Un ucenic e un credincios obisnuit.
Sunt de acord cu tine: Anania, la fel ca toti credinciosii, era un ucenic, adica preot si apostol.

Luaţi-vă o cameră.
Ce vă scapă (grav!) din vedere e că Tradiţia e pe picior de egalitate cu Scriptura.

Nu fi porc!
Corect.
Insa in acest caz trebuie precizat, cu onestitate: "invatatura pe care o prezint e din Sfanta Traditie a bisericii din care fac parte". Problema apare doar atunci cand luam invataturi din Sfanta Traditie ortodoxa, catolica sau protestanta si pretindem ca ele se regasesc, in forma in care le enuntam, in Biblie.

Aia e problema ta, nu a ortodocşilor. Voi sunteţi cu sola scriptura.

Cred ca am ajuns in punctul in care, vazand adevarul, singura varianta ramasa este respingerea lui (ma refer la tine). Oricum, pornisem de la altceva, ca Simon nu putea boteza cu Duhul Sfant si nici cei botezati din jurul lui (poate nici Sfantul Filip).

Si eu cred la fel.
Mai cred ca nici Apostolii nu puteau boteza si nici n-au botezat cu Duhul Sfant. Pe nimeni.
Pentru ca si atunci, la fel ca si astazi, botezul cu Duhul Sfant este lucrarea lui Dumnezeu, iar Cel ce boteaza cu Duhul Sfant este Mantuitorul Hristos.
Asa spune Scriptura.


Si iti dau informatia si de pe saiturile ortodoxe, daca ai parerea ca sunt de mai mare incredere:
B) MANTUITORUL HRISTOS CA BOTEZATOR CU DUH SFANT

Anuntul ca Mesia va boteza cu Duh Sfant, apartinea Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 3,16). Aratand insa superioritatea Botezului cu Duh Sfant fata de botezul cu apa a lui Ioan, Mantuitorul precizeaza ca Botezul cu Duhul Sfant este lucrarea lui Dumnezeu Tatal: "Petrecand cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (zise El) ati auzit-o de la Mine: ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant nu mult dupa aceste zile" (F. Ap. 1, 4-5)

Gresit, foarte gresit.
Au si ei traditia lor, doar ca nu e Sfanta.

Mai trebuia sa pui si "neoprotestanta" acolo, ca sa fie galeria completa.

Iar daca ortodocsii si romano-catolicii pot reclama ca traditiile lor sunt conectate istoric cu vremurile apostolice, de la "sola scriptura" incolo e pura fantezie.
Insasi notiunea de "sola scriptura" nu are nici o baza apostolica. Nici un Apostol nu umbla cu vreo cartzoie sub brat reclamand ca el e talcuitorul ei autorizat (fara sa o poata demonstra) si lumea de fapt nu de el si rastalmacirile lui trebuie sa asculte ci de "Carte".

Bine, este un truism ca fiecare confesionalism isi creeaza propria galerie de mituri narcisiste, fie ele fondatoare sau propangandistice. Adevarata tema a discutiei, acoperita de rugina orgoliului doctinar de grup, era "cum (prin cine) trimite Dumnezeu Harurile Sale?".
Daca admitem cu totii ca Divinitatea este Suverana si Atotputernica, si mai ales ca nu creatura este apta sa ii "dicteze" Creatorului tot felul de ingradiri confesionaliste in lucrarea Sa, atunci o multime de intrebari isi gasesc un raspuns tacit si evident.
Si, daca ne referim la adevarata tema atopicului, de la care si-a luat numele, anume ecumenismul, atunci e si mai clar: deopotriva sincretismul extrem si conflictele doctrinare extreme sint cai troieni ai Celui Rau. In consecinta, daca punem umanitate pe cel putin acelasi nivel cu confesionalismul sau ideologia, daca nu chiar mai sus, asa cum ar fi normal (omul a fost creeat inaintea oricaror biserici sau partide, evident) putem ajunge la un consens.
Asa ca si extremistii care vor o unire artificiala, de pilda tov. Bergoglio, secretar general al Partidului Eurosocialist Post-Conciliar, sau arhonda ala in negru-corb al Atenei, care isi scoate crucea arhiereasca de la git cind viziteaza lagare de refugai muslimi (ca ipochimenul o face fie din lasitatea omului bine situat social care tine al naibii de mult la hoitul lui si la ce a acumulat in viata asta, fie din aglutinare cu sort si echer, inca mult mai bine platita, pe linia planului Kalergi, e irelevant), si adunaturile (auto)conflictuale de raspopiti nepomenitori, care "marturisesc" un Cristos imaginar si un Dumnezeu fezandat dupa reteta schismatica, sint deopotriva in eroare adinca, in care trag si pe altii.
Daca ne ferim de ambele gasti, chit ca prima e, ups! cea oficiala, atunci putem dormi linistiti privind viata noastra eterna.
Si mai cred ca e un moment bun pentru punerea unui final al acestui topic care seamana demult cu un serial de tabloid.

