Cristian,
mai intai revezi postarea si constata, te rog, ca nu am raspuns la fragmentul selectat de tine.
Afirmatia la care am reactionat eu este alta si motivul pentru care am scris ce am scris nu se rezuma doar la acele cateva cuvinte. Sunt mult mai multe motive care fac, daca esti in cunostinta de cauza, sa intelegi altceva decat par a spune acele vorbe. Daca rupi din context intelegi altceva decat spune, de fapt, intreaga activitate a lui Adrian pe forum.

Gasesc foarte important, daca ne aventuram in catalogari de tip "moastele nu sunt vii", sa avem in vedere simultan doua lucruri: 1) formalismul si 2) realitatea teandrica a Bisericii.

Formalistul este acela care, strain fiind de Biserica, confunda scrierile si lucrurile sfinte cu cele lumesti. El jongleaza mintal si actional cu sfintele realitati bisericesti asa cum face cu orice alt lucru ori lucrare profane. Oricat ar vorbi ori scrie, orice fapte zise bune ar face, el pedaleaza la suprafata lucrurilor si astfel falsifica Evanghelia si viata concreta a crestinului. In acest sens, formalisti riscam sa fim cu totii dar se cuvine sa luam aminte la asta, mai ales cand ni se atrage atentia, binevoitor, de pe pamant sau de-a dreptul din Cer.
Cu totul altfel e formalistul activ, militant.
Daca unul sta cuminte in banca lui si isi vede de formalismul lui, e una. Dar cand formalistul iese in prim plan si incepe sa is deruleze programul de falsificare, atunci treaba devine serioasa. Si ii intereseaza pe toti ceilalti si e cazul sa i se spuna (sau sa i se puna) stop.
Cumsecadenia programatica pe care o afisezi, iata, si acum, mie nu imi place. O gasesc nepotrivita situatiei. Nu putem fi cumsecade la nesfarsit, nu vindem totul pe banul calp al politetii. Ca nu ne e politetea vreun dumnezeu! Sunt locuri si momente cand politetea poate fi data la o parte. Drept e ca asta nu ar trebui sa se faca prea des, desigur... Politetea si cumsecadenia au rostul lor dar nu pana acolo incat sa accept la nesfarsit un sir de netrebnicii si, inca, unele care tintesc drept in miezul invataturii si al vietii de credinta.
Dupa cum nu pot fi mereu politicos cu tovarasul Florin, care voieste sa faca din comunism si ceusism un lucru nevinovat, benign; dupa cum nu pot fi mereu politicos si cumsecade cu budhistul care voieste sa imi explice Hristosul, asa nu pot fi politicos nici cu unul care a scris un sir lung de tampenii la adresa Bisericii in ultimii ani pe forum.

*
Pe de alta parte, natura teandrica a Bisericii merita o atentie permanenta si maxima. Hristos S-a intrupat tocmai pentru a pune temelie concreta acestei conditii. Tot ce apartine Bisericii, inclusiv moastele sfintilor, nu este exclusiv pamantesc - chiar de a fi o unghie. Nici epitrahilul, nici stiharul si manecutele, nici prispa aia nenorocita pe care calcam noi de-a lungul zecilor si sutelor de ani cand intram in sfantul salas, nici mana preotului, nici lingurita pentru Cuminecatura - nimic din toate acestea nu sunt doar realitati naturale, lumesti.
Intre Cer si pamant nu este o prapastie, cand vorbim de Biserica. Nu avem doua biserici, una in cer si alta pe pamant ci Una, ale carei componente sunt in comuniune si convietuire permanenta. De aceea, de pilda, Rastignirea nu e doar un act istoric consumat intre niste evrei si soldatii romani ci e un fapt statornicit in Cer inaintea crearii lumii. E insasi miscarea sublima a Inimii Dumnezeiesti, e Iubirea lui Dumnezeu pentru om. De aceea Jertfa nesangeroasa pe care o savarseste preotul la Sfanta Liturghie este o reiterare a Jertfei Mielului de dincolo de inceputul timpului istoric al pamantului. De aceea jertfa cea mai umila a celui mai umil crestin este un fapt resimtit si-n Cer, de aceea pacatul cel mai mic al celui mai neinsemnat pacatos este trait si-n Cer, in Vesnicia Fiintei.
Cu lucrurile astea nu glumim.
Daca voim sa glasuim despre moaste si ne trezim ca aruncam explicatii naturaliste si brasoave biologiste, afirmind sec ca moastele sunt moarte - sa avem grija ca asta a intrat in conflict nu doar cu unii dintre cititori ci cu Viata dintotdeauna, de dinainte de Facere, precum si cu viata din vecii vecilor.
Teandria nu este un moft intelectualist ci natura ontologica fundamentala a Bisericii. Iar in Biserica sunt si moaste. Moastele sfintilor, datorita carora noi traim astazi, crestineste si romaneste.

