Este important sa si vrei sa gasesti intelesul explicatiilor care ti s-au dat, pentru toti cei care ti-au raspuns au spus ce iti era necesar sa intelegi. In esenta, Dumnezeu nu te-a parasit. Faptul ca tu dai o astfel de interpretare eronata, face ca sufletul tau sa sufere, iar in cer este tristete pentru tine. Intoarce-te la Dumnezeu cu toata inima si se vor insenina si cerul si sufletul tau, indiferent care va fi situatia ta lumeasca.

pt.ingerul pazitor
Alta solutie eficienta participarea pe termen lung la slujba Sf.Maslu si Moliftele Sf.Vasile cel Mare...nu se poate sa nu ajute!Cine merge cu credinta si nadejde in timp va primi ajutorul de care are nevoie.
Doamne ajuta! Sper din suflet sa auzim ca sunteti mai bine!:53:

cine are minte sa ia aminte-ARSENIE BOCA
 

Omul cazut ajunge sa-si iubeasca in mod pervers temnita,sa se indragosteasca de miasmele propriei putreziciuni,sa gaseasca cea mai mare desfatare in secretiile purulente si pietroase ale patimilor proprii...Nu vrea vindecare,vrea doar sa-si planga de mila.Nu vrea sa fie salvat,ajutat,schimbat,eliberat,vrea numai sa se simta o victima neconsolata a unui Creator nemilos si a unei societati ingrate,vrea sa spuna cu glas tare si tanguitor tuturor cat este el de bolnav,de nedreptatit,de neajutorat,cat de mult ii lipseste iubirea celorlalti,cat de parasit si singur se afla...iar cand bate la usa lui omul care-i poate darui vindecare,si iubire,si dezlegare de toate chirgile rautatii,cand i se intinde mana mantuitoare,atunci el o azvarle cat colo si o ia la fuga mancand pamantul...ca in povestea cu omul lenes,-,,mai bine la spanzuratoare''...mai bine cu porcii si cu demonii decat cu HRISTOS la bucuria cea nestricacioasa.De ce ne e frica de iubire?De ce ne frica de HRISTOS?

deci ce sa inteleg din acest mesaj ca eu nu vreau sa fiu ajutata, imi place mocirla, multumesc de mesaj te rog nu mai imi scrie.

n-ai inteles......desi mesajul e f clar ....intrebasem dc basescu nu sufera la cat rau face nu ca sufar eu din cz lui.dah

asa este, foarte adevarat:2: am plans mult la acest mesaj de incurajare si nu stiu cum sa iti multumesc, poate am avut fata de unii niste reactii malitioase dar ptr nu ptr ca as fi un om rau ci ptr ca nu eram crezuta ptr ca sunt satula de suferinta si ptr ca cineva imi zicea sa ma bucur si cica sa mai si cer in plus nestiind deja prin ce trec si ca am fost de nu stiu cate ori la un pas sa imi doresc moartea, chiar ma mir ca mai traiesc....cum poate un om sa dea asa sfaturi fara ratiune nu stiu....

Daca aveam sa-ti scriu ceva personal,faceam acest lucru pe privat,inseamna ca intr-adevar te-ai regasit,iata forta cuvantului,iata energia lui,e foarte adevarat ca multora dintre noi ne e frica de HRISTOS.Domnul sa te binecuvanteze,sa-ti dea putere sa te apropii de El.

Iarta-ma !!
 