uiti un singur lucru: Dumnezeu lucreaza prin oameni

Corect. Si prin oameni, orice oameni binevoieste El. Nu e legat de anume oaneni, cu anume statut organizational. Deseori, nebuni-pentru-Hristos și, în genere, simpli mireni, au avut un mesaj mult mai roditor și puternic decât clerul și ierarhia.

Nu e legat nici de Botez, Taine, fapte etc.
Nu, nicicum.
E o varză totală dumnezeu ăsta.

Dragos, te-ai gandit mult pana sa o scrii? Te-ai gandit ca El este liber, si de aceea si noua ne-a dat liberul arbitru? Food4thought.

A fi robul lui Dumnezeu este suprema libertate. De ce? Pentru ca El este izvorul libertatii. Oamenii insa, sunt/pot fi cauza unei sclavii aproape la fel de crunte precum cea operata de demoni.

Cred ca e cea mai desteapta afirmatie care ai facut-o de muuulta vreme :)

Trebuie sa recunosc ca sunt chiar usor surprins, mai ales tu, revoltatul impotriva autoritatii de orice gen..

Da, dar aia erau dintr-un cadru organizational :)

Daca nu vrea ca oamenii sa fie confuzi si sa alerge dupa cai verzi pe pereti (din vina Lui) atunci trebuie sa arate ca exista un cadru organizational.

Cum se incadreaza fiecare acolo e alta problema.

Cum mai aduna pe aia de pe langa, la care n-a ajuns mesajul sau a ajuns prost, e iarasi treaba Lui.

Insa daca ai o biserica ortodoxa langa tine si auzi clopotul in fiecare duminica si tu stai ca nesimtitul cu telecomanda in mana in timpul asta, nu mai e treaba Lui.

E tot treaba lui, pentru că o parte din Hristos e în tine de la botez (vă rog, să nu revenim). Părintele Rafail Noica tocmai asta spunea, că nu noi ne pocăim, ci Hristos din noi Se întoarce. Binele nostru, care rămâne nealterat de firea căzută. Iar eu sunt sigură că şi pe cei care nu merg duminica la liturghie îi are Dumnezeu în pază şi ştie cum să-i întoarcă. Peste săptămâni, luni, ani, dar şanse tot apar. Ca exemplu concret, aşa s-a întâmplat cu părinţii mei. Iar acum mergem cu toţii la biserică, duminică de duminică (ba de multe ori şi vinerea, la maslu).

Robul lui Dumnezeu nu poţi fi oricum.

nu e chiar asa. Uite ce spune Biblia:
"Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
(1 Corinteni 12:28-30)
ps: mesajul este unul singur: Evanghelia lui Hristos!

trebuia sa pui un L mare, nu? :)

A spus-o exact asa? Care era contextul?
Ca putem intelege ca pana atunci Hristos din noi era plecat pe campii..nu liberul arbitru al omului inclina spre alegeri proaste.

Ce s-a intamplat concret? Din cate ai mai spus, totusi mama ta era o persoana credincioasa, bunica la fel..

Da, trebuia majusculă, acum nu mai pot corecta.


