Din invataura Sfintilor Parinti despre adevaratii teologi ai Bisericii.Criterii patristice pentru a intelege calea ortodoxa a predicarii Adevarului.

,,Sfintii Parintii ne-au invatat ca pentru a combate o invatatura eretica trebuie mai intai subliniate premizele teologiei ortodoxe. Intrebarea care se pune este, in definitiv, cine este teolog in Biserica si cine poate teologhisi? Este graitor faptul ca Sfantul Grigorie Teologul in introducerea la cuvintele sale teologice in care combate erezia arienilor, mai ales cea a eunomienilor epocii sale – principala erezie printre arieni, care folosea argumente filosofice – a fost nevoit sa precizeze mai intai premizele teologhisirii ortodoxe, adica a aratat cine poate si trebuie sa teologhiseasca.Acolo Sfantul Grigorie Theologul se refera la „cei mestesugiti in cuvant” care se desfateaza „de nelegiuitele cuvinte goale de sens” si de contradictiile „pseudo-cunoasterii”, „sofisti in cuvinte, necuviinciosi si confuzi”.

Cuvantul filosofic al eunomienilor „primejduieste ca marea noastra taina sa cada in derizoriu”. Pe Eunomie care teologhiseste filosofic si traieste in afara traditiei Bisericii il numeste „dialectician si flecar”.Acesta este motivul pentru care inainte de toate clarifica premizele fundamentale ale teologiei ortodoxe. Spune ca teologia nu este o lucrare oarecare si mai ales nu este la indemana celor neslefuiti sufleteste. Nu se cade tuturor sa teologhiseasca, ci doar celor „incercati si inaintati in vederea lui Dumnezeu si inainte de toate, cu sufletul si cu trupul curatite sau care cel putin acum se curatesc”.

Si aceasta se cuvine, pentru ca primejdios lucru este „pentru cel necurat sa se atinga de ceea ce este curat”, dupa cum primejdioasa este raza soarelui pentru ochiul bolnav. Astfel, acela care teologhiseste trebuie mai intai sa se curateasca, altfel sfarseste in erezie. Si ca sa realizeze aceste conditii trebuie sa traiasca isihast.Adica, ne este ingaduit sa teologhisim „atunci cand ne-am slobozit de noroiul si tulburarea launtrice si cand partea noastra stapanitoare nu mai este amagita cu reprezentari rauvoitoare si inselatoare”; altfel, ar fi ca si cum literele frumos caligrafiate s-ar amesteca cu cele urate sau buna mireasma a mirurilor ar sta laolalta cu spurcaciunile.Este de trebuinta ca inainte de toate omul sa inceteze orice lucrare a celor lumesti, ca sa Il cunoasca pe Dumnezeu. „Pentru ca intr-adevar trebuie sa ramana omul fara de lucrare [a celor trecatoare], ca sa-l cunoasca pe Dumnezeu”, dupa cuvantul psalmistului care zice: „Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 45, 10).Aceasta invatatura a Sfantului Grigorie Teologul care este asezata inaintea cuvantarilor sale teologice arata clar ca se da mare importanta premizelor teologiei ortodoxe, iar denaturarea acestora conduce inevitabil la abaterea de la adevar si, prin urmare, la o mincinoasa slavire a lui Dumnezeu si la erezie.

Astfel, premizele necesare ale teologiei ortodoxe sunt sfanta isihie, incetarea lucrarii celor lumesti pentru Dumnezeu, curatirea inimii de patimi, luminarea mintii. Spusele Sfantului Grigorie Teologul nu constituie o noua ecleziologie, posterioara celei a Bisericii primare, ci ecleziologia dreapta pe care o intalnim la Apostoli, dar si la Prorocii Vechiului Testament si cand aceasta este desfiintata, nu mai exista nici o certitudine in privinta redarii autentice a invataturii ortodoxe si a ecleziologiei.

In cuvantul sau la Boboteaza, Sfantul Grigorie Teologul vorbeste despre curatire, luminare si indumnezeire ca premiza necesara a teologiei ortodoxe, astfel incat omul sa ajunga la harisma adevarului si sa slujeasca „Dumnezeului celui viu si adevarat”.Doar astfel se poate filosofa-teologhisi despre Dumnezeu. Si apoi lamureste modul theologiei ortodoxe: „Pentru ca acolo unde exista frica [de Dumnezeu], exista si tinerea poruncilor. Acolo unde exista tinere a poruncilor, acolo se face si curatirea trupului, a acestui nor intunecat care impiedica sufletul si nu il lasa sa vada clar raza dumnezeiasca. Dumnezeiasca luminare este implinirea dorului acelora care sa se apropie de Cele Preainalte si de Cel Preainalt sau de ceva mai presus de ceea ce este maret”.

