În prealabil postat de zaharia_2009
(Post 214662)
Mesajul din deschiderea topicului dar mai ales parerile adaugate acestei intrebari m-a dus cu gindul iarasi la scaparile comportamentale, ale noastre ale tuturora celora care suntem instruiti si educati in mod normal. Evident nici nu ma intereseaza cazurile de carenta , de pseudo sau ,,malnutritie" educationala. Scriu aceasta parere nu determinat de parerea din deschidere ci din contra, din cauza celor care afirma pro sau contra .
S-a discutat in nenumarate rinduri despre iubire , facindu-se apologia iubirii si despre iertare si despre ajutorarea aproapelui si despre tinuta femeii in biserica si despre preoti si monahi ...si despre cite si mai cite . In totdeauna parerile erau exclusiviste : ori ca, ori ca... Foarte putini , chiar extrem de putini sunt cei care au citit, invatat, apreciat, deprins si practicat atitudinea cea mai potrivita pt. orice situatie : buna rinduiala(masura) si dreapta socoteala in orice lucru trebuie implinita. Ca exemplu, iertam acolo unde este de iertat si ce se poate ierta ,restul in mod pedagogic se pedepseste pt. indreptare si nerepetare. Iubim ce este de iubit si in felul in care este firesc (fara patima dar si fara superficialitate) sa o facem ,restul este pt. altceva ; ajutam aproapele care este de ajutat(nu orice fatarnic bine disimulat) ,in modul si in doza in care putem (dupa puterile noastre sincere si nu fugitiv si superficial), s.a.m.d.
Revenind la intrebarea de deschidere : daca am stat la sf. liturghie (ori alte sf. taine si nu numai) unde pe parcurs s-au primit nenumarate binecuvintari , ne-am impartasit de duhul sfint (sa nu trecem cu usurinta peste ceea ce se slujeste : ,, am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei sf. treimi inchinindu-ne"... etc), ne-am inchinat si am slavit sf. Treime si la urma urmei , la sfirsit am ,,primit ajutor de la Domnul , cel ce a facut cerul si pamintul" in clipa in care preotul ne miruieste inchinindune imediat anterior la icoana de pe iconostasul(crucifix) drept ... deci daca am savirsit , trait si impartasit de toate aceste daruri pt. ce sa facem tulburare si sa mergem pe la spatele preotului, pe solee, ca sa ne mai inchinam, la ce ? In mod firesc, in buna rinduiala ne luam anafura si iesim din biserica . Nu este cuviincios sa ne pocneasca evlavia tocmai atunci cind nu mai este cazul si sa avem initiative care mai de care : unul sa mearga sa se inchine la catapeteasma , altul sa inceapa sa bata ,,metanii de multumire" , altul sa tot fosneasca pungi si plase de tot felul tinind mortis sa imparta cine stie ce milostenie. Cine vrea sa faca asa ceva poate veni cu 10 minute inainte de inceperea slujbelor si poate saruta toti sfintii de pe pereti, de la catapeteasma , moaste , s.a.m.d.
Teoretic nu este interzis asa ceva dar nu este o initiativa laudabila sau macar acceptabila . In bisericile in care preotii sunt indiferenti...,,de buni" cu ordinea , linistea si buna rinduiala din biserica nu se interzice nici un gest ,,de evlavie" ad-hoc, deoarece se supara lumea , nu mai vine pe acolo si scad incasarile . In bisericile in care preotii sunt extrem de seriosi si devotati jertfei lor (slujirii altarului) ori care nu tariesc din ce scot cu preotia (sunt din ce in ce mai multi preoti proveniti din juristi, profesori, economisti, medici, militari, ingineri, care obtin venituri din alte parti decit preotia) sunt mult mai rigurosi la tinuta si trairea slujbelor si nu numai la implinirea lor formala .
Nu doresc sa te supar sora Dorina cu modul meu de exprimare dar eu sunt adeptul multei sobrietati si seriozitati, trairii in duh si in adevar dar de adevaratelea, de la intrarea in biserica si pina la iesirea din ea fiind f. atent la situatiile aiurea, prin multa ispitire, in care ne pocneste evlavia exact cind nu trebuie , fara ca noi sa ne dam seama sau culmea, crezind ca facem un lucru bun.
In concluzie , parerea mea este ca desi nu este un lucru necanonic totusi nu se face dupa terminarea unei slujbe (exceptind inchinarea la moaste).
|