Am citit în "Cultura duhului", colecţie de conferinţe ţinute de el. Trebuie să o reiau ca să văd contextul, am citit-o prin 2011.
Ideea este că nu avem nici un merit când ne pocăim, în tot cazul, nu altul decât acela de a asculta de Hristos din noi.
Eu cred că liberul arbitru experimentează... diverse. Nu tot ce e lumesc e rău, cred că există şi lucruri neutre (adică nu intră nici la păcate, nici la lucrarea mântuirii, ci pur şi simplu ţin de lumea asta); doar că, fiind puternic legate de pământ, nici la mântuire/despătimire nu ajută, de asta a trăi corect în termeni pământeşti, fără pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu nu te face automat să dobândeşti Raiul (dacă tu eşti botezat şi ţi s-a dat şansa de a trăi în dreapta credinţă).

Mama era credincioasă, dar nu mergea regulat la biserică, se spovedea de două ori pe an şi se ruga doar când apăreau probleme de netrecut. Tata era ateu, sau, oricum, sceptic, o singură discuţie serioasă am avut cu el pe tema asta, cu ocazia căreia mi-am dat seama cât de ancorat e în documentarele despre evrei de pe Discovery.

În 2012, toamna, m-am îmbolnăvit. Nu mai mergeam la biserică, frizam ateismul, ba începeam să o dau şi spre nihilism; e drept, unul personal, în sensul în care nu îmi vedeam mie un loc în lume. Am avut un episod depresim urât, pe care, la vremea aceea, nu ştiam cum să-l gestionez. Eram în clasa a XI-a, 17 ani, niciodată nu m-a luptat aşa disperarea. Numai gândul la durerea pe care i-aş fi cauzat-o mamei şi răspunderea duhovnicului pentru sufletul meu, în faţa lui Hristos, m-au ţinut să mă sinucid. Mama i-a spus maicii stareţe de la mănăstirea la care mergeam uneori că nu mi-e bine, iar ea m-a invitat să stau câteva zile la mănăstire. Am stat de sâmbătă seara până marţi dimineaţa şi mi-am revenit. Duminică, la liturghie, m-au vizitat părinţii şi fratele, foarte agitat pe atunci. Părintele duhovnic şi-a dat seama din prima care e problema lui, că trăieşte prea mult în desene animate. I-am restricţionat accesul şi am făcut ascultare: l-am dus să se împărtăşească (clasa I la vremea respectivă) şi am făcut sfinţirea casei (nu ştiu dacă e bun termenul, dar, vă implor, nu reactualizaţi disputa).

De atunci părinţii mei merg săptămânal la biserică, iar de câteva luni, mama merge şi la maslu. Singură, din proprie iniţiativă, ba l-a luat şi pe fratele meu. În prezent, e băiat de altar la biserica de care aparţinem şi citeşte uneori în strană. Ei se spovedesc la părintele meu duhovnic, toţi ne-am îndreptat spre el. Vara asta s-au echilibrat mai multe, au fost la Ierusalim, iar eu la Putna... :) Nah, suntem bine, dar nu mereu a fost aşa.
Mama le rămâne veşnic îndatorată maicilor pentru ajutorul de atunci. Nu înţelege ce mi-au putut face, dar a recunoscut că m-am întors schimbată, parcă pluteam. Îmi venea să îmbrăţişez pe toată lumea după zilele petrecute la mănăstire, nu mai aveam crize de plâns, eram iar vie.

Şi acum aştept bolovani pentru mărturisirea asta sinceră a perioadelor mele de rătăcire şi de aproape autocauzare a morţii. :) Da, nimeni nu-i perfect, iar eu sunt mai slabă decât toţi. Dar dacă astăzi încă mă aflu aici, e pentru că lui Dumnezeu i S-a făcut milă şi de mine, mi-a trimis în ajutor oamenii Lui şi, nu doar atât, ci prin ei mi-am dobândit şi sfântul ocrotitor, pe Sfântul Efrem cel Nou.