Mie mi se pare ca Adrian s-a exprimat cu destul bun-simt, in nici un caz batjocoritor, ba dimpotriva, cu respect si exprimand o pozitie destul de ortodoxa vis-a-vis de subiect.

'vii' are mai multe sensuri, in contextul respectiv in care Copacel a scoa o perla tipica pentru gandirea lui, omul a exprimat o pozitie de bun simt.

Te rog sa ai si tu la randul tau bun simt, adica sa ne lasi pe noi, ortodocsii, sa evaluam cat de ortodox s-a exprimat Adrian.
Nu-mi amintesc sa fi evaluat vreodata cat de catolica este pozitia ta fata de vreun subiect. Imi amintesc, in schimb, cat de apropiat a fost si este Adrian fata de voi, userii catolici. Fireste ca va amintiti si voi, iata...

Adevărat, văd acum că și-a modificat mesajul. Totuși, acceptă că reacțiile noastre nu pot fi la fel pentru că suntem alcătuiți diferit. Nu spun că a mea e cea mai bună, dar de consideri necesară o punere la punct aspră, se poate face și fără jigniri, cred eu.

Cam tarziu, Cristian...

Sigur, domnule Ioan, voi avea foarte mult bun simt si voi recunoaste dreptul D-vs. de a va adresa unui coforumist cu epitete gen "cocalar, psihopat, nesimtit si marsav".

Imi cer mii de scuze.

Vezi că tocmai tu ar trebui să fii olecuță rezervat, tu care din nebun nu-l mai scoteai pe Igor. Mă rog, mai mult, pe cel care afirmi că ar fi de fapt Igor, adică persoană concretă nu user de forum.

Un adevăr în plus, într-o lume sufocată de veridicitate.

Cenzura, frâul adevărului. Și ce deranjează este veridic.

Romowe nu uita, ישוע a fost cenzurat de cui și ciocan.

Domnule avocat, daca dadeam atata atentie chestiunilor pe care le invocati dvs., desigur ca nu mai scriam nimic sau scriam altfel.
Dar, cu speranta ca nu va mai prefaceti ca nu pricepeti (apropos, chiar nu mai aveti alta aptitudine decat a va preface ca nu pricepeti? chiar asa draga a ajuns sa va fie meseria? - va intreb fara urma de reavointa), atentia mea a fost focalizata pe cu totul alte lucruri. Prioritatea a fost alta, cum de nu pricepeti?
Si nu era loc de tocmeala, cand am scris.
Dar daca tot ati avut grija sa reactualizati cateva dintre epitetele folosite de mine, va atrag atentia ca acestea nu sunt nici faramita din epitetele care fac parte din vocabularul de zi cu zi ale userului Adrian.
Cumva sunteti de azi pe forum si nu-i stiti maiestria in invective? Dar maestrul Adrian e neintrecut in epitete! Cum oare n-ati bagat de seama?
Ce inocenta admirabila aveti voi, userii catolici, cand vine vorba de un amic al vostru! Si cum mai stiti voi sa va intreceti in formulari care de care mai ilusstrissime in timp ce cumpaniti, cu nesfarsita grija, otravurile.... Cum? De unde stiu? Din ilustra dvs. istorie, pe care azi o cunoaste toata lumea. Vreti sa va dau cateva mostre de "diplomatie" marca B.C.?
N-am s-o fac. Noi, ortodocsii, suntem altfel decat voi. In toate privintele!

