Crestinismul si sclavia

Crestinismul si sclavia Mareste imaginea.

Sclavia, ca institutie sociala, exista din cele mai vechi timpuri, fiind intalnita in numeroase culturi si avand forme variate. Ea nu a fost straina nici societatii iudaice si, dupa cum cunoastem, nici celei crestine. Numeroase referiri - atat din Vechiul, cat si din Noul Testament - la acest fenomen, dau marturie nu doar despre prezenta, ci si despre frecventa sa in sanul societatii respective.

Realitatile istorice au confirmat faptul ca aparitia Crestinismului, Legea cea Noua, cu toate precizarile teologice cu privire la valoarea inestimabila a persoanei umane, considerate libera, unica si irepetabila, nu a putut aduce cu sine abolirea sclaviei. Din contra, timp de secole, vom asista la situatii contradictorii in care nu doar crestini laici, ci si membri ai clerului erau detinatori de sclavi. Acest fenomen regretabil arata pe de-o parte, cat de adanc era inradacinata sclavia, ca realiate "fireasca”, in mentaliatatea omului antic si medieval, iar pe de alta, cat de profund este afectat omul de pacat, atfel incat sa nu poata vedea in aproapele mai mult decat o "unealta”.

Specifica Sfintei Scripturi (in special Noului Testament), este accentuarea robiei nu atat in plan social, cat in plan spiritual-duhovnicesc. In acest sens, Biblia vorbeste omului mai ales despre robia pacatului si eliberarea din aceasta, despre trecerea de la conditia de rob, la cea de fiu al lui Dumnezeu.

Crestini detinatori de sclavi

Faptele Apostolilor prezinta patru marturii de convertire la crestinism a "caselor” unor pagani. In fiecare caz, Sfintul Apostol Petru sau Sfantul Apostol Pavel a intrat in legatura cu "capul” casei. Un vis al lui Corneliu l-a facut sa trimita doi sclavi si un soldat pentru a-l gasi pe Sfantul Petru. Apostolul a hotarat sa boteze intreaga casa cand Duhul Sfant s-a pogorat asupra celor adunati, incluzandu-i foarte probabil si pe sclavi. (Faptele Apostolilor 10:44-48).

Cand Pavel a intalnit-o pe Lidia, Domnul a deschis inima ei, ceea ce a condus nu doar la botezul ei, ci si al intregii case. (Faptele Apostolilor 16:14-15). Probabil multi dintre acestia erau sclavi.

Potrivit Faptelor, Sfintii Petru si Pavel au avut acces in "case” nu prin copii sau sclavi, ci chiar prin stapani. Detinatorii de sclavi au ales botezul nu numai pentru ei insisi, ci si pentru ceilalti care tineau de ei, incluzand, probabil, sclavii adulti ai casei.

Cea mai scurta scriere a Noului Testament, Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel este scrisa avand in vedere problema sclaviei, mai precis, a iertarii care se cuvine a o acorda sclavului care isi paraseste stapanul. Onisim, unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului, a fost in tinerete rob al lui Filimon, un crestin din orasul Colose. Onisim, gresindu-i acestuia, a fugit la Roma, unde va fi intemnitat alaturi de Sfantul Apostol Pavel. De la "Apostolul neamurilor", a auzit Onisim Evanghelia mantuirii, si tot de la el, a primit Sfantul Botez. Deoarece Sfantul Apostol Pavel a fost cel care il adusese mai inainte pe Filimon la dreapta credinta, a mijlocit impacarea intre acesta si Onisim. In urma epistolei, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberandu-l de robie.

La cateva secole dupa ce Sfantul Apostol Pavel ii scrisese lui Filimon, sfatuindu-l sa actioneze cu iubire cu privire la fuga robului sau Onisim, un alt detinator de sclavi, de aceasta data cleric, nu a vazut nicio nepotrivire intre statutul sau eclesiastic si identitatea de stapan de sclavi.

Undeva in secolul al IV-lea, un barbat crestin a dat comanda de o zgarda de bronz pentru a fi pusa dupa gatul unuia dintre sclavii sai. Zgarda era insotita de o inscriptie in care se specifica: ”Sunt sclavul Arhidiaconului Felix. Ma tine astfel pentru a nu fugi.” Chiar daca mesajul este scris la personana I de catre un sclav anonim, vocea pe care o auzim nu este cea a sclavului, ci a stapanului. Felix, avertizat de incercarile de evadare anterioare ale sclavului, a comandat aceasta zgarda, atat pentru a-l umili, cat si pentru a-l constrange, considerandu-l, potrivit legii, o proprietate a sa.

