Am citit-o anul trecut şi dau slavă lui Dumnezeu că am citit-o. Pe mine personal m-a ajutat să înţeleg că nu tot ce are semnătura unui teolog sau chiar a unui părinte este în adevăr, chiar şi cu citate din Sfinţii Părinţi. :)

Evolutionismul "teist" e deism camuflat toata ziua. De aici pana la agnosticism e cat ai zice "erezie".
Revenind ontopic, exista hotarari sinodale locale, pronuntari ale ierarhilor, etc., care trateaza problema clar? Studii de bioetica, orice, cat mai solemn, elaborat (si) de oamenii Bisericii, da sau nu?
Daca tot mergem pe linis argumentului autoritativ, atunci macar sa mergem pe linia corecta: ce zic oamenii Bisericii, sfinti sau nu, vii sau adormiti, in cadru organizat, asta conteaza. Nu o sa citesc o carte doar fiindca e recomandata de vreo vedeta.
Pe de alta parte, legaturile mama-prunc dunt pe multiple niveluri, si cunoscute din zorii umanitatii social-organizate. Sa zicem ca o gravida e amenintata de un mare pericol. Pe cat pariem ca pot gasi studii laice cacalau care arata ca un prunc, in varsta de sa zicem 6 sau 8 luni intrauterune, are cam aceleasi emotii ca maica-sa?! Nu e niueigi, e deopotriva empirism si stiinta.

Era.
proofreading: tale, nu sale.

Asta e scrisa deja. Urmeaza sa fie reeditata fiindca prima editie am scos-o in tiraj mic. Un singur exemplar (cu autograf, cum altfel :)) pentru narcisista-mi persoana.
Are alt titlu – "Tipologia ipocriziei sau jocuri ale imaginarului internautic", dar in principiu ideea e aceeasi.
Un eseu se cheama "Carapacea de lux a blindajului sub care fugim de noi insine sau despre Ipocritul poseur".
Altul e despre ofertanta miza de a-ti vinde singur gogosi. Cu discount hundred percent, desigur.
Preferatul meu e "Cum sa calci de doua ori pe aceeasi grebla?" Hobby sau lifestyle?

Asta inca n-am terminat-o. Are deja 1000 de pagini si inca-s tot la prefata. Crezi ca-i asa usor lucru sa taci cand n-ai nimic de spus? :)

Pot sa te rog sa-i faci recenzia critica cand va fi gata?


Mno, da' acuma pe bune, n-ai vrea sa te ocupi de trebi mai serioase decat de insignifianta-mi persoana? Cum ar fi de exemplu, sa raspunzi la intrebarile lui Hadrianus, ca lasasei impresia ca ai cunostinte.
Ma tot intreb, cum de asa o faptura inzestrata cultural si teologic, precum Majestatea ta, isi gaseste ragaz sa ia in seama o periferica ca mine, paralela cu fineturi de-astea culturale si teologice, experta doar in forme sleampete, telenovele si bovarisme neornate stilistic?

Daca tii musai sa-ti reversi figurile acide de stil asupra mea, fa-o fie pe privat, fie deschide un topic cu titlul "Forumisti pe care ni s-a pus pata", unde m-ai putea balacari la scena deschisa.
Ar putea scrie acolo si MihaiG despre Igor Paslushnik. Sau altii. De departe, cele mai spumoase interventii ar fi ale Marelui Moff. :) Ave, Imperator! Morituri te salutant! :27:

Altfel nu vad de ce ti-ai risipi pretioasele cugetari sofisticate, elegant ambalate stilistic, pe nulitati ca mine.

By the way, nu da bine sa-ti pui la bibligrafie nulitati. Chiar impachetate in ambalaje convenabile.

Acuma ce să-i faci dacă din tine ricoşează nemaipomenit mine-le în plin elan de autoproiecţie, cum mă vezi în serialul tău favorit.
Nu pot să nu observ că tot încerci să-mi iei sonorul, invitându-mă în continuare la ping-pong. Săptămâna trecută mă rugai să încetez cu ironiile imediat după ce mi-ai basculat în cap o tonă de sarcasme "creştineşti". Într-un fel e de înţeles... firea muierească reală e mai greu de creştinat decât avatarul ei internautic.

