|
Decebal, te rog sa incetezi! Depasesti niste limite.
[b]Nu, nu am spus nimic fals! Am explicat niste notiuni. Citeste mai sus ce ghiveci se scrie pe acest forum pentru ca nimeni nu le diferentiaza. Chiar si tu scrii "Biserica lui Dumnezeu". La ce anume te referi? La credinta, la lacasul din coltul strazii, sau la institutie? |
Citat:
Minunat! |
Citat:
Ai dumneata vreo competență teologică să te bagi la făcut afirmații în domeniul ECLEZIOLOGIEI? Ai vreun gir și vreo binecuvântare din partea vreunei autorități bisericești pentru a face dumneata afirmații în domeniul ECLEZIOLOGIEI? Ți-a dat cineva mandat? |
Citat:
"Acum mă bucur de suferințele mele pentru voi și împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica". (Coloseni, 1, 24) Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni în toată Biserica.(I. Corinteni 17) |
Citat:
Uite si in citatele date de tine. Tu ce crezi, la ce se refera termenul "Biserica" in acest context? La o institutie sau la credinta adusa de Iisus? El a creat o credinta. A trasat planul (dogmele) si regulile (canoanele) ei. Dar nu poti sa spui ca Iisus este capul sau trupul unei institutii omenesti. Biserica-Institutie a fost facuta de oameni (Sf. Apostoli la inceput) si are o ierarhie, reguli de functionare, un cap (mitropolitul). Trupul este reprezentat de parohii, preoti si credinciosi. Baza este crestinismul, in speta ortodoxia la noi. Eu asa vad lucrurile. Si nu vroiam sa spun nimic rau, ci doar sa rog sa nu mai amestecam notiunile. Ca ajungem si noi precum catolicii pe urma (Papa, capul bisericii lor, este comparat cu Iisus). De ce exista Biserica si biserica, si nu notiuni diferite? In vorbire nici nu vedem daca cineva spune cuvantul cu litera mare sau litera mica. Mai bine numim Biserica altfel si ii spunem credinta/confesiune/religie/crestinism. P.S In citatele tale eu spun ca e vorba de credinta (crestinismul). |
Pentru început zic așa: :43:
Apoi continui cu catehismul soro! CATEHISMUL! Nu ce ți se pare ție! CATEHISMUL! Scrie acolo tot ce-ți trebuie pentru început! Fă-ți timp și citește. Dacă nu online, cumpără-ți cartea asta. |
Sa invatam pe indelete...
<<Biserica
(lat. ecclesia = adunare; gr. ἐκκλησία — ecclisia) — era numele dat primelor adunări creștine care aveau loc la început în anumite case pentru săvârșirea cultului. De la înțelesul de adunare termenul vecclisia s-a dat apoi și locului unde se ținea adunarea, loc care a devenit casa Bisericii (ὁ τῆς ἐκκλησίας οἶκος — o tis ecclisias ikos); termenul ecclisia este cel mai vechi pentru noțiunea de biserică în ambele ei înțelesuri (și „loc de cult“ și „adunare“) și așa s-a păstrat în limbile neolatine apusene (franc. eglise, ital. chiesa, span. iglesia). Denumirea latină basilica, gr. βασιλική, ἡ — basiliki = lăcaș împărătesc (de la βασιλεύς ὁ — basileus = rege), casa Domnului (lat. Domus Dei), s-a păstrat numai în două limbi neolatine: în lb. română biserică și reto-romană, baselgia. Inițial, clădirea numită basilica era în lumea greco-romană un edificiu folosit pentru diferite adunări publice: politice, comerciale, loc de desfășurare a activității judecătorești ș.a. Arhitectura unei basilici era în formă de navă dreptunghiulară, împărțită longitudinal în trei spații prin două șiruri de coloane care susțineau tavanul; la un capăt al sălii se afla o absidă având postamentul mai înălțat și care servea pentru tribună (la judecăți, Ia întruniri). Aceste basilici erau de obicei situate în forum, de unde și denumirea basilica forensis. O asemenea construcție, datând din sec. IV, s-a descoperit în Dobrogea, în cetatea Tropaeum Traiani (Adamclisi) și în Histria, ale cărei ruine se văd și azi în nordul Dobrogei, pe țărmul Mării Negre. Din epoca lui Constantin cel Mare, când creștinismul a căpătat libertatea de a se răspândi și numărul creștinilor a crescut, n-au mai fost suficiente spațiile de adunări (ecclisia) din casele particulare și au început a se construi lăcașuri proprii pentru nevoile cultului. Acestea aveau la început forma edificiilor spațioase și încăpătoare a basilicilor, cu linia lor alungită în formă de corabie. Ea a fost asemănată în simbolistica creștină cu Biserica, salvatoare a sufletelor din furtuna păcatelor, asemenea unei corăbii ce înfruntă furtuna valurilor. Și pe teritoriul țării noastre, în Scythia Minor (Dobrogea de azi) s-au descoperit, în urma săpăturilor arheologice, 25 de basilici creștine, datând din sec. IV. Existența lor, precum și păstrarea numelui de biserică în lb. română, de la basilica, arată că poporul nostru s-a născut și s-a dezvoltat ca popor creștin (Radu Vulpe și I. Barnea, Din Istoria Dobrogei, Români la Dunărea de Jos, București, 1968, p. 466-488). Stilurile arhitectonice ale bisericilor creștine au evoluat în timp, marcând deosebiri între Răsărit (stilul bizantin — construcții in formă de cruce treflată, rotunjită) și Apus (stilul romanic, alungit, stil basilical; (Liturgica generală, București, ed. a II-a. 1993, p. 347-438). Specificul bisericii creștine îl constituie împărțirea sa interioară în altar, naos, pronaos, indiferent de planurile și stilurile arhitectonice.