Aceasta este de trebuinta, „ca mai intai omul sa se curete pe sine si apoi se apropie Cel Curat”. Foarte limpede aici se vorbeste despre curatire, stralucire-luminare si parcursul catre „Cel Preainalt”, adica catre vederea Luminii necreate, vederea lui Dumnezeu (theoptia), cand omul dobandeste adevarata cunoastere a lui Dumnezeu.Sfanta isihie este modul ortodox de viata, asa cum il regasim in Sfanta Scriptura si in Traditia Bisericii si asa cum au trait insisi Prorocii, Apostolii si Sfintii de-a lungul secolelor."(Mitropolit Ierotheos Vlachos)

Apocalipsa ne prezintă simbolic în cap. 12,13 şi 17 două realităţi: două femei (femei de obicei identificate ca biserici, aşa cum a făcut-o şi ucenic); una frumoasă şi virtuoasă, alta tot frumoasă (deh, gusturile nu se discută) dar... Din naraţiunile respective nu prea putem decide clar dacă e una şi aceeaşi, două diferite, ori dacă e aceeaşi în etape diferite ale existenţei ei. Cert e că din a doua, numită şi Babilon, Hristos ne invită călduros dar hotărât să ieşim, să o părăsim!

Şi totuşi voi faceţi exact pe dos, intraţi în ea/ele.

Care "voi"?

"Voi" cei care părăsiţi ortodoxia şi astfel faceţi cele mai mari păcate împotriva Duhului Sfânt.

E un punct de vedere neîmpărtăşit nici de catolici, nici de protestanţi.

Şi asta ar trebui să mă facă să ... ce?

Să re-evaluezi fraza astfel încât să nu fie doar pentru uz intern, mai ales că se adresează altora.

Aşteaptă-mă un pic...
Aşa, până la Apocalipsă.

Suntem deja contemporani cu Apocalipsa (Descoperirea lui Iisus Hristos), poţi să dezvolţi liniştit ideea... Dar repede, până nu crapă zidurile şi începe să curgă molozul!

SFINTII PARINTI si SFANTA SCRIPTURA
 

Sfintii Trei Ierarhi interpreti ai Sfintei Scripturi (I)

Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur"

Generalitati.

,,Sfintii Trei Ierarhi,Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur sunt reprezentantii straluciti ai unei perioade bogate atat in dispute dar si in elaborari teologice de mare valoare, din epoca patristica. Biserica i-a numit "stalpi ai Ortodoxiei" si "mari dascali" ai crestinatatii, si pe buna dreptate: ei s-au remarcat atat ca pastori si misionari, cat si ca moralisti si dogmatisti, aducand contributie valoroasa la limpezirea problemelor, pe atunci discutate - trinitare, hristologice si pnevmatologice.Nu mica insa este gloria lor ca exegeti; s-ar putea spune chiar ca renumele lor se datoreste, in primul rand, modului in care au interpretat, prin cuvant si fapta, Sfanta Scriptura. Pentru ei, Sfanta Scriptura a fost calauza in tot ceea ce au inteprins, temelie pe care au inaltat edificiul teologiei dogmatice, izvor de principii pentru stralucita lor activitate pastorala, misionara si sociala. Nascuti si crescuti in familii in care se cultiva evlavia si respectul fata de cartile sfinte, viitorii ierarhi fac din Sfanta Scriptura abecedarul copilariei lor, iar mai tarziu obiectul preocuparilor de toate zilele. O citesc mereu. O considera superioara oricarui produs literar pur omenesc si cea mai buna calauza spirituala. In paginile ei gasesc raspuns intrebarilor care din totdeauna au muncit mintea crestina si problemelor pe care le ridica viata religioasa la tot pasul . Vad insa lectura ei un mijloc de automodelare si un dialog personal intre Dumnezeu si omul credincios de la care acesta se intoarce, ca si inspiratul Moise, luminat si radios.

De aceea, in entuziasmul lor sfant, o aseamana cu un izvor de ape vii, cu izvoare de intelepciune, cu o comoara, cu pietre de mare pret, cu pavaza impotriva pacatelor si cu poarta prin care se intra in imparatia cerurilor.Rezultat al acestei zabave asupra textuluiSfintei Scripturi sunt reusitele lor comentarii, ca si celelalte opere, de diferite nuante, dar de inspiratie biblica. De la operele strict exegetice, pana la cele cu continut practic, la prima vedere fara vreo legatura cu Sfanta Scriptura, - toate sunt intemeiate din abundenta pe texte scripturistice. Cadrul temporal nu ne permite sa amintim pe fiecare dintre aceste lucrari in parte; insa, pentru formarea unei idei generale, amintim pe cele mai importante.

