Draga CM,
Iti multumesc si tie pentru gandul ichinat problemei mele. Mi-a fost de un real folos ceea ce mi-ai scris, caci dupa ce am citit am realizat, ca de fapt nu iertarea imi lipsea, caci ii iertam zilnic, ci smerenia. Si a-ti vedea greseala, este un lucru de folos. Ce-i drepta, mai am de invatat inca proba iertarii, dar e foarte greu sa ierti, cand te superi nu pentru raul facut tie, ci altora neajutorati. Efectul se rasfrangea si asupra mea, dar in mica parte si asta datorita atitudinii mele.
Pe scurt: am lucrat la un camin de batrani. Stiti ca aici in vest, omul cand nu mai produce si e batran si bolnav, e dat in grija primariei locale, care administreaza o multime de asezaminte pentru bartani. Aparent e f bine. Familia e linistita.
Din pacate am vazut cum evolueaza in rau acesti oameni, care vin intr-o stare relativ buna si in decursul a scurt timp, 6 luni - 1 an, sunt de nerecunoscut si mor.
Ei bine, cam cum credeti ca se simt acesti batrani bruscati cu vorba si cu fapta, lipsiti de ajutorul pentru care platesc bani grei, indopati cu medicamente mult mai tari, ca sa fie cuminti si sa nu deranjeze; am vazut cazuri in care se rugau cate o jumatate de ora ca sa fie ajutati sa mearga la wc. Romanii respecta varsta, batranetea. Va dati seama, ca nu am stat cu mainile in san si am ajutat cat am putut. De aici conflictul cu colegii: de a nu fi ca ei. Opresiune, sicane. Comparatia ii deranja. In plus aflasem ca trebuie sa iert. Iisus Hristos devenise deja o figura centrala in existenta mea.
Dar inainte, draga CM, inainte, zic, de a-L cunoaste pe Domnul nostru Iisus Hristos gandeam fix ca tine. Fiind filolog mi-am folosit si eu creierul si stiam totul. Aveam enigme doar in ceea ce priveste stiinta, dar nu viata.
Apoi L-am descoperit pe Dumnezeu si dintr-o data cautarea sensurilor vietii in afara Adevarului, care este Dumnezeu, mi s-a parut fara noima. Timpul a devenit pretios, nu-l mai pot arunca pe teorii, filozofii, care mai de care mai atragatoare, dar lipsite de adevar, atata timp cat sunt in contradictie cu cele ce asteapta de la noi Dumnezeu. Timpul ma preseaza in continuare si atunci ma duc direct la sursa si ma adap din izvorul Duhului Sfant care este biblia si scrierile Sfintilor Parinti si a tuturor sfintilor. Am in felul acesta, siguranta ca nu gresesc. Toate cele bune se invata, dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Iata ce caut eu pe acest site: compania celor, care au aflat de Dumnezeu, in bucuria carora ma regasesc; dar si compania celor care sunt in cautarea Lui.

Draga volga,
Si de aici am invatat ceva, citind:Leviticul 19;17-18
17. Sa nu dusmanesti pe fratele tau in inima ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu porti pacatul lui.
Nu i-am dusmanit, dar nu am stiut cum sa fac mustrarea. Mi-era teama de conflict.
Practic chiar din acest motiv am postat. Ca sa stiu cat imi este permis.
Doamne ajuta.

Draguto, absolut totul iti este permis. Inclusiv sa-ti folosesti puterea mintii, a imaginatiei pentru a-ti crea propriul iad in care vad ca te simti excelent atata timp cat, de buna voie si nesilita de nimeni, il accepti, il primesti in viata ta. Adica pe diavol si, ca sa nu se simta stingher, adu-i tot anturajul. Te vei simti si tu mai bine, ca printre oameni normali nu prea ai sanse!
Convietuire usoara!

Nu stiu daca apelativul de "draguto" mi se mai potriveste. Am si eu o varsta.
Asa este : totul e permis , dar nu totul ne foloseste. Si apoi nu uita, ca vom da socoteala de orice cuvant spus.
Am postat pe forumul cresti-ortodox, in speranta unor sfaturi duhovnicesti, ceea ce am si primit din alta parte.
Iti multumesc si tie pentru sfatul dat, si eram tentata sa-l urmez, dar citind ce scrie Arsenie Boca despre rostul incercarilor m-am oprit la timp:
" Viata aceasta (pamanteasca) nu are scop in sine, ci in cealalta. A o trai ca scop in sine inseamna sa-i tai perspectiva vesniciei, inseamna sa negi, sa alungi pe Iisus din tine, sa alungi Sensul si sa ramai cu nonsensul (cu diavolul)".
In ceea ce priveste restul mesajului tau, si pentru asta ne-a dat Dumnezeu tacerea: sa tacem, cand nu avem nimic bun de spus. Iata inca o dovada, ca nu tot ce gandeste omul cu capul lui este bun si ca e mult mai bine sa apeleze la biblie si Sfintii Parinti si sa dea un raspuns corect si ziditor.
Multumesc inca odata, caci mi-ai dat dupa plinatatea inimii tale.
Iti urez un Craciun fericit!

Dumnezeu sa te binecuvanteze.
Iadul pe pamant inseamna rai in cer.

:)Fumos scris Anca.Dumnezeu sa te intareasca!

Multumesc! Traieste tu in iadul de pe pamant... Eu prefer raiul meu! "Craciun fericit?" Cu siguranta voi avea dar nu in sensul tau, in sensul perceperii tale. Fereasca Dumnezeu! Mie-mi place ca la sarbatori sa fiu vesela, sa rad, sa glumesc, sa ma bucur alaturi de cei dragi, atat cat mai sunt. Se vede ca indictrinarea, fanatismul, execesele, odata ce patrund in om, sunt precum drogul. Distrug incet si sigur.
Fereste-ma Doamne, de ridicol! Multumesc, Doamne!

Stiti este foarte bine sa razi in viata dar sa nu iei viata-n ras

Ferice de tine daca poti sa indeplinesti aceste desavarsiri caci trebuie sa fii desavarsit ca sa duci la bun sfarsit citatele din Sf. Scriptura
Ai vazut la Parintele Arsenie Boca caci eu cred ca erea desavarsit caci toti securistii care l-au atins cu cate vreo lovitura au avut de suferit pe toata viata unii au ramas ciungii altiii ologi altii paralizatii
Vedeti ce face Domnul Dumnezeu pentru cei care-L urmeaza

In loc de Laurentiu nu ar fi mai bine sa te numesti Robotel? Ce zici?

Am gasit in sfarsit citatul la care ma refeream.
Este din Sf. Pimen: Odata rabzi, a doua oara rabzi, a treia oara te faci sabie."
Ma iertati ca am facut trimitere gresita.