>> <<Cuvântul care denumește locașul de cult, biserica, se scrie cu literă mică. Se scrie BISERICĂ cu literă mare când e denumită obștea sau comunitatea religioasă a credincioșilor și se exprimă înțelesul dogmatic sintetizat în Crezul Ortodox: „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică“, comunitatea creștină fiind „trupul tainic“ al cărui cap este Hristos, Care a întemeiat-o. De aceea este „Una și Sfântă“ și pentru că întemeierea ei istorică a fost sfințită de Duhul Sfânt, Care s-a „pogorât“ sub forma limbilor de foc, asupra Apostolilor, în a 50-a zi de la învierea Domnului, sfințindu-i ca preoți și propovăduitori ai Evangheliei. În ziua aceea s-a întemeiat prima comunitate creștină, prin botezarea a trei mii de oameni, în numele lui Hristos. Este „Sobornicească“ fiindcă trebuie să cuprindă toată lumea, „tot soborul omenesc“ (slv. suboriu = adunare, mulțime) și „Apostolească“ fiindcă se bazează pe învățătura propovăduită de Sfinții Apostoli care au primit-o de la Iisus Hristos, în mod direct. Prima condiție a membrilor comunității care formează Biserica lui Hristos este să primească Botezul în numele Sfintei Treimi, precum și celelalte Sfinte Taine, pe care, la momentul corespunzător, trebuie să le primească creștinul, spre a se putea mântui; la acestea se adaugă credința puternică în Dumnezeu și Domnul Iisus Hristos, faptele bune și trăirea învățăturilor pe care le propovăduiește Biserica. Comunitatea creștină (Biserica) e formată din poporul drepteredincios și săvârșitorii cultului, adică, preoții, clerul (din toate treptele ierarhice). Unitatea Bisericii se realizează în cultul divin, al cărui centru este Sfânta Liturghie și Sfintele Taine >>(Liturgica generală, București, ed. a II-a. 1993). http://www.dervent.ro/dictionar.php?...zZXJpY2E=&dL=B DECI: - biserica este locasul de cult(sau cladirea) - Biserica este obstea sau comunitatea religioasa a credincioșilor și se exprimă înțelesul dogmatic sintetizat în Crezul Ortodox: „Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică“, comunitatea creștină fiind „trupul tainic“ al cărui cap este Hristos, Care a întemeiat-o. Ar trebui sa existe mai multa intelegere pe forumul crestin ortodox, mai multa rabdare pentru a intelege postarile. (daca site-ul este si altceva in afara de o simpla retea de socializare, ceea ce nu ar fi rau, e nevoie si de retele de socializare). Pentru cine ne-a luminat prima data in acest sens: un gand bun si multumiri. Cine a jignit, poate apar si scuzele. |
Si alte definitii, dar ale Sfintilor si Sfintilor Parinti
<<Biserica este trupul lui Hristos
"El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii" (Col. l, 18), "Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti" (Efeseni 1, 23) Nu o singura data, in Sfanta Scriptura, Biserica este numita Trupul lui Hristos. "Ma bucur in suferintele mele pentru voi..., pentru trupul Lui, adica Biserica" (Col. 1, 24), scria despre sine Sfantul Apostol Pavel. Apostolii, proorocii, binevestitorii, pastorii si invatatorii - ne spune tot el - sunt dati de Hristos "la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni 4, 12).>> <<Nevazut ochiului trupesc, Hristos Se arata in mod real pe pamant prin Biserica Sa, asa cum duhul nevazut al omului se arata prin lucrarile trupului sau. Biserica este Trupul lui Hristos deoarece, in primul rand, partile ei sunt unite cu Hristos prin dumnezeiestile Taine si, in al doilea rand, intrucat prin ea Hristos lucreaza in lume. Noi ne impartasim de Trupul si sangele lui Hristos (in Sfintele Taine), pentru ca noi insine sa fim parti ale Trupului lui Hristos (ale Bisericii). Acest lucru nu se produce dintr-o data.