Mentionam, in primul rand ca Sfantul Ioan Gura de Aur, corifeul exegetilor orientali, a rostit peste 550 de omilii asupra celor mai multe carti ale Vechiului si Noului Testament- consemnate in scris de tahigrafi - si a compus comentarii sistematice asupra psalmilor, a profetilor Isaia si Daniil si a Epistolei catre Galateni. Acestora trebuie sa li se adauge alte 55 de omilii, care, desi, nu apartin operelor pur exegetice, prezinta totusi interes exegetic, prin temele biblice dezvoltate in ele.Sfantul Vasile cel Mare a compus, cu caracter strict exegetic, 33 de omilii, insa acestora trebuie sa li se adauge: a) operele ascetice, b) morale, c) regulele monahale, d) operele cu caracter sistematic : cinci cuvinte impotriva lui Eunomiu, doua cuvinte la botez, tratatul despre Sfantul Duh, Liturghia si trei dintre epistolele sale . Din opera Sfantului Grigorie de Nazianz, cel care pe drept cuvant a fost supranumit "Demostenele crestin", pur exegetice sunt 10 cuvantari referitoare la diferite nume si teme din Sfanta Scriptura si cateva fragmente din unele comentarii care s-au pierdut. Acestora, insa, trebuie sa li se adauge, ca reprezentand interes exegetic, cele cinci "cuvantari teolgice", toate poemele teologice si dogmatice, 29 dintre poemele morale, 22 dintre poemele istorice si multe dintre epistolele sale."

Altii ca tine sant paraleli, nu au nici un punct in comun cu Descoperirea lui Iisus Hristos.:71:

Sfintii Trei Ierarhi interpreti ai Sfintei Scripturi (II)

,,Sfanta Scriptura a fost adresata tuturor oamenilor, celor invatati si celor nestiutori, si simplitatea limbii ne dovedeste cu prisosinta acest lucru. Evlavia si virtutile patriarhilor, ca si ale multor altor eroi, stau la indemana oricui pentru a fi imitate. "Pentru ca, vazand slabiciunea vointei noastre si usurinta de a aluneca in pacate, spune acelasi inalt Ierarh, Stapanul nostru iubitor ne-a lasat ca antidot lectura Sfintelor Scripturi, cu care indeletnicindu-ne continuu si reflectand la viata acelor mari si straluciti barbati, sa nu neglijam virtutea, si evitand raul sa facem totul pentru a ne arata vrednici de acele bunuri de negrait".

Consecventi acestei pareri, Sfintii Trei Ierarhi fac deseori indemnuri ascultatorilor lor pentru a se indeletnici cu lectura ei atenta. Cu toate acestea, constata ca in Sfanta Scriptura exista si lucruri anevoie de inteles. Greutatea interpretarii anumitor pericope vine ca urmare a antitezei prea mari existente intre inaltele adevaruri scripturistice si lipsa de maturitate spirituala a cititorilor. Alteori, greutatea in interpretare provine din faptul ca, fiind redate de autor potrivit mentalitatii contemporanilor sai, anumite pericope sunt dificil de inteles de cititorii de mai tarziu. In sfarsit, neclaritatea unor pasaje face parte uneori din iconornia divina ; in felul acesta cititorul Sfintei Scripturi este stimulat a reflecta mai mult asupra sensurilor ei.

De aceea, desi adresata si folositoare oricui, ea nu poate fi inteleasa si interpretata amanuntit decat de cel anume pregatit. Acestuia i se cere, in primul rand, sa aiba credinta puternica in Dumnezeu, in valoarea divina a Sfintei Scripturi si in misiunea divina a Bisericii a carei lucrare trebuie s-o slujeasca chiar si interpretarea Bibliei. Dupa Sfintii Parinti, credinta este "dascalul tuturor si fara ea nu putem face nimic". Sa aiba, apoi, mintea libera de idei preconcepute iar inima sa nu-i fie robita patimilor. Sa fie un fervent practicant al rugaciunii si sa invoce ajutorul Duhului Sfant ori de cate ori purcede la talcuirea Sfintei Scripturi. In sfarsit, sa aiba temeinice cunostinte de introducere biblica. Prin notiuni de introducere biblica, Sfantul Ioan Gura de Aur intelege cunostintele necesare referitoare la mediul geografic si istoric, ca si la cauzele religioase care au concurat la compunerea scrierilor respective. Acestor notiuni Parintii Capadocieni le adauga ca necesare cunostintele din domeniul istoriei biblice si profane, arheologice si lingvistice. Cu totii gasesc absolut necesar ca interpretul sa cunoasca limba originala a textelor pe care le interpreteaza. Fiind opera a Sfantului Duh, importanta deosebita are faptul ca interpretarea Sfintei Scripturi sa se faca in Biserica, unde actioneaza Duhul lui Dumnezeu. Interpretarea facuta de eretici, lipsiti de indrumarea factorului divin, este subiectiva, arbitrara si, prin urmare, deseori gresita. De aceea, opera interpretului, membru al comunitatii crestine, este considerata o inalta slujire spirituala a Bisericii.

