Uciderea animalelor

Cand eram prin clasa a opta(cred), aveam la scoala ora de religie.Dupa o astfel de ora, l-am intrebat pe parintele care se ocupa de noi, de ce nu e pacat sa omoram animalele si sa le consumam carnea.Mi-a spus ca Dumnezeu le-a facut pentru noi si ca nu au suflet.
De-a lungul timpului insa, am ramas cu aceeasi nedumerire.Am avut si crescut(in trecut) o multime de animale.Si poate ca nu au suflet, dar au sentimente.Se bucura de noi, oamenii, de puii lor si de multe alte lucruri.Sunt triste, au sentimente de vinovatie(cainii si pisicile, in special), se bucura, isi iubesc stapanii etc.Cel mai important lucru insa, e ca sunt niste fiinte vii, care la fel ca si noi, simt suferinta.
Nu demult, in timp ce transam in bucatarie un biet pui, cu un cutit, ma gandeam: cum pot sa ma mai vad pe mine ca pe o persoana buna, sensibila si miloasa, cand sunt ca un macelar, fata de o fiinta(chiar daca era deja moarta).Vorbim de Holocaust, de crime odioase, dar traim intr-o societate in care si noi la randul nostru suntem calai pentru alte vietati.Avem abatoare, la tara periodic taiem porci,vite(cat de dragalasi sunt viteii), iepuri(care am inteles ca inaintea taierii scot niste sunete ca un planset...), pasari etc etc.

De ce nu e pacat sa ucidem?De ce nu putem consuma orice, in afara de carne?Si daca o facem, cei care o facem, de ce nu suntem constienti de cruzimea noastra si ne mai idealizam inutil?

Intr-o zi eram cu copilul meu afara.Si s-a apucat sa omoare un gandacel.I-am zis ca e pacat, ca nici noua nu ne-ar placea ca cineva mai puternic sa ne faca acelasi lucru.Si mi-a zis :" Da, dar si tu ai omorat furnici in bucatarie."Se referea la o perioada cand ne-am trezit in bucatarie cu niste furnici...
Deci... de ce atunci cand mergem la spovedanie nu marturisim si pacatul asta?Nu am citit in nici un indreptar de spovedanie despre asa ceva.Si totusi sunt niste pacate mari si astea, nu?

[GMihai]

Este pacat sa omori un animal fara rost, din cruzime.

Sa tai animalul pentru mancare, sau din alta necesitate, nu este pacat.

În prealabil postat de GMihai

Sa tai animalul pentru mancare, sau din alta necesitate, nu este pacat.

Da, stiu.Asa stim si gandim toti.Prin prisma acestui raspuns(pe care il avem interiorizat cu totii din frageda pruncie), ii putem intelege insa si pe cei care ucid sau nedreptatesc in orice alt fel alti oameni.In functie de apartenenta la o anumita categorie sociala,de gen, religioasa etc(de ex. sarac/bogat, barbat/femeie, hindus/musulman/crestin etc), fiinta umana e dezumanizata si folosita in anumite interese/scopuri personale sau de grup.

De ce nu e pacat sa smulgem un vitel cu ochii inlacrimati de langa mama lui, vaca(cu ochii la fel de inlacrimati), ca sa il taiem(sa ii provocam o imensa suferinta fizica), cand in loc de carne de vita ne-am putea multumi foarte bine cu consumul de oua, lapte, branza etc si multe alte surse de proteine din gama extrem de variata pe care o avem in lumea asta?Si asta e doar un exemplu...

În prealabil postat de alex190

De ce nu e pacat sa smulgem un vitel cu ochii inlacrimati de langa mama lui, vaca(cu ochii la fel de inlacrimati), ca sa il taiem(sa ii provocam o imensa suferinta fizica), cand in loc de carne de vita ne-am putea multumi foarte bine cu consumul de oua, lapte, branza etc si multe alte surse de proteine din gama extrem de variata pe care o avem in lumea asta?Si asta e doar un exemplu...