>> <<"Ne rugam pentru impreuna-cugetarea Bisericilor", "pentru unirea Bisericilor" (canonul treimic al invierii, glasul al 8-lea), "curma schismele Bisericii", "Potoleste despartirile Bisericii" (slujba arhanghelilor, 8 noiembrie, 26 martie, 13 iulie) si alte rugaciuni asemenea acestora sunt inaltate de Biserica Ortodoxa de-a lungul veacurilor. Chiar si in Sambata Mare, in fata sfantului epitaf, Biserica inalta chemarea: "Ceea ce ai nascut Viata, Neprihanita, Preacurata Fecioara, linisteste smintelile din Biserica si pace daruieste-ne, ceea ce esti buna" (sfarsitul paragrafului al 2-lea).>> Sfantul Ioan Maximovici http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...os-68599.html# <<De aceea si Sfântul Ioan Gură de Aur, marele Părinte al Bisericii noastre, acest luminător a spus cuiva care prigonea Biserica și o disprețuia: “Nu te îndepărta de Bise¬rică, pentru că nu există nimic mai puternic. Nădejdea ta, mântuirea ta, scăparea ta sunt Biserica. Este mai înaltă și decât cerul și mai întinsă decât pământul”[3], este mai trai¬nică și decât măreții munți pe care-i vezi împrejurul tău. Măreția ei, slava ei, splendoarea ei sunt atât de mari pe cât este slava, măreția și splendoarea lui Hristos însuși.>> <<Când a fost deci întemeiată Biserica? Mai înainte de toti vecii, înainte de a fi fost făcute stelele si soarele, înainte de a fi fost făcut universul. Biserica a existat întotdeauna, pentru că este Trupul lui Hristos, iar Hristos este veșnic. Biserica a existat sus, în cer, dar la un moment dat, așa cum frumos spune Apocalipsa, a coborât din ceruri și a venit pe pământ, ca o mireasă împodobită ca să se unească cu băr¬batul ei (Apoc. 21, 2). Când s-a petrecut asta? La întruparea Cuvântului a avut loc unirea omului cu Dumnezeu. Așadar Biserica, Trupul lui Hristos, exista, iar acum vine și se uneș¬te cu omul De aceea, unul dintre Părinții Apostolici spune: “Biserica a fost zidită înaintea tuturor (…) și pentru ea a fost creată lumea.”[4]. Pentru ea a pregătit Dumnezeu lumea. A făcut Biserica atât de trainică, atât de sigură, încât și dacă ar cădea asupra ei toate puterile întunericului, nu vor putea să-i facă nici un rău. Cosmosul va îmbătrâni cândva, toate vor muri. Stelele vor cădea așa cum cad frunzele toamna, dar Biserica nu va păți nimic. Are o tinerețe neveștejită. Poate să înnoiască prin harul Duhului Sfânt și, în cele din urmă, când toate se vor pierde, va străluci ca un fulger mai presus de ceruri numai ea, purtând coroana Dumnezeirii, și va umple totul cu prezența și slava ei.>> <<Biserica Îl unește pe Dumnezeu cu omul, adică este raiul cel nou pe care l-a făcut Dumnezeu. L-am pierdut pe cel pământesc și ne-a dat un rai care nu se sfârșește niciodată, ci se continuă în veci. De ce poartă Biserica noastră acest nume? Pentru ca substantivul “biserică” (εκκλησία) vine de la verbul “a chema” (κλήση), iar Biserica cheamă pe toți fiii ei, în¬treaga lume. Hristos vrea să ducă întreaga lume în sânul raiului, în turma Sa, în Biserica Sa.>> http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...lui-hristos-i/ |
Parintele Dumitru Staniloae
<<In Biserica toate sunt unite, dar neconfundate in aceasta unitate. Biserica e trupul lui Hristos si ca atare e unita cu El si distincta de El. Biserica e imanentul care are in ea transcendentul, comunitatea treimica de Persoane plina de o nesfasita iubire fata de lume, intretinand in aceasta o continua miscare de autotranscendere prin iubire. Biserica este Hristos extins cu trupul Lui indumnezeit in umanitate, sau umanitatea aceasta unita cu Hristos si avand imprimat in ea pe Hristos cu trupul Lui indumnezeit. Daca Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup si nu 1-ar fi indumnezeit prin Inviere si Inaltare, ar fi lipsit inelul de legatura intre Dumnezeu si creatie, precum ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu care sa se reverse in noi si sa ne atraga la unirea cu El in iubire.>>
<<Hristos a devenit capul Bisericii prin faptul ca Ipostasul divin Si-a asumat chipul uman, paga firii noastre, luand ca om o pozitie centrala intre oameni. Dar aceasta pozitie devine eficienta numai intrucat ne poate comunica, prin Duhul, in forma omeneasca, puterea dumnezeiasca si ne poate face sa ne imprimam de El ca de modelul adevarat al omului, de omul indumnezeit. Insa S-a facut cap al Bisericii si prin faptul ca a ridicat aceasta paga lastarea de jertfa, superioara oricarei preocupari egoiste de Sine, si la starea de Inviere, purtand prin aceasta cele doua stari imprimate in mod imbinat in trupul Sau, ca sa ne comunice si noua puterea de a ni le insusi, sau de a ne ridica umanitatea noastra la ele. Iar aceasta inseamna a ridica umanitatea noastra in unirea cu infinitatea lui Dumnezeu cel personal, caci numai prin jertfa, predandu-ne lui Dumnezeu, daramam zidurile care ne inchid in marginirea noastra si intram in comuniune deplina cu Dumnezeu si cu semenii.>> Categoria: Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol 2 - Pr Dumitru Staniloae http://www.resurse-ortodoxe.ro/biser...i_l928_p0.html |