Sfintii Trei Ierarhi evita exagerarile interpretarii strict literale, care, tinandu-se de litera textului excludeau oricare alt sens al Sfintei Scripturi. Ei vad in Sfanta Scriptura expresia unui imens pogoramant facut de Dumnezeu fata de oameni, prin intermediul ei, omul are totdeauna la indemana cuvantul si voia lui Dumnezeu si o poate studia si reflecta asupra ei in voie. Simplitatea limbii nu distoneaza cu adevarurile ei inalte, pentru ca, asa cum observa Sfantul Ioan Gura de Aur, "prin grija lui Dumnezeu toate se fac pentru mantuirea noastra". Ei stiu totdeauna ca aghiograful a avut in vedere puterea si modul de intelegere al acelor carora se adresa. Referindu-se la descrierile antropomorfe ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament, acestia sustin ca acest mod de a vorbi este modul cel mai simplu de apropiere a mintii omenesti de Dumnezeu.Sugestive in acest sens sunt cuvintele Sfantului Grigorie de Nazianz : "Noi, spune inaltul ierarh, vrem sa tinem calea de mijloc intre cei care dau (Sfintelor Scripturi) o interpretare simplista si intre cei care prefera interpretarea anagogica".

Sfintii Trei Ierarhi nu se limiteaza la o interpretare pur teoretica a Sfintei Scripturi, ci aplica principiile ei la viata de toate zilele, morala si sociala. In numele principiilor biblice, acestia biciuiesc vicii si nedreptati, in numele principiilor biblice ei invata iubirea si apropierea dintre oameni. In numele principiilor biblice ei mustra pe imparati, pe cei lacomi si pe cei rai, in numele principiilor biblice ei isi impart bunurile celor sarmani si tocmesc azile pentru batrani si nevoiasi. Desigur, opera exegetica a Sfintilor Trei Ierarhi este mult mai bogata in sensuri, dar in limitele unei alocutiuni nu pot fi formulate decat cele mai importante.

Incheind, putem afirma ca Sfintii Trei Ierarhi au intreprins o opera fara egal, au atins toate problemele pe care le pune textul biblic si au dat solutiile cele mai bune. In acelasi timp, au facut din viata lor cel mai bun si mai elocvent comentar al Sfintei Scripturi, consecventi spusei Mantuitorului ca "mare se va chema (in imparatia cerurilor) cel care va invata, dar va si face (cele ce invata)" (Matei V, 19)" (Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu,preluare de pe crestinortodox.ro)

Ca de exemplu Grigorie de Nazians (cel din afişul promoţional lipit mai sus cu atâta spor de Pelerinul spre Răsărit) care nici nu considera Apocalipsa demnă să stea în lista cărţilor biblice.

Isus a spus: La oameni este cu neputinta, insa la Dumnezeu, toate sunt cu putinta! Nu este minunat?

,,Pe zi ce trece se înmulțesc „hristoșii” mincinoșii, se înmulțesc și hulele lor și prozelitismul în rândul oamenilor naivi sau puțin cunoscători ai dreptei credințe. În Biblie stă scris faptul că vor veni „hristoși” mincinoși îmbrăcați în piei de oaie care vor încerca să păcălească pe cei neștiutori. Interesant este de perceput termenul „vor veni” - deci nu sunt dintre cei ce au fost dintru început.

Apartenența la Biserica dintru început este un criteriu definitoriu cu privire la categorisirea unei Biserici Adevărate. Am fi curioși să știm cum își pot dovedi această apartenență toate acele „biserici” așa zis creștine.Avem astăzi în jur de 30.000 de secte care afirmă sus și tare că sunt posesorii adevărului, au dreapta credință și numai în sânul lor omul se poate mântui. Dacă nu au fost dintru început înseamnă că sunt dintre aceia care „vor veni”.După teoriile lor lumea ortodoxa nu s-au mântuit 1500 de ani deoarece se bizuie și pe Sfânta Tradiție alături de Sfânta Scriptură (Biblia), botează copii de mici, s-au închinat la icoane, au cinstit pe Maica Domnului, pe Sfinți și Sfânta Cruce, au preoți, episcopi și diaconi."

Faliment ar fi scris pe voi.:21:

Ai avea dreptate daca ma refeream doar la BOR.

Eu nu am nici un dar duhovnicesc. Cred in manifestarea darurilor in biserica lui Hristos, insa nu am.

De altfel, experienta mea cu Hristos a fost in afara BP. Pe cand nici ortodox declarat si practicant - asa ca voi, nu eram si nici in BP nu intrasem, am inceput la indemnul unor frati din BER (Bis. Evanghelica Romana) sa citesc Biblia. Asa L-am cunoscut pe Hristos.

Ei, cand am realizat ca la Hristos trebuie sa vii cu credinta si prin pocainta, asta am facut. Domnul mi S-a revelat in rugaciune, in camaruta mea. Si nu incercati sa speculati altceva decat ceea ce va scriu. Cei ce aveti relatie, partasie cu Hristos in rugaciune, stiti si la ce ma refer.

Apoi, citind si citind din Noul Testament am inteles mai mult si mai mult cat de simplu este a-L urma pe Hristos. In cele patru Evanghelii, Cuvantul Domnului imi vorbea deslusit si pe intelesul meu.

Cunoscand despre infaibilitatea si autoritatea Scripturilor, mai apoi am cautat si partasia acelor frati care au Sf.Scriptura - Biblia, ca temelie si etalon in viata lor. Asa am intrat in comunitatea in care sunt acum.

