![]() |
Citat:
|
1 atașament(e)
Citat:
Fani nu a spus ca in ortodoxie nu existau taine, ci ca nu erau recunoscute doar 7, ci mai multe. Ai in fisierul atasat pe larg despre Sf.Taine. |
Citat:
"Cei care vor îndrăzni să alcătuiască o altă mărturisire de credință , dacă sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisiți, episcopii din treapta episcopiei și clericii din cler; dacă sunt laici, vor fi dați anatemei". Cum, in aceste conditii, sa inceapa cineva sa schimbe dogme, doar pentru ca ele "devoaleaza, voaland"?!? |
R
Citat:
Exemplu: sfintirea apei. Dar orice activitate purtatoare de har tine de domeniul tainei. Poate putem spune ca cele 7 sunt cele mai importante. |
[quote=Miha-anca;476966]Daca vorbim de dogme, acestea au fost formulate la Sf. Sinoade; iar hotararile au fost insotite de anateme:
"Cei care vor îndrăzni să alcătuiască o altă mărturisire de credință , dacă sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisiți, episcopii din treapta episcopiei și clericii din cler; dacă sunt laici, vor fi dați anatemei". Cum, in aceste conditii, sa inceapa cineva sa schimbe dogme, doar pentru ca ele "devoaleaza, voaland"?!?[/QUOTEnu Cred ca iarasi nu m-ai inteles bine. nu am zis nicicand ca ar trebui schimbate dogmele si mai ales crezul |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
@Fani: spui că predai religia? :39: |
Articolul de pe Orthodoxwiki despre ierurgii: http://ro.orthodoxwiki.org/Ierurgie
"Ierurgiile se deosebesc de Sfintele Taine prin aceea că Tainele sunt întemeiate direct de Mântuitorul și sunt obligatorii pentru mântuirea omului, sfințind momentele principale din viața lui, pe când ierurgiile sunt rânduite de Biserică și sfințesc nu numai pe oameni, ci și natura înconjurătoare, nefiind obligatorii pentru mântuire, fiecare din credincioși cerându-le după credința și nevoie." Si un pasaj din Parintele Staniloae: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sti-68887.html "Totusi Traditia Bisericii face distinctia intre cele sapte Taine si multimea de ierurgii. Pentru a intelege deosebirea si legatura dintre Taine si ierurgii; trebuie sa tinem seama ca sunt trei trepte prin care omul se pune in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune. Astfel ierurgiile au un loc de mijloc intre Taine si rugaciunile individuale ale crestinului. Ele se refera la multiplele trebuinte concrete ale omului, ca si rugaciunile lui individuale. Dar fiind savarsite de preot, aduc o implinire mai sigura a celor cerute, caci in rugaciunea preotului e pre*zenta Biserica, in numele careia El se roaga si face rugaciunea pentru credinciosi, in baza unei trimiteri speciale a lui Hristos." |
Ce știa părintele Staniloaie?
|
Părintele Stăniloaie, spre deosebire de papă, nu este infailibil :26:
|
Indubitabil.
|
Citat:
|
Citat:
Doamne miluieste-ne pe noi pacatosi si ne iarta ca nu prea stim ce facem(zicem) |
mesaj șters
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Apropo, rugăm adminul să arunce un ochi peste ultimele 25 de pagini ale topicului...am cam luat-o pe ulei.