Raspuns sincer? Carnea-i buna. Este in dieta noastra de zeci de mii de ani, ne place, e buna, hranitoare. Omul actiona pe principiul prada-pradator. iar supravietuirea era mai importanta decat sentimentele. Acum? Pai, cum ziceam, carne-i buna, hranitoare, ne place, si omu-i om.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alex190

Da, stiu.Asa stim si gandim toti.Prin prisma acestui raspuns(pe care il avem interiorizat cu totii din frageda pruncie), ii putem intelege insa si pe cei care ucid sau nedreptatesc in orice alt fel alti oameni.

In niciun caz. Fiindca intre animal si om este o prapastie ontologica.
De aceea, de exemplu, sacrificarea unui animal sau a mai multora in interesul stiintei este licita moral, pe cand sacrificarea chiar si a unui singur om, chiar in stadiu de embrion, in interesul stiintei nu este licita. Este diferenta dintre doctorul Koch si doctorul Mengele.

in loc de carne de vita ne-am putea multumi foarte bine cu consumul de oua, lapte, branza etc si multe alte surse de proteine din gama extrem de variata pe care o avem in lumea asta?Si asta e doar un exemplu...

Biserica a instituit zile si perioade in care nu avem voie sa mancam carne. Incalcarea acestei obligatii este materie grava, adica un lucru pe care, daca l-am facut, dupa ce il regretam si luam hotararea ferma de a nu-l mai repeta niciodata, se poate ierta numai prin spovada.

Inteleg ca respectati toate perioadele de abtinere de la carne. Daca, in afara de acest minim obligatoriu impus de Biserica, ati luat hotararea sa nu mancati carne nici in alte perioade, neimpuse (de exemplu lunea) ori sa nu mai mancati carne in general, acest lucru va fi bine primit de Dumnezeu. In masura in care o faceti de dragul Lui, sau fie si numai din grija pentru creatia Lui, El va aprecia aceasta drept fapta suprameritorie, adica un lucru facut peste minimul necesar pentru mantuire.

Dealtfel, veti putea fi, prin aceasta, in buna companie a unor calugari care nu mananca niciodata carne.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In niciun caz. Fiindca intre animal si om este o prapastie ontologica.

Perfect de acord.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In niciun caz. Fiindca intre animal si om este o prapastie ontologica.
De aceea, de exemplu, sacrificarea unui animal sau a mai multora in interesul stiintei este licita moral, pe cand sacrificarea chiar si a unui singur om, chiar in stadiu de embrion, in interesul stiintei nu este licita. Este diferenta dintre doctorul Koch si doctorul Mengele.

Da, stiu.E ca si cum am generaliza o afirmatie de genul:"Nimeni nu e perfect.Fiecare om are partea lui de rautate."Insa e o diferenta imensa intre rautatea unui om obisnuit si cea a doctorul Mengele, ca sa nu mai zic de diferenta intre un medic dedicat meseriei sale si acelasi Mengele.

In privinta consumului de carne, stiu ca nu e pacat si ca e licit.Si ca viata umana primeaza inaintea oricarei alte fiinte.Incercam doar sa inteleg inca una din contradictiile lumii noastre.Cel putin, pentru mine, asa e.Cand eram mai mica am avut un curcan.Pe care eu il ingrijeam, ii dadeam sa manance etc.Imi amintesc si acum bucuria pe care o manifesta cand ma vedea si cum imi cauta mereu prezenta.Cand ai mei l-au taiat, pentru ca nu a scapat de soarta asta, am plans cumplit.Pentru mine ramane un act violent, sa curmi viata unui animal chiar si pentru a-l manca.Dar sunt doar niste ganduri personale, repet, o incercare de a intelege contradictiile din jurul meu.Pentru mine renuntarea la carne nu ar fi nici o problema.Insa la randul meu, daca ar fi nevoie, pentru copilul meu de exemplu, as face lucrul asta, stiind ca nu e pacat.Adica as sacrifica un animal, pentru consum.Insa intrebarea mea retorica, ar ramane: dar oare de ce nu e pacat?

[AlinB]

Animalele nu au sentimente, doar instincte.
Noi proiectam sentimentele noastre asupra lor si le facem mai mult decat sunt.
Dintr-o intelegere gresita, nu pot porni decat intrebari gresite.