Ţi-aş mulţumi pentru recomandări dacă n-ar urla printre rânduri ipocrizia ca o soprană blocată pe acută. Împachetată convenabil, fireşte, pentru delectarea fanilor avatarului.

Nu ştiu ce rost ar avea să "continuăm" pe privat, dacă află tot forumul după aceea ce vorbim acolo.

PS - e "sale" că se referă la vanitate.

Back on topic

Ok, pt. un prunc in pantece, nu e impartasanie in mod direct cu Trupul si sangele Lui Hristos, in acceptiunea strict euharistica a termenului.
Dar fa-ma sa inteleg pozitia ta. Nici comuniune prin har cu Duhul Sfant nu are acel prunc decat daca mama e receptiva la har? Cum crezi ca fallen a inteles tocmai invers din spusele preotului ei, cum ca doar bebelusul ei are atingere cu harul, pe cand ea, nicidecum?
Ce inseamna a fi receptiv la har in situatia mama+prunc in pantece? Constientizarea? Plus in cazul mamei e nevoie de cainta si curatirea in prealabil prin spovedanie. Dar copilul? Daca tresaltarea lui Ioan Botezatorul in pantece la simtirea harului ar fi “destinata” doar alesilor, de ce recomanda Biserica impartasirea mamei insarcinate? Nu si pentru copil?

Scuze, poate ai mai zis asta, dar n-oi fi citit

Precizari tehnice, sa zic asa.
 

Delia, the Dark Council approves your position. May the Grace serve you well.
No, back to real World, folks: tinand seama de importanța, greu de negat a problemei, este IMPOSIBIL sa nu existe cel puțin o pronuntare la nivel de sinod local, in vreuna din autocefalii, nu mai zic de luări de pozitie ale unor ierarhi sau duhovnici. Refuz să cred că ne-o toropit căldura in asa hal, încât uitam de ele, daca avem cunostinta de ele.
Propun sa il intrebam pe un mare duhovnic si teolog contemporan, părintele Pruteanu. Eu nu sunt in București acum; cum ajung, promit sa postez pozițiile unor parinti pe care îi cunosc, in aceasta problema, desigur cu aprobarea sfintiilor lor. Un prieten al meu e in bune relatii cu un Înalt Preasfințit din Sinod; ar fi super dacă o poate obtine (dacă o vezi, negru pe alb, nu mai starui, nu-i asa Alin?). Acum, eu le public regardless de sprijinul pentru o poziție sau alta. Eu sunt cam la mijloc, mai mult spre pozitia lui Ovidiu si a Deliei.
Om trai si om vedea. Frati si surori nu va mai inflamati pentru aspecte ce oricum nu le putem controla.

M-as bucura sa poti faci si pe altii sa inteleaga asta.
Desi nu sunt foarte sigur ca inteleg ce intelegi tu prin "acceptiunea strict euharistica a termenului"

Dar fa-ma sa inteleg pozitia ta. Nici comuniune prin har cu Duhul Sfant nu are acel prunc decat daca mama e receptiva la har?

Cred ca si "comuniune e mult spus" dar n-am baze sa o exclud.

Indirect poate fi afirmata Biblic, dar nu legata de Sf. Impartasanie sau de o stare deosebita a mamei, ci mai degraba tine de nsite alegeri facute de Dumnezeu pentru niste persoane exceptionale.

Cum crezi ca fallen a inteles tocmai invers din spusele preotului ei, cum ca doar bebelusul ei are atingere cu harul, pe cand ea, nicidecum?

Poate asa a vrut sa inteleaga sau poate chiar asa i s-a spus din anumite considerente pedagogice, spulberate de discutia de fatza care ar putea fi si un argument pentru "de ce sa nu spunem altora ce se intampla la Spovedanie".

Sf. Impartasanie nu lucreaza la fel la toata lumea, poate esti de acord cu asta, ci in functie de receptivitatea fiecaruia.
In unele cazuri, dupa cum spune Sf. Scriptura poate actiona chiar negativ, "receptivitatea" fiind de asemenea natura.

In ceea ce il priveste pe copil, inclin sa-i dau dreptate dl. Mihnea Dragomir, speculam cam mult si intr-o directie gresita daca presupunem ca este atins prin procesul digestiv de Sf. Impartasanie.

