păianjenul păun
 

Viața, un dans intre împerechere și moarte.

https://youtu.be/OOmUBuaMjzw

Dumnezeu a lăsat ca partenerul sa-ți satisfacă și pofta de mâncare. :4:

Dar nu e cruzime :))

Bun, deci termenul ăsta e problema. Văd în dex că el se mai traduce și prin ferocitate, bestialitate; deci specific animalelor. Dezbrăcat de orice conotații morale, care n-au ce căuta în lumea animală; dincolo de bine și de rău, neutru.
Termenii ăștia sunt negativi doar în legătură cu oamenii.
Dar chiar și aici nu e întotdeauna rău: „Trebuie să fii crud pentru a fi bun” – vorba lui Shakespeare – nu e un îndemn la a fi rău, ci la a fi tranșant, poate dur, aspru, nemilos, ca să desparți cât mai net răul de bine. Iar aspectul ăsta nu mi se pare că ți-ar fi străin. :)

Fratilor, sa va zic ceva: primele cordate, si apoi vertebrate, NU erau carnivore. Ci filter feeders. Regret profund ca javrele de Veghetori cazuti si tilharestile societati secrete inarmate cu tehnica data de aia, au exterminat toata fauna si flora straveche, cu putine exceptii. Pe vremuri erau niste fiinte, carora in engleza li se spune "jawless fish", si care, in variantele lor fosile, erau, fara exceptie, detritofagi sau planctonofagi. Jawless de astazi (ciclostomii) se hranesc cu pesti, melci si alte fiinte.
Insa nu cred nici ca au evoluat in carnivorie pe pilot automat, nici ca vezi Doamne, doar fiindca omul a cazut, a cazut si Natura. Asta e speculatie a unor teologi, fie ei si in sinaxar. Nu avem cum sti. Pur si simplu, Dumnezeu a creeat fiinte adaptate unei modificari in matricea spirituala a Pamintului. Adica, dupa ultima extinctie majora, careia i se spune "potop", ceva s-a schimbat in modul de hranire si nu numai, al tuturor fiintelor vii, inclusiv al omului. S-a trait mai putin, au aparut boli mai multe, etc. A inceput ce traditiile orientale numesc Kali-Yuga, veacul de pe urma, cind moartea si decaderea isi fac de cap.

A propos de cine haleste pe cine
 

Prin căderea sa, omul a atras și creația spre rău, pervertind-o, iar raporturile dintre om și creație devin din ce în ce mai ostile. Din cauza păcatului omului, întreaga fire a fost îndepărtată de Dumnezeu, pervertindu-se şi înstrăinându-se. Pacatul a afectat toata creatia, nu doar pe om.


"Adevarul este caderea omului, iar caderea nu are pur si simplu un continut juridic. Dar, asa cum am incercat sa aratam, este o decadere, o pervertire a vietii, catre care libertatea omului atrage cu sine intreaga creatie - din moment ce libertatea umana este singura posibilitate de a se realiza sau a de a nu se realiza scopul existentei tuturor creaturilor si al fiecareia in parte. Pervertirea vietii inseamna alterare si contrafacere a legilor- modurilor de functionare a vietii. in toate exemplele biblice de pedepsire a omului si in toate manifestarile maniei lui Dumnezeu, Biserica vede consecintele functionarii defectuoase a legilor-modurilor vietii, consecintele distantarii creaturii de "viata cea adevarata", prapastia pe care a creat-o revolta omului intre creat si necreat. Limbajul pedagogic al Sfintei Scripturi si in special al Vechiului Testament, care se adreseaza unui popor tare in cerbice, interpreteaza aceste consecinte cu imagini prin excelenta intelese de omul cazut; de aici imaginea unui Dumnezeu manios care pedepseste orice abatere.

Dar Dumnezeu nu este unul care pedepseste, ci El respecta la modul desavarsit libertatea omului si consecintele acestei libertati. Nu intervine sa desfiinteze fructele amare ; ale optiunii libere a omului, deoarece atunci ar desfiinta insusi adevarul persoanei umane si dimensiunile cu adevarat cosmice ale acestui adevar. Iubirea lui Dumnezeu intervine numai ca sa transforme autopedepsirea omului in pedagogie mantuitoare. Culmea acestei "interventii este intruparea lui "Dumnezeu insusi, asumarea in trupul divino-uman al lui Hristos a tuturor urmarilor revoltei omului, "pana la moartea pe cruce", si trasfigurarea acestor urmari in relatie si comuniune cu Tatal, adica in viata vesnica."

http://www.crestinortodox.ro/editori...ile-70131.html

exista in Sfanta Traditie, exemple nenumarate de sfinti in fata carora natura , creatia toata, s-a plecat, plecandu-se in fata sfinteniei data de Dumnezeu.
Inainte de cadere exista starea paradisiaca in care leul si caprioara petreceau in pace, toate animalele si omul impreuna. Caci pacea lui Dumnezeu cuprindea intreaga creatie si intreaga natura.
Insa dupa cadere, pacatul a alterat intreaga creatie, nu doar omul si astfel totul s-a pervertit.

Si nici nu putea fi altfel, caci Dumnezeu a zis, in dureri sa nasti, din sudoarea muncii tale sa iti castigi hrana. Daca inainte de pacat hrana era dar de la Dumnezeu, intinzand mana , avand, acum trebuie lupta si sudoare si toate parca se impotrivesc.

Numai sfintenia aduce inapoi pacea si in om dar si in tot ce il inconjoara.

Ok, back on topic.
 

Violenta si moartea sunt, fata de compasiune si viata, celalalt taler al balantei in lumea organica, sentienta sau nu.
Cum a zis un personaj: "Life is as empty without terror as without love". :)

Lupta e si intre plante. Chimica. Nucul e un luptator de exact acest fel. Fungii care maninca rotiferi, nematode si tardigrade, nu sunt decit o fateta, in acest moment mai fascinanta. Cit priveste omul, el era viceregele in numele lui Dumnezeu in lumea organicilor, inainte de cadere, sau mai corect, fusese intentionat in acest mod. Acum, el este o coroana a Creatiei...de spini!
La scumpa noastra specie mai sunt din pacate cazutele motivatii ale cupiditatii, urii personale si fanatismului ideologic/religios.

Leul si tigrul isi omoara prada pentru ca pot.
De asemenea leul nu poate alerga mai mult de 100 de metri.
Hiena si cainii salbatici au un trup mult mai firav, dar sunt extrem de rezistenti la alergare.
De aceea modul lor de vanatoare este diferit, isi alearga prada pana o obosesc si cade epuizata si imobilizata, apoi o mananca.
Exact la fel ar face si un leu daca prada lui ar sta nemiscata la pamanat.
Leul musca gatul victimeler pentru a omora, dar nu cred ca are in cap sa nu-i provoace suferinta, ci doar sa nu se mai zbata, ca sa-l poata manca.

Desi hiena are cea mai puternica muscatura dintre feline asta se datoreaza muschilor puternici ai gatului. Este singura care poate sparge oasele cu o muscatura. In schimb falcile nu sunt atat de mari ca sa poata cuprinde gatul victimei si s-o omoare de vie.
Leul in schimb are si forta suficienta dar si o gura mare incat poate cuprinde botul unui bivol cu totul, asta fiind si una din metode prin care sufoca bivolii. La fel in bataile care apar intre lei si hiene, un leu poate musca capul unei hiene, cu totul.

Exact, e mai degraba o problema tehnica, de fapt :)