Tu ti-ai proiectat sentimentele asupra celui curcan, parintii tai nu.
Ceea ce este condamnabil este nu ceea ce au facut ei curcanului, ci ceea ce ti-au facut tie.
Chiar daca il taiau puteau sa puna problema altfel. A emigrat, a plecat in padure, etc.
Ceea ce au facut ei fata de curcan NU e pacat, ceea ce au facut fata de tine, poate da (depinde care a fost intentia, poate una de natura pedagogica dar ma indoiesc).

Nu mi se pare condamnabil ca un om proiecteaza sentimente asupra unor animale in mod selectiv ci mai degraba ca fac acelasi lucru cu semenii lor.

Isi "iubesc" copilul pentru confortul afectiv care il ofera, dar nu se ingrijesc de sentimentele lui.
La fel se intampla si in relatiile de prietenie, casatorie, etc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alex190

Insa intrebarea mea retorica, ar ramane: dar oare de ce nu e pacat?

Intrebarile retorice nu asteapta un raspuns, retorul fiind convins ca are cunostinta raspunsului.


In cazul acesta, din moment ce e o intrebare retorica, ce raspuns aveti in vedere ?

In ceea ce ma priveste, raspunsul meu este ca un lucru este un pacat nu in functie de ce credem noi, ci in functie de Dumnezeu. Nu noi, ci Dumnezeu este autorul legii morale. Fie direct, ca, de exemplu, cand a dat oamenilor Tablele Legii, fie indirect, prin cei pe care i-a abilitat dandu-le puterea de a lega si spunandu-le ca ce vor lega pe pamant, aceea va fi legat si in Cer.

Prima lege morala pe care Dumnezeu a dat-o primilor oameni avea un articol unic. Singurul lucru pe care trebuia sa il respecte era sa nu manance fructele unui anumit pom. Care ar putea fi logica unei astfel de interdictii ? Niciuna. O interdictie ilogica, daca nu cumva absurda de-a dreptul. Si totusi, numele acelui pom este mentionat explicit, semn ca are importanta, fiindca nimic neimportant nu e mentionat in Biblie. Pomul acela era pomul cunostintei binelui si raului. Prin interdictia Sa, Dumnezeu interzice oamenilor sa defineasca, in functie de logica lor umana, ce este pacat de ce nu este pacat. Si, daca avem in vedere asta, oprirea de la a manca rodul oprit este mai putin absurda decat pare. "Nu va faceti singuri alcatuitori de Lege, eu sunt Legislatorul" spune, in esenta, Dumnezeu prin aceasta prima Lege. O Lege careia i-am putea foarte bine spune "porunca numarul zero", fiindca e baza ireductibila a legii morale crestine.

Deci, mancarea de carne nefiind definita ca pacat de Autorul legii morale, nu ne este ingaduit de a o defini altfel.

Pe de alta parte, este o certitudine biblica aceea ca, in starea lor primordiala, oamenii erau vegetarieni. Nu numai oamenii, dar chiar si ceea ce consideram azi drept carnivore prin excelenta, precum leul ori tigrul, erau astfel.

Numai ca noi nu traim in starea dinainte de Cadere. Pentru omul actual, consumul de carne este ingaduit de Dumnezeu. Cei care, inca din viata terestra, vor sa duca un mod de viata mai asemanator starii ingeresti, dupa ce au renuntat la tot ceea ce Dumnezeu considera ca pacat, sunt liberi sa renunte la carne. Dar nu sunt liberi sa spuna ca Dumnezeu interzice carnea. Nici ca El s-a intrupat pentru ca dobitoacele sa se poata mantui. Nici sa se asemene paganilor care au luat o vita si si-au facut dumnezeu din ea.

[sophia]

Mai intai nu sunt de acord cu ideea pe care multi o propaga, ca animalele nu au suflet. Sau la ce fel de suflet se refera? Nu exista o fiinta fara suflet.
Si am sa spun veganilor ca si plantele au suflet. Sunt fiinte vii si ar trebui sa nu fie nici ele omorate si consumate. Si ele se hranesc cu ceva si ele se simt bine cand sunt ingrijite si respectate si sunt triste si le merge rau cand le chinuim.

Pe urma in natura este asa (se invata la scoala la ora de biologie). Orice animal este facut pentru un anume fel de viata si alimentatie. Inclusiv omul.
Fiecare animal isi omoara animalele de care are nevoie ca sa se hraneasca.
O pasare cauta rame, insecte si viermusori. Pe ea o cauta si o mananca un uliu, sau un vultur, sau o vulpe.
La randul lor si astea sunt manacate de alte animale. Si tot asa.