Pentru aceasta pozitie, chiar nu avem nici cel mai mic sprijin in Sf. Traditie, acum nu de pe pozitia unui atotstiutor in domeniu, dar vad ca altii mult mai cunoscatori n-au putut aduce nici un argument in acest sens ba chiar dimpotriva (confirma intuitia mea).

Cred ca doar pentru mama e suficient.
Binele copilului este indirect.

Pentru pozitia conform caruia si copilul s-ar Impartasi indirect avem din pacate doar un autor si un citat.

Si destule argumente de bun simt contra.

Nu este "ca la protestanti" pentru ca avem o limita foare clara: nasterea.
Asa cum nu botezam sau Inmormantam prunci inainte sa se nasca, sau Impartasim inainte sa-i Botezam.

Te bati cu argumente inexistente? Sau asta se vrea un soi de argument..?

"asadar" si "evident" trebuie sa preceada o teorie si o demonstratie.
Ori in cazul asta, amebele lipsesc. Care e teoria? A Impartasaniei prin digestie? Duce la concluzii jenante daca urmam procesul digestiv pana la capat.

Nu prea. Duhul Sfant se manifesta in multe feluri, il gasim si in Vechiul Testament, nu amesteca lucrurile, aici vorbim de o chestie dubioasa si de negasit in Sf. Traditie, a "Impartasaniei indirecte prin fluidele trupesti a unei persoane Impartasite".

BTW, n-as avea voie sa donez sange dupa Sf. Impartasanie cat timp ca sa nu ajunga (eventual) in locuri nedemne sau mai rau, sa imbolnaveasca/omoare un stramb-credincios?

Vrei sa spui ca un copil sanatos este asemenea unui muribund?

Categoric ca ea se impartaseste, efectul asupra pruncului depinde insa de starea ei duhovniceasca efectiva, ca se poate impartasi si degeaba, in ea sa nu se schimbe mare lucru si binenteles ca nu va exista nici o schimbare semnificativa si in prunc.

Exemplu: mama are patima maniei, evident chiar si strict biologic ca organismul ei va produce multi hormoni de stres.
Daca prin Sf. Impartasanie nu isi va gasi pacea, degeaba se impartaseste, pruncul nu va simti o schimbare semnificativa.
Poate se va mania mai putin, asta este totusi o schimbare.

Sau propui alt mecanism de actiune?

Din citatul dat se intelege totusi altceva: "Copilul, prin Sfanta impartasanie (a mamei), pe de o parte se impartaseste cu Hristos".

Depinde cum vrem sa-l intelegem pe acel "impartaseste" - e vorba de sensul din "Sf. Impartasanie" sau unul mai generic pentru care poate ar trebui gasit alt termen?

Nu, dar nici să compari un copil din pântecele mamei cu un muribund.

În sensul generic, deşi eu cred că a fost folosit în primul sens. Şi cred că ştie ce vorbeşte.

Mitropolitul Antonie al Surojului spune aşa:
"Eu ştiu un singur lucru: asupra copilului trebuie să se facă rugăciune. Femeia însărcinată trebuie să se roage, trebuie să se spovedească, să se împărtăşească, fiindcă tot ce se întâmplă cu ea se întâmplă şi cu copilul pe care ea îl aşteaptă."
http://bisericaortodoxamosnita.com/i...rug%C4%83ciune


*
Acest "tot", la care se referă sfinţitul Mitropolit, ce să însemne oare? Ce fel de "tot" e acesta?
Întreb, întrucât pe anumite paliere ale fiinţării distincţiile şi individualitatea celor două persoane sunt incontestabile. Şi atunci, cum să înţelegem pe "tot" şi ce să însemne că mama şi copilul sunt "una"?
Să fie vorba despre o nediferenţiere între cele două făpturi? Sau mai degrabă de o comuniune, chiar simbiotică, în cadrul căreia fiecare fiinţă îşi urmează cursul propriu şi comun totodată, îngemănîndu-se continuu, dechizîndu-se reciproc, fără, însă, ca vreo clipă să îşi piardă propriul specific. Este ca şi în orice alt act de iubire, nu-i aşa?

