Credinta crestina


INTRODUCERE

Despre credinta crestina in general

Ce este credinta crestina?

Credinta crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, iar nu prin propriile stradanii.

Care sunt cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii a caror cunoastere dreapta o are numai Hristos?

Acestea sunt:
Tainele celor nevazute: Dumnezeu, ingerii, sufletele oamenilor;
Taina crearii lumii si a sfarsitului acesteia;
Taina calauzirii neincetate a omului si a omenirii de catre Dumnezeu catre scopul ei precis, prin intelepciunea si puterea Sa;
Taina pacatului si caderii omului si a izbavirii lui prin intruparea lui Dumnezeu;
Taina imparatiei lui Dumnezeu ca scop final al vietii pamantesti a omului si taina caii celei adevarate care duce la atingerea acestui tel, adica taina indatoririlor omului fata de sine, fata de semeni si fata de Dumnezeu.
Taina invierii din morti, a judecatii de apoi si a vietii vesnice.

Dar nu au fost si alti invatatori omenesti, ganditori si filosofi care au incercat sa explice aceste taine?

Da, foarte multi, insa ei au lucrat numai dupa puterile lor omenesti limitate, prin cugetare si studiul staruitor al lumii si al naturii umane. Toate incercarile lor au sfarsit in ipoteze si diferite teorii, deseori aflandu-se in contradictie una cu alta.

Prin ce este mai presus invatatura adusa de Hristos decat invataturile acestora?

Prin intaietatea lui Hristos ca martor. El marturiseste: "Eu vorbesc ceea ce am vazut (Ioan VIII, 38) si iarasi: "Si nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer" (Ioan III, 13). Invatatorilor legii din vremea Sa, El le-a spus: "Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta" (Ioan VIII, 23). De asemenea, El le-a grait capeteniilor israelite: "Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce stim vorbim si ce am vazut marturisim" (Ioan III, 11). Si iarasi: "Eu sunt painea (vietii) care S-a coborat din cer" (Ioan VI, 41). Si multe altele ca acestea le-a grait El cu autoritatea unui martor despre toate tainele cerului si ale pamantului, astfel incat oamenii se minunau de (cunoasterea) stiinta Sa, caci "niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om" (Ioan VII, 46)

Intr-adevar, si in viata cotidiana ne incredem mai mult intr-un martor ocular decat intr-un teoretician sau intr-un filosof. Dar au existat si alti invatatori care au sustinut ca au primit invatatura lor de la anumiti ingeri. Si ingerii sunt martori ai marilor taine. Cum sa intelegem acestea?

Stiut este ca adeseori Dumnezeu a trimis pe ingerii Sai la anumiti oameni spre a-i invata si indruma. Dar mult mai des oamenii au avut viziuni mincinoase, adica duhuri rele li s-au aratat in chip de ingeri ai luminii. Pe langa acestea cazul lui Hristos este cu totul diferit. Pe El nici nu L-au invatat, nici nu L-au indrumat ingerii. Dimpotriva, El a condus ostirile ingeresti si a izgonit duhurile rele din oameni, ingerii l-au slujit, iar diavolii au tremurat inaintea Lui.

Trebuie sa socotim atunci ca credinta crestina este mai presus de celelalte religii ale lumii?

Credinta crestina nu poate fi asemuita cu alte religii si, sincer vorbind, nici nu trebuie sa o numim "religie", in sensul pagan al cuvantului. Caci ea nu este o religie intre alte religii, ci este credinta in Hristos si descoperirea lui Hristos. Aceasta este Descoperirea personala, unica si deplina a lui Dumnezeu spre luminarea si mantuirea oamenilor. Alta descoperire de la Dumnezeu nu ne va mai fi data vreodata, iar pana la sfarsitul lumii nu putem astepta un alt Mesia, in afara de Iisus Hristos.

Cum trebuie sa privim unele incercari ale vremii noastre de a pune credinta crestina pe acelasi plan cu celelalte religii?

O astfel de incercare si un astfel de experiment sunt gresite si primejdioase. Caci "Dumnezeu nu Se lasa batjocorit" (Galateni VI, 7), iar sangele lui Hristos nu poate fi pretuit ca cerneala carturarilor. Desi noi, ca membri ai vechii Biserici Rasaritene, suntem toleranti fata de orice faptura umana, ne este pe deplin oprit sa asemanam adevarul revelat primit de la Dumnezeu cu religiile si filosofii le nascocite de oameni.

Prin ce mijloace putem lupta impotriva unor astfel incercari?

In primul rand, prin adancirea cunostintelor despre credinta noastra ortodoxa, prin punerea in lucrare a invataturilor acesteia in viata cotidiana, prin aprofundarea ei, asa cum face un om de stiinta cu o descoperire. In al doilea rand, prin eforturi generoase si intelepte - niciodata cu sila - sa inaltam pe oameni din cele de jos si cele mai de jos trepte ale credintelor lor catre inaltimile credintei noastre, iar nu sa se cufunde si sa se amestece cu cele nedesavarsite pentru vreun anume folos.

De ce numim credinta noastra vie?

Deoarece credinta si viata sunt unite fara despartire precum cauza si efectul. Domnul Iisus a spus: "Cel ce crede in Fiul (lui Dumnezeu) are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el" (Ioan III, 36). De asemenea, este scris: "Iar dreptul din credinta va fi viu" (Evrei X, 38)