De ce n-ati intrat in alta comunitate, de ce nu una evanghelica si ati ales-o pe cea penticostala? Doar multa lume are Biblia ca temelie si etalon in viata lor.

Oare aceasta este atitudinea ortodoxa care ni se sugereaza?

Hora mare a RABINILOR duplex Ierusalim-Bucuresti prin preafericite binecuvantari si prezidentiale finantari

Atitudinea ortodoxa fata de oamenii din alte culte este cea statornicita de Sfintii Parinti. Nu o poate schimba nimeni fara urmari pentru ortodocsi. Bine este sa avem puterea de a marturisi credinta precum a avut-o
Sfântul Ioan cel Nou .

Daca stim ca nu avem aceasta tarie de caracter, e bine sa fim rezervati in discutii dogmatice, pentru a nu ne trezi ca spunem si noi ,,Se poate sa fie si ca tine...'' in aspecte esentiale ale vietii crestine si ortodoxe.
Exista porunci bisericesti clare care spun sa nu citim carti eretice. Discutiile pe teme dogmatice se poarta de catre cei pregatiti prin post si rugaciune si smerenie in fata lui Dumnezeu. Fara acestea, e foarte greu sa facem fata ispitelor care ne pot veni. Numai Dumnezeu daruieste cuvant cu putere multa care sa ajunga la inima ascultatorului.

Daca Sfinta Scriptura este infilibila: la ce va mai foloseste mersul la adunare, ca doar puteti citi si acasa Biblia?!

Ce mi se pare hilar este ca Ucenicul spune ca nu l-a gasit pe Hristos in BO "desi era zugravit peste tot " dar apoi cere celor care l-au gasit pe Hristos sa-l inteleaga : "Cei ce aveti relatie, partasie cu Hristos in rugaciune, stiti si la ce ma refer." Deci pe de o parte apartenenta la BO il impiedica pe el sa aiba "partasie cu Hristos " dar acelasi lucru functioneaza in cazul altora.:1:

Eu personal prefer mai degraba stilul direct al lui 99 decat corectitudinea asta politica plina de contradictii si soparle.

Pentru ca in paralel cu cititul Bibliei ascultam si predici.

Atunci am inceput sa ma informez, sa compar, sa caut atat in izvoarele traditionale cat si in cele contemporane, evanghelice. M-am bucurat de multi autori crestini din vechime: Sf.Ioan Hrisostom, Fericitul Augustin etc.

Iar dintre predicatori am ascultat foarte multi, din multe denominatiuni. Dar pentru ca cei mai multi dintre cei in ale caror cuvantari "ma regaseam" au fost penticostali, am cautat tot pe net mai multe informatii.

Initial a fost un soc pentru mine, intr-ucat cele mai multe materiale aratau lucruri urate, ce contraveneau cu ceea ce citeam in Biblie, sau ascultam in predicile lor.

Insa am indraznit si am intrat. Surpriza a fost cu atat mai placuta cu cat ceea ce se vestea acolo era asemanator cu ceea ce ascultam in predici si potrivit cu ceea ce intelesesem eu din Biblie. De atunci (2009) am hotarat sa raman in aceasta bisericuta.

Multumesc Domnului pentru fratii mei si surorile mele.

P.S. eu multumesc Domnului si pentru multi dintre voi, cei de pe forum, pentru care inalt adesea rugaciuni catre Dumnezeu.

Pentru ca aceasta nu este voia lui Dumnezeu.

Unde iti poti manifesta dragostea pentru aproapele? Singur acasa, incuiat in camaruta si cu Biblia ca perna?

Scopul unui crestin nu este cunostinta ci implinirea cunostintei, in viata sa.

"Caci cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste." (1Cor.8:1)

Mamă, mamă ce ai dat acuma cu oiştea-n gard!:24:

Dragostea nu v-o manifestati intr-o adunare. Dragostea v-o puteti manifesta intr-o camaruta rugindu-va pentru ceilalti muritori, facind o oala de ciorba si oferind-o unui sarac.. etc. Ce legatura are adunarea cu dragostea?

Deci, ce va ofera adunarea altceva fata de ceea ce va ofera studiul individual al Sfintei Scripturi?

Cateodata pari destul de rational dar vad ca nici subiectivitatea nu ti-e straina.

Chiar tu recunosteai ca perspectiva personala asupra Scripturii poate fi subiectiva, cum se face ca relatia ta cu Hristos nu poate fi la randul ei subiectiva?
Ca pocainta nu poate fi subiectiva?

Ca cei a caror tovarasie o cauti nu sunt poate la fel de subiectivi ca si tine si din cauza asta si afinitatea pentru ei?

De unde stii ca viata ta nu e plina de formalism fariseic in timp ce tu o crezi o relatie autentica cu Hristos?

