Fani nu a spus ca in ortodoxie nu existau taine, ci ca nu erau recunoscute doar 7, ci mai multe. Ai in fisierul atasat pe larg despre Sf.Taine.

Daca vorbim de dogme, acestea au fost formulate la Sf. Sinoade; iar hotararile au fost insotite de anateme:

"Cei care vor îndrăzni să alcătuiască o altă mărturisire de credinţă , dacă sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisiţi, episcopii din treapta episcopiei şi clericii din cler; dacă sunt laici, vor fi daţi anatemei".

Cum, in aceste conditii, sa inceapa cineva sa schimbe dogme, doar pentru ca ele "devoaleaza, voaland"?!?

R Nu am spus ca a luat sfintele taine din catehismele latine , ci ca a luat teoria ca ele se reduc la 7. Sigur ca cele 7 au existat mereu.

Exemplu: sfintirea apei.
Dar orice activitate purtatoare de har tine de domeniul tainei.

Poate putem spune ca cele 7 sunt cele mai importante.

[quote=Miha-anca;476966]Daca vorbim de dogme, acestea au fost formulate la Sf. Sinoade; iar hotararile au fost insotite de anateme:

"Cei care vor îndrăzni să alcătuiască o altă mărturisire de credinţă , dacă sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisiţi, episcopii din treapta episcopiei şi clericii din cler; dacă sunt laici, vor fi daţi anatemei".

Cum, in aceste conditii, sa inceapa cineva sa schimbe dogme, doar pentru ca ele "devoaleaza, voaland"?!?[/QUOTEnu
Cred ca iarasi nu m-ai inteles bine. nu am zis nicicand ca ar trebui schimbate dogmele si mai ales crezul

Sunteţi sigură că aţi înţeles deosebirea dintre ierurgii, bazate pe activitatea tainică a harurilor lucrătoare şi Taine cu "T" mare ?

Multumesc pentru link, dar ai putea sa enumeri cateva Sfinte Taine in afara celor 7?

Cred ca da. Este artificiala diferenta. Cititi articolul postat de Eugen, nu este lung si pune punctul pe i.

incerc si eu: ascultarea - taina a Bisericii; ceea ce se petrece cand auzi un cuvant duhovnicesc care simti cum te invie - taina a Bisericii; ceea ce simti cand in urma rugaciunii ierti cu adevarat pe cineva - taina a Bisericii; plansul inimii - taina a Bisericii; recunostiinta pt suferintele primite - taina a Bisericii; a vedea unitatea metafizica a firii omenesti - taina a Bisericii...cam totul e Taina daca traim cu adevarat in Biserica.....dar eu nu prea cunosc personal multi oameni care sa reuseasca treaba asta....vremuri grele....Doamne ajuta!

Multumesc, Laura.

Multumesc mult, VladCat.

Cu drag :)

Măi nene, mai sunteţi mulţi?
@Fani: spui că predai religia? :39:

Articolul de pe Orthodoxwiki despre ierurgii: http://ro.orthodoxwiki.org/Ierurgie

"Ierurgiile se deosebesc de Sfintele Taine prin aceea că Tainele sunt întemeiate direct de Mântuitorul şi sunt obligatorii pentru mântuirea omului, sfinţind momentele principale din viaţa lui, pe când ierurgiile sunt rânduite de Biserică şi sfinţesc nu numai pe oameni, ci şi natura înconjurătoare, nefiind obligatorii pentru mântuire, fiecare din credincioşi cerându-le după credinţa şi nevoie."

Si un pasaj din Parintele Staniloae: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sti-68887.html
"Totusi Traditia Bisericii face distinctia intre cele sapte Taine si multimea de ierurgii. Pentru a intelege deosebirea si legatura dintre Taine si ierurgii; trebuie sa tinem seama ca sunt trei trepte prin care omul se pune in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune.
Astfel ierurgiile au un loc de mijloc intre Taine si rugaciunile individuale ale crestinului. Ele se refera la multiplele trebuinte concrete ale omului, ca si rugaciunile lui individuale. Dar fiind savarsite de preot, aduc o implinire mai sigura a celor cerute, caci in rugaciunea preotului e pre*zenta Biserica, in numele careia El se roaga si face rugaciunea pentru credinciosi, in baza unei trimiteri speciale a lui Hristos."

