Nu numai evreii nu L-au recunoscut
 

ca azi sunt muti romani care sunt convinsi ca stramosii lor sunt Dacii si religia lor este relgia ,increderea in zeul dac Zalmoxis.

Cum incheieti voi crestinii de multe ori replicele : Dumnezeu sa va ajute.

citesc si eu postari pe aici si abia sunt la pagina 7 ..si vezi azi sarbatorim ,,intrarea Maicii Domnului in templu ,nu o sa te intreb nimic de asta stai linistit dar as avea 2 intrebari
1.cum arati tu ? ce ten ai?
2 vad ca locuiesti in ierusalim.acum 2000 ani,in vremea lui Iisus cam cati evrei erau in Ierusalim?

In Israel , taranii israelieni se bucura de o deosebita onoare din partea locuitorilor oraselor.
In Israel si agricultura a devenit o industrie de inalta tehnologie. Agronomi israelieni invata in zeci de tarii bastinasii sa mareasca productile campului impreuna cu usurarea muncii. In institutile care se ocupa cu cercetari agricole se nasc noi soiuri de fructe si legume carese raspandesc in lume cu viteza fulgerului.
La noi in Israel, taranii asculta muzica clasica, merg la tetru si la concerte si majoritatea lor au educatie universitara.
Produsele agricole a noastre, legume,fructe si flori poti intalnii in toata Europa si restul lumii.
In cadrul programelor a ONU-lui pentru ajutarea tarilor amenintate de foamete,instructori israelieni care sunt trimesi in aceste state,infinteaza ferme enorme cu ajutorul ONU-lui si tarile desvoltate ca exemplu populatiei cum sa combata foametea si saracia.
Asta ce am vrut sa scriu despre taranii israelieni.

atat am vrut si eu sa spun de taranul roman
 

In Romania taranii romani nu au ajuns la o tehnologie foartea avansata ,ei ramand la vechile unelte traditionale .sapa si plugul cu BOU:107:
In Romania taranul roman nu e nevoit sa plece pe la universitati straine deoarece la el vin numerosi studenti,profesori si doctoranzi din toata lumea de la renumite universitati din lume sa invete ebraica veche.greaca veche.studii aprofundate asupra VT si NT
Taranul roman studiind istoria ,,ramasiletor lui Israel,, de la marea robie babiloniana din timpul regelui Nabucodonosor(604-562) afla ca dupa ce sute de mii de evrei au fost luati in robia babiloniana,
dupa decretul regelui persilor Cirus (538) care le dadea voie evreilor sa se intoarca .....ei nu s-au intors decat 42.360 (in urmatoarea conferinta a d-voastra daca doriti va pot da si numele acestora)
Si mai merge taranul roman pe firul istorie- sa vada pe unde umbla ,,poporul blestemat sa rataceasca ,risipit printre neamuri ,,si afla ca ei nu sau mai intors nici mai tarziu ,ca bietul rege Iuda in luptele cu armata lui Antioh avea o mana de oameni...ca nici mai tarziu in timpul ptolomeilor nu s-au intors,nici in timpul romanilor...si sa intrebat
BA,UNDE SUNT ASTIA?
foarte linistit descopera ca ei sa0u intors (nu dupa 2000 ) dupa 2500 ani
Si atunci taranul roman atunci sa apucat sa studieze istoria moderna ...Moshe Dayan,Jacques couland,Raafat Chambour,,Rene Kalinsky,Cacil Roth,Dwing Eisenhower,... sa citeasca Le Monde,Monde Arabe,Paris Match.
si invata despre Hagana,Irgun,Levi,Stern.despre David ben Gurion,despre Deyr Yassin ,despre Ariel Sharon ,
Raspunsul taranului roman la intrebarea Cum oare nu l-au recunoscut e ca ...EI NU PREA ERAU PE ACOLO

Explicatia data de biserica este ce-a mai buna: evreii asteptau un imparat lumesc, unul care sa le ofere o rezolvare politica raportat la situatia lor. Erau sub ocupatie! Ei visau la o renastere ca pe vremea regatelor lui David si Solomon...Pe de alta parte d.p.d.v. psihologic evreii de atunci oscilau intre misticismul pagan al celor pe care-i cucerise-ra si extremsimul iudaic...Aceasta stare labila i-au facut sa sacrifice deseori prorocii...
Pe de alta parte Iisus facea revolutie in mediul clerului iudaic. Pe de-o parte era Iisus - fiul omului, fiul Domnului, smerenia personificata si de cealalta parte se afla o institutie care nu se voia schimbata. Clerului iudaic i s-a facut frica de Iisus !

