Intrebarile retorice nu asteapta un raspuns, retorul fiind convins ca are cunostinta raspunsului.


In cazul acesta, din moment ce e o intrebare retorica, ce raspuns aveti in vedere ?

In ceea ce ma priveste, raspunsul meu este ca un lucru este un pacat nu in functie de ce credem noi, ci in functie de Dumnezeu. Nu noi, ci Dumnezeu este autorul legii morale. Fie direct, ca, de exemplu, cand a dat oamenilor Tablele Legii, fie indirect, prin cei pe care i-a abilitat dandu-le puterea de a lega si spunandu-le ca ce vor lega pe pamant, aceea va fi legat si in Cer.

Prima lege morala pe care Dumnezeu a dat-o primilor oameni avea un articol unic. Singurul lucru pe care trebuia sa il respecte era sa nu manance fructele unui anumit pom. Care ar putea fi logica unei astfel de interdictii ? Niciuna. O interdictie ilogica, daca nu cumva absurda de-a dreptul. Si totusi, numele acelui pom este mentionat explicit, semn ca are importanta, fiindca nimic neimportant nu e mentionat in Biblie. Pomul acela era pomul cunostintei binelui si raului. Prin interdictia Sa, Dumnezeu interzice oamenilor sa defineasca, in functie de logica lor umana, ce este pacat de ce nu este pacat. Si, daca avem in vedere asta, oprirea de la a manca rodul oprit este mai putin absurda decat pare. "Nu va faceti singuri alcatuitori de Lege, eu sunt Legislatorul" spune, in esenta, Dumnezeu prin aceasta prima Lege. O Lege careia i-am putea foarte bine spune "porunca numarul zero", fiindca e baza ireductibila a legii morale crestine.

Deci, mancarea de carne nefiind definita ca pacat de Autorul legii morale, nu ne este ingaduit de a o defini altfel.

Pe de alta parte, este o certitudine biblica aceea ca, in starea lor primordiala, oamenii erau vegetarieni. Nu numai oamenii, dar chiar si ceea ce consideram azi drept carnivore prin excelenta, precum leul ori tigrul, erau astfel.

Numai ca noi nu traim in starea dinainte de Cadere. Pentru omul actual, consumul de carne este ingaduit de Dumnezeu. Cei care, inca din viata terestra, vor sa duca un mod de viata mai asemanator starii ingeresti, dupa ce au renuntat la tot ceea ce Dumnezeu considera ca pacat, sunt liberi sa renunte la carne. Dar nu sunt liberi sa spuna ca Dumnezeu interzice carnea. Nici ca El s-a intrupat pentru ca dobitoacele sa se poata mantui. Nici sa se asemene paganilor care au luat o vita si si-au facut dumnezeu din ea.

NU sunt sentimente, doar instincte, reflexe, etc. Ca intr-un program de calculator.
Dar e destul de greu sa rationalizam asta.

Nu contrazic.Vin cu o completare.Cand am spus" sentimente" ma refeream la afectiune.Am avut de-a lungul timpului, pisici, catei, papagali, pesti, rata, curcan, broscute testoase, diverse pasari gasite ranite pe afara si aduse acasa pentru "tratare" etc.Dintre toate animalele, la catei si pisici se vede cel mai bine nevoia de afectiune.In special la catei, care iti intorc inzecit toata dragostea pe care le-o oferi.Dunt ca niste copii(cateii).Extrem de afectuosi, loiali, recunoscatori etc.Au inclusiv sentimentul(sau cum s-o numi) de vinovatie, de tristete etc.zSunt situatii in care isi risca viata pentru a o salva pe cea a stapanului...In fine, nu mai lungesc inutil discutia.Vroiam sa spun ca au anumite caracteristici, pe care din pacate, la unii oameni nu le gasim intotdeauna...

Raspunsul meu este ca toate intrebarile si framantarile mele pornesc dinntr-o sensibilitate a mea personala, o confuzie.Si atunci, ca sa nu ocup timpul parintelui duhovnic si asa destul de limitat, vin si deschido discutie pe forum, pentru a-mi limpezi mai bine si mai repede aceste probleme.

Sper ca nu s-a inteles asta, pentru ca nu asta am vrut.Intrebarea mea e mai degraba ceva de genul:" De ce cerul e albastru?"...Stiu ca Dumnezeu asa a lasat lucrurile, faptul ca ne simtim in regula sau nu, cu acest lucru, probabil tine de starea noastra duhovniceasca.

Animalele nu au nevoie sa se mantuiasca pt ca nu pacatuiesc in trup sau inafara lui ca noi oamenii. Nu cred ca a afirmat nimeni asta si nici nu a sugerat .
Ele mananca ca sa supravietuiasca, si se imperecheaza strict pt reproducere necautand placerea trupeasca.
Oamenii pot fi mai buni decat animalele sau pot fi mai rai decat toate dobitoacele la un loc.

Toate instinctele fapturilor au ca motor de baza "placerea trupeasca" - o forma de recompensare la nivel biochimic.

Supravietuirea nu este gandita de nicio faptura ca necesitate - hranirea, reproducerea, posturile corporale ...toate sunt reglate de un mecanism de compensare care are la baza resimtirea unei anumite forme de placere - la fel ca si in cazul oamenilor.

Extraordinar - dar si animalele au anumite preferinte in materie de hrana... si chiar de partener de reproducere --- tot pe baza placerii induse de interpretarea unor proprietati, caracteristici percepute prin simturi.

Animalele nu sunt roboti. Nu actioneaza strict dupa un program. Daca ne-am uita mai atent la comportamentul acestora, chiar in cadrul aceleiasi specii am putea identifica chiar tipologii comportamentale - prin extensie "personalitati."

------


Este pacat sa lovesti cu ciocanul o piatra pana se sparge?

Nu, pentru ca piatra nu are suflet.


Dar este pacat sa lovesti cu biciul un cal pana isi da duhul?

...?

Pe ce anume va bazati ? Dimpotriva, mie imi face impresia ca ele urmaresc placerea trupeasca. Imi vine greu sa cred ca ceea ce le atrage e gandul la perpetuarea speciei, ci, mai degraba, cautarea unei placeri.

Pot fi ambele combinate!

Placerea este o adaptare, o motivatie pentru a perpetua specia. Oricum, nu toate animalele se imperecheaza de placere. Nu vad cum gandac ar face-o din placere. Sau un peste... Pana acum, parca delfinul si o specie de maimuta au fost gasite "vinovate" in mod clar.

Ai vorbit tu cu gandacii si ti-au zis ca nu o fac din placere.
Care sta la oras poate studia cainii maidanezi si o sa vada ca e vorba despre placere in primul rand. Sigur ca in cazul lor nu a aparut inca miscarea feminista si atunci vorbim in primul rand despre placerea masculilor. :71:
Cine neaga asta, merge pe strada cu ochii inchisi. De aia si scrie in Biblie despre oamenii care se lasa condusi de ...vorba aia, ca s-au asemanat cu dobitoacele cele fara de minte.

Si placerea nu poate fi o adaptare pentru ca in lipsa ei nu ar fi avut loc nici o imperechere si deci nici o supravietuire a speciei.