|
Citat:
"Care gata? Nici un gata! Cand e gata, EU spun gata! Si-acu' GATA!" Eu totusi mai vad vreo 200 de pagini pe acest topic, la fel de ziditoare ca si celelalte aproape 100... |
Citat:
Intr-adevar, tema numarul sfintelor taine depaseste cu mult subiectul firului. Dar tema trupului inviat si a trupului de dinainte de cadere mi se pare ca nu. |
Citat:
Problema interpretarii pur alegorice este: pana unde mergem? Totusi, revelatia iudaica este revelatia lui Dumnezeu in istorie. Daca incepem sa interpretam doar alegoric scripturile, atunci este greu sa ne mai oprim si ajungem la interpretarile careneaga sensul literal cand acesta nu ne mai convine noua, pentru ca nu corespunde cu mentalitatea noastra actuala. Dar asta este alta problema. Citind ultimul pasaj al mesajului tau, ma gandesc ca pana la urma ne depaseste cu totul problema trupurilor inviate. Dar totusi, totusi, ceva ceva se poate intrevedea.. Si noi ca oameni nu putem sa nu incerca sa punem cuvinte pe acel Ceva. Nici eu nu zic ca va fi 'placere' in sensul pur fizic actual. Dar ce mi se pare mie ca reiese din ceea ce se spune despre Inviere in general este ca nimic din ceea ce este omenesc si bun in sine nu va disparea pur si simplu. Si ca orice limbaj simbolic si alegoric are o baza concreta, literala, care este si ea transfigurata. Deci placerea care este de fapt o bucurie probabil ca va fi transfigurata intr-o bucurie de nedescris, o bucurie a comuniunii, pe care nu o puetm decat intrezari acum. Dar o putem intrezari, mi se pare mie just sa spunem, si in bucuria intalnirii trupesti dintre doi sot care se iubesc. Caci daca un lucru poate fi pe lumea asta (o parte din) imaginea unirii dintre Dumnezeu si om, acel lucru nu poate disparea cu totul nici dupa Inviere. Tot asa cum un lucru care ne foloseste ca mijloc al comuniunii directe dintre Hristos si noi, mancatul (prin euharistie), nu cred ca poate disparea in lumea inviata. Caci, care este alternativa? Viata noastra trupeasca este doar o iluzie pana la urma, umbre pe zicul pesterii din parabola lui Platon? Mi se pare ca este o influenta de tip platonic in a spune ca toate cele trupesti pana la urma vor disparea cu totul. Nu zic ca Platon nu a fost mare si nu a avut intuitii extraodrinare, dar gandirea lui nu corespunde in totalitate cu crestinismul. De aceea mi se pare mai corect sa vorbim de continuitate a firii trupesti actuale cu firea trupului inviat. |
Citat:
|
Citat:
Asa ca vezi, nu intotdeauna in lumea ortodoxa toti cei mari sunt de acord in toate punctele. Sunt totusi ortodocsi cu totii. Nu vad de ce eu as fi mai putin ortodoxa daca imi permit sa aleg o parere sau alta dintre cele care exista. Dar in fine, stiu ca asta n-are chiar nimic de-a face cu subiectul. |
Rătăciri au fost și la alți sfinți. Să nu luăm o greșeală a cuiva și să ne facem învățătură de credință din ea!
|
Citat:
Ca au fost rataciri si la sfinti, am zis si eu mai sus. Dar tu ne-ai ironizat pe cei care am spus altfel de p. Staniloae la punctul asta ca 'ce stia el', adica noi stim mai bine si nu recunoastem ce spune el. Nu avem deci dreptul din punctul tau de vedere sa fim de alta parere cu P. Staniloae (probabil fiindca e roman d-al nostru) dar cu p. Iustin Popovici ar trebui sa evitam sa fim de parere, caci rataceste... Hm, hm.. Ne-ai obisnuit cu un simt critic mai ascutit, Dragos. |
Ai dreptate, cu atât mai mult cu cât eu n-am zis să fim de acord decât cu catehismul sfintei noastre biserici.
|
Citat:
Drept sa-ti spun, eu nu cred ca poti fi mai mult sau mai putin ortodoxa. Ori DA, ori NU. Ai vazut ca Domnul l-a facut pe Petru necredincios doar pentru o vorba spusa in treacat? |
Citat:
|
Câteva cuvinte de folos
Viața o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mișcăm și suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susținătorul și rostul sau destinul vieții noastre. Dacă mergem așa, potrivit acestora, avem viața asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm așa, ci încâlcim viața noastră în toate fărădelegile și spurcăciunile, care îndrăcesc și sufletul și trupul și o ducem așa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viața noastră. Totuși nu se desface îndată după greșeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.