La fel ca si Mel Gibson in Patimile lui Hristos tu ii faci pe evrei niste idioti care vorbeau numai prostii.
Ei nu visau la nici o renastere din senin, asta era doar ceva adiacent, sau cum spui tu ca visau sa le pice din desert un IMPARAT lumesc in straie imparatesti. Asta este o explicatie convenabila data de Biserica, in conditiile in care nimeni nu are voie sa sufle un cuvint impotriva ei, ca deh, doar ei au dreptate!

Treaba este foarte simpla si daca esti curios abordeaza problema la o sinagoga cu un Rabi, dar fa-o gentil, fara sa-l sperii, deoarce saracii sunt satui de amenintari si batai.

Pe scurt, ei nu au absolut nici un document ca Hristos ar fi existat deci nici nu te-ar intelege despre ce vorbesti?...da, evident ca stiu de NT care a aparut pentru ei din senin, dar EI, personal nu au nimic consemnat..si tine minte, ca ei au fost dintotdeauna cei mai buni contabili ai istoriei care au consemnat TOT din istoria lor.

Mai da, donati mai si voi ceva parale, numai faceti "bine" cu banu' lu' onu, mai dati si de la voi, mai.:4:

Nu cred ca exista o saracie mai mare in a astepta Intruparea Domnului, in conditiile in care El S-a intrupat. Oamenii sunt chemati sa se impartaseasca cu Trupul Sau, nu sa vesteasca neintruparea Fiului.

Ce a spus Ionel e foarte corect, evreii credeau că Mesia îi va izbăvi de romani, de aceea și pe Crucea Mântuitorului a fost pus textul "Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor".

Cei mai buni contabili ai istoriei? Aberații pe bandă rulantă. Istoria evreilor e un mare mister, atât în perioada veche cât și mai târziu. Cele mai bune surse sunt de cele mai multe ori exterioare, egiptene, asiriene, grecești romane. Iosef Flavius trăia la Roma când și-a scris operele și el nu menționează o grămadă de evenimente contemporane lui din Israel, de pildă nu zice nimic de esenieni care sunt cunoscuți doar după manuscrisele de la Marea Moartă, deși erau o sectă importantă. Însă Iosef Îl menţionează pe Mântuitorul în două rânduri şi consensul majorităţii cercetătorilor este că aceste menţiuni sunt autentice, că nu sunt interpolări cum s-a crezut de către unii.


Dacă tu continui să crezi că ai dreptate cu ideile tale originale şi să ignori observaţiile pe care ţi le fac cei mai mulţi forumişti care ţi se adresează, ar trebui să-ţi dai seama că ceva nu e în regulă.

Andrei T, folosesti simboluri si elemente crestine (INRI) de care evreii nu stiu, nu au auzit ci DOAR NOI, asa cum nici un istoric al acelor vremuri nu a auzit deci argumentul tau este nil , evident nu al scolii crestine ci dpdv istoric si al izvoarelor istorice

da, si inca ceva..am fost si eu curios sa citesc cartea francezului Taxil..si uite ce-am gasit:

faptul ca:

Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie” (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori. Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian. Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului”, a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!...
Şi Plutarh?... S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!...
Şi Seneca?... s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale... Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei”, care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii”, care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.
Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!...
Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!...
Haideţi! plecând de la o examinare atentă, domnul Isus Hristos nu este decât un mit, iar adevărul fabricării legendei sale se întrevede, ca şi munca subterană şi latentă care a pus puţin câte puţin baza unei noi religii, venită la momentul potrivit pentru a înlocui vechiul păgânism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mâna lui Titus, a lovit naţiunea iudaică, a împărţit acest popor împrăştiat de Cezari în două categorii: unii, inflexibili, încăpăţânaţi, au persistat în credinţa părinţilor lor; alţii, mai abili, s-au aplecat, tatonând şi disimulându-se la început, sub jugul cuceritorilor, câştigând în cele din urmă, în ziua în care Constantin a realizat că tronul imperial ar putea beneficia de noua religie.
Iudeo-creştinismul are prezentul; iudaismul încă mai speră să aibe viitorul. Ambele religii greşesc: după râsul prolific a lui Voltaire, gândirea liberă face să se retragă toate superstiţiile dezgustătoare sau ridicole; şi viitorul aparţine gândirii libere."

notă: Fragmentul este din lucrarea "Viaţa lui Isus", de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort - Franţa.