod de a întelege ecumenismul?

„Eu cred în ecumenism, dar în sensul că fiecare confesiune crestină să devină în albia ei ortodoxă. Nu cum se spunea în texte catolice de până acum 50 de ani, cum că „toti să vină în staulul papal”. În niciun caz asa. Fiecare să crească în adevărul credintei, acolo unde se află, si astfel să ajungem în unitatea credintei depline si adevărate.
Totodată, în smerenie, noi însine, ca ortodocsi, atât poporul cât si clerul - eu ca preot, altul ca ierarh - noi putem fi în criză, deci debitori si perfectibili ca oameni. Dacă nu cunoastem si nu trăim adevărul, putem fi în criză.”

Cuvintele ii apartin parintelui Galeriu:
http://www.crestinortodox.ro/intervi...ism-70544.html

Adevărat. Dar mă interesează ce părere ai.

P.S. N-am dat de la început numele ca să putem avea opinii neinfluentate de personalitatea autorului.
Poate reusim si asa.

Părintele Galerie era deprins sa se ferească de tot felul de capcane. Parintele respinge, de fapt, ecumenismul în mod cât se poate de clar. Insa realizeaza un joc de cuvinte. Isi afirma astfel dorinta ca toate popoarele sa se mantuiasca. Aceasta este o atitudine inaltatoare. El era constient ca un ecumenism care sa aibă drept țintă întoarcerea la ortodoxie nu exista.

Și chiar așa. De ce nu s-ar putea propune ca toată suflarea sa revină la ortodoxie? Ar fi atat de greu? Iata, atunci și eu as fi ecumenista. Sa punem din nou accent pe cele spirituale, sa dedicam toate eforturile înfăptuirii binelui în adevăratul sens al cuvântului. Sa fim din nou primiți la sfintele mănăstiri cu rugăciuni. Sa existe din nou ieroschimonahi și rugăciuni de noapte la toate mănăstirile.... Iar preoții ortodocsi sa aibă voie sa catehizeze cu timp și fără timp toată suflarea... De ce sectarii au voie sa bata din poarta în poarta pentru a raspandi erezii, iar preoții ortodocsi au fost aruncați în închisori pentru ca au mărturisit ortodoxia?

Nu e vorba de o capcană; acolo răspunde la o întrebare a lui Sorin Dumitrescu, si acesta nu cred că poate fi bănuit de viclenie, desi întrebări incomode nu se ferea să lanseze.

Problema este felul în care definim ecumenismul, înainte de a-l condamna sau de a-l adopta. Or, părintele arată dintru început că este pentru ecumenism, iar apoi arată si că acesta nu înseamnă nici ajustarea ortodoxiei, dar nici intrarea tuturor într-un staul (fie el si ortodox). Ci arată că se asteaptă la o crestere a tuturor confesiunilor, către o convergentă viitoare. În această crestere se înscrie si ortodoxia, care nu e lipsită de slăbiciuni sau păcate omenesti, chiar dacă doctrinar stă foarte bine. Totusi, nici ea nu trebuie să bată pasul pe loc, ci are un drum în fată, pe care îl va parcurge fără a renunta la tezaurul de învătătură si cultură acumulat.

Nu-i usor să ceri ca toată lumea să vină acum la ortodoxie, când sunt atâtea diferente de întelegere, culturale, de comunicare. Nu se poate fără dialog; care e numit si ecumenism.

Apropo, Părintele era în dialog permanent cu Biserica Catolică, iar unul din roadele acestui dialog a fost si aducerea unor părticele ale moastelor Sfântului Silvestru de la Roma.

Iata citatul cu pricina:

Parintele Galeriu : Eu cred in ecumenism, dar in sensul ca fiecare confesiune crestina sa devina in albia ei of-todoxa. Nu cum se spunea in texte catolice de pana acum 50 de ani, cum ca "toti sa vina in staulul papal". In nici un caz asa. Fiecare sa creasca in adevarul credintei, acolo unde se afla si astfel sa ajungem la unitatea credintei depline si adevarate. Totodata, in smerenie, noi insine, ca ortodocsi, atat poporul cat si clerul, eu ca preot, altul ca ierarh, noi putem fi in criza, deci debitori si perfectibili ca oameni. Daca nu cunoastem si nu traim adevarul, putem fi in criza, il pomenesc pe Sf. Marcu Ascetul : "Trei sunt uriasii care ucid sufletul - uitarea, ignoranta, lenea." Sfan-tul Antonie subliniaza de asemenea importanta cunoasterii si a credintei in cautarea lui Dumnezeu. Spun, deci, folosind expresia unui alt teolog, ca nimic nu-i lipseste Ortodoxiei, decat sa fie cunoscuta si traita. Va refereati mai inainte la starea ortodocsilor, a celor care se complac intr-o stare de platitudine si pasivitate. Nu este intrutotul adevarat. Asa cum dumneavoastra insiva precum si eu, suntem mistuiti de acest dor neincetat al adevarului, si cum Sfintii au si reusit sa concretizeze adevarul prin marile lor osteneli, acest dor facand din ei vase ale prezentei harului, negresit si alti crestini cred ca-l dobandesc.

O opinie recenta:

Lupta întru Adevăr a părintelui Evghenie, care la condus la mărturisire și jertfă pentru Hristos


http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20...intru-hristos/