Ce ştia părintele Staniloaie?

Părintele Stăniloaie, spre deosebire de papă, nu este infailibil :26:

Indubitabil.

Da. Care-i problema? Este un fel de a vedea lucrurile raspandit la teologii neopatristici.

Daca vrei cu adevarata sa sti ce stia Parintele D. Staniloaie iti sugerez sa-l citesti cu ffffffoarte mare atentie. In materie e o somitate si cred ca tu nu ai pus corect intrebarea. Sau ai pus-o?? daca da , atunci ai fost fie rauvoitor, fie ai vrut sa incerci pe cineva. Inclin sa cred a doua varianta

Doamne miluieste-ne pe noi pacatosi si ne iarta ca nu prea stim ce facem(zicem)

mesaj șters

Nu e nici o problemă. Dar nici ortodox nu prea pare a fi.
Las-o aşa încurcata.

Frate, Domnul cu noi! Multi din afara ortodoxiei il recunosc. De ce sa nu o facem noi care ne credem in ORTODOXIE???????

DragosP era doar ironic.

Eşti sigur că tu crezi?

Apropo, rugăm adminul să arunce un ochi peste ultimele 25 de pagini ale topicului...am cam luat-o pe ulei.

Hm! Ai reusit sa-mi starnesti un zambet. Imi amintesc de o vorba neaosa de roman mandru si smerit!...
"Care gata? Nici un gata! Cand e gata, EU spun gata! Si-acu' GATA!"
Eu totusi mai vad vreo 200 de pagini pe acest topic, la fel de ziditoare ca si celelalte aproape 100...

Eugen, am citit articolul care mi s-a parut foarte bun. Poti sa ne spui de cine este? Nu gasesc numele autorului. Este de autorul blogului poate? (ieromonah Petru Pruteanu)

Intr-adevar, tema numarul sfintelor taine depaseste cu mult subiectul firului. Dar tema trupului inviat si a trupului de dinainte de cadere mi se pare ca nu.

Suna convingator ceea ce scrii. O sa mai cuget si citesc.
Problema interpretarii pur alegorice este: pana unde mergem? Totusi, revelatia iudaica este revelatia lui Dumnezeu in istorie. Daca incepem sa interpretam doar alegoric scripturile, atunci este greu sa ne mai oprim si ajungem la interpretarile careneaga sensul literal cand acesta nu ne mai convine noua, pentru ca nu corespunde cu mentalitatea noastra actuala. Dar asta este alta problema.

Citind ultimul pasaj al mesajului tau, ma gandesc ca pana la urma ne depaseste cu totul problema trupurilor inviate. Dar totusi, totusi, ceva ceva se poate intrevedea.. Si noi ca oameni nu putem sa nu incerca sa punem cuvinte pe acel Ceva.
Nici eu nu zic ca va fi 'placere' in sensul pur fizic actual. Dar ce mi se pare mie ca reiese din ceea ce se spune despre Inviere in general este ca nimic din ceea ce este omenesc si bun in sine nu va disparea pur si simplu.
Si ca orice limbaj simbolic si alegoric are o baza concreta, literala, care este si ea transfigurata.
Deci placerea care este de fapt o bucurie probabil ca va fi transfigurata intr-o bucurie de nedescris, o bucurie a comuniunii, pe care nu o puetm decat intrezari acum. Dar o putem intrezari, mi se pare mie just sa spunem, si in bucuria intalnirii trupesti dintre doi sot care se iubesc. Caci daca un lucru poate fi pe lumea asta (o parte din) imaginea unirii dintre Dumnezeu si om, acel lucru nu poate disparea cu totul nici dupa Inviere. Tot asa cum un lucru care ne foloseste ca mijloc al comuniunii directe dintre Hristos si noi, mancatul (prin euharistie), nu cred ca poate disparea in lumea inviata.

Caci, care este alternativa? Viata noastra trupeasca este doar o iluzie pana la urma, umbre pe zicul pesterii din parabola lui Platon?
Mi se pare ca este o influenta de tip platonic in a spune ca toate cele trupesti pana la urma vor disparea cu totul. Nu zic ca Platon nu a fost mare si nu a avut intuitii extraodrinare, dar gandirea lui nu corespunde in totalitate cu crestinismul. De aceea mi se pare mai corect sa vorbim de continuitate a firii trupesti actuale cu firea trupului inviat.