<<Biserica - trupul lui Hristos extins in umanitate
Biserica uneste in sine tot ceea ce exista sau este destinata sa uneasca tot ceea ce exista : Dumnezeu si creatia. Sfantul apostol Pavel arata ca Biserica, este insusi Trupul lui Hristos (Efes., 1, 23; 5, 23), care are multe madu¬lare : "Caci precum trupul unul este si are multe madulare, iar toate madularele trupului multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos. Pentru ca intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat. Caci si trupul nu este un madular, ci multe" (I Cor., 12, 12-14). Dar fiecare madular isi are cinstea si locul sau in trup, fara sa se substituie trupului intreg (I Cor., 12, 18) si nici altui madular, dupa cum nici trupul nu poate fi conceput fara madulare. Madularele isi au identita¬tea lor, dar nu in afara trupului, ci intrucit sunt madularele trupului. De-aceea, intre ele nu trebuie sa fie dezbinare pe motiv ca unele ar fi mai de cinste decat altele, ci "sa se ingrijeasca deopotriva unele de altele... Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna, si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna". Ca trup al lui Hristos, Biserica nu este suma numerica a membrelor sau madularelor, ci ea este uniunea universala cu Hristos a ipostasurilor create pe care ea le zamisleste intr-o noua nastere (botezul), le intareste si pecetluieste cu Duhul lui Hristos (mirungerea) si le uneste cu Trupul si Sangele Lui (Euharistia). Hristos si umanitatea sunt asa de uniti in Biserica, incat nici Hristos si nici umanitatea nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, sau altfel spus, unul cheama si implica pe celalalt. De aceea, Hristos este capul Bisericii, iar umanitatea, adica cei incorporati personal in Hristos, Biserica, ca trup al lui Hristos, extins peste veacuri. Pozitia speciala a lui Hristos in Biserica consta esential in aceea de cap al Bisericii (Col., 1, 18), de factor care uneste pe credinciosi cu Sine ca pe un trup al Sau si in calitate de izvor de putere si model dupa care se orienteaza si de care se umplu si se imprima cei incorporati in El, facindu-se tot mai mult dupa chipul Lui. Hristos a devenit capul Bisericii prin faptul ca ipostasul divin al Fiu¬lui si-a asumat chipul uman, intrand deci in relatia cu toate persoanele umane care ipostaziaza aceeasi fire umana, si fiind pentru toti Omul central care ii implica si care ii sustine. Iar aceasta calitate devine eficienta intrucat Hristos ne comunica in forma ome¬neasca puterea Sa dumnezeiasca prin Duhul Sfant. Sfantul apostol Pavel numeste in mod propriu si direct pe Hristos, Cap al Bisericii : "Hristos este capul trupului, al Bisericii" (Col., 1, 18, 24).>> http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ate-69071.html Mai puteti cerceta: Sfantul Nicolae Velimirovici, CREDINTA SFINTILOR, Catehismul Bisericii Ortodoxe http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ina-79737.html http://www.patriarhia.ro/ro/document...hismlista.html |
Citat:
Asadar Biserica reprezinta: 1.Trup al lui Hristos (cosmic) 2.comunitate sau obște 3.locaș Avem si limba romana cuvinte care au mia multe sensuri, de exemplu "cheie". Asa si cuvantul Biserica inseamna si cladirea, si comunitatea credinciosilor, dar si Trupul lui Hristos. este o institutie divino-umana, nu doar umana. Aceasta e la alte culte, unde e doar o institutie umana, lipsind comuniunea cu Hristos. |
Biserica ortodoxa
<<Biserica Ortodoxă este Biserica întemeiată de către Iisus Hristos și apostolii săi. Își are începutul în ziua Cincizecimii prin pogorârea Duhului Sfânt în anul 33 după Hristos. Este cunoscută (în special în Occidentul contemporan) ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană, sau ca Biserica Greco-Ortodoxă. Mai este numită și Biserica Ortodoxă Sobornicească, Biserica Creștin Ortodoxă, Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească (după cum spunem în Crez), Trupul lui Hristos, Mireasa lui Hristos sau simplu: Biserica.