Unui catolic ii va fi fiind, poate, mai greu sa inteleaga ca moastele sunt vii. Poate nu intamplator voi folositi piatra, acolo unde noi folosim uleiul si culoarea.
Si cred ca va e greu (sa fiu iertat daca dau prost cu erminia) intrucat Dumnezeu e pentru voi undeva departe, foarte departe.... La voi e o prapastie mult mai infricosatoare intre Cer si pamant. M-am speriat cand am sesizat ca in teologia dvs. Dumnezeu e cu totul zavorat intr-un turn de fildes. M-am caznit mult sa pricep de unde vine neintelegerea asta si cred ca pot spune cu oarece speranta de plauzibilitate: din prea multa mintosenie, maestre! Din prea multe ziduri de elucubratii tantose, pe linia solidei (de piatra!) inclinatii spre edificiul rationalist, scolastic etc.
Aveti atatea ziduri de carturarie si de ordine omeneasca in afacerea numita de voi, bombastic si cu ifose, Dumnezeu incat nici pic de umbra nu mai vine de Sus... Va imbatati cu propriile cugetari despre Dumnezeu. Dar inauntru pic de umbra sfanta! Doar licuriciul propriilor teste, adesori remarcabile, cum de nu! Nu spun ca sunteti prosti, spun chiar ca sunteti excesiv de axati pe desteptaciune si pe rigoare. Pricepeti unde bat?

Noi insa, rasaritenii astia dedati la poezie si greseli, acceptam fara prea mari ifose limitele si prostia. Nu ne plac, dar le intelegem ca dat si luptam cum putem cu ele, uneori fara prea mari succese. Dar nadajduim in Lumina, iar nu in flacaruia mintii nu stiu caror cugetatori...

Tocmai de aceea suntem mai aproape de intelesul si trairea acestei expresii pe care voi o clasati, cumva, la chestii printre alte mii de chestii: natura teandrica a Bisericii.
Intelegem ca unghia unui sfant nu e moarta. Intrucat desi ea se vede, in parte, aci pe pamant de fapt se prelungeste in Cer! Si cum Cerul este Viu, maestre, cum mai putem oare sa afirmam ca unghia sfantului este moarta? Cu atat mai putin am putea sa afirmam asta despre capul sfantului sau despre orice alta parte a trupului sau.
Tocmai din acest motiv, colegule, zicem ca Biserica e Una, vazuta si nevazuta. Nu le vedem separate, ci in unitate. Asa cum daca vedem doar chipul vreunui om nu zicem ca am vazut un craniu sau vreun decapitat ci, zicem simplu, ca iata, am vazut un om. Desi noi ii percepem cu simturile doar chipul. Credem asa in intreg, in unitate, iar nu doar in analitica despartitura pe care, la o adica, o poate opera mintea cea chirurgicala.

Din acelasi motiv credem ca si icoanele sunt vii. Nu doar ca sunt o poarta spre Cer, nu doar ca ele contin simboale, cum ziceau sfintii din Vechime, dar pur si simplu spunem ca sunt vii; si tocmai de aceea noi le vorbim si, poate veti rade, uneori ne vorbesc si ele. Avem asadar un dialog neincetat cu moastele si cu icoanele.
Vi se pare curios?
Ei bine, atunci aveti decenta sa nu ne mai spuneti ca vorbim cu mortii, cata vreme noi cunoastem ca vorbim cu viii. Nu ne reprosati, impreuna cu amicul dvs., ca pupam moastele sfintilor, cata vreme noi primi viata atunci cand sarutam, cu bucurie si sfant cutremur, partea vazuta a Celui Nevazut!
Oare nu pricepeti cum vine asta? Nici o problema. Puteti veni in Biserica noastra, puteti invata mestesugul nostru de a trai in Hristos, simultan pe pamant si in Cer si atunci, spre bucuria dvs. negraita (pe care v-o doresc!) veti face aceeasi descoperire minunata ca si noi: veti vorbi cu Cerul asa cum noi, forumistii, vorbim intre noi. Sau chiar mai direct!
Va doriti asta?
Sunteti liber sa practicati. Cine va opreste, de fapt?