Portretul ereticului si al schismaticului dupa Sfintii Parinti

,,Unitatea Bisericii este dedusa de Sfantul Ciprian din unitatea Sfintei Treimi. Din aceasta cauza, pacatul schismei este foarte grav si daca isi inchipuie cineva ca aceasta unitate a Bisericii care isi trage puterea din unitatea Treimii poate fi anulata de o vointa dezbinatoare, se inseala. Cine nu respecta aceasta unitate nu respecta legea lui Dumnezeu, nu respecta credinta in Sfanta Treime, nu respecta viata si mantuirea. Simbolul acestei unitati este si camasa Mantuitorului Hristos. "Ea avea acea unitate venind de sus in jos: adica venind de la Tatal ceresc si nu putea fi sfasiata de catre cel ce avea s-o foloseasca, fiind una si indivizibila prin formatia ei. Nu poate imbraca vesmantul lui Hristos cine scindeaza si divide Biserica lui Hristos".

deci tu ti-ai gasit "biserica" cu ajutorul instrumentului de internet "google" ?

Ei bine, in adunare afli de nevoia fratelui tau. Acolo afli daca o ciorba, un ajutor in casa la o vaduva, sau poate doar un drum cu masina reprezinta nevoia celuilalt.

In adunare te bucuri de predica, de cantare dar si de partasie vie. Este viata in biserica noastra. Nevoia fratelui meu este si nevoia mea. Nu este asa si la voi? Pentru ce nu intelegeti cand va spun ca in adunare se manifesta dragostea fratilor?


Una este interpretarea subiectiva a unui text si alta este relationarea cu Hristos.

Inaintea Celui ce te-a zidit esti ca o carte deschisa. Pocainta adevarata se face inaintea Celui ce stie totul, inaintea Celui ce te cunoaste pe deplin.

Constiinta este luminata de Duhul Sfant. Cine poate fi mai obiectiv decat El?



Ai dreptate, asta nu poate fi demonstrat pe forum. Acum intreb, ma judecati lipsindu-ma de prezumtia de nevinovatie?

La tribunal se jura pe Biblie. Pe mine Hristos m-a invatat sa nu jur pe nimic ci "Da" al meu sa fie "Da", "Nu" al meu sa fie "Nu".

Iata, eu zic: Da, am relatie cu Iisus Hristos in rugaciune; desi cad adesea, gresesc de multe ori, El ma avertizeaza, daca nu iau seama ma mustra, daca nu ma indrept ma pedepseste si toate acestea pentru ca ma iubeste si pentru ca ma vrea o vesnicie alaturi de El.


Nebanuite sunt Caile Domnului. Glorie Lui in veci.

Imbatranirea poate face o femeie mai frumoasa, peste boala se poate trece, caci de asta este dragostea, dar faptul ca nu trece pe acasa cu anii, nici macar cand ai nevoie de ea asa incat nu o mai cunosti, te face sa intelegi ca ea nu si-a luat niciodata in serios legamantul. Iar in ce te priveste nici nu-ti amintesti sa-l fi facut vreodata... Pur si simpu parintii te-au casatorit cu o femeie care are alte interese decat persoana ta si nu e dispusa sa-ti daruiasca ceva.

Din invatatura Sfintilor Parinti:,,Indreptatita era intristarea fericitului Antonie. Cu atat mai indreptatita este intristarea crestinului din vremea de azi inaintea privelistii curselor diavolesti; intemeiata este inlacrimata intrebare: "Doamne ! Cine, oare, dintre oameni poate sa scape de aceste curse si " sa se mantuiasca ? .

La intrebarea preacuviosului pustnic a venit de la Domnul raspunsul: "Smerita cugetare trece de aceste curse, iar ele nu pot nici macar a se atinge de ea". Dumnezeiesc raspuns ! Cum inlatura din inima orice indoiala, aratand in putine cuvinte un mijloc de nadejde pentru a birui asupra potrivnicului nostru, mijloc de destramare si nimicire a mestesugitelor sale laturi, impletite cu ajutorul indelungilor ani de lupta cu omul si a unei nemasurate rautati. Sa ne ingradim mintea prin smerenie, fara a-i ingadui sa tinda in chip nesocotit si cutezator catre dobandirea cunostintelor, oricat ne-ar atata curiozitatea, noutatea si paruta lor insemnatate.

Sa o pazim de ispita invataturilor mincinoase, ascunse sub numele si infatisarea invataturii crestine. Sa o smerim intru ascultarea fata de Biserica, smerind orice cugetare care se ridica impotriva mintii lui Hristos (2 Cor. 10, 5), impotria mintii Bisericii. La inceput, chinuitoare este pentru minte calea cea stramta a ascultarii fata de Biserica; ea, insa, aduce la largimea si libertatea intelegerii duhovnicesti, inaintea careia pier toate parutele nepotriviri pe care le afla intelegerea trupeasca si sufleteasca in supunerea fara abatere fata de Biserica. Sa nu-i ingaduim mintii a citi despre lucrurile duhovnicesti altceva decat ceea ce este cuprins in cartile scriitorilor adevaratei Biserici; carti despre care Biserica insasi a dat marturie ca ele sunt organe ale Sfantului Duh.