Episcopii Bisericii Ortodoxe trasează o neîntreruptă succesiune apostolică, provenind de la primii apostoli înșiși, motiv pentru care consacrarea lor provine în ultimă instanță de la însuși Domnul Iisus Hristos. Toți episcopii Bisericii, indiferent de titlurile lor, sunt egali în slujirea lor sacramentală. Diferitele titluri pe care ei le au sunt administrative (necesare pentru buna chivernisire a treburilor Bisericii) sau onorifice în esența lor. La un sinod ecumenic, fiecare episcop poate da un singur vot, fie că este patriarh ecumenic sau un simplu episcop vicar (deci fără scaun episcopal). În această privință nu poate deci exista o echivalență cu Biserica Romano-Catolică, în care învățătura despre primatul papal permite unui papă să intervină de o manieră unilaterală în treburile Bisericii. Prin succesiunea sa apostolică, Biserica transmite astăzi credința Bisericii dintotdeauna, primită de Apostoli de la Domnul Iisus Hristos. Nimic nu este adăugat sau scos din "credința dată sfinților, odată pentru totdeauna"(Iuda 3). De-a lungul istoriei numeroase erezii au atacat Biserica, și la acele timpuri și contexte concrete Biserica a făcut enunțuri dogmatice (în special cu ocazia sinoadelor ecumenice), uneori dezvoltând într-un limbaj nou ce s-a crezut dintotdeauna de către Biserică, cu scopul de a opri răspândirea ereziilor și chemând la pocăință pe aceia care au sfâșiat Trupul lui Hristos. Prima astfel de mărturisire de credință a fost Crezul niceo-constantinopolitan, care afirmă: Cred întru una sfântă, sobornicească (catholică) și apostolească ([apostolică]) Biserică. Mărturisirea de credință: atributele Bisericii Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică este Biserica lui Iisus Hristos, căreia El i-a promis că nici porțile iadului nu o vor birui. În particular, una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică este forma de exprimare a credinței prezentă în Crezul Niceo-Constantinopolitan. Ceea ce implică această credință este cunoscut în general ca fiind atributele Bisericii: unitate, sfințenie, sobornicitate și apostolicitate. Unitatea Biserica este una singură. Ea este trupul mistic al Mântuitorului; la fel cum el nu poate fi împărțit, nici trupul său nu poate fi împărțit. Există o singură Biserică, nu mai multe; și este unită nu împărțită. Aceste lucru poate părea naiv sau dur ținând cont de realitățile prezentei separări a creștinilor veche de aproape o mie de ani. În fața acestei divizări reale, oamenii moderni sunt tentați să abandoneze speranța și vorbesc despre o "Biserică împărțită," abandonând credința în Crez. În conformitate cu Părintele Thomas Hopko[1]:această singură Biserică, deoarece unitatea ei depinde de Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfântul Duh, nu poate fi niciodată divizată. Astfel, în conformitate cu doctrina ortodoxă, Biserica este invizibilă; oamenii pot în ea sau în afara ei, dar ei nu o pot împărți. În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimțită a oamenilor în dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membrii ai Bisericii Sale. Unii ortodocși spun că există și o participare imperfectă în Biserică a acelora care nu sunt în comunitate vizibilă cu ea. Acest lucru a fost exprimat cel mai bine de către Episcopul Kallistos (Ware) din Diokleia, "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este.">> Restul articolului pe: http://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_Ortodox%C4%83 Despre Biserica puteti citi si in cartea:Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Editura Egumenița, Galați 2003, pag. 103 - 121. |
Biserica Orodoxa Română
Biserica Orodoxa Română
<<După proclamarea independenței de stat a României (9 mai 1877), au urmat noi tratative cu Patriarhia, în vederea recunoașterii autocefaliei, care era un act pur formal, căci Biserica românească s-a bucurat și până atunci de o situație specială, în comparație cu alte Biserici ortodoxe, de o autocefalie relativă față de Patriarhia Ecumenică. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim IV a dat obișnuitul "tomos", pentru recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din România.>> http://www.patriarhia.ro/ro/structur...ric_bor_4.html Biserica Ortodoxă Română are un statut, o structura administrativa, personal angajat etc. ca orice instituie din statul Roman. Toate datele pe: http://www.patriarhia.ro/ro/structura_bor/ Asa stand lucrurile, poate acum intelegem ca vorbele grele pe care le-am citit pe acest topic referitor la BOR, presupun (nadajduiesc) ca au fost indreptate spre aceasta forma de organizare a BOR, sau spre unii membri ai ei (fie ei crestini cu numele, slujitori, membri ai ierarhiei etc.). Cred (nadajduiesc) ca nu s-a vorbit in termeni ireverentiosi despre: ”Biserica Ortodoxă Sobornicească, Biserica Creștin Ortodoxă, Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească (după cum spunem în Crez), Trupul lui Hristos, Mireasa lui Hristos sau simplu: Biserica” Chiar si asa, sa nu uitam ca pentru toate vorbele pe care le rostim, raspundem in fata lui Dumnezeu. Toata lipsa de intelegere, ura si lipsa de iubire...toate ne fac rau tuturor. Toate la un loc sunt nedemne de numele de crestin. Toate acestea - de-a lungul timpului - au dus la faramitarea Bisericii si daca o tinem tot asa, vor duce si la faramitarea Bisericii Ortodoxe. Cui va folosi? Doar celui rau. Poate acel rau de care vrem sa fim izbaviti cand ne rugam bunului Dumnezeu rostind Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru. De mai bine de 950 de ani curg blestemele si anatemele intre cele doua Biserici. Cu siguranta, toate au facut un rău imnes lumii in care traim. Sa cumpanim bine vorbele, sa rostim doar atunci cand putem sa si zidim, nu numai atunci cand vrem sa daramam. La Slujba Sfantului Maslu, in Rugaciunea a VII-a, (si la Molitva de la Spovedanie) se spune: <<si de a cazut sub blestem preotesc, sau sub blestemul sau, sau cu juramant a amarat pe cineva si l-a facut de a jurat, pe Tine, Te chemam si Tie ne rugam: slabeste, lasa, iarta-i lui, Dumnezeule, trecandu-i cu vederea faradelegile si pacatele facute de dansul cu stiinta si cu nestiinta.