*
Eu cred că între mamă şi copil are loc o continuă con-vieţuire, la cel mai propriu mod, pe toate planurile fiinţării: biologic, psihologic, spiritual (îmi cer scuze pentru exprimarea poate nepotrivită, încerc să formulez cumva...). În ciuda diferenţelor de dezvoltare a celor două fiinţe umane. Or, tocmai aceasta ar trebui să ne dea de gândit, în sensul că sunt şi alte niveluri ale comuniunii decât cele conştiente şi, oarecum standardizate, cu care noi suntem obişnuiţi.
Dacă unui adult i se cere să se împărtăşească în anumite condiţii, în acord cu starea şi posibilităţile lui reale, unui copil nu îi putem adresa aceleaşi aşteptări. Cu atât mai mult cu cât el se află, să zicem, în primele săptămâni ale vieţii intrauterine. Vieţuirea lui în acest stadiu trebuie că are alte particularităţi fizice, psihologice şi spirituale. El se află într-un moment dintr-un continuum pe care îl va parcurge de-a lungul întregii sale vieţi, atât cât va fi aceasta. Nu e nimic radical diferit în adult, care să nu fi fost mai întâi conţinut, în potenţă, în copil.
Cine poate afirma că un om aflat la câteva ore de la concepţie nu are părtăşie cu Duhul Sfânt? În modul specific acelei etape din viaţa omului.
Cine poate susţine că relaţia copilului cu Duhul Sfânt este independentă de relaţia mamei cu Duhul Sfânt?
Cine poate neglija (revin la amănuntul avansat într-o postare precedentă) rolul preotului care dă dezlegare şi binecuvântare mamei pentru împărtăşire? Oare Sfânta Împărtăşanie este lucrătoare fără binecuvântarea duhovnicului? Şi, invers, această intervenţie a preotului, nu are un rol semnificativ asupra mamei (şi pruncului)? Vedem împărtăşirea ruptă de binecuvântarea preotului? Vedem Tainele separate? Vedem oamenii izolaţi unii de alţii dar totuşi în comuniune cu Hristos?
Eu prefer să înţeleg Taina aceasta, dacă îmi e îngăduit să cuget că înţeleg, cumva, ca o eliberare a fiecăruia, prin comuniunea cu ceilalţi, înlăuntrul organismului mai cuprinzător care este Biserica.
Rămâne de văzut dacă un copil nenăscut şi nebotezat este mădular al Bisericii. În ciuda faptului că părinţii sunt deja creştini, iar mama (gravidă) se spovedeşte şi se împărtăşeşte.
Presupun că, deocamdată, copilul nenăscut nu este parte din Biserică dar că în ciuda acestui fapt el are parte de o acţiune binefăcătoare prin împărtăşirea mamei şi că totodată realizează, prin faptele mamei, o pregătire pentru saltul lui în comuniunea euharistică de mai târziu. Sau o pregătire pentru situaţia contrarie...
Susţin o influenţă certă din partea mamei asupra copilului, inclusiv în ceea ce priveşte Împărtăşania. Influenţa mamei, care "îl umbreşte" pe copil, aşa cum mama e la rândul ei umbrită, are rolul de a apropia şi pregăti pe copil pentru Tainele viitoare, la care copilul va avea acces sporit (posibil chiar deplin) după naştere, sau dimpotrivă, are rolul de a îndepărta pe copil de la Sânul noii lui mame mai cuprinzătoare - Biserica.

Tu ai comparat cu o persoana matura inconstienta. Despre asta era discutia, nu despre nascut si nenascut.
Foarte posibil sa nu fi inteles exact ce este Sfanta Impartasanie. Este Painea si Vinul transformate. Deci nu numai cand le pune cineva in gura sunt Trupul si Sangele, ci pana la digerarea lor completa in organism. Chiar si daca cineva vomita dupa cateva ore de la impartasire trebuie sa considere ca acolo se afla inca Sfanta Impartasanie si sa face ceva (se ingroapa, de obicei). De asemenea, femeile la ciclu nu se impartasesc pentru ca pierd sange (sau si pentur asta). Ai pus punctul pe i, am citit ca nu se doneaza sange in ziua in care te-ai impartasit.

Este, nu te lua dupa ce inteleg catolicii. Sfanta Impartasanie nu e numai cand atinge atinge gura.

Frumos cuvant, frumos de tot! Si in Duhul Adevarului! Care, spre disperarea scolasticilor, nu poate fi capturat cu plasa de fluturi si apoi tinut captiv cu ac de gamalie in insectar! Fiindca e cuvant viu! Felicitari! Si multumesc! E tare odihnitor!