Cel ce citeste pe sfintii scriitori se impartaseste nemijlocit de Sfantul Duh Care locuieste in ei si graieste prin ei; cel ce citeste scriitorii eretici, chiar daca ar fi ele impodobite cu numele de "sfinte" de catre adunatura lor eretica, se impartaseste de duhul cel viclean al inselarii (Sfantul Petru Damaschinul. Filocalia, "Despre dreapta - socotinta"): din pricina neascultarii fata de Biserica, al carei miez este trufia, el cade in cursele stapanitorului lumii acesteia."(Sfantul Ignatie Briancianinov)

1.Cred ca daca faceti o vizita la o cantina a saracilor veti gasi mult mai multe nevoi reale si posibilitati de a va arata iubirea fata de aproapele.
2. Deci adunarea nu va releva nimic nou fata de ce va spune studiul biblic individual, doar va ofera "partasia" cu fratii. La noi nu e asa, e adevarat.Sfinta Liturghie reprezinta intilnirea noastra personala cu Domnul nostru Isus Cristos. Acum inteleg de ce nu L-ati gasit pe Domnul nostru in Biserica Ortodoxa. Pentru ca nu L-ati cautat pe El. Ati cautat un grup de socializare si l-ati gasit in adunarea dumneavoastra.

Trag concluzia ca adunarea dumneavoastra va ofera posibilitatea de a socializa si cam atit.

Citat:
Mi-am amintit de o postare mai veche a dvs:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...84&postcount=9

Erau doi colegi, nu google....

""Au trecut anii. Din 2006 lucrez intr-un sistem militar – la pompieri. Totul (convertirea mea) a inceput in anul 2009 cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

...............

Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.""

Poate imi explici si mie cum dintr-o cunoastere stramba poate deriva o relationare corecta.

Ca teorie, afirmatia este corecta.
Practica insa omoara pe multi.

Este in masura in care se lasa iluminata.

Prezumtia exista in absenta faptelor care sa demonstreze vinovatia.

Apartenenta la un cult eretic este deja o fapta care inaltura orice alta prezumtie.

Nu cred ca ti se pune la indoiala partea de onestitate de care esti constient..

Un om poate nutri multe convingeri.
Nu toate sunt neaparat si in intregime adevarate dar chiar si asa ii pot genera un grad de satisfactie care pentru el sa fie suficient ca sa nu-si mai puna alte intrebari.

Acest lucru nu e valabil şi pentru creştinul ortodox? Problema e că aceste convingeri se circumscriu propriei lui confesiuni şi Tradiţii, nu în primul rând Scripturii care (măcar teoretic) ar trebui să fie sursa primară şi general valabilă pentru toate confesiunile creştine.

Am simţit de la început că metafora asta a căsătoriei şchioapătă, Biserica fiindu-ne, de fapt, mamă, născându-ne în Duhul Sfânt. Mireasă Îi este lui Hristos.

Corect. În raport cu creştinul e mamă, în raport cu Hristos mireasă.

Atunci schimbam metafora. Mama era cam absenta de acasa, te lasa flamand chiar cand strigai de foame, avea alte preocupari, etc... :)

CATEHISM ORTODOX

,,1.Ce inseamna ortodox si Ortodoxie?

Ortodox inseamna dreptcredincios sau dreptmaritor. Ortodox este acela care are in sufletul sau dreapta credinta in Dumnezeu, care se inchina dupa cuviinta lui Dumnezeu si care traieste dupa poruncile Lui. Ortodoxia este dreapta invatatura de credinta, de inchinare si de traire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la inceput, in chip mai general, prin alesii Sai din poporul evreu, pana la venirea Mantuitorului, si apoi, in chip lamurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos.Invatatura aceasta este tinuta de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, adica asa cum a descoperit-o Mantuitorul, cum au vestit-o Sfintii Apostoli, cum au talmacit-o Sfintii Parinti si cum au propovaduit-o slujitorii bisericesti din neam in neam, pana in zilele noastre.

2.Cine sunt membrii Bisericii?

Din Biserica fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adica in numele Sfintei Treimi, care cred in Domnul nostru Iisus Hristos, care marturisesc aceeasi credinta, care se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi inchinare lui Dumnezeu si stau sub carmuirea vazuta a aceleiasi ierarhii bisericesti.

Nu numai dreptii ci si pacatosii fac parte din Biserica; dar pacatosii sunt membrii sau madulare bolnave ale Bisericii. Si nu numai credinciosii vii ci si cei morti care au adormit in credinta sunt membrii ai Bisericii. Nu mai fac parte din Biserica ereticii si schismaticii, pentru ca, desi au fost botezati, ei s-au rupt de Biserica prin credintele lor ratacite, prin invataturi desarte si prin neascultare de carmuirea Bisericii. Ereticii si schismaticii au parasit calea cea dreapta; ei sunt stricatori de Biserica si de aceea vor fi osanditi (Tit 3, 10-11; 1 Corinteni 3, 17).Dintre membrii Bisericii de dupa moarte unii se deosebesc de ceilalti prin inaltimea la care s-au ridicat in trairea virtutilor crestine. Acestia sunt sfintii bineplacuti lui Dumnezeu. Ei sunt cinstiti in mod deosebit de Biserica.