Ingere pazitor, ti-ai pus un nume frumos, acest nume pentru mine insemna dragostea Domnului si Mantuitorului nostru pentru noi, isi trimite ingerii sa aiba grija de noi. Referitor la cele scrise de tine iti marturisesc cu sinceritate ca la capitolul vorbe si exprimare nu stau prea bine, drept pentru care iti citez un mare Sfant, Ioana Gura de Aur despre problemele vietii din trecut, dar care din punct de vedere duhovnicesc sunt atat de adevarate si in prezent :
"
E partea unui suflet mărinimos de a nu se lăsa deloc abătut, de a nu deznădăjdui câtuşi de puţin în faţa multelor rele care-l împresoară – de a nu se depărta întru nimic de Dumnezeu, ci prin rugăciuni repetate şi fără izbăvire, de a stărui până ce El va avea milă, aşa cum zice prea-fericitul David.
Imbrâncindu-ne în deznădejde, diavolul caută să smulgă din inimile noastre nădejdea în Dumnezeu, singura ancoră temeinică, acest susţinător al vieţuirii noastre, care ne duce de mână pe drumul cerului – şi chezăşuieşte mântuire sufletelor aflate în cădere.
“Prin nădejde – zice Pavel – am fost mântuiţi. Ca şi un lanţ trainic coborât ca din cer, nădejdea ne susţine sufletele. Ea atrage încetul cu încetul către cereştile înălţimi pe acei care se ţin bine „legaţi” de ea; ea ne ridică deasupra învolburărilor mizeriilor lumii acesteia.
Cine slăbeşte şi se scapă din ancora aceasta sfântă, cade de îndată şi se îneacă. Cel rău ştie bine aceasta, când zăreşte că suntem zdrobiţi de gândul relelor noastre fapte, se arată şi adaogă acestei greutăţi gândurile deznădejdii, mai grele decât plumbul însuşi. Dacă le primim, este cu neputinţă să nu fim târâţi de îndată de această adăugire de greutate, desprinşi cu putere de lanţ şi aruncaţi în fundul ticăloşiei…
Mulţi oameni, după ce au fost puşi jos şi depărtaţi de calea cea strâmtă a virtuţii, s-au ridicat atât de minunat, încât restul zilelor lor a şters ceea ce fusese mai înainte, primiră premiul, îşi puseră cununa, fiind aşezaţi printre învingători şi număraţi în obştea sfinţilor.
Atâta vreme cât stăm în cuptorul plăcerilor, cu toate multele pilde de acest fel, lucrul ni se pare cu neputinţă. Dar de îndată ce-am făcut cei dintâi paşi ca să ieşim la lumină, lăsăm, treptat, înapoia noastră flăcările cele arzătoare şi drumul pe care-l vedem deschizându-ni-se înainte ni se arată ca împrospătat de rouă – şi plin de uşurinţă.
Trebuie să nu ne descurajăm – şi să nu deznădăjduim, cu privire la această întoarcere. La această întâmplare, de vei avea putere şi bunăvoinţă – şi bunăvoinţă şi putere multă îţi vei dobândi. Când cineva şi-a închis sieşi poarta pocăinţei, – când, ca să zic astfel, şi-a zidit uşa care duce la mântuire, cum va putea, stând afară, să facă ceva bun? Astfel că cel rău pune totul în lucrare ca să sădească acest gând în noi – căci, pe urmă, nu va mai avea voie, ca să ne biruiască, nici de efort, nici de trudă – la ce bun, dacă stăm căzuţi la pământ, doborâţi, şi nevrând a ne împotrivi?
Cel ce va fi în stare a se desface din această legătură, îşi va lua din nou tăria şi nu va înceta, până la cea de pe urmă suflare, de a se împotrivi diavolului. [COLOR=red]De mii de ori doborât fiind, el se va ridica necontenit şi-şi va împovăra duşmanul. Acela care, dimpotrivă, este înlănţuit de gândurile deznădejdii, îşi nimiceşte propria-i putere şi cum va putea el să izbândească, să se împotrivească, fugind din faţa duşmanului?…
Să nu ziceţi că toate acestea sunt cu privire numai la cei care s-au făcut vinovaţi de greşeli uşoare. Presupuneţi un om plin de toate stricăciunile; că acest om ar fi săvârşit toate greşelile care pot pune pe cineva afară din împărăţie – că nu fusese la început dintre cei necredincioşi, ci că, făcând parte dintre credincioşi, din cei plăcuţi lui Dumnezeu, ar fi ajuns în urmă stricat, desfrânat, poftitor, hoţ, beţiv, sodomist, batjocoritor – şi toate alte culpe pe care le voiţi. Chiar acestui om nu i-aş îngădui să deznădăjduiască, chiar de ar fi ajuns în cea de pe urmă bătrâneţe, cuprins de această stare de stricăciune tară de nume.
Dacă mânia lui Dumnezeu ar fi o patimă, omul ar avea dreptate să deznădăjduiască, neputând stinge flacăra aprinsă de toate crimele lui. Dar patimile nu sunt cunoscute de Dumnezeu; chiar când el se răzbună şi pedepseşte, este fără mânie, plin de bunătate. Aşa că, se cade să avem temeinic curaj. Şi să fim încrezători în puterea pocăinţei.
Deznădejdea nu are numai această tristă urmare de a ne închide porţile cetăţii cereşti, de a ne împinge spre multă trândăvie şi mult dispreţ – ea ne prăbuşeşte, aşadar, în rătăcirea cea diavolească.
Diavolul însuşi nu a ajuns ceea ce este decât deznădăjduind la început – şi prăbuşindu-se, pe urmă, din deznădejde, spre vorbe şi fapte potrivnice mântuirii.
Nu deznadajdu-i frate si iarta-ma daca ti-am gresit . Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