Hai sa nu o dam in poezii din alea care la capat au o bata pentru capul aproapelui.

Copacel a zis o tampenie, ca moastele ar putea sa-si ia picioarele la spinare daca nu le convine unde stau.
Ceva miracole intre realitate si pilda avem, care prost intelese de o minte mai usuratica ar putea duce la astfel de afirmatii, da' reactia unui om normal la astfel de 'logica' nu e departe de cea a lui Adrian.

Cateodata, frate Ioane esti de speriat cu usuratatea care o iei pe uleiul unora de pe aici - nu dau nume, se stiu.

.......???...........!! Daca asta crede Copacel, apai, sa fiu iertat......

Care poezii, Aline si care bata? Iar pricepi stramb?
Pai uite, daca scrijelelile mele te baga in sparieti, daca ce am scris eu ti se pare poezie, ce vei zice despre aceasta? Ia aici poezie adevarata si minuneaza-te!

*

Amintiti-va rugaciunile de multumire de dupa Sfanta impartasanie: "Ci mai vartos intra intru alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in pantece si in inima, arde spinii tuturor pacatelor mele... incheieturile le intareste cu oasele dimpreuna; numarul drept al celor cinci simturi il lumineaza".

Daca vom intelege in acest fel legatura dintre trupul lui Hristos si trupul nostru, vom pricepe de ce pentru credinciosi mormintele sfintilor nu sunt acelasi lucru ca locul unde este cinstit un oarecare om de seama. In mormintele sfintilor se ascunde harul.
Una din doua: ori nu credem deloc, in nimic, ori credem in agonisirea Duhului Sfant de catre toata fiinta noastra - atunci si trupurile sfintilor vor fi pentru noi sfinte. De credem ca putem primi harul lui Dumnezeu nu numai cu sufletul, ci si cu trupul, vom intelege si cuvintele pe care le-am citat din Ioan Gura de Aur mai inainte: "Deschide ochii credintei si priveste la puterea lui Dumnezeu care este in ele, la harul Duhului care le imbraca, la slava luminii ceresti care le inconjoara". Este limpede ca pentru noi acele oase, tarana aceea vor fi de pret nu pur si simplu ca ramasite pamantesti ale unor oameni dragi, ci ca vase pline de har: "cinstitele tale moaste ca pe un vas al harului plin, care se revarsa, ni le-ai lasat".

Asadar, Biserica Ortodoxa ne invata ca scopul omului intai-zidit se atinge prin harul lui Dumnezeu, ce se arata prin trupurile sfintilor si prin moastele lor. La Macarie Egipteanul se vorbeste mult despre faptul ca sfintii dobandesc Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

De aceea, pentru noi dumnezeiestile slujbe nu inseamna doar adunarea a doi sau trei in numele lui Dumnezeu - nu e asa de simplu, gata, ne-am adunat si putem savarsi deja slujba. Centrul cultului e Sfanta Euharistie. Daca dumnezeiestile slujbe sunt savarsite de catre noi, oameni intinati, pacatosi, si credem ca in conditiile acestea se savarseste cu adevarat prefacerea Sfintelor Daruri si ca atunci cand ne impartasim cu Sfintele Taine avem cu adevarat inaintea noastra Trupul Domnului si Sfantul Lui Sange, ce oare ne da aceasta incredintare? Poate ca deseori suntem numai cu trupul in biserica si nu ne rugam deloc, poate ca nu se roaga nici preotul savarsitor al Tainei, si cu toate astea credem ca Taina se savarseste.

Trebuie sa ne amintim ca Biserica este intai de toate Biserica Cereasca si ca savarsind Euharistia o savarsim in numele intregii Biserici ceresti si pamantesti, in numele sfintilor, care cu nevointa cea buna s-au nevoit, si mai intai de toate in numele Maicii lui Dumnezeu. Si preotul ce savarseste prefacerea darurilor crede ca ea se savarseste nu datorita meritelor lui si a rugaciunilor lui, ci in numele intregii Biserici ceresti: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru (adica in numele - n.a.) cei adormiti intru credinta: Stramosi, Parinti, Patriarhi, Proroci, Apostoli, Propovaduitori, Evanghelisti, Marturisitori, Pustnici si pentru tot sufletul care s-a savarsit intru buna credinta; mai ales pentru Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria" - asadar, preotul se roaga aici in numele celor pe care el insusi ii cheama mereu in rugaciunea sa.