3.Care sunt conditiile mantuirii?

Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune.Primirea harului dumnezeiesc este de neaparata trebuinta pentru mantuire, fiindca insusi Mantuitorul ne spune: "Fara de mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5), iar Sfantul Apostol Pavel zice: "In har sunteti mantuiti" (Efeseni 2, 5); credinta este si ea de neaparata trebuinta, fiindca "fara credinta este cu neputinta a placea lui Dumnezeu" (Evrei 11, 6) si "cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 16); si tot asa de neaparata trebuinta sunt si faptele bune, caci "credinta fara de fapte este moarta" (Iacob 2, 26); iar cei "ziditi intru Hristos spre fapte bune" sunt ziditi (Efeseni 2, 10).

4.Unde se gaseste adevarul care duce la mantuire?

Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Biserica Ortodoxa, care este "stalp si temelie adevarului" (1 Timotei 3, 15), ea pastrand si propovaduind fara nici o schimbare adevarul dumnezeiesc asa cum l-a invatat Domnul nostru Iisus Hristos, cum l-au raspandit in lume Sfintii Apostoli, cum l-au talmacit Sfintii Parinti si cum l-au aratat sfintele sinoade a toata lumea.

5.Sfanta Traditie are aceeasi valoare ca si Sfanta Scriptura?

Sfanta Traditie are aceeasi valoare pentru credinta ca si Sfanta Scriptura, pentru ca amandoua cuprind acelasi cuvant al lui Dumnezeu. Sfanta Traditie fiind cel dintai chip de latire a Descoperirii dumnezeiesti, este mai veche, mai raspandita si, in unele puncte, mai dezvoltata decat Sfanta Scriptura. Caci de la Adam pana la Moise nu s-a scris nici o carte sfanta. Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos a dat invataturile si randuielile Sale prin viu grai si prin pilda vie. Sfintii Apostoli, de asemenea, au predicat la inceput prin grai viu; mai tarziu, cand nu puteau sau nu ajungeau sa predice prin viu grai, uuii din ei au pus in scris invataturile Mantuitorului.Astfel, Sfanta Traditie, fiind mai veche si mai larga, dezvolta si lamureste Sfanta Scriptura; ea povatuieste mai departe spre dreapta intelegere si savarsire a Sfintelor Taine si spre pazirea sfintelor randuieli ale Bisericii in curatenia in care au fost asezate la inceput.

Chiar Sfanta Scriptura vorbeste lamurit despre insemnatatea Sfintei Traditii. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spuna la sfarsitul Evangheliei sale: "Sunt inca si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se pare ca nici un lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris" (Ioan 21,25); iar Sfantul Aposol Pavel zice: "Cele ce ati invatat si ati luat si ati auzit si ati vazut de la mine, acestea sa le faceti" (Filipeni 4,9); "drept aceea, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile (traditiile) pe care le-ati invatat fie prin cuvant fie prin epistola noastra (2 Tesaloniceni 2,15).

De altfel, Sf. Apostol Pavel chiar citeaza din Sf. Traditie, cand spune: "Mai fericit este a da decat a lua" (F. Ap. 20, 35), cuvinte care au fost rostite de Mantuitorul Iisus Hristos dar care nu se gasesc in cele patru evanghelii.La fel ne invata Sfintii Parinti, ca sa pastram cuprinsul Sfintei Traditii cu acesasi sfintenie si tarie cu care pastram cuprinsul Sfintei Scripturi. Sfintul Vasile cel Mare zice: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica, pe unele le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia Apostolilor, predate noua in taina. "Amandoua acestea (Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie) au aceeasi autoritate pentru evlavie" (Canonul 91).De aceea Sfanta Traditie trebuie crezuta si tinuta cu aceeasi tarie si cu aceeasi sfintenie ca si Sfanta Scriptura.

6.Ce invatam indeosebi din Catehismul ortodox?

Din Catehismul ortodox invatam, mai intai, ce sa credem si sa marturisim, adica despre Credinta, al doilea, cum sa ne rugam inchinandu-ne dupa cuviinta lui Dumnezeu, adica despre Nadejde si, al treilea, cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu, adica despre iubire, ca sa ne mantuim.Prin aceste trei virtuti crestine stam in legatura de fii cu Parintele ceresc; ele sunt cele trei mijloace prin care ne facem bineplacuti lui Dumnezeu si dobandim fericirea. Credinta face inceputul cunostintei noastre despre Dumnezeu, iar credintei ii urmeaza inchinarea in nadejde catre Dumnezeu si faptele bune in iubire de Dumnezeu si de oameni."

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.(Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel 3,10-11).