Astazi am putea gandi realitatea sclaviei crestine ca oximoronica, iar pe stapanii de sclavi crestini ca fiind ipocriti. Felix nu era preocupat de o asemenea contradictie: zgarda pe care o comandase purta chiar si semnul sfintei cruci.

Sclavia in Imperiul Roman

Intelegerea institutiei sclaviei in timpul perioadei in care Crestinismul a aparut si s-a definit pe sine este necesara, atat pentru intelegerea "discursului robiei” in scrierile crestine, cat si a realitatilor presupuse de sclavie in comunitatile crestine.

O mare varietate de surse atesta prezenta sclaviei in Imperiul Roman, de la acte de vanzare pana la coduri de legi si lucrari literare.

Scrierile crestine contribuie la intelegerea sclaviei in Imperiul Roman din primul secol pana in antichitatea tarzie. De exemplu, discutiile pe seama abandonarii copiilor, o forma post-natala comuna de "planificare familiala”, ca sursa de scalvi in Imperiul Roman este frecvent citata de autori precum Iustin Martirul si Clement al Alexandriei.

Un barbat putea decide in mod legal daca isi asuma sau nu responsabilitatea cresterii unui nou nascut. Copilul putea fi indepartat din casa parinteasca. Multi dintre copii supravietuiau abandonului. Oamenii din oras cunosteau unde erau de obicei parasiti copiii.

In orasele egiptene, copiii erau abandonati la groapa de balegar a orasului. Oricine dorea sa creasca un copil parasit il putea lua de aici. Copiii abandonati erau aproape intotdeauna crescuti ca sclavi. Dovezile cu privire la abandonul copiilor sunt numeroase si variate. Iustin si Clement avertizeaza ca cei care ii parasesc copiii sunt supusi riscului de a comite ulterior un incest, atat timp cat copiii pot fi crescuti ca sclavi in vederea prostitutiei.

Multe personalitati crestine din perioada primara precum Fericitul Augustin, au sustinut continuarea sclaviei in timp ce alti Parinti i se opuneau cu vehementa.

Sclavia in Tarile Romane

Sclavia ca realitate sociala in forme diferite a existat in Crestinism de aproape optsprezece secole. Nici Tarile Romane nu au fost ferite de acest fenomen.

Ne este cunoscuta situatia taranilor iobagi care se inrautateste din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVIII-lea si ajunge foarte aproape de sclavie, insa ei nu au fost niciodata sclavi asemenea romilor, adica fara personalitate juridica, facand parte din bunurile stapanului.  La venirea romilor, sclavia era deja practicata in principatele romane.

Primele atestari ale prezentei romilor in Tarile Romane constau in documente in care ei sunt listati ca bunuri ale unor manastiri. Interesant este ca romii au fost facuti sclavi in mare parte din cauza ca erau mestesugari priceputi si aveau o mare valoare economica.

In functie de stapan, existau trei categorii de sclavi: domnesti (ai printului sau statului), boieresti (ai boierilor) si manastiresti (ai manastirilor). La inceput, toti sclavii erau domnesti. Ei ajung in posesia manastirilor si boierilor prin donatii sau vanzare.

Un astfel de document ce dateaza de la 15 Mai 1754 aminteste de tiganii ce s-au dat manastirii Stavropoleos:

Prin prezentul meu inscris se adevereste ca intru fericita pomenire a parintelui manastirii (Stavropoleos), care daruise nepotului sau Barbuteanu, fiul lui Kir Nicolau, unchiul meu, un tanar tigan pe nume Dobre, care Dobre tigan fiind in prag de a se insura cu o tiganca a manastirii, m-am tocmit cu unchiul meu kir Nicolau si i-am dat in schimb alt tanar tigan, pe nume Stancul, fiul lui Anton tiganul sa-l foloseasca el si copiii lui atatea zile cat Dumnezeu o sa-i dea, ca singur stapan si nimeni sa nu aibe voie si dreptul de a schimba stapanirea asupra lui, atat strain, de-ai lui sau de la parintii manastirii, intrucat am facut schimbul in dreptate, am luat pe Dobre si am dat in schimb pe Stancul.

Drept care s-a facut prezentul inscris al meu si s-a dat Domniei sale drept dovada si chezasie.

Matei al Ierapolei adevereste
1754, mai 15
(1735, pecete inelara in fum a lui Ioanichie Stavropoleanul)


Odata introdusa economia de piata in anii 1800, sclavii sunt exploatati si mai mult ca inainte; ei sunt vanduti si cumparati in numar mare ca orice marfa si folositi in agricultura si fabrici.