atat de aproape
 

Da , aproape dar nu pentru ca ne-am indrepta noi spre El ci pentru ca vine El la noi . Permanent , bate la usa inimii noastre si asteapta tacut si smerit sa-i deschidem . In orice clipa , alaturi de noi merge si El , ba de foarte multe ori , merge doar El si ne poarta pe noi in bratele sale , atunci cand obosim sau cand crucea ni se pare prea grea .

Doamne , ajuta-ne !

În prealabil postat de cristian67 Vezi mesajul
Sfintirea vietii de familie
"Daca vreti preoti buni, aduceti pe lume copii buni, din care sa iasa preoti buni"

In jurul izvorului era o poiana cu o pajiste frumoasa, curata. Oamenii se asezau pe iarba in jurul Parintelui Arsenie, care le vorbea din Pateric, din Vietile Sfintilor, din Filocalie, din Vechiul si Noul Testament. Noua, celor mai mici, ne dadea bomboane si ne trimitea sa bem apa si sa ne jucam. Cand noi lipseam, le dadea celor maturi sfaturi de convietuire conjugala crestineasca, pentru o viata morala. Pe noi, pe copii, nu ne lasa sa asistam la acele discutii. Zicea ca ne cruta urechile. Le spunea oamenilor cum trebuie adusi copiii pe lume, in credinta si rugaciune: "Daca vreti preoti buni, aduceti pe lume copii buni, din care sa iasa preoti buni". Ii indemna sa fie buni si sa se roage lui Dumnezeu sa le dea conducatori buni, cu frica de Dumnezeu, cu dragoste de tara si popor.