Pai ai incredere in clica ideoloaga a celor cateva miliarde de neuroni parcati in creierasul tau si vii aici sa ne predici contrariul a ce faci tu? Vezi ca sunt cativa neuroni ierarhi in care tu ai incredere ,dar crede-ma trebuie depusi din preotie.Ia masurile care se impun.:71:

Umor cocălaresc de larvă în ale teologiei, care crede că zboară, dar nici măcar pterotecile nu i-au ieșit; mai ai niște năpârliri de trecut și niște exuvii de lepădat. :24:
Decât în Rai cu sfatul tău, mai bine în Iad pe mâna mea. Sincer!

În Sfântul Munte al Atonului trăia un călugăr cu numele Andrei. Şi acesta ducea o viaţă sfântă, în feciorie, asceză, post, rugăciune şi priveghere; în meditaţii sfinte şi în cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a îmbolnăvit când era aproape de treizeci de ani şi a zăcut unsprezece ani şi nu mai murea.

Atunci, după dreptate, acest călugăr cu numele Andrei şi-a pus întrebarea: "De ce sufăr eu?" Pentru că nu se ştia cu păcate aşa de grele, ca să sufere pe pământ atât de groaznică boală. Şi a început săracul, ca tot omul care nu mai poate răbda, să se roage aşa la Dumnezeu:
"Doamne, cer de la Tine un singur lucru şi anume: sau să mor sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda! Mi-au rămas numai oasele şi pielea!"
Rugându-se el aşa, într-una din nopţi, a strălucit o lumină uimitoare în chilia lui. El s-a temut să nu fie de la draci, căci şi diavolul se face în chipul lui Hristos, în chip de înger, în chip de sfînt ce străluceşte ca soarele şi poate să te înşele.
Este ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: Nu-i de mirare că însuşi satana se preface în chip de înger de lumină şi slujitor al dreptăţii. Adică, dracii se prefac în chip de slujitori ai dreptăţii.
Deci s-a temut călugărul şi a început să facă cruce. Şi îndată a văzut că intră pe uşa lui un tânăr foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur în mână, cu o cunună de aur pe cap şi o cruce de aur pe frunte şi i-a zis:
- Nu te teme, părinte, nu-s diavol. eu sunt îngerul păzitor al vieţii tale şi m-a trimis Dumnezeu să-ţi spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftările, toate durerile, toate necazurile tale eu le ştiu. Că tu dormi, eu nu dorm niciodată; tu mănânci, eu nu mănânc; tu bei, eu nu beau.
Adu-ţi aminte ce spune psalmistul: Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul şi-l va izbăvi pe el; şi ...nici să dormiteze cel ce te păzeşte.
Deci, părinte, eu ştiu necazurile tale. Dar iată, tu ai început să te rogi lui Dumnezeu aşa de la o vreme: "Doamne, sau să mor, sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda!" Şi Dumnezeu m-a trimis să-ţi spun ţie două lucruri:
- Care?
- Iată ce spune Dumnezeu prin mine: "Vrei să mai rabzi boala un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad?"
Dar el când a auzit, a zis:
- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu.
Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!
A stat el şi s-a gândit.
- Gândeşte-te bine! i-a spus îngerul.
- Trei ceasuri în iad!
Cînd a zis aceste cuvinte, i-a şi luat sufletul. Şi unde l-a dus? L-a dus în gheena, de care v-am amintit înainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem şi dracii.
Şi când l-a dus acolo şi l-a băgat în focul cel negru şi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de întunericul ce domnea pretutindeni şi a început a răcni şi a geme de durere, căci balaurii de foc au început să-l muşte şi să-l chinuiască; el, când s-a văzut acolo şi a văzut atâta deznădejde şi atâta strigăt şi atâta durere şi atâta spaimă şi atâta foc, a început să strige cât putea: "Doamne, miluieşte-mă! Doamne, iartă-mă!"
După trei minute, o lumină a despicat întunericul şi a apărut îngerul Domnului. Când l-a văzut, a început a bate din palme şi a striga aşa:
- Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut!
- Ce n-ai crezut, părinte Andrei?
- N-am crezut că un înger al Domnului poate să mintă!
- Cum se poate una ca asta, ca să spun eu minciuni? Eu nu sunt om păcătos, eu nu sunt duh rău, diavol. Eu nu pot face păcat, eu nu pot minţi. Cum pot eu să mint, dacă sunt rază de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintâi? Cum aş putea eu să spun minciuni?
- Dar cum ne-a fost vorba în chilie la mine?
- Cum?