>>(din Rugaciunea aVII-a de la Sfantul Maslu) http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...slu-72914.html Daca doar pentru blestemul care s-a abatut asupra unui om, trebuie sa faca preotii rugaciune ca sa fie iertat, va dati seama in cei peste 950 de ani de ura si neintelegeri cat s-a adunat? (Chiar daca la 7 decembrie 1965, anatemele reciproce dintre cele doua Biserici de origine apostolica au fost ridicate). <<Patriarhul Dionisie, in perioada Sinodului de la Constantinopol din 1672, a spus despre infailibilitatea Bisericii: ”Cât despre Biserica Ortodoxă Sobornicească, spunem că e infailibilă și condusă de propriul Cap care este Hristos și învățată de Duhul Adevărului, Căruia îi e cu neputință să Se înșele; tocmai din această cauză Biserica e numită apostol Stâlp și Temelie Adevărului. Ea e văzută și îi va ajuta pe ortodocsi până la sfârșitul veacului” >> (Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Editura Egumenița, Galați 2003, pag. 121). Sa iubim Biserica pentru ca asa facem voia bunului Dumnezeu. Sa iubim Biserica pentru ca in Ea a randuit Dumnezeu sa ne rugam, sa participam la Sfanta Liturghie, sa ne marturisim si sa ne impartasim cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Iisus Hristos. Sa iubim Biserica pentru ca este Trupul Mantuitorului Hristos. Sa ne iubim Biserica pentru ca asa Il iubim pe Dumnezeu si daca-L iubim pe Dumnezeu putem sa ne iubim aproapele, putem sa ne iubim chiar si vrajmasul, putem sa iubim toata lumea. |
<<Biserica înseamna toti cei care, mai mult sau mai putin numerosi, nu conteaza, ajung sa descopere toate acestea, care intra în mod constient în aceasta lumina si care aduc multumire. Pentru ei si pentru toti ceilalti. Biserica este "preotia împarateasca", "poporul sfânt" menit sa se roage, sa marturiseasca, sa lucreze pentru mântuirea tuturor oamenilor. Noi stim unde este inima Bisericii: în Evanghelie, în Euharistie. Dar nu stim unde se sfârseste ea, caci Euharistia este data "pentru viata lumii".
Nu e fir de iarba care sa creasca în afara Bisericii, nu e constelatie sa nu graviteze în ea, în jurul pomului Crucii, noul pom al vietii, axa a lumii. Nu exista un singur om care sa nu aiba o legatura de taina cu Tatal care Îl creaza, cu Hristos, "omul maxim", cu Duhul de viata facator. Nu exista om fara o aspiratie spre bunatate, o tresarire în fata frumusetii, un presentiment al tainei în fata iubirii si a mortii. Multi vor zice, în ziua judecatii, coplesiti de bucurie: "Doamne, când Te-am vazut flamând, si Te-am saturat... strain si Te-am primit, gol si Te-am îmbracat? Când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine?" Si vor auzi raspunzând: "Adevarat va spun voua, ca de câte ori ati facut acestea unuia dintre fratii Mei mai mici, Mie Mi-ati facut". Dar oare noi facem astfel? De aceea, în viata noastra de zi cu zi, sa nu facem din Biserica o secta, un ghetou. Sa stim sa cautam peste tot germenii vietii. Sa stim sa-i primim în gândirea, în iubirea noastra si sa-i aducem în Rugaciune, în Biserica.>> <<…Dumnezeu cel intrupat, rastignit, coborat in iad, ne asteapta pentru a ne ierta datoriile(pacatele). Ar trebui sa citam textele cutremuratoare ale lui Nicolae Cabasila despre mantuirea din dragoste: el scrie despre Hristos ca vine la noi de bunavoie, isi declara iubirea si implora iubirea noastra sa raspunda la a Sa. In fata unui refuz El nu se retrage si nu se supara din cauza jignirii. Respins, El asteapta la usa. Ca un adevarat indragostit. El indura ocarile si moare – pentru a invia si a ne invia, odata ce L-am primit. “Pentru binele pe care ni l-a facut, Dumnezeu nu ne cere decat iubire, si in schimbul ei, ne iarta toate greselile”>> <<…ci ne izbaveste de cel rau…. Dumnezeu n-a creat raul si nici macar nu l-a permis…Dumnezeu primeste raul in plina fata, asa cum Iisus primea palmele cu ochii legati. Strigatul lui Iov se inalta mereu si isi plange copiii. Dar raspunsul lui Iov a fost si ramane dat: este Crucea. Este Dumnezeu cel Rastignit pentru tot raul din lume, dar care face sa izbucneasca din intuneric o imensa forta de Inviere. Pastele este schimbare la fata in adanc…”Izbaveste-ne de cel rau” este o rugaciune activa, o rugaciune care ne angajeaza….Sa nu uitam ca atunci cand vorbim de “cel rau” , nu trebuie sa privim spre vecin, ci in propria noastra ograda. Sa nu uitam ca cei mai mari oameni duhovnicesti – sfantul Isaac Sirul, de exemplu, sau acel “nebun pentru Hristos”, de care vorbeste “Misionarul in Siberia” -, cei mai realisti, cei care chiar au vazut iadul, s-au rugat nu numai:”Izbaveste-ne de cel rau”, ci si “daca e cu putinta, izbaveste-l si pe cel rau, caci si el este faptura Ta…”>> <<Si pe noi , care ne rusinam ca suntem crestini, sau, dimpotriva, facem din crestinism, din credinta noastra, stindardul superioritatii si al dispretului. Pe noi, care vorbim cu atata usurinta de dragoste si nici macar nu ne respectam unii pe altii, “izbaveste-ne de rau”.>> Tatal nostru, talcuire de Olivier Clement http://www.parohiavarzaru.go.ro/clem...nostru.htm#rau |
Hristos nu apare numai in N.T. ci si in V.T, chiar si in Geneza. Cuvantul , cel care se comunica. Hristos nu este un oarecare om venit sa ne dea noua o alta sansa, ci este Dumnezeu-Cuvantul Intrupat, are doua fiinte divino-uman, exact asa cum este si Biserica Sa, Mireasa Lui. Hristos este Dumnezeu, deci este Capul Bisericii Ortodoxa, caci Apostolii au primit Duhul Sfant, au facut totul cu ajutorul Lui Dumnezeu, nu dupa capul lor.
