Nimic nu lipseste Bisericii noastre. La ce bun ecumenism... Cine vrea, nu are decat sa se intoarca la Adevar...

Ecumenismul nu are nici o baza in traditia si istoria Bisericii Ortodoxe . Nici un sfant nu a fost vreodata ecumenist , nu a participat la intalnirile cu ereticii ca sa faca schimb de experienta si nu s-a rugat impreuna cu ereticii . Ba din contra , falsele "uniri " c are s-au realizat in Istoria Ortodoxiei au fost anatemizate si cei care s-au opus tradarii au fost trecuti in randul sfintilor si cinstiti de poporul drept-credincios care nu s-a unit cu minciuna si a aparat dreapta si sfanta credinta ORTODOXA cu pretul sangelui . CANONUL 45 AL SFINTILOR APOSTOLI : " Episcopul , sau prezbiterul , sau diaconul , impreuna cu ereticii rugandu-se , sa se afuriseasca numai ; Iar de au dat lor voie , ca unor clerici a lucra ceva , sa se cateriseasca "- PIDALION ( Carma Bisericii Ortodoxe ) << Cu durere in suflet marturisesc ca , dintre toti filounionistii ( ecumenistii ) pe care i-am cunoscut , nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez , dar nici macar coaja duhovniceasca . Cu toate acestea , stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire , desi ei insusi nu sunt uniti cu Dumnezeu , fiindca nu L-au iubit >> . ( Cuv. Paisie Aghioratul )

Necesitatea ecumenismului
 

Vorbind despre ecumenism, se cam observa ca subiectul este adeseori desconsiderat, din principiu.

In realitate, avem nevoie de dialog, caci doar prin dialog poti afla si partile bune ale cuiva, dar si greselile sale - nu atat pentru a ne lauda cu negreselnicia noastra, ci pentru a ajuta pe frate sa se indrepte de greseala sa.

Unele dintre marile rupturi ale Bisericii s-au produs din lipsa dialogului, sau din motive politice.

Astazi, dupa ce patimile s-au mai potolit (sa nu...) Biserica Catolica in dialog cu unele biserici monofizite, le accepta diferita lor marturisire, caci, substanta este aceeasi, chiar daca inca se pastreaza terminologia ce a semnat ruptura, la vremea respectiva...

Din pacate, sunt aruncati in dispute, de-a valama, parinti cuviosi, a caror cuvinte sunt scoase adeseori din context, si folosite, nu pentru indreptarea fratelui...ci pentru palmuirea lui.

Ceea ce nu a fost definit de un sinod ecumenic ca este erezie, NU ESTE EREZIE.

Deci, cel putin in ceea ce priveste Biserica Catolica, ne fiind anatemizata de vre-un sinod ecumenic...a ne da cu parerea despre erezii le ei, este cam mult.

Dar, chiar si vechile erezii, se cuvine sa le analizam si sa vedem daca cei de astazi, dincolo de unele "formule" considerate erezii, ei chiar cred asa cum au fost condamnati, ori...de fapt, ei doresc sa exprime ceea ce exprimam si noi...

Te invit sa citesti :http://www.crestinortodox.ro/diverse...sti-91006.html

Da, există un dialog deja destul de avansat cu unele Biserici monofizite (noi folosim în acest caz termenul mai diplomatic de "Biserici precalcedoniene"). Dar încă nu se întrevede momentul unirii.
După mulţi ani de dialog ecumenic, singurul caz în care o Biserică ruptă a revenit la Biserica lui Cristos este cel al unei părţi din Biserica Anglicană. Chiar şi aici, unirea s-a datorat unei circumstanţe extrem de favorabile: Biserica Anglicană, începând a considera că relaţiile homosexuale nu sunt păcate şi, mai ales, începând a consacra preoţi şi episcopi femei, s-a ajuns la o ruptură în interiorul ei. O parte mai ortodoxă s-a desprins şi a format "Traditional Anglican Church", pentru care Biserica Catolică a emis o Constituţie Apostolică (Anglicanorum Coetibus), favorizând încorporarea unor episcopii anglicane care nu erau de acord cu orientarea modernistă a arhiepiscopului de Canterbury. Dar partea cea mai mare a Bisericii Angliei a rămas ruptă şi, până ce vor reveni, va mai curge apă pe Tamisa şi se va mai irosi în mare.


Părerea mea personală este că Unirea, aşa cum a dorit-o Domnul nostru, se va face numai prin lucrarea Spiritului Sfânt, probabil printr-o înmulţire a minunilor văzute. Se poate să se ajungă într-o asemenea situaţie, încât oamenii vor realiza că Unirea este absolut necesară şi vor alerga să o împlinească.

Unirea se poate face si doar din vointa oamenilor... a unor oameni.