Cu speranţa că te aude în durerea ta, în singurătatea, în neiubirea în care poate te afli la un moment dat. Pentru că mulţi au fost dezamăgiţi de oameni, care i-au lăsat singuri atunci când le-a fost mai greu. Dumnezeu nu dezamăgeşte pe nimeni. Iubeşte necondiţionat şi mereu. Îl poţi afla în biserică sau (şi) în rugăciunea din cămara ta, Îi poţi spune toate ofurile, şi El te fa asculta şi te va mângâia.

Da, uneori, răspunsul lui Dumnezeu poate fi şi scoaterea în calea ta a unui om. Totuşi, este recomandat să nu ne punem prea multă nădejde în oameni („Ajutorului omenesc nu mă încredinţa” - citez din memorie); în felul ăsta nu vom fi nici dezamăgiţi.

Normal ca Dumnezeu te aude intotdeauna, nu dezamageste pe nimeni si oricum stie problema ta chiar daca nu i te confesezi in camara ta. Intrebarea mea este acum :concret, cum te va mangaia?
Daca ai o problema, cum o rezolva, cum intervine? Nu crezi ca lucreaza tot prin oameni?

Dar este o diferenta de "nuanta" intradevar. Una este sa crezi ca prietenul X te va ajuta cu un imprumut in euro, pentru ca stii tu ca are bani si este baiat bun si nu te va putea refuza cand ii spui problema ta( si NU te ajuta, dezamagindu-te cumplit) si alta este sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu, sa-i spui ca lasi in grija Lui aceasta problema pentru ca pe tine te depaseste si sa te trezesti cu o rezolvare la care tu nici nu visai din partea unui om care-ti ofera ajutorul neconditionat, dupa ce intr-o doara i-ai spus intalnindu-va intamplator la piata, de ce esti suparat..

Deci vreau sa subliniez ca atunci cand spunem ca ne punem nadejdea in Dumnezeu, sa nu-I limitam libertatea de a actiona pentru noi, avand ideea preconceputa ca NU DE LA OAMENI primim ajutor, ci de la Dumnezeu! Primim ajutor de la Dumnezeu, PRIN OAMENI! Inclusiv duhovnicul este un exemplu clar!
Am aratat mai sus diferenta de "nuanta"..

Esti sigur?

Am avut, fiecare, în vedere, un alt tip de suferinţă. Eu mă gândeam mai degrabă la singurătate, la lipsa ajutorului din partea oamenilor şi la faptul că El este întotdeauna acolo, disponibil mereu, deschis. M-am gândit că, dacă te afli într-o astfel de stare, rugându-te, vei fi mângâiat, vei simţi că nu eşti singur şi că eşti iubit, vei simţi un răspuns în inima ta şi asta îţi va da putere. Rugăciunea e un dialog real, nu e monolog. Dumnezeu răspunde într-un fel mai adânc decât prin cuvinte.

Cred că unirea cu Hristos îţi dă puterea să birui lumea. Şi atunci vei avea tu ceva de dat oamenilor.

Situaţia descrisă de tine e una în care dragostea lui Dumnezeu se face cunoscută, într-adevăr, prin oameni.

Si in cazul singuratatii este valabil ce am spus eu. Tot aducandu-ti in cale omul potrivit te scapa de singuratate. :-)

Tu vorbeai de primul pas : dialogul cu El, momentul disperarii cand singuri " ne certam" cu El in camara noastra!! Vorbeai de LINISTEA care te cuprinde in acele momente, pacea si siguranta, ca El "te tine de mana"pana iesi la liman.:-) ..
Eu vorbeam de pasul urmator: actiunea!:-)Adica modul concret prin care Dumnezeu ne ajuta!

Asta ar insemna ca daca eu incerc sa ajut pe cineva, Dumnezeu m-a pus sa ajut, nu? Si atunci unde mai e liberul arbitru?

De aici probabil ar trebui să deschidem un nou topic, sau să-l continuăm pe cel referitor la singurătate.

Pentru că mă întreb dacă omul, fie el şi potrivit, chiar te scoate din singurătate. Fiecare aleargă către celălalt cu singurătatea lui, sperând că îl va scăpa de ea. Dar, de multe ori, în loc de asta, vor fi două singurătăţi alăturate. Aşteptările pot depăşi capacitatea celuilalt de a da.

De aceea mie mi se pare că golul acela din inimă care te face să te simţi singur nu poate fi umplut decât de Dumnezeu.

Daca ajuti pe cineva rational, adica gandind beneficiile pe care le-ai putea avea ulterior, cu alte cuvinte din interes sau conditionat, atunci clar ca tu il ajuti.

Daca ti se intampla sa ajuti pe cineva simtind un imbold din inima ta, uneori chiar incercand cu ratiunea sa impiedici acest lucru, nereusind desigur, s-ar putea ca Dumnezeu sa lucreze prin tine in acel moment, El fiind imensa iubire pe care o simti cand iti oferi ajutorul neconditionat.

Parerea mea, n-o bate in cuie:-)

Da, e foarte bun subiectul acesta, cred ca au nevoie multi de el.:-)Sunt multe de discutat.:-) Revin mai tarziu..Scuze, trebuie acum sa ies:-)

Continuam discutia. Cred ca ar trebui sa deschizi un nou thread, ca sigur de la singuratate o sa ajungem la luna si la stele..:-)

O dupa-amiaza placuta tuturor!:67:

Beneficii nu exit, eventual iti faci un prieten (care poate te va ajuta/ poate nu, un fel de 6/49, adica inposibil de stiut) si in unele cazuri(cum am patit si eu) un "dusman". Singurul reper pe care il folosesc cand ajut pe cineva este: persona respectiva chiar are nevoie de ajutorul meu.

Liberul arbitru e un mit, nu?

*goes to find a hammer*