Iar moartea o avem de la ucigașul. Deci, când oamenii se leagă cu totul de voile celui rău, le este în primejdie viața și primejduiesc și pe alții. Iar de se leagă ca robii cu inima de lumea aceasta și de voile trupului cele împotriva firii, mintea li se strâmbă, încât nu mai deosebește adevărul de rătăcire; atunci Dumnezeu se-ntunecă din mintea, din inima și din voința lor și ajung că nu vor să mai știe de Dumnezeu și așa vine osânda la moarte, așa vine prăpădul în vremea fiecărui rând de oameni. Întâi e moartea sufletească a ateismului, a necredinței, pe urmă se arată și moartea din afară a trupului, după vrednicie și spre înțelepțirea multora. |
Citat:
Teologia neopatristica este de fapt propovaduita de cei ce vor sa imbine ortodoxia cu conceptiile ecumeniste, un fel de protestantism ortodox. Ei spun sa ne intoarcem la inceputuri, exact asta spun si protestantii. Am mai citat dintr-un articol care spunea ca scoala teologica ortodoxa de la Paris, formata din rusi plecati datorita venirii comunismului, unii dintre acesti scriitori venind in contact cu gandirea occidentala au adoptat conceptii moderniste si au incercat sa liberalizeze invatatura ortodoxa. Acum pe net am gasit alte lucruri interesante. Anul acesta s-a tinut in Grecia o conferinta impotriva teologiei post-patristice, la care au participat si cativa Mitropoliti: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...si-altii-foto/ Si un articol care descrie aceasta teologie si greselile ei, scris de un Mitropolit grec: http://acvila30.ro/2012/08/11/ips-ie...i-contextuala/ Citez din ultimul link: "Consider, așadar, că sintagmele teologie „neo-patristică” și „post-patristică” au fost create în cadrul unei astfel de perspective [anti-ortodoxe]. La început, cu timiditate, a apărut termenul „neo-patristic”, în sensul că textele Părinților nu trebuie doar repetate, ci „duhul” lor trebuie localizat și transpus în conjuncturile vremii noastre, adică să fie cercetat modul în care ar fi vorbit Părinții despre chestiunile contemporane [nouă]. Apoi a apărut expresia teologie „post-patristică”, considerându-se că Părinții nu ne mai sunt necesari, căci ei au trăit în alte vremuri, au abordat alte probleme, au avut alte întrebări ontologice și cosmologice, „o cu totul altă viziune asupra lumii” și, în consecință, ei nu mai pot veni în ajutorul epocii noastre. La apariția așa-zisei teologii neo-patristice și post-patristice au contribuit anumiți teologi care au profesat în apus, îndeosebi la Paris. Ei au intrat în dialog cu gândirea apuseană și au încercat să răspundă problemelor întâlnite de ei. Ei vorbesc despre un ecumenism care „ar trebui să renunțe la argumentările verbale și să se bazeze pe un realism experimental al mântuirii: scufundând sistemele și sensurile, care, la urma urmei, nu sunt decât urme, în trăirea sferică a Bisericii, în tot ceea ce experiența Ei are mai bun”. Fanatismul este legat de „identitatea confesională”, care „dacă nu constituie sămânța lui, este, cel puțin, pământul pe care el este cultivat”, din acest motiv vorbindu-se de necesitatea reconstruirii unei case „cu porțile deschise, noul Ierusalim, Împărăția”, în care toți să aibă loc. Iar cei care nu vor să contribuie la construirea unei astfel ce case, trebuie îndepărtați, „cheia” casei fiind tot ceea ce are celălalt mai bun și tot ceea ce ne unește. De altfel, cei mai mulți dintre acești apărători îndârjiți ai traducerii textelor liturgice și atacatori cu patimă și necuviință ai celor care exprimă o altă opinie, aparțin acestui climat teologic „post-patristic” și „contextual”. La fel se întâmplă și cu cei care neagă valabilitatea gândirii patristice în vremea noastră. Ei vor să lase terenul liber pentru orice speculație și orice sincretism. În concluzie, consider că teologia modernă care se desparte de Părinți și se exprimă în termeni zgomotoși, din pretinsă dragoste față de omul contemporan, constituie un pericol pentru Biserică și pentru teologia acesteia. Ea nu este altceva decât o formă speculativă de teologie, un populism practicat de „teologi auto-proclamați” datorat unei proaste înțelegeri a „preoției împărătești”. Teologii mai apropiati din zilele noastre sunt Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Igantie Briancianinov, Sfantul Nectarie, Sfantul Serafim de Sarov. P.S. Am raspuns unui mesaj al tau, dar mesajul meu nu iti este adresat doar tie. |
Citat:
|
Citat:
|
[quote=ovidiu b.;477102]Viața o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mișcăm și suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susținătorul și rostul sau destinul vieții noastre. Dacă mergem așa, potrivit acestora, avem viața asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm așa, ci încâlcim viața noastră în toate fărădelegile și spurcăciunile, care îndrăcesc și sufletul și trupul și o ducem așa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viața noastră. Totuși nu se desface îndată după greșeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.
Trebuie să ne învățăm mai întâi a tăcea: „Cine nu știe să tacă, nu știe nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet.Parintele Arsenie Boca , stia ce spunea, ca un vazator cu duhul, al lumii acesteia. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 01:50:06. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.