In esenta, pentru cei ce nu cred in sfinti si intreaba: "Dar cum se poate sa ne rugam sfintilor, sa le adresam cereri?" nici nu se poate pune problema Tainelor, nici macar a dumnezeiestilor slujbe in general. Daca nu am avea impartasire cu sfintii ca si cu niste madulare vii ale Bisericii, n-ar putea exista nici Trupul lui Hristos, nici Biserica si nici Tainele. In Biserica Pamanteasca sunt si acum alesi, poate ca ei se afla si printre noi, insa noi nu-i stim. Prin rugaciunile lor avem plinatatea vietii bisericesti. Daca pentru noi toate acestea nu sunt doar vorbe, este de inteles pricina pentru care Liturghia s-a savarsit si se savarseste pe moaste inca din catacombe si de ce al Cincilea Sinod Ecumenic a intarit acest obicei. Crestinii au crezut dintotdeauna ca sfinte nu sunt doar sufletele, ci si trupurile dreptilor, si al Saptelea Sinod Ecumenic a hotarat ca fara antimis cu particica din sfinte moaste sa nu se poata sfinti biserica.

Avem nu numai suflet, ci si trup, si trebuie sa ne rugam impreuna cu cei ce au avut la randul lor trup, l-au sfintit si ni l-au lasat noua. Trupurile lor au ramas si pentru noi, si putem capata ajutor nemijlocit de la trupurile acestea. Daca credem in minunile Domnului si ale sfintilor Lui, daca credem ca prin trupurile si chiar prin hainele lor s-au savarsit minuni, vom intelege de ce credinciosilor le sunt dragi pana si lucrurile sfintilor.

Problema este ca in vremea de acum am uitat de toate acestea, nu mai intelegem nimic asa cum trebuie, ni se pare ca trupurile noastre sunt o treaba, iar sufletele noastre cu totul alta - si asta desi avem ca exemplu viata lui Iisus Hristos si vietile sfintilor. Trupurile sfintilor sunt chezasia a ceea ce savarsesc cu noi dumnezeiestile slujbe. Trupul nostru este frumusete zidita dupa chipul lui Dumnezeu, si poate fi la fel de sfant si de nestricacios ca sufletul. Daca ne vom aduce aminte ca pacatul e stricaciune, daca, pe de alta parte, vorbim de stricaciunea sufletului, este cazul sa vorbim si de stricaciunea sau nestricaciunea trupului. Intr-o rugaciune dinainte de impartasanie citim: "O, infricosata taina! O, buna mila lui Dumnezeu! Cum eu, fiind tina, ma impartasesc cu dumnezeiescul Trup si Sange, si ma fac fara stricaciune". "Tina" - asta se spune nu despre suflet, ci despre trup.

In mod asemanator, si botezul face nestricacios nu numai sufletul, ci si trupul. Acum vom intelege, poate, ce inseamna expresia "moaste nestricate", "oase nestricate". Iar pentru omul care s-a rupt de Biserica ea poate reprezenta o sminteala la fel cum pentru multi poate parea smintitoare rugaciunea de cerere a curatiei care se face la savarsirea Tainei cununiei - dar curatia nu presupune neaparat fecioria. Dar daca abordati lucrurile acestea din alta perspectiva, din perspectiva bisericeasca, veti vedea ca noi, care avem trup, trebuie sa-l facem impreuna-slujitor lui Dumnezeu, si daca e sa vorbim despre nestricaciunea sufletului, atunci lucrarea pentru care a venit Hristos este refacerea chipului lui Dumnezeu si in trup. Pentru noi este ceva de neinteles atunci cand, la prohodirea unui prunc, Biserica se roaga pentru el ca pentru un "nestricat". Cum adica "nestricat"? Doar o sa putrezeasca! Da, dar va veni vremea, va veni ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu... si vor iesi (In. 5, 28-29); atunci va invia si trupul pruncului cu pricina si se va arata "nestricat". Cum va invia sufletul, asa va invia si trupul. De obicei, noi, rationalisti fiind, nu intelegem asa nestricaciunea trupului.