- N-a fost vorba că mă vei scoate de aici după trei ceasuri? Iată, au trecut mai mult de trei sute de ani de când mă chinuiesc aici!
Îngerul i-a spus:
Adevărul este Hristos. De-abia a trecut o oră şi mai ai două ore de stat.
- Două ore? a strigat monahul cu groază. Este oare cu putinţă să fi trecut numai o oră până acum?
- Eu am venit să văd dacă poţi răbda.
Atunci a zis călugărul Andrei:
- Doamne, dacă acesta este adevărul, că de-abia a trecut un ceas de când mă chinuiesc aici în iad, du-mă înapoi în trupul meu cel rănit şi bolnav şi să sufăr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar până la ziua venirii lui Hristos, numai să nu mai stau o clipă aici în focul cel nestins!
Şi îndată, cu iuţeala gândului, l-a luat îngerul şi l-a dus înapoi în trup.
Cine a ştiut că a fost mort un ceas? Când a înviat a început a striga:
- Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!
Şi a venit călugărul care îl îngrijea şi a întrebat:
- Ce este, părinte? De ce strigi?
- Să se adune tot soborul mânăstirii.
Erau trei sute de călugări acolo. Şi l-au pus într-un cerdac înalt şi le-a spus la toţi minunea care s-a petrecut cu el; că el a stat un ceas în iad şi i s-au părut mai mult de trei sute de ani. Atâta de greu a trecut timpul.

Prin boala grea a unui credincios se mantuiesc multe neamuri ale lui ajunse in Iad?
Mie mi se pare o erezie cat roata carului.

Propagarea unor astfel de invataturi l-au facut pe Luther sa declare "SOLA FIDE". Pentru a echilibra balanta pe care astfel pe povesti o faceau sa atarne greu intr-o directie gresita.
Macar ca, desigur, Biblia vorbeste clar despre importanta faptelor.

Niciun om nu va scoate, prin boala lui, pe un altul din Iad.
Singura cale de a scapa de Iad este prin jertfa lui Hristos.

Aici gresesti PT.

MASIV, si Hristos zice bine: nu cunosti Scriptura si nici MILA SI PUTEREA lui Dumnezeu.



Dragul meu, nu este nici o diferenta intre un suflet din Iad si un suflet de pe Pamant.
Sunt unite prin dragoste.

Ce fel de "dragoste" mai am eu fata de copilul meu din Iad daca eu ma blochez in "nu se poate sa ma rog pentru el", inventie pe care dracul a scos-o de undeva pentru a nu scoate sufletele luate de el in Iad???


Nu este tot copilul meu?
Nu este la fel ca si mine, un suflet?
Il iubesc mai putin?

Despartirea asta este una creata artificial de niste versete intelese gresit.

Hai sa luam urmatoarea situatie: eu am un copil, a gresit toata viata, a murit, se duce in Iad.
Ma rog pentru el lui Hristos si Hristos ce imi va raspunde: de el nu ma milostivesc, pentru ca scrie in biblie ca eu nu am mila fata de cei din Iad ????

Hristos este DOMNUL MILEI SI AL IUBIRII si nu al versetelor.

Zice Dumnezeu sa IUBIM pe aproapele nostru.

Zice Hristos: daca un bou il scoti sambata din groapa, oare nu se cuvine cu atat mai mult pentru un suflet de om sa ne rugam si sa ii daruiasca Hristos mantuire?

Cel care ne-a invatat sa masuram lucrurile se opreste intr-un verset prost inteles?



Izolarea asta a Iadului pe care o propui este o varianta de un egoism maxim, o pedepsire fara mila a fiecaruia dintre noi.