Daca e cineva care poate nuanta cu atata finete asemenea realitati nepalpabile, apoi Ioan Cezar e acela.

Si eu cred la fel. Ca sunt doua fapturi distincte, simbiotic legate, dar doua persoane. Iar Euharistia se da persoanei. Fiecareia in parte, separat, dupa randuiala Bisericii. Nu degeaba rosteste preotul “se impartaseste robul/roaba lui Dumnezeu X, spre viata de veci” .
In pantecele mamei, cum ziceai, si eu cred ca pruncul are comuniune cu Dumnezeu pe alt palier al fiintarii, intr-un mod doar de El stiut. Cazul Ioan Botezatorul in pantecele Elisabetei mi se pare relevant pentru a sustine ca exista o asemenea comuniune.

Dincolo de ceea ce crede fiecare, Biserica are un canon de care trebuie să ţinem seama întrucât spune mai multe decât pare.

Canonul 6 al Sinodului local de la Neocezareea (315-319), reconfirmat la Sinodul Ecumenic Trullan (691-692):

Femeile grele, de vor vrea a se boteza, să nu fie oprite de la botez; dar să se boteze în urmă şi pruncul ce se va naşte dintr‑însele, deoarece pruncul nu primeşte din botezul mamei sale, că încă acela la lumină n‑a ieşit, nici are vreo voie. De aceea trebuie a‑l lumina prin botez.

ok, am scris mai la deal, ce inteleg prin acest gen de comuniune in har prin Duhul Sfant.
Pe de alta parte, Euharistia se da fiecarei persoane in parte, separat. Altfel, am putea zice ca si daca o persoana de alta religie e supusa unui transplant de sange de la una impartasita recent, aceea se impartaseste in sensul propriu si direct al termenului Euharistie. Ceea ce, ma gandesc, ca nu sustii.
Sau in cazul siamezilor bicefali. E vorba de doua persoane, doua suflete chemate fiecare la vietuirea din Imparatie.
Ca se poate vorbi de un alt fel de impartasire/ partasie/comuniune prin har, asta e altceva.

S-au imprastiat pe aici niste lucruri care nu sunt clare si mai ales ne deruteaza de tot.
Nu inteleg de ce BOR nu face anumite clarificari, pentru ca se vede clar ca este nevoie de ele.

Asadar:

1. Un copil in pantecele mamei se impartaseste totusi prin mama. Am mai explicat ca prin cordonul ombilical hrana pe care o ia mama se duce si la fat. Nu stiu de ce unii nu accepta aceasta idee. Este ceva biologic, real.

Intervine acum partea a doua: copilul din pantece nu este botezat. Deci acest fel de impartasit este o exceptie de la regula ca nu se impartasesc copii nebotezati

2. Copilul are statut diferit inainte si dupa nastere? In pantece primeste impartasanie, dupa nastere nu are voie pana la botez. Si nu are voie sa fie inmormantat fara botez.

Legat de impartasitul femeii gravide. Si asta este o exceptie de la anumite reguli. Ma surprinde totusi faptul ca se poate face indiferent daca are oprire de fapt sau nu. Inteleg explicatia preotilor (desi mi se pare ca si aici ar trebui BOR sa explice clar, mai ales ca sunt unii care vad ca si anumite scrieri contesta). Dar inteleg ca totusi nu-i sterge pacatul. O protejeaza la nastere.
Si pentru mine inseamna ca mai degraba pruncul se impartaseste si nu mama (din moment ce nu are un efect asupra ei si nu este dezlegata de pacat).

In plus as spune ca e putin discriminatoriu in raport cu alte femei care sunt oprite in anumite imprejurari.

Pentru Delia
Eu totusi spun ca se impartasesc si cei ce primesc sange de la o persoana ce sa impartasit de curand si si gemenii siamezi. Prin sange se transporta totusi.
Si daca BOR spune altceva, atunci sa o faca in scris si sa ne lamureasca. Sunteti in atara, aveti preotii si patriarhia acolo. Intrebati.

Delia,
Şi eu sunt de acord cu ce spune Cezar, dar ce vrea să spună Mitropolitul Antonie prin "fiindcă tot ce se intâmplă cu ea se întâmplă şi cu copilul"?

http://www.allsaintsofalaska.ca/inde...awrence-farley
http://tasbeha.org/community/discuss...holy-communion
http://www.orthodoxchurch.com/orthod...fore_communion
http://www.stgeorgehermitage.org/fasting.html
http://www.roca.org/OA/151/151m.htm

Si mai postez si altele, daca doreste cineva.