Potrivit Codului penal din Muntenia din 1818 contine articolul "Toti tiganii sunt nascuti robi" si "tiganii fara stapan sunt proprietatea statului". O marturie a lui Mihail Kogalniceanu din acesta perioada este cutremuratoare: "Pe strazile din Iasi din tineretea mea am vazut fiinte umane cu lanturi la maini si la picioare, altii cu zgarzi de fier la gat. Batai crunte, alte pedepse ca infometarea si legarea deasupra focului [...] femei despartite de soti si fiice de parinti oameni [...] vanduti ca vitele"

In a patra decada a secolului al XIX-lea, miscarea abolitionista incepe sa atraga din ce in ce mai multi simpatizanti. Intre anii 1843-1855, sclavia a fost abolita; intai sclavii domnesti, apoi cei manastiresti si in cele din urma cei boieresti. S-a estimat ca peste un sfert de milion de sclavi au fost eliberati.

"Robia” in Biserica

Multi dintre noi poate ne-am intrebat de ce exista in Biserica un intreg discurs teologic intemeiat pe "robie”. Dupa cum am constatat, in cuprinsul multor rugaciuni, suntem numiti "robi ai lui Dumnezeu”, dar si "robi pacatului”.

In sens propriu sclavia sau robia presupune anularea libertatii. Sclavul este un om ne-liber. Se intampla acelasi lucru in raport cu Dumnezeu?

Nu ar trebui sa ne simtim contrariati de aceasta conditie, de robi ai lui Dumnezeu, din moment ce Hristos a venit la noi “chip de rob luand”, cum ne spune Sfantul Apostol Pavel. Pentru ca ne iubeste, este gata sa faca orice pentru a castiga dragostea noastra, pentru a fi cu noi. Asa ca El vine la noi ca un strain, ca o sluga si se lipeste de noi. El insusi spune ca nu a venit ca sa fie slujit, ci ca sa slujeasca. El a spalat picioarele lui Petru, El a primit sa fie lovit si rastignit de cei pe care i-a facut, de cei pentru care si dupa care a venit. Insa tot El a inviat morti, si ceea ce este mai mare, a biruit moartea. El este atotputernic.

Parintele Savatie Bastovoi, vorbind despre aceasta pogorare a Lui Hristos, ca rob, la nivelul fiecaruia dintre noi, aminteste: "Dumnezeu vine in intimpinarea noastra. El vine ca un stapan, dar El vine si ca un rob. Si noi iesindu-i in intimpinare, iesim ca niste robi, dar si ca niste stapani. Ca niste robi iesim, pentru ca asa este dragostea, dragostea nu poate decat sa se daruiasca pe sine. Si ca niste stapani pentru ca numai stapanii, numai cei cu demnitate egala isi pot iesi unul in intampinarea altuia.”

Problema noastra este ca devenim robi ai pacatelor si ai lumii in care traim. Exista atatia oameni lipsiti de libertate, de libertatea de a actiona, de libertatea de a vorbi, chiar si de libertatea de a gandi, incat n-ar fi o exagerare daca am spune ca traim intr-o lume de sclavi.

In capitolul 4 al Epistolei catre Galateni, Sfantul Apostol Pavel ne arata "Calea” iesirii din robia acestei lumi, pe Hristos: "1. Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate; 2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau. 3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii; 4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, 5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea. 6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte! 7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. 8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei; 9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?”

De altfel, in capitolul 3 al aceleiasi epistole, Apostolul Neamurilor arata ca Botezul in Hristos ne face partasi conditiei de "fii”: 26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus. 27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat. 28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus."

In Biserica, ni se deschide astfel calea catre adevarata libertate, cea dupa Dumnezeu, de care ne bucuram in masura in care renuntam de fapt la falsa libertate, cea dupa lume, supusa pacatului.

In acest sens, crestinul striga din adancul fiintei dupa eliberare implorand, precum Petre Tutea, robia divina: "Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!"