Făceam referire la faptul că nu se mai discută On Topic de pagini bune. Cât despre cât de ziditoare sau nu au fost discuţiile On Topic rămâne la alegerea fiecăruia. Faptul că tu nu le consideri ziditoare, nu înseamnă că toţi trebuie să fim de acord cu tine. Unii useri au avut nelămuriri şi poate şi le-au clarifcat. Alţii nu. În rest numai bine îţi doresc!

Dragos, nu stiu daca intre timp ai citit articolul. Poate ai vazut atunci ca in el scrie ca si sfantul Iustin Popovici spune ca nu este corecta limitarea tainelor la 7.
Asa ca vezi, nu intotdeauna in lumea ortodoxa toti cei mari sunt de acord in toate punctele. Sunt totusi ortodocsi cu totii. Nu vad de ce eu as fi mai putin ortodoxa daca imi permit sa aleg o parere sau alta dintre cele care exista.
Dar in fine, stiu ca asta n-are chiar nimic de-a face cu subiectul.

Rătăciri au fost şi la alţi sfinţi. Să nu luăm o greşeală a cuiva şi să ne facem învăţătură de credinţă din ea!

Cine ne spune atunci ca p. Staniloae ar avea neaparat dreptate in aceasta chestiune?
Ca au fost rataciri si la sfinti, am zis si eu mai sus.
Dar tu ne-ai ironizat pe cei care am spus altfel de p. Staniloae la punctul asta ca 'ce stia el', adica noi stim mai bine si nu recunoastem ce spune el.
Nu avem deci dreptul din punctul tau de vedere sa fim de alta parere cu P. Staniloae (probabil fiindca e roman d-al nostru) dar cu p. Iustin Popovici ar trebui sa evitam sa fim de parere, caci rataceste...
Hm, hm.. Ne-ai obisnuit cu un simt critic mai ascutit, Dragos.

Ai dreptate, cu atât mai mult cu cât eu n-am zis să fim de acord decât cu catehismul sfintei noastre biserici.

Dar nu e important pentru tine, Fani, ce zice Biserica?
Drept sa-ti spun, eu nu cred ca poti fi mai mult sau mai putin ortodoxa. Ori DA, ori NU. Ai vazut ca Domnul l-a facut pe Petru necredincios doar pentru o vorba spusa in treacat?

As vrea sa stiu cate rataciri ale sfintilor au fost introduse de Biserica in invatatura de credinta; asa, ca sa ne ferim de ele?

Câteva cuvinte de folos
 

Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră. Totuşi nu se desface îndată după greşeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.

Iar moartea o avem de la ucigaşul. Deci, când oamenii se leagă cu totul de voile celui rău, le este în primejdie viaţa şi primejduiesc şi pe alţii. Iar de se leagă ca robii cu inima de lumea aceasta şi de voile trupului cele împotriva firii, mintea li se strâmbă, încât nu mai deosebeşte adevărul de rătăcire; atunci Dumnezeu se-ntunecă din mintea, din inima şi din voinţa lor şi ajung că nu vor să mai ştie de Dumnezeu şi aşa vine osânda la moarte, aşa vine prăpădul în vremea fiecărui rând de oameni. Întâi e moartea sufletească a ateismului, a necredinţei, pe urmă se arată şi moartea din afară a trupului, după vrednicie şi spre înţelepţirea multora.

Am aflat si eu acum de pe net ce este teologia neopatristica si mi-am dat seama unde e radacina unor conceptii moderniste din ortodoxie.
Teologia neopatristica este de fapt propovaduita de cei ce vor sa imbine ortodoxia cu conceptiile ecumeniste, un fel de protestantism ortodox. Ei spun sa ne intoarcem la inceputuri, exact asta spun si protestantii.
Am mai citat dintr-un articol care spunea ca scoala teologica ortodoxa de la Paris, formata din rusi plecati datorita venirii comunismului, unii dintre acesti scriitori venind in contact cu gandirea occidentala au adoptat conceptii moderniste si au incercat sa liberalizeze invatatura ortodoxa.
Acum pe net am gasit alte lucruri interesante. Anul acesta s-a tinut in Grecia o conferinta impotriva teologiei post-patristice, la care au participat si cativa Mitropoliti: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...si-altii-foto/
Si un articol care descrie aceasta teologie si greselile ei, scris de un Mitropolit grec: http://acvila30.ro/2012/08/11/ips-ie...i-contextuala/