Thx for symphonizing! Et cum spiritu tuo!


Amicul Neologisticus a recomandat o lucrare care inventariaza tot ce s-a scris despre embrion din perspectiva duhovniceasca. Ma gandesc ca ar trebui sa fie destule detalii lamuritoare, din perspectiva duhovniceasca.
Daca a citit-o, imposibil sa nu poata da referinte despre subiect. Ca tot zicea ca vrea eu sa-i iau sonorul.
Din contra! Are ocazia sa-si delecteze auditoriul si cu nectarul cules din carti, nu doar cu fructele acre ale criticilor acide.

Deci, Amvonul iti apartine, maestre!

Pana-si drege Mihai vocea, pardon, tastatura, citeste ce a scris Ioan Cezar.

Ei vezi, in loc sa-l fi facut mai deunazi, pe Copacel cu ou si cu otet, fiindca croseteaza basme pietiste cu botezuri intrauterine, nu era mai bine sa-i fi spus de acest canon?

Nu stiu, frate. De unde sa stiu de ce spun oamenii ceea ce spun??

Ce stii despre acest canon? Pentru ca imi pare graitor.

Nu, lasati!:63:

Dar chiar asta sustin. Chiar azi am citit pe forumul Par. Pruteanu, tot asta se sustine, ca in sangele transfuzat este si Sfanta Impartasanie. Painea si Vinul sunt Trupul si Sangele Domnului, indiferent unde ajunge si cum ajunge.
Pentru mine e evident ca se impartaseste si pruncul, se discuta prea mult.

Sophia a inteles de prima data, nu-ti trebuie prea multa teologie ca sa intelegi ceva atat de simplu.

Nu este asa, desi ca forma e paine si vin, ea este Trupul si Sangele Domnului, nu are cum sa contina elemente ce trebuie eliminate, ca in cazul painii si vinului obisnuit.

Cred că colegul Cătălin tocmai a pus punctul pe "i", ca și sora Delia, de altfel, si fratele Ovidiu.

EXACT! Admirabil spus, Cătălin! Repede uitam ca nu vorbim de vreo banala hrana trupeasca, ci de Sf. Cuminecare.

Binevenită precizare, Mihai, mulţumesc.
În ultima parte spune că pruncul nu primeşte din botezul mamei sale. Pentru cei care mai aveau îndoieli sau înclinaţii speculative relativ la chestiunea asta, iată că s-a arătat un liman. De-or voi să poposească.
Eu mă gândeam, Mihai, când citeam, că deşi copilul nu primeşte din botezul mamei, totuşi beneficiază de el. Una e să ai parte (părtăşie) cu o mamă botezată, altfel să fii în mama nebotezată. Într-un fel se dezvoltă o viaţă într-un mediu deja curăţit şi luminat prin har, altfel într-un mediu lipsit de aceste însuşiri.
Apoi, am sesizat o tendinţă accentuată fie spre partea materială a Tainei fie spre speculaţia prea neîngrădită, care lasă lucrurile în aer (fără vreo virtute implicită aici, ci doar de dragul de a le lăsa aşa).
M-aş opri deocamdată la interpretarea substanţialistă, cu accent pe prezenţa fizică a Împărtăşaniei în corpul mamei (de unde ajunge, pe cale sangvină, în corpul copilului). Cred că, în ciuda prezenţei fizice, Taina aceasta nu se reduce la aspectul bio-fizico-chimic, ci de abia de acum încolo începe. Dacă vedem Taina reducîndu-se la substanţă, la intrarea substanţei în metabolismul corpului, cred că suntem cu totul afară din Biserică, anume în magie vulgară, ca să zic aşa.... Modul substanţialist de a reduce Tainele constituie, cred, un refuz de a da curs mişcării duhovniceşti propuse prin "stimulul" material. Degeaba ingerez Împărtăşania, fie şi ca adult, dacă starea mea sufletească/duhovnicească este nepotrivită (de respingere caprină, egofilică). Rezultatul este deja cunoscut, o spune şi Apostolul, vom fi ştiind-o/experiat-o fiecare în felul lui...
Nu pot accepta nici interpretarea substanţialistă a lui Alin, care tinde a reduce relaţia mamă-copil la influenţa hormonilor stresului etc. Acesta e doar un aspect al relaţiei, embriogeneza şi celelalte nu sunt limitate doar la atât.
Problema cred că rămâne (oare eşti de acord?): cum putem cugeta duhovniceşte asupra acestor realităţi care ne vin mai întâi în învelişul lor material (în afara sau înlăuntrul corpului, însă tot văzut, substanţial)? Cum putem trece mai departe la înţelesuri "subţiri" (sau simple) fără a ne poticni de natura (treapta) fizică? Şi totodată fără a o nega.