Daca un parinte face fapte bune pe pamant care compenseaza de 100 de ori relele copilului si le face PENTRU COPILUL SAU, oare Hristos nu se va uita la lucrul asta si nu va da salvare sufletului copilului?

Si ce sau cine il opreste pe Hristos sa scoata un suflet din Iad???

Daca cineva a rascumparat toate greselile aceluia, de ce sa nu se bucure si acel suflet de lumina vesnica?

E simplu: egoismul satanei, profund impregnat in doctrina protestanta le spune protestantilor ca fiecare suflet este pentru el...

Insa Hristos ii iubeste pe toti, iar Iadul nu este un tomberon in care se arunca deseurile si se ard, este un loc si al DREPTATII.



Insa nu uita: HRISTOS ESTE DOMN AL DREPTATII DAR SI AL MILEI.

Drept este ca un suflet sa fie in Iad.
Dar mila lui Dumnezeu scoate sufletele din iad pentru rugaciunile altora.

@Penticostalul Traditional

Toata Scriptura vorbeste despre IUBIRE, MILA SI DREPTATE.

Si tu te infunzi in texte care le anuleaza si le desfiinteaza uitand de tot ce este Dumnezeu.

Exact ca in vorba lui Hristos: fariseilor, voi dati zeciuiala din toate ale pamantului dar ati uitat faptele de iubire ale legii... Vezi ca uiti sensul legii, care este IUBIREA.

Cred ca te-ai cam grabit cu concluziile, colegu'.

Nu am afirmat ca "un om nu poate fi scos din Iad".
Si nici ca "nu se poate sa te rogi pentru cineva din Iad"
Acestea sunt subiecte controversate si m-am ferit sa discut despre ele.

Ceea ce am afirmat e legat de alt subiect: mantuirea prin Hristos versus mantuirea prin boala cuiva.

Chiar crezi ca cineva de pe pamant poate scoate, prin bolile indurate, pe vreun om din Iad?
Este vreo dogma ortodoxa care sustine asa ceva?

Maraiala subiectiv-confesionalista. Poti afirma un adevar, sau pur si simplu pozitia proprie sau a propriei confesiuni si fara sa insulti "concurenta".
Naravuri tipic omenesti: "ai nostri au dreptate intotdeauna".

Iti dai seama ca zis-o deopotriva metaforic si serios. Metaforic, pentru ca nici un om intreg nu vrea acolo Jos, cu adevarat, cu atat mai putin unul care i-a citit pe Brad Steiger, John Keel si Nick Redfern, si stie despre Iad, Rai si Entitati si ceva mai clar si obiectiv decat simpla dogmatica religioasa sau teoriile stiintelor de granita. Serios, pentru ca prefer sa imi folosesc propriul rationament, fie el si gresit (daca e gresit, imi corectez greselile, si incerc sa ma confrunt constructiv cu urmarile)m decat sa merg pe tot felul de basme moralizatoare.

Mi-e greu sa cred ca tu nu intelegi despre ce vorbim. Baptistii cu care am vorbit erau, cel putin, onesti, nu se faceau ca nu inteleg sau ca nu vad adevarul. Noi vorbeam de punerea mainilor, normal ca harul il da Dumnezeu, am spus ca e o energie izvorata din El. Nu ai cum sa nu intelegi. Apostolii puneau mainile si credinciosul primea harul, vizibil prin faptul ca incepea sa vorbeasca in limbi. Asta a cerut Simon, ceva ce Apostolii si episcopii puteau face si el nu putea.

Corectitudinea politica, prezenta si in gandirea ecumenista, e o conceptie fara sens. Nu poti afirma si ca pamantul e rotund si ca e patrat, in acelasi timp, un adevar il exclude pe celalalt. La fel si in conceptiile religioase moderniste, nu poti spune ca toata invataturile din orice cult sunt la fel, ca sa fie egalitate. Invataturile cultului tau, pe care le exprimi, le contrazic pe cele ortodoxe (si catolice), practic tu poti spuen doar ca ortodocsii se inseala, sunt in ratacire de peste 1700 de ani, afirma erezii. Nu avem cum sa spunem ca avem aceleasi invataturi, ca sa reiasa ca cele doua culte sunt la fel si au aceleasi invataturi.