Citez din ultimul link:
"Consider, aşadar, că sintagmele teologie „neo-patristică” şi „post-patristică” au fost create în cadrul unei astfel de perspective [anti-ortodoxe]. La început, cu timiditate, a apărut termenul „neo-patristic”, în sensul că textele Părinţilor nu trebuie doar repetate, ci „duhul” lor trebuie localizat şi transpus în conjuncturile vremii noastre, adică să fie cercetat modul în care ar fi vorbit Părinţii despre chestiunile contemporane [nouă].
Apoi a apărut expresia teologie „post-patristică”, considerându-se că Părinţii nu ne mai sunt necesari, căci ei au trăit în alte vremuri, au abordat alte probleme, au avut alte întrebări ontologice şi cosmologice, „o cu totul altă viziune asupra lumii” şi, în consecinţă, ei nu mai pot veni în ajutorul epocii noastre.
La apariţia aşa-zisei teologii neo-patristice şi post-patristice au contribuit anumiţi teologi care au profesat în apus, îndeosebi la Paris. Ei au intrat în dialog cu gândirea apuseană şi au încercat să răspundă problemelor întâlnite de ei.
Ei vorbesc despre un ecumenism care „ar trebui să renunţe la argumentările verbale şi să se bazeze pe un realism experimental al mântuirii: scufundând sistemele şi sensurile, care, la urma urmei, nu sunt decât urme, în trăirea sferică a Bisericii, în tot ceea ce experienţa Ei are mai bun”.
Fanatismul este legat de „identitatea confesională”, care „dacă nu constituie sămânţa lui, este, cel puţin, pământul pe care el este cultivat”, din acest motiv vorbindu-se de necesitatea reconstruirii unei case „cu porţile deschise, noul Ierusalim, Împărăţia”, în care toţi să aibă loc. Iar cei care nu vor să contribuie la construirea unei astfel ce case, trebuie îndepărtaţi, „cheia” casei fiind tot ceea ce are celălalt mai bun şi tot ceea ce ne uneşte.
De altfel, cei mai mulţi dintre aceşti apărători îndârjiţi ai traducerii textelor liturgice şi atacatori cu patimă şi necuviinţă ai celor care exprimă o altă opinie, aparţin acestui climat teologic „post-patristic” şi „contextual”. La fel se întâmplă şi cu cei care neagă valabilitatea gândirii patristice în vremea noastră. Ei vor să lase terenul liber pentru orice speculaţie şi orice sincretism.
În concluzie, consider că teologia modernă care se desparte de Părinţi şi se exprimă în termeni zgomotoşi, din pretinsă dragoste faţă de omul contemporan, constituie un pericol pentru Biserică şi pentru teologia acesteia. Ea nu este altceva decât o formă speculativă de teologie, un populism practicat de „teologi auto-proclamaţi” datorat unei proaste înţelegeri a „preoţiei împărăteşti”.

Teologii mai apropiati din zilele noastre sunt Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Igantie Briancianinov, Sfantul Nectarie, Sfantul Serafim de Sarov.
P.S. Am raspuns unui mesaj al tau, dar mesajul meu nu iti este adresat doar tie.

Daca nu l-as fi vazut in viata mea as fi putut fi de acord cu tine. Tinere , ce a scris a si trait. DECI, poti fi sigur ca era ORTODOX, si ca invataturile lasate de el sunt mai mult decat ziditoare pentru orice CRESTIN. Nu spun ca sunt suficiente, dar nici sa ne servesti cu astfel de Bazaconii.

Tineretea este un mare avantaj , pe cand batranetea constituie o obligatie in plus si o mare povara ! :40:Il cheama Ovidiu . . . !

[quote=ovidiu b.;477102]Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră. Totuşi nu se desface îndată după greşeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.

Trebuie să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet.Parintele Arsenie Boca , stia ce spunea, ca un vazator cu duhul, al lumii acesteia.