L-am găsit în Pidalion la pagina 393. Este intersanat de citit şi tâlcuirea.

TÂLCUIRE
Fiindcă fătul (pruncul) ce este în pântece, parte este a muierii celei îngreunate după tema a doua a capului întâi titlu 7 a cărţii 31 din Vasilicale (după Fotie titlul 4 capul 10). Pentru aceasta voiau unii că nu s-ar cuveni femeia fiind îngreunată a se boteza, ci după ce va naşte. Ca nu împreună cu ea să se boteze şi pruncul. Şi apoi născându-se, iarăşi, botezându-se, să se socotească că s-a botezat de două ori. Care socoteală este nepotrivită. Drept aceea canonul acesta, împotrivindu-se celor ce o zic aceasta, rânduieşte, ca femeia îngreunată, fiind catehisită, poate când voieşte a se boteza. Fiindcă nu se luminează nici se botează împreună cu ea şi pruncul ce-l poartă în pântece, ci singură ea se botează. Căci întru a mărturisi cineva în timpul botezului că se împreunează cu Hristos, şi se leapădă de diavolul, şi în scurt, întru a se boteza cineva, trebuie a-şi arăta pe a sa voinţă, ori dea dreptul prin sine şi, precum se face la cei ce se botează în vârstă primitoare de cuvânt, în ce chip este mărturisirea acestei maici îngreunate. Sau prin mijlocirea primitorului (adică a nănaşului său), precum se face la cei ce botează în pruncie, iar pruncul cel ce este în pântece, nici însuşi poate a o arătat aceea, neavând încă voie, nici nănaş, încă nenăscut fiind, nici a se boteza putând.

După opinia mea, acesta este un exemplu tipic de exagerare substanţialistă. Reducţionism materialist, deşi mult răspândit în practicile noastre bisericeşti.
Desigur, un motiv nobil poate fi găsit cu uşurinţă în spatele acestei atitudini (anume respectul faţă de Sfânta Împărtăşanie, precum şi simţământul cutremurului la întâlnirea cu Sacrul etc.), însă cred că se scapă din vedere tocmai dimensiunea cealaltă a Actului Euharistic, dincolo de aspectul văzut.
Altfel spus, abia a început răspunsul omului la intrarea în Taină (concretizat mai întâi prin actul voluntar al ingestiei) că, împotriva mersului ascensional deschis, atenţia este re-îndreptată înapoi, spre a frânge "zborul", spre pasul de început. Or, rostul cred că este altul....

Cât priveşte pierderea de sânge, opinia mea e că sângele menstrual nu conţine Sfânta Împărtăşanie, deoarece el nu provine din circulaţia generală a organismului ci este un reziduu local, al mucoasei uterine, izolat deja de aportul sangvin în care este prezentă Împărtăşania. Poate ne confirmă (sau nu) acest lucru unul dintre medicii de pe forum sau vreun coleg cu precise cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a omului.

In cazul asta nu ar trebui sa contina nici elemente care trebuiesc digerate, asimilate, circulate, etc. tot circuitul biologic.

Nu inteleg pe ce criteriu o parte (a circuitului) este acceptat ca fiind necesar/posibil iar celalat nu.

Sustine cine?
Link te rog.