Cine nu crede ca Hristos este Capul Bisericii Ortodoxe si ca Biserica este doar o cladire, o insitutie, o adunare de persoana in sens de cireada, a cazut deja in erezie. Intreb, literatura ortodoxa de ce nu se citeste inaitne sa se dea cu parerea? Plus ca nu prea avem voie sa ne dam cu parera in legaturi dogmatice, caci putem aluneca in erezie! Citit mai ce au scris duhovnicii si sfintii, caci deaia au scris, ca sa citim noi si sa luam aminte. |
Citat:
Eu nu m-am impotrivit pozitiei lui Hristos! Dimpotriva. Multi spun ca "Iisus este capul si trupul BOR" si asta nu mi se pare corect (BOR in sensul de comunitatea ortodocsilor din Romania). Este gresit sa spui ca Iisus Hristos este capul si trupul ortodoxiei in sens de credinta, de biserica ortodoxa cosmica? Doar atat spuneam. BOR in sensul de comunitate a ortodocsilor din Romania este condusa de un mitropolit/patriarh. Nu poti sa-l pui pe Iisus pe aceeasi treapta cu mitropolitul (patriarhul). Nu stiu de ce ati sarit asa in sus si de ce tot ii dati cu catehismul si literatura ortodoxa. Da, stiu, am citit din astea, dar aici vorbim despre altceva. Ortodoxia este o credinta BOR este BOR, BOG este BOG, etc. - comunitati ortodoxe ale unei tari biserica lacas, este biserica lacas. De ce sa le amestecam? |
Cică să rămânem ortodocși până la CAPĂT.
Citat:
Citat:
Păi dacă mi-ai fi arătat-o pe-a ta nu ți se pare că erai mai credibil... în a mă face să mă rușinez în fața celui care chiar a priceput ce a vrut să zică părintele când s-a referit la capăt? Ca să mă convingi că știi ce a zis călugărul părinte Cleopa trebuia să-mi arăți că știi cine este Capul, și că știi ce înseamnă un păcat care pătează fustele credinței căruia Dumnezeu îi pune capătul potrivit cu faptele. (mulțumesc de aprecierile exclusiviste și unice) |
Uite un exemplu de confuzie:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...633#post499633 Scrie asa: "Ce nu ne place in Biserica" - si e vorba de lacasul unde mergem la slujba. Atunic de ce e scris cu litera mare? Biserica, scris cu litera mare este termenul pentru biserica in sens de credinta, de Biserica a lui Hristos. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
nuanță
Citat:
Formulări de genul „mancam Trupul si Sangele Mantuitorului” sunt extrem de periculoase și au dat naștere mereu la interpretări nu tocmai favorabile ortodoxiei. Nu e o critică, ci numai o părere personală, așa că trebuie considerată ca atare. Doamne ajută! |
'Împărăția Cerurilor nu este mâncare și băutură' și de aceea noi mâncăm trupul Domnului și-I bem sângele Lui.
Nu există aici speculații de cuvinte și înțelesuri. E simplu și clar. Cine nu-I mâncă trupul și nu-I bea sângele nu ajunge în Împărăție decât pe ușa din dos adică sărind gardul căci 'Eu sunt Ușa și cine merge la Tatăl prin Mine vine' iar cine n-are haină de nuntă și cămășuță albă și curată va fi întrebat ce caută... acolo. Omul însă e prea obijnuit să pape rahat turceasc cu stafide... și defapt alea nu sunt stafide ci neghine... că așa i-a pregătit omului aluatul fariseii și toți viclenii fățarnici slujitori ai lui mamona și tatuleo... ca dospind în burta lor să-i preschimbe în pui de năpârcă ai deșertului care-și leapădă părul precum coada în speranța c-o să scape mai ușor... de răul care vine. Păi 'Cine v-a învățat pe voi să fugiți de răul care vine?' Cine v-a învățat să credeți că viclenia și răutatea și frica vă v-a scapa la greu? 'Doar Eu vă scap!'... zice Domnul... nu Froid (Freud). |
Citat:
|
Epicleza
http://www.youtube.com/watch?v=AmKO44pv-UA
http://www.youtube.com/watch?v=tjTFvQVdUdM Si un extras din acest text lamuritor: http://www.crestinortodox.ro/editori...ica-70336.html .... dupa parcurgerea acestor etape urmeaza momentul culminant al slujbei, epicleza, adica chemarea, rugaciunea si implorarea noastra catre Tatal ca sa trimita pe Duhul Sfant sa sfinteasca cinstitele daruri de paine si vin si sa le prefaca in Trupul si Sangele Fiului Sau: "inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: Trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte. Si fa, adica, painea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau. Iar ce este in potirul acesta, Cinstit Sangele Hristosului Tau. Prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant" |
Citat:
http://ro.scribd.com/doc/56729778/Mi...#outer_page_46 |
Poate ca se refera la intelesul original al termenului de "simbol". Nu mai sariti asa, din prima. Asteptati un pic, sa dezvolte ideea.
|
Dacă s-a referit săramnul la Simbolul Credinței, atunci da, Pâinea și Vinul, adică sângele și trupul mântuitorului, cu asta sunt unse, cu Simbolul Credinței, și undelemnul dragostei frățești...