Radu Alexandru

01 August 2012

Vizualizari: 3441

Voteaza:

Crestinismul si sclavia 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • eugen badarauPostat la 2011-01-31 12:54

    Referitor la “Crestini detinatori de sclavi” I) Citez : Faptele Apostolilor prezinta patru marturii de convertire la crestinism a "caselor” unor pagani. In fiecare caz, Sfintul Apostol Petru sau Sfantul Apostol Pavel a intrat in legatura cu "capul” casei. Un vis al lui Corneliu l-a facut sa trimita doi sclavi si un soldat pentru a-l gasi pe Sfantul Petru. Apostolul a hotarat sa boteze intreaga casa cand Duhul Sfant s-a pogorat asupra celor adunati, incluzandu-i foarte probabil si pe sclavi. (Faptele Apostolilor 10:44-48). [ NT ] Noul Testament [ FA ] Faptele Apostolilor [ Cap. 10 ] Petru şi sutaşul Corneliu. Petru vorbeşte în casa lui Corneliu. Păgânii Îl primesc pe Duhul Sfânt. 44 În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S'a pogorât g peste toţi cei ce ascultau cuvântul. FA 11:15 FA 15:7-8 FA 19:6 45 Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s'a revărsat şi peste păgâni. Lc 13:30 46 Că-i auzeau vorbind în limbi h şi slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Ps 99:1 Mc 16:17 FA 2:4 FA 2:11 FA 19:6 47 „Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?“ FA 8:36 FA 15:8 48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile. In 4:40 FA 19:5 g - Înţelesul exact: a căzut cu repeziciune, s'a lăsat năprasnic. h - Cum vorbiseră şi apostolii în ziua Cincizecimii (FA 2, 4). Cf. “Sfintei Scripturi” acei oameni erau un “ostas” si doi … “slujitori”, nu … sclavi. 7 Şi când îngerul care a vorbit cu el a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din slujitorii săi de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce-i erau mai apropiaţi. FA 10:30-33 Chiar daca ii consideram “sclavi”, pe aceei “slujitori”, tot este o … greseala in modul de intelegere al textului : 1) Citez : [ NT ] Noul Testament [ FA ] Faptele Apostolilor [ Cap. 10 ] Petru şi sutaşul Corneliu. Petru vorbeşte în casa lui Corneliu. Păgânii Îl primesc pe Duhul Sfânt. 1 Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta ce se chema Italica, Lc 7:2 Lc 7:5 FA 10:30-33 FA 20:22 FA 27:1 FA 27:3 2 cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi'ntotdeauna I se ruga lui Dumnezeu. a Lc 7:2 Lc 7:5 FA 10:30-33 FA 20:22 FA 27:1 FA 27:3 a - Corneliu, centurion din armata romană. El nu era un prozelit, ci un păgân familiar cu religia iudaică, în care se implica fără a merge până la circumcizie. 2) Prin savarsirea “Tainei Botezului”, ei erau “botezati” cu darul Duhului Sfant, indiferent daca erau “taiati imprejur” sau nu. 3) Fiind “botezati”, ei erau … “egali” (“credinciosi”) in fata Sfintei Treime ! Deci nu mai existau … sclavi (intre ei). Deci, iarasi ceva … “probabil”, dupa autorul acestui text ! II) Citez : “Cand Pavel a intalnit-o pe Lidia, Domnul a deschis inima ei, ceea ce a condus nu doar la botezul ei, ci si al intregii case. (Faptele Apostolilor 16:14-15). Probabil multi dintre acestia erau sclavi.” [ NT ] Noul Testament [ FA ] Faptele Apostolilor [ Cap. 16 ] Timotei împreună cu Pavel şi Sila. Vedenia lui Pavel asupra unui om din Macedonia. Convertirea Lidiei. Pavel şi Sila întemniţaţi la Filipi. 14 Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel. In 4:53 15 Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m'aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi“. Şi ne-a silit. In 4:53 FA 16:33 FA 18:8 Referirea la “sclavie” vine din versetul urmator : 16 Şi a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit. Mc 1:34 FA 19:24 h = Facultatea de a ghici. „Duh pitonicesc“, de la şarpele Python şi preoteasa-prezicătoare Pythia din oracolul de la Delfi, patronat de Apollo. Dar asta nu are de a face cu … “sclavia”, pt ca nu cineva “credincios” ar fi silit-o la sclavie, ci niste … “necredinciosi” din acea vreme. Deci, iarasi ceva … “probabil”, dupa autorul articolului. III) Citez : “Cea mai scurta scriere a Noului Testament, Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel este scrisa avand in vedere problema sclaviei, mai precis, a iertarii care se cuvine a o acorda sclavului care isi paraseste stapanul. Onisim, unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului, a fost in