Eu am zis ca, probabil, unii nu au inteles exact ce insemana prefacerea. Citez dintr-un articol: "Dupa Luther, in Sfanta Euharistie, Hristos este prezent real dar nu prin prefacerea painii si vinului, ci prin impanatie (per impanationem). Adica painea si vinul raman in Euharistie ceea ce sunt, paine si vin, dar in, cu si sub paine sunt prezente in mod real, insa invizibil, Trupul si Sangele lui Hristos. "
Cred ca unii au o intelegere asemanatoare cu cea protestanta in aceasta privinta. In ortodoxie painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real. Crediniosii Il mananca si il asimileaza, altfel am spune ca ne impartasim doar de har. N-o sa ajunga o bucata intreaga de paine in inima si o regasim la radiografie. :)
In al doilea rand, e evident ca Trupul si Sangele Domnul nu ar contine ceva ce trebuie eliminat, daca noi credem ca acolo nu mai e paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului.

Mulţumesc la rândul meu, printre altele, pentru că ai luat în serios conţinutul canonului, comentându-l echilibrat şi detaşat de prejudecăţi.
Canonul lămureşte încă de la prima lectură cel puţin un lucru: lucrarea Sfintelor Taine în om este ipostatică, cu alte cuvinte din momentul când preotul rosteşte: "se botează roaba lui Dumnezeu Georgeta" "se cuminecă roaba lui Dumnezeu Georgeta" etc, "beneficiara" lucrării dumnezeieşti este Georgeta şi nimeni altcineva. Efectul benefic al Sfintelor Taine asupra Georgetei se poate transmite mai departe persoanelor din jur sau copilului din pântece, de altfel aceasta este şi chemarea de căpătâi a creştinului, de a fi slujitor al liturghiei de după Liturghie în tot locul şi în toată vremea.
Zăpăceala intervine în clipa când transformăm Taina în obiect de analiză logică pluridisciplinară. Deşi se numeşte Taină, noi o tratăm ca pe o problemă care trebuie soluţionată nediferenţiat, de la cap la coadă, obiectivând-o până la alterarea calităţii excepţionale de Taină. Luther, în încercarea de a contesta idolatrizarea euharistiei în doctrina scolastică a transsubstanţierii, a căzut în extrema cealaltă, sugerând că "speciile sacramentale" remorchează harul cumva clandestin. Ortodocşii de odinioară n-au mers niciodată atât de departe în excesul de explicit precum au procedat, în direcţii opuse, catolicii şi primii protestanţi. Au ştiut unde se găseşte hotarul dincolo de care limbajul se desprinde de Logos şi o ia razna. Noi oare de ce nu le urmăm exemplul?

Nimeni n-ar fi putut s-o spună mai bine, Mihai! (ca să citez un clasic în viață). Și nu mă simt în stare să mai adaug ceva.

Este o neintelegere, Botezul difera de Sfanta Impartasanie pentru ca in cazul Impartasaniei avem ceva material, Trupul si Sangele Domnului. Care nu se transforma la loc in paine in functie de ce persoana il ia.
Daca tot am citat despre invatatura lui Luther a venit randul invataturii lui Calvin, din acelasi articol: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...tie-69136.html
Citez: "La impartasire, Iisus Hristos Se coboara din cer in Euharistie si prin Duhul Sfant comunica, dar numai celor alesi, adica predestinati pentru mantuire, puterea de viata facatoare a Trupu*lui Sau preaslavit. Cei reprobati, condamnati din veci la pierire, neavand credinta, nu primesc decit simpla paine si vin."
In Sfantul Potir se afla Trupul si Sangele Domnului, transformarea facandu-se inainte de imparasirea credinciosilor si independent de aceasta. Chiar daca cineva mananca din Potir din neatentie, fara sa vina la impartasit el tot Trupul si Sangele Domnului mananca, nu altceva.
La fel, fatul din pantece va manca Trupul si Sangele Domnului, chiar daca nu el a fost impartasit.

Asta daca inventezi o noua metoda de Impartasanie, care nu exista in ortodoxie.

Atunci, evident nu contine nici ceva care trebuie digerat si circulat.

Dar deja, cum spunea si Mihailc, cam intram cu bocancii pe domeniul Tainei care nu mai este Taina ci biologie si chimie.

Si asta pentru ce? A justifica o afirmatie oarecare, fara suport in Traditia ortodoxa?

Eu am explicat, dar tot nu ai inteles ce este Sfanta Impartasanie. Citeste, te rog, si conceptia lui Luther.
Pe scurt, cand cineva mananca Trupul si Sangele ce se intampla cu Ele, se evapora din gura? Tu intelegi ca si Luther, ca Iisus e prezent acolo dar doar haric.