"Lacul studentilor" de la Sambata



Parintele se ocupa si de copii. Cand termina cu cei mari, ne chema si ne spunea povesti si legende din Vietile Sfintilor. Imi aduc bine aminte ca ne-a povestit despre Sfantul Efrem Sirul. Acesta, pe cand era inca in lume, fiind intr-o calatorie, a ratacit drumul. Intr-o padure a vazut o lumina, unde mai erau cativa oameni, si s-a dus sa se adaposteasca acolo pana la ziua. Aceia erau talhari si, pe la miezul noptii, a venit potera care ii cauta, i-a prins si l-au inchis si pe Efrem impreuna cu ei. In inchisoare, Efrem se framanta, stiindu-se nevinovat: "Doamne, de ce m-ai lasat? Stii ca nu-s vinovat!...". In vis i s-a aratat ingerul, care i-a zis: "Nu te razvrati pentru ca esti inchis, adu-ti aminte ce ai facut cand erai copil!". S-a gandit si s-a tot gandit si si-a adus aminte ca odata a alungat vaca unei femei, a bagat-o in padure si acolo au mancat-o fiarele salbatice. Femeia a ramas fara hrana pentru copiii ei. Despre acea greseala nu stia nimeni. Efrem a plans pentru greseala din copilarie si s-a rugat lui Dumnezeu sa-l scape din inchisoare, fagaduind ca se va face pustnic in manastire. Dumnezeu i-a vazut parerea de rau pentru fapta savarsita cu multi ani in urma. La judecata, s-a constatat ca el nu era talhar si a fost eliberat. Si-a tinut promisiunea facuta lui Dumnezeu, s-a dus la manastire si a devenit unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe. Sfantul Efrem Sirul ne-a lasat o rugaciune foarte folositoare, pe care o putem spune zilnic: "Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin".
Prin pilda din viata Sfantului Cuvios Efrem Sirul, Parintele Arsenie voia sa ne spuna ca multi sunt cei care zic ca sufera pe nedrept, dar daca ar cauta mai adanc in viata lor, ar vedea ca pentru pacatele lor sufera.
Le spunea oamenilor: "Pentru necazurile voastre osteniti. Caci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din intepeneala, din uscaciunea vietii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare, pana cand vei cauta sa te tamaduiesti. Caci iata ce pricina are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi, ca doar suntem fiii Lui, ci cu relele noastre. Asupra relelor, a pacatelor, a faradelegilor noastre atarna sabia lui Dumnezeu. Ce trebuie sa facem? Sa ne marturisim toate faradelegile noastre fara nici o ascundere si indata va inlatura Dumnezeu osanda. Si indata sabia nu va mai atinge viata ta. Sa vrei si tu ce vrea Dumnezeu, sa te desfaci de rele, caci Dumnezeu nu vrea sa atarne in veac sabia Sa asupra ta.
Sa zicem ca cineva iti face o nedreptate. Tu, in toate privintele esti cinstit si te trezesti ca o vecina, sotul, sotia ori unul din copii se razvrateste impotriva ta si-ti zice cuvinte de ocara, cuvinte grele, care-ti patrund inima ca o sabie. Si nu pricepi ce poate fi, ba te cuprinde mania si dai si tu cu o sabie asupra celuilalt, si asa se ajunge la vrajba si la lucruri slabe.
Sa stii ca nedreptatea aceea totusi nu-i o nedreptate, ci este o nuia cu care Dumnezeu iti aduce aminte de pacatele pe care nu le-ai marturisit. Si pacatul e chiar cuvantul acela zis de vecina, de sotul sau de propriul copil, cuvant care te-a sagetat la inima. Pentru ca tu ai uitat sa marturisesti preotului unul din pacatele tale din tinerete. Si Dumnezeu iti aduce aminte.
Tu poate ai uitat c-ai inceput casatoria cu stangul si apoi te-ai cununat. Sau ai lepadat vreun copil si aceasta e mare faradelege inaintea lui Dumnezeu, chiar daca esti cununata dupa lege. Sau poate ai osandit sau ai gandit despre cineva acelasi cuvant care acum ti-e aruncat tie in obraz si ai uitat sa-l spui la marturisire.
Dumnezeu insa n-a uitat gresalele sau cuvintele tale si vrea sa te spele, sa te curete de toate relele tale. Dumnezeu ne aduce aminte prin ceilalti de relele pe care le-am facut. De aceea, toate relele care iti vor fi improscate in obraz, nu le socoti nedreptati, ci stai locului si cugeta: n-am si eu vreo greseala ca asta?... Sa faceti spovedanie curata, cum n-ati facut in viata voastra! Si pentru cel care te ocaraste roaga-te, ca pentru un binefacator. Biruiti raul cu binele, caci de partea binelui este Dumnezeu!".
:105:- Foarte frumos si EDIFICATOR!!! Ajuta-ne Doamne sa ne putem cunoaste asa cum ne cunosti TU.

of,of,of...daca n-ar fi boala asta....
 

Uite am sa-ti spun viata a unei colege care la 35 ani s-a saturat de viata...totul a inceput cand era mica....violenta in familie era la ordinea zilei,ei sunt trei frati doua fete si un baiat...a fost un tata betiv...a fost o mama bolnava...din cauza atator discutii si batai mama i se imbolnaveste de cancer si pana la urma moare in bratele colegei mele.Tatal isi continua viata se reaseaza la casa lui....cu timpul se imbolnaveste de cancer la plamani si moare si el.Bunica care i-a crescut pe cei trei frati de mici(fiindca mama lor ii mai lasa in vacante la bunica)se imbolnaveste si ea,oricum era in varsta, moare si ea.Si toate nu se intampla decat in cca 8 ani.Intre timp se simte rau si ea ...suspecta de cancer...insa ca Mare Este Mila Domnului se ingaduie de sufletul ei....isi face analizele dupa un timp...tine posturi,se spovedeste,se impartaseste si cu multe rugaciuni aprinse Domnul ii mai da o noua sansa ....asa acum ea este in viata si II Multumeste Bunului Dumnezeu in fiecare zi ca s-a indurat de sufletul ei pe aceasta lume.
Nu te intrista toate sunt cu un rost in lumea asta...eu mereu ii spuneam" lasa ca asa esti tu mai puternica,facuta sa suporti mai mult si Domnul stie cat poti tu duce....nu a dat durerea unuia care era prea slab ca poate pe acela il poate pierdea usor".
Uite eu de cate ori am avut probleme mi-am zis mereu ca iar am gresit si Bunul Dumnezeu s-a necajit pe mine iar eu accept acel necaz sau durere caci toate vin de la Tatal Nostru.Sunt multe suflete necajite pe lumea asta asa ca problemele mele sunt mici si le iau ca atare.Doamne Ajuta sufletului tau si numai mangaiere sa ai.....SA NU TE MAI INDOIESTI NICIODATA!DACA CREZI IN DUMNEZEU CREZI SI CU IUBIRE SI CU LACRIMI DE DURERE!CAPUL SUS DOMNUL FIE CU TINE!

annajanette, te sfătuiesc să renunți la comportamentul de mic dictator fiindcă nu e threadul tău ci al tuturor și să accepți, așa cum ți s-a spus, că problema e la tine, nu la Dumnezeu.


Din felul cum te exprimi se vede că această problemă e mândria, nesupunerea față de Dumnezeu și de oameni. Atât cât timp cât nu vei renunța la cerbicie așteaptă-te la reacții ca cele de care te plângi (teama și celelalte) și care nu sunt o pedeapsă divină ci reacția naturală a sufletului la înălțare, după cuvântul Domnului: "Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat."

Prin smerenie ajungem să ne cunoaștem limitele și să nu mai avem alternări de înălțare urmate de prăbușiri. Prin smerenie ne cunoaștem pe noi înșine și nu mai putem fi speriați de gânduri. Prin smerenie ajungem să ne controlăm, să nu mai fim vânturați de patimi, să nu mai avem accese de furie. Prin smerenie sufletul nostru găsește pacea, după cum zice Domnul "învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre".

Vezi și acest capitol despre smerenie din cartea Sfântului Siluan:
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...tul-68527.html

Se prea poate sa nu fi inteles, de aceea cred ca avand in vedere starea ta, cel mai bine ar fi sa te duci sa consulti un preot cu foarte multa experienta, care sa te indrume. Poate ca nu o sa-ti vina a crede dar pentru situatia de astazi din Romania, o foarte mare parte din vina o avem si noi romanii, prin felul nostru de a fi si lucrul acesta l-am discutat intens pe alte forumuri, numai ca noua asa ne place sa gasim mereu vinovati, sa ne plangem si sa punem totul in carca cuiva, in cazul tau Basescu si cu asta ne-am spalat pe maini, asa avem noi impresia ca atunci cand am gasit un tap ispasitor ala-i singurul vinovat iar noi toti ceilalti suntem sfintisori,

De exemplu, unul dintre principalele motive ale proastei stari din Romania, este si coruptia. Coruptia a atins o asemenea amploare la noi in tara, ca aproape este imposibil de a mai fi adusa in parametri normali. Desigur ca peste tot este coruptie dar tinuta intre niste limite normale. De ce s-a intamplat asta ?, fiindca a fost incurajata de toate clasele si paturile sociale din Romania si nu numai de bogatani sau politicieni. Pana si femeii de serviciu daca nu-i dai ceva bacsis nu-si face datoria. Asa este felul nostru de a fi al romanilor si suntem foarte vinovati de felul in care am ajuns. Romanasul pe langa faptul ca-i calic mai este si fudul si de aicea i se trag mai toate neajunsurile.

iti multumesc frumos ai dreptate, va voi tine la curent pe toti.

Si eu disper si cad in deznadejde, deseori. Insa incerc sa ma ridic prin rugaciune sau, cand nu pot rosti rugaciuni, cel putin cu un gand catre Dumnezeu. Dumnezeu exista si face minuni, cand nici nu te astepti. Tot ce ni se intampla, zi de zi, este o incercare. O noua si o noua incercare. Trebuie sa le facem fata, cu speranta. Am avut un accident in 1998. De-atunci si pana astazi am mers si merg cu caruciorul, cadrul, carja. Am facut cateva operatii, mai trebuie sa fac si altele, foarte costisitoare, nu am bani pentru ele, nu am bani nici macar pentru toate medicamentele pe care trebuie sa le iau, pentru toate tratamentele pe care trebuie sa le urmez. Dar... Dumnezeu nu m-a lasat niciodata! Sunt licentiata, sunt studenta la a doua facultate, am primit Premii I si Mentiuni (Diplome si cateva carticele, nu bani) in tara si in Franta, pentru poezie si eseuri. Tatal meu a facut de doua ori stop cardio-respirator, insa Dumnezeu, rugaciunile inaltate pentru el, l-au salvat. A fost resuscitat. Mama se lupta cu bolile pe care le are (voi numi doar cateva: osteoporoza, hernie de disc, operata de doua ori, diabet, hipertensiune arteriala etc.). Eu - la fel. Dumnezeu ne tine pe toti in mana. Nu va scapa pe niciunul dintre noi!
Iti doresc numai bine, pace, sanatate si gand bun, gand care sa te duca la Dumnezeu. Speranta si nadejde!

Haideti dragii mei sa fim uniti intru credinta,sa nu ne mai certam,sa nu mai cautam atatea argumente la toate expunerile noastre pentru ca duc la vrajba(noi nefiind inca pregatiti).Pentru simplul fapt ca vrem sa ne indreptam,inseamna ca acceptam ajutorul.Cerem lui Dumnezeu sa ne ajute,iar El isi arunca privirea asupra noastra.Daca mai adaugam si noi putina stradanie,inaintam spre El.Vor veni multe necazuri peste noi in urmatoarea perioada,dar trebuie sa fim tari.Toate cate vor veni,le vom duce mai usor,daca ne vom gandi ca aceasta e ca o polita pe care trebuie sa o platim pentru cei 20 de ani de distractie.Vom duce cu seninatate toate cate vor veni,daca vom renunta sa-i mai judecam pe altii,daca vom renunta putin cate putin la tv si internet(nici eu nu fac exceptie)care ne mananca timp pretios din viata,un timp mort care ne indeparteaza tot mai mult de ADEVARUL SUPREM.Lumea de dincolo este aici,numai sa o vedem cu ochii credintei si sa i ne alaturam prin curatirea inimii.Puterea credintei o vom cunoaste doar daca vom gusta din ea.

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!

Multumim, Cristian, de cuvintele blande si intelepte. E timpul sa luam aminte!