tinerete rob al lui Filimon, un crestin din orasul Colose. Onisim, gresindu-i acestuia, a fugit la Roma, unde va fi intemnitat alaturi de Sfantul Apostol Pavel. De la "Apostolul neamurilor", a auzit Onisim Evanghelia mantuirii, si tot de la el, a primit Sfantul Botez. Deoarece Sfantul Apostol Pavel a fost cel care il adusese mai inainte pe Filimon la dreapta credinta, a mijlocit impacarea intre acesta si Onisim. In urma epistolei, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberandu-l de robie.” Interpretare (probabil) … “gresita” a textului : [ NT ] Noul Testament [ Flm ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filimon [ Cap. 1 ] Salutare. Iubirea şi credinţa lui Filimon. Pavel intervine pentru Onisim. 1 Pavel, înlănţuitul lui Iisus Hristos a, şi Timotei fratele, către Filimon, iubitul nostru'mpreună-lucrător, Ef 3:1 Ef 4:1 Flp 1:7 Flp 1:13 Flp 1:9 2 şi către Apfia b, sora noastră, şi către Arhip, împreună-cu-noi-luptător c, şi către Biserica din casa ta d: a - Dublă semnificaţie: înlănţuit din pricina (de dragul) lui Iisus Hristos; robit de (întru) iubirea lui Hristos. b - Probabil, soţia lui Filimon. c - Literal: camarad de arme (vezi şi Flp 2, 25 şi nota). Activitatea misionară e frecvent văzută de Pavel ca o acţiune pe câmpul de luptă (vezi Ef 6, 12-17). d - Om cu stare, Filimon îşi pusese casa la dispoziţia comunităţii creştine din Colose, ea devenind astfel locaş de cult (ca în mai toate cazurile Bisericii primare). Deci nu scrie ca ar fi fost … “crestin”, ci doar “simpatizant” al acestei “credinte”. Lucru ce se dovedeste din ce spune Apostolul in continuare : 10 te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţuri, pentru Onisim f, 1Co 4:15 Ga 4:19 Col 4:9 11 cel care altădată îţi era nefolositor, dar care acum e folositor g, şi ţie, şi mie. Col 4:9 f - Onisim, sclav al lui Filimon, fugit după ce-şi furase stăpânul, ajuns în Roma şi convertit în închisoare de către Pavel, căruia îi devenise fiu duhovnicesc şi slujitor devotat. g - Nefolositor-folositor: joc de cuvinte asupra numelui lui Onisim, care în greceşte înseamnă „Folositor“; inutil ca sclav nesupus şi hoţ, devenit util prin convingerea creştină cu care înţelege să-şi slujească stăpânii creştini. Nu se spune nicaieri in Epistola, ca ar fi fost … “sclav a lui Filimon” (inaintea sau dupa ce acesta ar fi devenit “credincios” in Credinta lui Iisus). Deci iarasi ceva ... “probabil”, dupa autorul acestui articol ! Am dat numai trei exemple, despre cum cineva care se pretinde “cunoscator” al Bibliei … analizeaza un text al “Sfintei Scripturi”. Plecand de la un text “tradus” gresit, mi se pare normal ca sa tragi si concluzii gresite, dar ce mi se pare foarte gresit, este aceea de a pune intreaga “traducere” sub semnul … “probabilitatii”, numai pt a-ti sustine o afirmatie gresita (aceea ca, acei care au primit Sfanta Treime in “inima si sufletul” lor sa … “asupreasca” prin “sclavie” alti oameni, indiferenti daca erau credinciosi sau nu. Imi pun si va intreb intrebarea … este “credincios” cu adevarat acest autor (de text) sau nu ? Parerea mea este ca … NU ! Acei foarte multi … “probabil” ma indeamna la aceasta concluzie ! Nu ca m-ar “deranja” prea mult acest lucru, dar macar ar trebui sa ne avertizeze ca are … “multe necunoscute” in ce priveste aceasta … Biblie. Sau ar fi trebuit sa ne anunte la ce anume … Biblie face referire (stiind ca “traducerea dupa Cornilescu” de ex. … nu este “recunoscuta” (citita) si de Patriarhia Romana, ci de alte Biserici “crestine”, tocmai pt ca are uneori alte interpretari ale textului). P.S.1.- Textele pe care le-am folosit sunt luate din “Biblia sau Sfanta Scriptura”, aprobata de Sinodul Patriarhiei Romane si de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane in anul 2001 (versiune cunoscuta si sub numele de “Anania”). In “on-line” se gaseste ori pe site -ul Patriarhiei Romane a BOR (versiunea prescurtata) sau in www.dervent.ro/biblia.php (versiunea integrala – deci si cu explicatiile pe care le-am copiiat in “comentariul” meu). P.S.2.- Va rog sa nu luati acest "comentariu" ca ceva care se vrea ... "daramator" pt autorul acestui articol. Eu mi-am prezentat numai "parerea personala" si nu implica ca ceilalti useri sa fie de acord cu ea.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE