UserAZ |
23.09.2013 02:48:57 |
Alte citate din diferite carti, alte surse
Citat:
Armate intregi de tigani, munceau din zori pana in noapte, nadusind si bulbucandu-si ochii, fara sa cracneasca, de frica torturilor la care erau supusi daca nu ascultau, insa, cand la ajungea cutitul suferintei la os, si mai ales cand erau mai putin paziti, isi strangeau in graba cele cateva bulendre si luau drumul pribegiei. Din aceasta pricina erau vesnice urmariri impotriva tiganilor manastiresti si nu putine sunt hrisoavele domnitorilor care imputerniceau pe egumeni cu urmarirea si ridicarea tiganilor lor. Locul de refugiu era, de cele mai multe ori, Transilvania, deoarece acolo se bucurau de un regim mai uman” (G. Potra, Contributiuni la istoricul tiganilordin Romania, Ed. Mihail Dascal, 2002, p.31)
|
Citat:
Tulburat de sinuciderea unui tanar bucatar rom care isi luase viata pentru ca nu putuse fi slobozit ca sa ia in casatorie o tanara libera si in fata presiunilor exercitate de consilierul sau si de fiica sa cea mare, domnitorul Grigore Ghica hotaraste, in decembrie 1855, eliberarea tuturor tiganilor din Moldova. Intr-un mesaj adresat Adunarii Obstesti, el declara: „Intr-un moment cind intreaga Europa arata un atat de viu interes fata de Principate si reflecteaza la viitorul lor, este de datoria noastra sa facem si noi un pas catre el. S-au scurs ani si ani de cind sclavia a fost abolita in toate tarile civilizate ale Lumii Vechi. Doar Principatele moldo-valahe au pastrat aceasta relicva dezonoranta a unei societati barbare; doar in Principatele noastre sclavia mai face parte din ordinea sociala!” (George Sion — „Emanciparea tiganilor”, in Suvenire contemporaine, Bucuresti, 1888)
|
Citat:
Del Chiaro, un invatat italian, secretarul lui Constantin Brancoveanu, ne-a transmis felul in care isi petreceau boierii ultima seara a carnavalului:
„Cativa tigani din curtile boieresti sunt manjiti cu funingine si obligati sa stea cu mainile la spate trebuiau sa prinza cu gura, alergand, un ou suspendat in aer, sau sa traga cu dintii o moneta infipta intr-o lumanare, langa flacare, fara sa o stinga. Evident ca se alegeau cu parul ars si cu buzele fripte. Se mai punea o lumanare aprinsa in mijlocul unei gramezi de faina, in care erau ascunsi bani si pe care tiganul trebuia sa-i scoata cu dintii, stingand luminarea cu narile. Flacara suflata aprindea faina si aprindea si parul tiganului” (George Potra, Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania, Mihail Dascal Editor, Bucuresti, 2002, p.70).
|
http://romanobutiq.ro/istoria-romilor/
Alte texte despre tigancile folosite ca roabe sexuale
Citat:
La rândul său, scriitorul moldovean Gheorghe Sion (1822-1892) a abordat și el, în memorii, problema „dreptului“ sexual al boierului asupra roabelor țigănci (Suvenire contimpurane, 1888). Și a abordat-o, evident, de pe pozițiile unui boier „progresist“, chiar dacă a fost un revoluționar pașoptist minor: „Generațiile de astăzi nu-și pot face idee despre soarta acestor dizgrațiate creaturi, numite țigani, care (...) se aflau sub jugul sclaviei. (...) Boierul dispunea de robul său cu putere nemărginită“.
|
Citat:
Însă cutuma este prea puternică și prea adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. Legendele comunității se țes anume în jurul arhaicelor obiceiuri tradiționale. Gura târgului este slobodă să dea naștere la legende: „[Conu’ Manole] s’a îndrăgostit de-o țigancă roabă; a luat-o ibovnică în casă, a făcut un copil cu dânsa și, când s’a săturat și de copil și de dragostea țigăncii, unii spun că a pus argații s’o arunce cu copil cu tot în fântâna părăsită de la poarta viei. (...) Mai curând era de crezut că țiganca ea singură se aruncase de inimă rea. (...) Gura târgului mai spunea că [boierul] a trimis pe lumea cealaltă și alte fete, mai de soi și mai de viță, după ce-și bătuse joc de dânsele“.
Ba chiar și la bătrânețe, la peste 90 de ani, târgoveții șoptesc în taină zvonuri precum că boierul Manole Arcașu și-ar face de cap: „Avea câteva fetișcane pe lângă dânsul, numai codănace de câte doisprezece și treisprezece ani, ba unele și mai mici chiar, alese însă pe sprânceană. (...) Putea conu Manole să le batjocorească, cum susțineau unii; să le ia sângele, ca să întinărească, cum afirmau alții; să le trimeată cu picioarele înainte, cum or fi plecat atâtea altele din casa lui“.
|
http://www.revista22.ro/ius-primae-n...i-i-19307.html si http://www.revista22.ro/ius-primae-n...-ii-19510.html
|