Trupul nostru e stricacios in sine, si e nevoie de altceva -de sfintenie - pentru a-l face nestricacios. Se poate vorbi de nestricaciunea sufletului si a trupului, insa aceasta este lucrare dumnezeiasca, si sfintenia sta in faptul ca Domnul ne daruieste aceasta nestricaciune - "haina de nunta". Noi nu avem aceasta haina, si ne rugam ca sa o primim: "Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, si haina nu am ca sa intru intr-insa..." Si noi avem inca o haina - trupul, pe care suntem datori sa il luminam si sa-l inaltam pana la suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Daca respingem cinstirea sfintelor moaste, trebuie sa respingem tot crestinismul, pentru ca altfel rugaciunile noastre de la slujba inmormantarii sunt hulitoare: "Cel ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit si cu chipul Tau cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru calcarea poruncii iarasi m-ai intors in pamant, din care am fost luat, la cel dupa asemanare ma ridica, cu frumusetea cea dintai iarasi impodobindu-ma".

Firea noastra este alcatuita din suflet si trup. Trebuie sa ne ingrijim de suflet, si daca acesta va deveni mai curat si mai bun, atunci si trupul se va curati. Cand veti incepe sa ganditi asa, veti putea intelege si acea rugaciune de dupa impartasanie in care se vorbeste mult de trup.

Asadar, Biserica a randuit cinstirea sfintelor moaste in primul rand pentru ca ele sunt "vase pline de har" si in al doilea rand pentru ca ele sunt chezasia faptului ca sfintii sunt impreuna cu noi nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

Sfantul Serghie Meciov
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/credint...lor-69905.html

Citeste in context frate, nu pe sarite, ce a zis Adrian si de ce, si lucrurile se vor limpezi de la sine.
Avem destui care anii si miiile de postari facute si citite pe forumul asta nu i-a clintit deloc din ale lor, despre el nu s-ar putea spune acelasi lucru.

Miadat doo lacrime.

Pai nu, ca asta o postasem pentru tine, ca te luasi de poezie.
Si ca sa fiu sigur ca avem o platforma comuna in cestiunea cu moastele.

Reamintim cele 26 de mari erezii ale mişcării romano-catolicismului :

1. primatul papal (supremaţia papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greşi).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepţie, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanţialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoţilor.
9. indulgenţele.
10. lumina şi harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinţilor.
12. infanţii fără euharistie şi mirungere.
13. euharistia fără spovedanie.
14. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
15. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
16. inovaţia postului.
17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.
18. repetarea Liturghiei pe acelaşi altar de mai multe ori pe zi şi prescurtarea ei la 40 minute.
19. euharistia în buzunar.
20. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
21. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanităţii: Cruciadele şi "Sfânta" Inchiziţie.
22. adorarea inimii lui Hristos şi-a Preacuratei.
23. statuile.
24. uniaţia (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
25. ecumenismul.
26. scolasticismul, implicit fabricarea şi acceptarea oricărei inovaţii.

Deci cum să accepte Biserica aşa ceva? Aceste practici nu existau în Biserica Primară... A primului mileniu...

Doamne vindecă-i şi readu-i în Biserică, pe frăţiorii risipitori şi oiţele pierdute în minciună, eres şi înşelare, ca să se poată mântui.

Doamne miluieşte.

Asta nu se practica si la noi? Bunicii mei sunt veri de gradul al 3-lea, si s-au casatorit fara probleme.

Verii de gradul al 3-lea nu sunt rude de gradul 3. De exemplu verii de gradul 1 sunt rude de gradul 4. Deci verii de gradul 3 sunt rude foarte indepartate.
http://legeaz.net/dictionar-juridic/gradele-de-rudenie
P.S. Verii de gradul 3 sunt rude de gradul 8, se pot casatori fara vreo problema.

