Trecand peste partea unde nu sunt deosebiri atat de mari, unde incurajeaza rugaciunea impreuna cu ereticii?
Nu vorbim despre relatiile si discutiile interconfesionale, vorbim despre rugaciunea impreuna cu ereticii.

Unirea e posibilă prin revenirea catolicilor la Adevăr, la Biserică, dar nu se poate face decât cu lepădarea de învăţătura papistă, ceea ce susţine şi pr Stăniloaie. Însă, părintele Stăniloaie nu vorbeşte de rugăciunea cu ereticii.

Am publicat textul nu in legatura cu discutia despre rugaciuea in comun, ci in legatura cu tema generala de care se discuta: miscarea ecumenica in general. Spusesem mai sus ca p. Staniloae a fost aparator al liscarii ecumenice, si participant asiduu - pana in acel ultil interviu foarte citat in care a zis fix contrariul.

Oricum, a participat la multe intalniri ecumenice si n-am auzit sa fi refuzat sa se roage impreuna cu ceilalti la aceste intilniri.

Este vorba in acest text (nu stiu daca l-ai citit) de faptul ca p. Staniloae era foarte favorabil miscarii ecumenice si era optimist in legatura cu o unire posibila cu catolicii - da, sigur, daca ei vor renunta la papism (care da, este o erezie) si daca vor accepta sa reformuleze dogma despre purgatoriu (zice acolo). I se parea ca sunt de ajuns niste reformulari.Drept sa spun, este chiar mai optimist decat am fost eu in cele de mai sus.

Hai să nu ne dăm cu presupusul. Ai un argument concret?

Lucian, vorbim despre multe lucruri aici, rugaciunea impreuna cu cei de alte confesiuni este doar un element al discutiei. Se vorbea despre participarea la intalniri ecumenice in general. Eu spuneam ca exista si parinti foarte cunoscuti si apreciati care au participat la intalniri ecumenice si au privit pozitiv aceasta miscare.

Uf! Argumentul nu era pentru rugaciunea comuna. Promisesem de mai multe pagini sa postez acest text. Iata-l. El priveste miscarea ecumenica in gereral.
Cand voi gasi un citat despre rugaciune, il voi posta.

Biserica este infailibila? Nu, nu se spune asta la noi. Se spune ca Briserica este trupul lui Hristos, si ca portile iadului nu o vor inghiti. Si ca in ansamblul ei, in timp, a pastrat credinta apostolica, nu a pierdut nimic esential din ea.
Se mai spune ca Biserica se exprima prin sobornicitate, adica prin ansamblul credinciosilor in ansamblul epocilor. Bici macar un sinod nu este ad hoc 'infailibil', ci este acceptat ca invatatura a Bisericii doar daca este primit de restul Bisericii. Au fost sinoade care au fost refuzate si au trebuit refacute.

Invatatura Bisericii s-a formulat intotdeauna fata cu ereziile, nu din senin 'hai sa mai formulam niste dogme' (cum, de altfel, au facut uneori catolicii in ultimele secole). S-a formulat in general negativ, apofatic - ca sa se puna stavila limitarii credintei printr-o invatatura gresita (erezie inseamna invatatura incomplecta, de fapt).

Canoanele nu sunt 'invatatura Bisericii'. Ele sunt reguli, indicatoare. Exista canoane cu continut dogmatic, de ex. ecleziologic (ca acela care zice ca sa nu fie decat un episcop intr-un loc - si pe care ortodocsii nu il respecta in momentul de fata, si ii doare fix in cot de el, pe multi; sau ca cel care zice sa nu treaba trei duminici fara sa nu ne impartasim), dar exista si canoane cu continut disciplinar si care nu pot fi aplicate in acelasi fel in fiecare epoca.
Exista si canoane desuete, la care nimeni nu se mai gandeste si nimeni nu le mai scoate la iveala - si bine face. Cum acela ca nu ai voie sa scrii cu cerneala rosie (explicabil pt ca doar Imparatul avea voie..).
Tipic ortodoxiei actuale este ca fiecare citeaza canoanele care ii convin.
Or ce ar trebui facut, este a analiza cu atentie si discernamant canoanele si a vedea cum trebuie ele aplicate in ziua de azi.
Nu trebuie confundate canoanele cu dogmele (dogmele sunt Invatatura Bisericii).
A se citi articiolul lui Afanasiev de pe site, Canoanele Bisericii, schimbabile sau neschimbabile?

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...ile-69974.html

Am citit. Poziţia ta, acum, e cu totul alta. Şi despre rugăciune cu ereticii era vorba - nu sunt de acord.

De la mişcarea ecumenică până la ideea "ce e greşit să mai mergi pe la catolici, sectari să te rogi cu ei", e cale lungă.