Deci toate sunt simbolizate de Dumnezeu și sfinții Săi slujitori ca ținte înalte ale vieții... duhovnicești și trupești. Așa după cum știa și mărturisea și sf. mucenic Trifon... care curăța, vindeca și sfințea natura ca o a doua aghiazmă minunată alungând demonu' și dăunătorii și trântorii din grădini și parcuri și ocrotind toate păsărelele de ereții cei răi. |
Cunoastem din Sfanta Traditie ca, dupa Cina Cea de Taina, greu fiind Cuvantul pentru unii dintre ucenici, multi s-au smintit si au parasit pe Domnul.
Daca atunci a fost asa, daca asta s-a intamplat celor care L-au insotit pe pamant, atunci e de inteles ca, din pacate, sunt multi oameni astazi care fac fel de fel de teorii in jurul Sfintei Taine. Si nu cred cuvintele preotului si minunea Prefacerii si nici Jertfa Cea Nesangeroasa nu o admit. Fiecare dupa credinta lui. Iar credinta dupa patimi si multe alte afaceri intelectuale... |
Citat:
Desi, dupa mine, a inceput deja cu o nota falsa. Dar, mai stii, concertul poate fi unul reusit, pana la final... |
iertare
Din câte știu, bunul creștin nu-l ucide pe cel care deschide gura, chiar de greșește, nici nu-l judecă ironic și nemilos de la înălțimea arogantă a prea-sinelui, ci mai ales îl îndeamnă cu iubire frățească și-l înțelege cu modestie.
Din perspectiva temei, las numai aceste cuvinte dintr-o tâlcuire a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nu vreau câtuși de puțin să fie între noi vreo rupere cât de mică, ci doresc să fim împreună unul și același.” Mulțumesc pentru gândurile bune și îmi cer iertare pentru ceea ce voi fi rostit anapoda. Doamne ajută! |
Citat:
Daca ai de spus ceva bun, suntem dornici cu totii sa auzim. Ca ne e de folos tuturor. Iar daca ai dat-o in bara pe undeva, nu-i problema. Se mai intampla. Mergem mai departe, invatam din mers, unii de la altii. Mai bine leaga iarasi firul, te rog frumos! Poate descoperim ceva bun cu totii, impreuna. P.S. Eu nu sunt un bun crestin. Ci prost si rau. Ca urmare, nu te impiedica tocmai de mine. Dar daca faci un strop de lumina si bunatate cu vreo postare, ai cuvantul meu ca sunt printre primii care te aplauda si iti multumesc. Poti sa intrebi si pe altii care au patit-o ca si tine...:) Nu te lua dupa gura mea proasta, bat-o Dumnezeu s-o bata... |
In general - ne place sa muscam din oameni.
Aceasta patima insa este indumnezeita cand muscam din Dumnezeu si il incorporam cu sete in noi. De aceea, credinta la propriu este - in general - adanc lucratoare. |
Citat:
P.S. Critica (pseudo) literara: chiar crezi ca Il incorporam pe El in noi?...... Pe El, Necuprinsul, Il incorporam noi, micutzii murdarici si pieritorii?... |
Pentru descretirea fruntilor : Nu te supăra frate (Cornel Jigau )
Și dacă tare te-a-ntristat
De ce citești în carte? Îți dau un sfat prietenesc Să nu te superi frate! Iar de-o jignire ți-am adus În ceva sau în toate Mai bine-o supărare-n plus Decât eterna moarte. Să știi că n-am nici un câștig Și nici n-o fac prea bucuros Ți-aș da chiar și despăgubiri Nu eu te mustru, ci Hristos. Prietenul adevărat Păcatul ți-l arată Iar dacă totuși i-ai greșit Greșeala el ți-o iartă. Și dacă versul este strâmt Și nu-ți place cântarea În mână am o sapă grea Căci asta mi-e chemarea. În palma mea sunt bătături Cam scârțăie condeiul Iar scrisu-i meserie grea De-abia-i învăț temeiul. Iar Domnul chiar mi-a poruncit Nici mai puțin și nici mai mult Și-atunci te-ntreb, fratele meu De cine oare să ascult? |
[quote=cezar_ioan;500334]Pai da, poetul canta uneori... Slava Domnului!
P.S. Critica (pseudo) literara: chiar crezi ca Il incorporam pe El in noi?...... Pe El, Necuprinsul, Il incorporam noi, micutzii murdarici si pieritorii?...[/quote Da. Pentru ca Necuprinsul s-a facut Cuprins de ochii nostri. Pentru ca Infinitul s-a facut finit in Paine si Vin, astfel ca toata Nemarginirea Sa sa incapa in inima noastra micuta. |
Citat:
|
Citat:
Inainte de Sfanta Unire este stramt si intunecat. |
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 10:07:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.