A, ok. Mersi

In alta ordine de idei, afirmatia lui Emilian, ca Biserica Catolica ar ingadui casatoria intre rude de gradul III, e o minciuna gogonata. La fel cu majoritatea afirmatiilor lui.

Casatorii, da.... Ce multe casatorii au loc intr-un an! A te casatori e lucru bun. "De exemplu." Se pot casatori si verii, la o adica, intrucat e mai bine cu casatorii decat a nu te casatori.
Cat despre casatori si incasatori ... n-ai dreptate!
In orice caz, am vrut sa zic ca a te casatori e mult mai bine decat ca "se pot casatorii"...:)

Dar ce, vi se pare ca incasatorii nu se pot casatori ? Sa nu fie !

Bine că măcar ai bunul simţ să spui "majoritatea afirmaţiilor", adică slavă Domnului că admiţi că sunt "şi" erezii în mişcarea romano-catolicismului.

Iar eu ca să nu mai fiu răstălmăcit, spun mai clar: În Brazilia, Mexic şi zonele acelea, se dau dispense episcopale să se căsătorească verişorii primari, şi spunea episcopul de acolo o argumentaţie cum că: decât să nu mai fie membrii bisericii şi să devină apostaţi, să facă desfrânare şi să nu primească "taina" căsătoriei, mai bine le dăm voie şi apoi în plata Domnului, să se facă voia Domnului cu ei, oricum sunt sute de cazuri de oameni de ştiinţă, muzicieni, care s-au căsătorit cu verişoarele lor primare, tot cu dispensă.

Care după cum văd că a făcut socoteala fratele Cătălin, ar fi rude de gradul 4, eu am socotit ca fiind rude de gradul 3, îi mulţumesc fratelui Cătălin pentru intervenţie.

Deci recunosti ca ai mintit ?

In alta ordine de idei, evident ca nu exista nicio erezie in Biserica Catolica. Nici n-ar avea cum, de vreme ce ste Biserica intemeiata de Mantuitorul Isus Cristos.

Dar, discutia, acum, este despre minciuna ta, cum ca Biserica Catolica ar permite casatoria rudelor de gradul III.

Crezi ca minciuna face casa buna cu calugaria ? Crezi ca sunt multi mincinosi printre monahii de pe Sfantul Munte ?

Îţi place agresivitatea, aşa-i? Defapt eşti avocat, de ce mă mai mir...

Nu, în cazul ăsta n-am minţit, ci nu m-am exprimat destul de clar, anume: erezia căsătoriilor între verişorii primari.

Inseamna ca in alte cazuri ai mintit, nu-i asa ?

Da, am minţit la şcoală, ca să-mi motivez absenţele.
Dar tu trăieşti chiar acum în minciună, fiind în eresurile romano-catolicismului.

Si din scoala si pana acuma n-ai mintit deloc ?!!!

Cand ai spus pe forum ca nu-l cunosti pe Botos Remus Emilian n-ai mintit ?!!!!!

Dă-mi te rog postarea unde-am spus ce afirmi.

Se spune "nu se pot casatorii". Pentru ca incasatori (sic!) au de incasat mai multe (casatori), nu doar una.

..... (a cazut fisa cu intarziere)

Am tastat gresit, din graba. Scriu cu multe greseli de tastare si nu verific niciodata mesajele apoi. Am modificat ieri. Ca a fost doar o greseala neintentionata se poate vedea din celelalte mesaje de pe forum in care am folosit acel cuvant: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...archid=5051743 Nu am un alt mesaj in care sa fi scris cuvantul gresit.

Bine frate, te cred. Si ma rog pentru tine ca sa duci la bun sfarsit calvarul de a-ti insusi corect frumoasa limba romana.
O sa vezi, dupa ce inveti bine sa vorbesti si sa scrii romaneste, ca pana si rugaciunile or sa ti se para mai frumoase, mai usoare, mai cu miez...

Îmi cer iertare, am omis câteva, sunt în total 30 de erezii.