eu cred ca problemele personale nu trebuie atribuite lui Dumnezeu. de ce sa reprosezi cuiva de ele ? pentru ca crezi sau iubesti incepi si ai asteptari de la altii... am trecut si eu prin asta si turbam. e ca si cum cauti pe cineva pe care sa arunci vina. evident, reactie normala de la cel ce nu mai poate... dar la un moment dat iti dai seama ca urlii de unul singur si de pomana. si eu am chef sa arunc vina pe cineva pentru obstacolele pe care le-am avut. dar acum sint multumit ca mi-am dat seama de ele si ca nu am mers ca orbetele inainte fara sa ma gandesc oare ce a fost. si chiar viata a avut cumva grija ca, dandu-mi cu parun cap sa nu fac niste greseli care ar fi putut fi severe. si mi-a dat si niste cadouri la care nu m-am asteptat. suferinta e minora cand ti-o asumi si stii de unde vine. nu ca poti sa repari totul, dar e mult mai simplu...
atacurile de panica, anxietatea, etc, nu stiu probabil ca ai fost deja pe la specialisti. am trecut prin sedinte la psihologi, psihiatri, psihanalisti (astia din urma sint cei mai amuzanti) totul se explica in domeniul asta. acum, am o prietena care se chinuie ca nu stiu ce cu tot felul de treburi de genul asta, si consulta de ani de zile la psi... bune si astea dar la un moment dat trebuie sa te iei de mana si sa cauti in jur in viata de zi cu zi ce ai nevoie ca sa-ti ajute. lucrezi cu tine insuti.
antidepresantele & co sint niste chestii cam tembele. am cam luat din astea, si au avut tot felul de efecte... au si ajutat uneori dar ma intreb cat de mult ajuta si cat de mult vor medicii sa vanda pilulele de la farmacisti... eu nu mi-as baza viata pe ele, nu pe termen lung in orice caz... si te impiedica si sa iei un pahar de vin :))

Va voi tine oricum la curent pe toti, ptr ca meritati sa stiti cum evolueaza lucrurile iar sfaturile voastre pretioase cred ca nu ma ajuta doar pe mine ci pe noi toti.
Ce frumoasa ar fi lumea sa fim toti uniti si sa ne iubim dar isi mai baga dracu coada si ne invrajbeste .....offff

Ultimul rand mi se pare cel mai bun lucru pe care i-l putem spune. Restul, nu avem dreptu!!! Numai Dumnezeu stie exact de ce sufera ea atat, mai mare pacat facem cu tot felul de interpretari. Daca ai fi fost tu bolnav esti sigur ca ai fi acceptat bucuros?

multumesc frumos timeea ti-am dat un mesaj privat.

Undeva am citit
 

Undeva am citit ca depresia vine de la lipsa de recunostiinta.
Poate ar trebui o analiza a propriilor ganduri si fapte.
Dupa cum am observat eu ea mai este asociata si cu mandria.
Uneori pot sa ne deranjeze gandurile celorlanti.
De aceea trebuie sa facem in fiecare zi cate un mic bine, iar gandurile lor bune de recunostiinta ne vor ajuta.
Si multa rugaciune.
Va doresc numai bine si sanatate si sper sa nu va suparati pe mine,
pentru ca azi necazul este pe unul, maine pe altul, dar cu rugaciunile Maicii Domnului tot raul dispare.
Doamne ajuta!

si eu iti recomand sa citesti timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului cu credinta, caci ea se va ruga pentru tine. Orice cere Maica Domnului lui Dumnezeu se implineste. Dumnezeu ne incearca pe fiecare in mod diferit si numai El cunoaste de ce anumite greutati ne sunt de folos si pentru ce ne sunt trimise. Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce. Ne cunoaste tuturor slabiciunile. Necazurile de orice fel sunt incercari, pentru ca Iisus a spus ca nimeni nu ajunge in Imparatia Cerurilor neincercat. E foarte greu, numai noi stim fiecare in parte, insa trebuie sa incercam sa invatam sa traim cu ce ne e dat de sus, si bine si rau, si sa nu uitam orice ar fi Dumnezeu este cu noi si nu ne lasa. Roaga-te Lui si Sfintei Fecioare sa-ti usureze suferinta, sa te intareasca sa-i faci fata, nu renunta. E bine daca ai putea merge la o Manastire si sa vorbesti cu un Duhivnic despre asta.

este f posibil sa ai dreptate dar ar trebui sa avem o tara de depresivi...

salut,ingerul_pazitor
 

daca iubirea ptr.dumnezeu se transforma in manie,cred ca unul din motive ar fi o credinta slaba combinata cu indoiala.
solutia:d r a g o s t e a
daca dumnezeu ar fi manios pe oameni care ar fi efectele?

intre timp mi-a trecut, acum il iubesc din nou, am avut o ratacire...