Deci tu crezi ca ceea ce a vazut Simon Magul era vorbirea in limbi?
Asta e o chestiune interesanta.

De unde stii ca samaritenii au vorbit in limbi cand apostolii si-au pus mainile peste ei?

Mai am vreo doua intrebari.
Dar le pun la rand.

Tu citesti si dai ca argumenst niste basme SF si spui ca cele din crestinism ar fi basme. E ca si cum ai citi zeci de carti in care unii isi dau cu parerea si analizeaza cat fac 3 ori 3 si tu ai in fata tabla inmultirii. Acele lucruri le citeam cand eram mic si nu stiam aproape nimic despre crestinism. Tu spui ca te bazezi doar pe rationamentul tau, pentru asta ar trebui sa fii infailibil (singurul om infailibil din lume, chiar si Papa are niste limitari).

Tu spui conform invataturii protestante, considerand si ca invatatura ortodoxa e eretica. Pe asta se bazeaza si rugaciunile pentru morti, ca acestea ii ajuta pe morti, ei nemaiputandu-se ruga. La fel si pomana care se face pentru morti, tot in contul celui decedat. In acelasi fel, jertfa cuiva ii ajuta pe cei morti. Si unii pot ajunge din Iad in Rai.
Luther cunostea invatatura catolica, diferita de cea ortodoxa. In catolicism nu se fac rugaciuni si milostenie pentru cei din Iad si ei nu pot iesi niciodata de acolo. La catolici se fac toate astea doar pentru cei din Purgatoriu, ca sa iasa mai repede (ar fi ajuns oricum in Rai, dar li s-ar scurta sederea si suferinta).

Asta ai vrea tu sa scriu.
Insa eu scriu doar ceea ce consider a fi adevarat.

Acum contesti si invatatura propriului tau cult? Nu spun penticostalii ca ar vorbi in limbi, la fel ca si crestinii de la inceput? Nici nu ar avea sens aceasta lamurire, ce ar fi putut Simon sa vrea sa cumpere daca nu vazuse niciun semn? Sa intinda mainile? Si cei ce erau cu Sfantul Petru au vazut ca s-a pogorat Duhul Sfant peste casa sutasului Cornelie, ce au vazut ei?
Asadar, in acea perioada toti cei peste care se puneau mainile si primeau har vorbeau in limbi. Chiar Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca toti cei botezati vorbeau in limbi la inceput, raspunzand celor ce intrebau de ce nu se mai intampla acest lucru in acel timp.
P.S. Eu spun care e invatatura ortodoxa, la fel cum si tu spui invatatura cultului tau (desi vad ca incepi sa o contesti, ceea ce e bine). Tu spui ca doar invatatura protestanta e adevarata, cea ortodoxa fiind gresita, ratacita. E evident ca eu spun acelasi lucru despre invatatura protestanta, dar e posibil sa nu intelegi ca asta sustinem fiecare.

Asta ti-ar placea tie sa scriu.
Insa eu nu am afirmat niciodata asa ceva.
Pentru ca eu sunt un ecumenist, sper ca nu ai uitat.

Si pentru ca scriu doar ceea ce consider a fi adevarat.

Si, ca o coincidenta, e exact aceeasi cu invatatura protestanta? Tu stai in cultul tau nu pentru ca sustii invatatura cultului, ci pentru ca asa s-a nimerit? Eu am fost agnostic, am devenit ortodox pentru ca eu consider ca invatatura ortodoxa este singura adevarata, nu am dat cu banul.

Eu am devenit crestin pentru ca am ajuns la convingerea ca Hristos este Adevarul.

Si, fara a desconsidera celelalte confesiuni, consider ca crestinismul plin de puterea Duhului Sfant este credinta pe care au trait-o apostolii si crestinii Bisericii Primare.