Si insectele omoara altele ca sa se hraneasca cu ele: de ex. un paianjen prinde muste si gandaci si ii mananca.

Si exista pana si plante carnivore.

Ai vazut vreodata la gradina zoologica in ce fel sunt hranite animalele? Ce mananca ele? La foci si pinguini le da pesti. La lei si tigri le da carne (pasari, porc, vita, mai stiu eu). La serpi si alte animale le da pui mici de gaina si soareci, sau chiar iepuri etc.

Daca ne luam dupa judecata multor oameni, ar trebui sa desfiintam toate animalele, pentru ca ele se mananca unele pe altele si deci fac rau altora.
Eu cand vad ce mananca animalele de la gradina zoologica si unele sunt chiar crescute si de oameni privati (serpi de ex.) ma cutremur si eu si spun ca este cruzime. Dar inteleg ca asa este legea naturii. Sunt animalele criminale.
Da, categoric.

Omul se hraneste cu anumite animale, care altfel nici nu traiesc in natura: gaini, vaci, porci, capre, oi. Nu stiu acum istoria fiecaruia din aceste animale, dar candva omul a inceput sa le creasca pentru a le consuma, ca sa nu mai mearga la vanatoare.

Exista si animale daunatoare, sau deranjante pe care omul trebuie sa le indeparteze din casa, sau de pe el insusi, sau din jur: muste, tantari, furnici, paianjeni, sobolani, pureci, etc.

Orice animal in general are o gama de alimentatie. In rest nu are treaba cu alte animale.
Nici omul nu mananca orice animal. Desi se intampla sa consume te miri ce si nu-i inteleg.

Regula generala este ca trebuie sa mananci ca sa traiesti si trebuie in acelasi timp sa respecti natura.
Nu este un pacat sa mananci carne, branza, lapte, miere, oua, peste.
Asa a fost creat omul.
Una este mananci un pui si alta sa mananci caine, sau pisica.

Dar este pacat sa omori si sa chinui animale fara rost, sa le faci rau.
Este pacat sa vanezi (fara animalele alea poti trai), sa chinui si sa omori alte animale din natura din rautate, sau de placere: caini, pisici, cai, pasari din copaci, maimute, lei, tigri si alte specii care ajung si pe cale de disparitie din cauza oamenilor. Este pacat sa ucizi un om.

Intelegi diferenta?
Pentru astea din urma poti sa te spovedesti.

Si cu plantele se intampla la fel: exista plante care se mananca, plante care se cultiva pentru frumusetea lor, decorativ, plante care distrug pentru ca sunt daunatoare.

Copiii au un soi de rautate si duritate vis-a-vis de animale. Nu stiu de ce si de unde. Poate ca pana la o anumita varsta nu stiu anumite lucruri, dar cred ca depinde si de educatie.
Am vazut si eu si m-am in trebat adeseori de ce copiii omoara cu seninatate insecte, chinuie caini si pisici, trag cu prastia in pasari.
Chiar si plante storcesc si rup cu rautate si nu inteleg de ce.

Gresesc si parintii.
Uite de ex. tu ar trebui sa-i explici copilului tau cele ce am scris mai sus si de ce omori insecte din casa, sau de ce mancati carne.

Parintii gresesc si ca nu invata copiii cu animalele. La tara e altfel. De mici vin copiii in contact cu caini, pisici, vaci, porci, cai etc. Fac diferenta ca unul este folositor, altul este bun prieten si altul daunator.

La oras parintii ii invata sa fie rai cu animalele. Pai cand imi amintesc de razboiul cainilor din tara, cand toti strigau "omorati-i, dati-le in cap, sa dispara, etc." si invatau copiii sa-i omoare si sa-i chinuie, ca fac rau.
Aia da, trebuiau sa mearga sa spun preotului ce cruzime au in ei, ce li se intampla. Aia da, era pacat.

Copiii de la oras nu au contact cu animale, sunt feriti si izolati. Nu cresc cu un animal de companie.
Ei trebuie invatati sa umble cu animalele, sa le respecte, sa le diferentieze, sa se si apere cand este cazul, dar sa le si iubeasca.