Ceeee?! :eek:

Da, sunt! Și nu mă rușinez de ei... și nici de frații lor creștini și oameni și orice făptură oricare ar fi aceia.

Sau tu te-ai mirat probabil din frica de dumnezidolii cei găunoși?

Și este scris: „Dumnezei veți fii dacă veți face poruncile Mele”, ceva de genul ăsta; și El se va preamării întru ei, adică Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu va fi în mijlocul lor pururea.

Cam multi dumnezei ai ...

Sa revenim la subiectul topicului,nu avem ce discuta cu eretici gen vsovivivivivi.... Sa fie sanatos si sa-si vada de a lui pierzare!

Deci revenind la subiect. Uraciunea pustiire este ECUMENISMUL. Asta a spus parintele Adrian Fageteanu. Si eu aveam unele semne de intrebare cu privire la versetele amintite la inceputul topicului insa cercetandu-l pe parintele am gasit in sfarsit un raspuns.

Mult ne-a luminat mila lui Dumnezeu prin anumite talcuiri venite prin sfinti,..(cum ar fi si cea cu micro/macrocosmosul). In acest sens, sa ne ajute Dumnezeu sa ne ocupam de cele ce tin de noi, cum ar fi curatirea si pazirea propriei gradini, inima/mintea, fiinta noastra..asa cum ne-au indemnat traitori crestini ai zilelor noastre(p.Papacioc,Rafail Noica,si altii), cand au fost intrebati de anticrist, 666,uraciunea pustiirii...

Eu am inteles ca sunt lucruri care,prin harul Duhului Sfant, tin de noi(cum ar fi sa traim prin incredere in El) si lucruri care tin de Insusi Hristos, Domn si Stapan peste toate, care..la vremea hotarata, doar cu "suflarea gurii Sale va nimici pe cel rau"..Marire Lui !

Astfel, in sens de microcosmos, inima noastra poate fi "locul sfant",si este, pentru oricine s-a miluit prin harul Duhului Sfant..sa-si faca din inima locas al Acestuia...si acela il va iubi pe Dumnezeu, se va inchina lui Dumnezeu in mod drept si nefatarnic,Il va recunoaste pe Dumnezeu ca Domn si Stapan, si va cauta calauzirea Lui, prietenia Lui, Sfatul Lui...si va dori sa traiasca...in El...prin El...si pentru El...asa cum ne-au lasat vie marturie toti adevaratii urmasi ai lui Hristos...

Iar uriciunea pustiirii...poate fi in orice inima care nu da lui Dumnezeu slava si cinstea care i se cuvine,care nu-L recunoaste ca Cine este.. ca si Tata, Creator, ca si Domn..ca si Singurul de la care vine orice bine..si orice binecuvantare are parte, o pune pe seama unor idoli(ca bani, desteptaciune, noroc, smecherie, pile,etc), sau in orice inima care iubeste, propovaduieste si practica pacatul, in mod liber ales, deliberat si constient...pentru ca pacatul este urat, si nu e nimic urat ca pacatul...si inevitabil, fara intoarcere la Hristos, (prin harul Duhului Sfant), aceea inima, fiinta, persoana...va ajunge pustiita...golita de viata, de sens, de bucurie, de dragoste...de orice bine..

Pe noi insine, si unii pe altii..si toata viata noastra...lui Hristos Isus, Dumnezeul nostru.. sa o dam..