Cred ca esti persoana care mi-a inteles cel mai bine mesajul pana acum.Si da,practic sa fiu cu mintea mai mult in cer dar uneori unele lucruri ma zdruncina incat "cobor" trista pe pamant imi pierd nadejdea,imi iau doza de pesimism.Dar chiar daca am zis ca nu imi place viatza sa nu va imaginati ca sunt o persoana incruntata si permanent revoltata.Nu,chiar zambesc mai mereu,nu as putea sa vorbesc cu o persoana privid-o cu tristete deoarece i-as transmite si respectivei starea mea si nu asta imi propun.Daca m-ati vedea pe strada ati spune ca sunt o persoana in permanenta fericita,tinand cont si de vestimentatie ori expresia fetzei.Dar sa stiti ca in seara asta am gasit raspunsul la un lucru si anume,aspir foarte tare spre absolut.As vrea sa fie pace,iubire,sa fie totul ca in povesti.Deci trebuie sa imi limitez oarecum gandurile ,pe pamant acest lucru oricum nu va putea fi posibil.Poate mi se va indeplini dorinta dupa moarte,poate...depinde de faptele mele pana atunci.

Neliniştile tale sunt fireşti.Pare nefiresc să te tot rogi şi în loc de împliniri să tot ai necazuri peste necazuri şi acestea să nu ia sfârşit niciodată.
Te-ai rugat şi te cred,toţi ne rugăm dar oare cele pe care le-ai cerut sunt necesare pentru mântuire? În rugăciunea împărătească "Tatăl nostru" se spune facă-se voia Ta! şi nu: fă Doamne voia mea!
Noi asta cerem mereu ca Dumnezeu să facă voia noastră şi atât de rar mulţumim pentu toate câte ne dă nouă!

Degeaba facem presupuneri daca nu suntem in aceasta situatie.Intotdeauna ne este mai usor sa vorbim despre cum am fi procedat noi atunci cand nu suntem in situatia respectiva.Dar nu te-ai gandit si la cazul in care repectiva crede ca asta e voia lui Dumnezeu,nu ti s-a intamplat niciodata sa iti apara in viatza ceva de care sa te bucuri la un moment dat,sa crezi ca este o binecuvantare,sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru aceasta iar dupa sa realizezi ca acel lucru nu a fost chiar o binecuvantare?Mie personal,da.Stiu ca Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cusca,dar oare nu noi ne rugam sa ne fereasca de cele rele?Asta e intrebarea,de ce uneori cand imploram sa fim feriti de rele nu le putem ocoli totusi?Oricum eu personal cred ca ar fi fost mai bina sa fim tinuti ca intr-o cusca.Fara suferinta,fara ura,fara necredinta,nimic din toate acestea nu ar fi existat.

Asta fiind o presupunere din partea ta..

Si mie. Chiar de mai multe ori.

Si am invatat niste chestii:

1. Ca atunci cand o iei intr-o directie, ai facut o algere care iti apartine 100% si responsabilitatea pentru consecinte la fel.

2. Ca alegerea e bine sa fie facuta cu multa bagare de seama si chibzuiala, cu atat mai mult cu cat lucrurile pot avea consecinte pe termen lung.
Trebuie sa nu fii patimas in judecatile tale, adica sa nu te entuziazmezi mult pentru prea putin si superficial si sa nu ignori ceea ce este evident si cu adevarat important dar nu-ti place sa vezi.

3. Daca lucrurile au mers o data prost, s-ar putea sa ai ghinion, daca a doua oara s-a intamplat la fel s-ar putea sa ai o problema, a treia oara e clar o problema, a 4a ai ignorat total avertismentul cum ca ai o problema.
Daca exista si a 5a oara s-ar putea sa-ti fie fatal, adica problema sa fie pana peste cap si sa nu mai ai o iesire asa (relativ) usoara ca pana atunci.
Daca esti norocos ajungi si mai departe cu lectiile pana o patesti urat de tot.
Daca te-ai dezmeticit pana la urma iti dai seama ca nici macar prima data n-a fost ghinion ci problema tot la tine.

Ma rog, poate ai sa spui ca unii se ard urat chiar de la prima incercare..explicatii ar fi poate mai multe, printre care si aceea ca inconstienta/naivitatea si incapatanarea de a persevera in greseala a fost pe masura.

Cine este vinovat pentru ca n-ai stiut ce sa ceri, cum sa procedezi, etc?
Pai poti da vina pe soarta: parintii, mediul, prietenii sau lipsa lor, etc.

Insa cred ca prima lectie care o inveti ca si crestin este sa caut la mine sursa problemelor si nu in afara.
Lupta cu cei 3 uriasi care distrug sufletul: lenea, ignoranta, uitarea - incepe de la mine nu de la altii.


Sigur ca da, dar nu cand te bagi singur in gura lupului.

"Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Luca 4:9-12, Matei 4:5-7

Cu alte cuvinte nu fa lucruri care pe undeva stii ca ar fi gresite asteptand ca Dumnezeu sa te salveze mai tarziu din ceea ce n-ar fi trebuit sa faci de la bun inceput.

Chestia cu liberul arbitru e o notiune greu de asimiliat, chiar si pentru unii crestini.

Dumnezeu n-a vrut sa faca roboti pentru ca un robot nu poate iubi in adevaratul sens al cuvantului, adica sa aleaga iubirea, el face doar ceea ce este programat sa faca.

"Responsabilitatea" e un cuvant greu, am prefera sa stam bine mersi si toate cele bune sa ajunga direct la nasul nostru.

De asta probabil si credem in Dumnezeu, unii dintre noi, pentru ca avem impresia ca in schimbul acestui "favor" pe care i-L facem lui Dumnezeu, El ar trebui sa ne fereasca de toate grijile si problemele, inclusiv de consecintele alegerilor noastre proaste.