Reamintim:

1. primatul papal (supremaţia papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greşi).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepţie, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanţialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoţilor.
9. indulgenţele.
10. lumina şi harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinţilor.
12. lipsa Sfintei Proscomidii.
13. desacralizarea şi neacceptarea împodobirii Sfintelor Veşminte.
14. desfiinţarea Sfântului Iconostas/Catapeteasmă.
15. infanţii fără euharistie şi mirungere.
16. euharistia fără spovedanie.
17. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
18. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
19. inovaţia postului.
20. mumii în loc de Sfinte Moaşte.
21. căsătoria între verişorii primari, cu dispensă episcopală (practică din Brazilia, Mexic, etc.)
22. repetarea Liturghiei pe acelaşi altar de mai multe ori pe zi şi prescurtarea ei la 40 minute.
23. euharistia în buzunar.
24. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
25. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanităţii: Cruciadele şi "Sfânta" Inchiziţie.
26. adorarea inimii lui Hristos şi-a Preacuratei.
27. statuile.
28. uniaţia (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
29. ecumenismul.
30. scolasticismul, implicit fabricarea şi acceptarea oricărei inovaţii.

Dumnezeu să-i ajute la smerenie şi vindecare.

Nu mi-o lua in nume de rau dar asta arata, printre altele, o anumita lipsa de respect pentru cititor.
Oare nu-ti pasa deloc ca un anumit numar de romani iti citesc exprimarile?
Te rog, cugeta la asta fara sa te mai dezvinovatesti (dai mereu explicatii, ca si cum ai vrea sa iti pastrezi o imagine impecabila - dar asta nu e decat slava desarta, sa ma ierti...) ci numai cu gandul bun de a supara cat mai putin pe vorbitorii frumoasei limbi romanesti. Ca si-asa, sireaca limba stramoseasca, a ajuns tare prihanita...

P.S. Am avut multe ciocniri, noi doi, pe tema "adevarului". Ai sustinut mereu sus si tare ca tu promovezi adevarul de credinta, Ortodoxia cea adevarata etc. Asa o fi, ba chiar ma bucur ca ai ravna asta pe care, in definitiv, se cuvine sa o aiba orice crestin. Numai ca, vezi tu Cataline, tocmai pentru ca nu predici in pustie ci te adresezi unor oameni, ar fi de bun simt si chiar fapt de noblete sa ai macar un strop de grija la modul in care iti livrezi "adevarul".
Asta e valabil pentru oricine, inclusiv pentru mine, desigur.
Doamne ajuta!

Ma folosesc de prilej ca sa multumesc unor colegi de forum care m-au mangaiat de nenumarate ori prin modul lor de exprimare. Nici nu stiu pe cine sa pomenesc mai intai: pe Delia, pe Mihail'c, pe CristianR s.a.m.d... In postarile lor, mereu o grija aparte pentru modul de exprimare, in multe chipuri...
M-as opri insa, cu deosebire, la postarile lui Mihnea. Doctorul Dragomir, frantuzitul...
Ei bine, ca om dedat de timpuriu la taina limbii noastre (Doamne, iarta-ma!), in care sunt germinate ca intr-o uriasa samanta toate simtamintele si cugetele vorbitorilor nativi, apreciez mult modul in care Mihnea scrie romaneste. Simplu, corect, expresiv, mestesugit chiar... Si cand ma gandesc ca traieste printre frantuji... Imi amintesc, la polul opus, de marele om Raducioiu care, dupa doar cateva luni printre macaronari, abia de mai slujea vreo cateva cuvinte in limba romana...
E dovada unei nobleti de caracter si a patriotismului autentic sa scrii frumos in limba celor de acasa, oriunde ai fi in lumea larga...
Pentru astfel de oameni eu nu pot sa am decat recunostinta. Si se cuvine sa ii felicit!

1. Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
2. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
3. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
4. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
5. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6. Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
7. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
9. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
11. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
12. Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
15. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
17. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
18. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea. (Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, cap. 3)

Iata un text fara greseli gramaticale!
Ce poate fi mai bun decat Cuvantul lui Dumnezeu formulat corect si expresiv in limba stramoseasca?
Un adevarat ospat!