Despre smerenie - Sfantul Siluan Athonitul

 

In zilele noastre, putini "stareti" (batrani imbunatatiti) mai cunosc iubirea Domnului pentru noi, putini cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie sa ai smerenia lui Hristos.
 

Domnul iubeste atat de mult pe om ca ii da darurile Sfantului Duh. Dar pana ce invata sa pastreze harul, sufletul trece prin multe furtuni.

 

In primul an dupa ce am primit darul Sfantului Duh, imi spuneam: "Domnul mi-a iertat pacatele. Harul da marturie de aceasta. De ce mai am nevoie?" Dar au asa trebuie, sa gandim. Desi pacatele noastre ne sunt iertate, toata viata trebuie sa ne aducem aminte de ele si sa plangem ca sa pazim zdrobirea (inimii). Nu am facut asa si am pierdut cainta, ceea ce mi-a adus multa suferinta din partea demonilor. Eram nedume­rit, tulburat si-mi spuneam: "Sufletul meu cunoaste pe Domnul si iubirea lui. Cum se face, deci, ca-mi vin ganduri rele?" Dar Domnului i s-a facut mila de mine si m-a invatat El insusi cum trebuie sa ma smeresc: "Tine mintea ta in iad si nu dezna­dajdui" Asa se biruiesc vrajmasii. Dar de indata ce las mintea mea sa iasa din loc, gandurile reie se intaresc din nou.

 

Lupta impotriva vrajmasului cu arma smereniei.

 

Cel ce, ca si mine, a pierdut harul, sa lupte cu curaj cu demonii. Cunoaste ca greseala e in tine insuti; ai cazut in mandrie si slava desarta, dar Domnul te face sa cunosti ce e viata in Duhul Sfant si ce e lupta cu demonii. Astfel, sufletul invata prin experienta ravagiile cauzate de mandrie si fuge de laudele oamenilor si gandurile de ingamfare. Atunci doar incepe sa se vindece si sa stie sa pastreze harul. Cum putem intelege daca sufletul e sanatos sau bolnav? Sufletul bolnav e plin de mandrie, dar sufletul sanatos iubeste smerenia, invatata de Duhul Sfant si, daca nu cunoaste inca aceasta smerenie, se socoteste pe sine mai rau decat toti oamenii.

 

Chiar daca Domnul l-ar inalta in toate zilele pana la Ceruri si i-ar arata toata Slava cereasca in care locuieste, dragostea Serafimilor, Heruvimilor si a tuturor Sfintilor chiar si atunci sufletul smerit, invatat de experienta, va spune: "Tu, Doamne, imi arati Slava Ta, pentru ca iubesti zidirea Ta; da-mi, insa, mai degraba lacrimi si puterea de a-Ti multumi. A Ta este Slava cerurilor, al meu insa este sa plang pentru pacatele mele". Altfel nu va pastra harul Duhului Sfant pe care Domnul il da cu marinimie din singura milostivirea Sa.

 

Domnul a aratat mare mila fata de mine si mi-a dat sa inteleg ca trebuie sa-mi plang toata viata pacatele mele. Aceasta este calea Domnului. Si acum scriu din mila pentru toti oamenii care ca si mine, sunt mandri si din aceasta pricina sufera. Scriu ca sa invete smerenia si sa - si gaseasca odihna in Dumnezeu.

 

Unii zic ca asa a fost mai demult, dar ca acum toate acestea s-au invechit (perimat) insa, nimic nu trece niciodata cand este vorba de Domnul: numai noi ne schimbam, devenim rai si astfel pierdem harul. Dar celui ce cere Domnul ii da toate (Matei 7,7-8), nu pentru ca suntem vrednici ci pentru ca El este milostiv si ne  iubeste.

 

Scriu aceasta pentru ca sufletul meu cunoaste pe Domnul.

 

Mare lucru bun este a invata smerenia lui Hristos, Ea face viata mai usoara si fericita si totul devine dulce inimii. Numai celor smeriti li se descopera Domnul prin Duhul Sfant, dar daca nu ne smerim nu vom putea vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina in care putem vedea Lumina Dumnezeu, cum canta Biserica: "Intru lumina Ta vom vedea Lumina".

 

Domnul m-a invatat sa tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc si asa sufletul meu invata smerenia. Nu este inca adevarata smerenie, dar aceasta nu poate fi talcuita in Cuvant. Cand sufletul se apropie de Domnul este infricosat. Dar cand vede pe Domnul se bucura negrait de frumusetea Slavei Sale, iar Iubirea lui Dumnezeu si dulceata Duhului Sfant il fac sa uite cu desavarsire pamantul. Acesta este Raiul Dom­nului: Toti oamenii vor ramane in iubire si prin smerenia lor asemenea lui Hristos toti vor fi fericiti sai vada pe ceilalti mai presus decat ei insisi. Smerenia lui Hristos locuieste in cei mai mici: ei sunt fericiti sa fie cei mai mici. E ceea ce mi-a descoperit Domnul.

 

Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos Sufletul meu inseteaza dupa ea dar nu o poate atinge si o caut plangand ca un copil mic ce s-a pierdut de mama lui:

 

"Unde esti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu si te caut cu lacrimi".

"Doamne, da- mi puterea de a ma smeri inaintea maretiei Tale".

"Doamne, a Ta este Slava in Ceruri si pe pamant. Da-mi mie, zidirii tale firave si smerite. Duhul Tau cel Sfant".

"Ma rog bunatatii Tale, Doamne, priveste asupra mea din inaltimea Slavei Tale si da-mi puterea de a Te lauda zi si noapie. caci sufletul meu Te-a iubit prin Duhul Sfant. Tanjesc dupa Tine si Te caut cu lacrimi".

"Doamne, da-ne Duhul Sfant. Prin El Te vom slavi zi si noapte, caci daca trupul nostru e slab. Duhul Tau e viu si da sufletului puterea de a Te sluji cu ravna. El intareste in sufletul nostru iubirea Ta, il linisteste intru Tine cu o odihna desavarsita si nu mai vrea sa se gandeasca decat la iubirea Ta".

 

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si. Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesli oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".

 

Este o deosebire uriasa intre omul cel mai simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant, si omul chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Sfantului Duh.

 

E o mare deosebire intre faptul de a crede ca Dumnezeu exista printr-o cunostinta naturala sau din Scripturi, si acela de a cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfant. Mintea celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant arde zi si noapte de dragoste pentru Dumnezeu si sufletul lui nu se mai poate alipi de cele pamantesti.

 

Sufletul care n-a incercat (din experienta) dulceata Sfantului Duh isi gaseste placerea in desertaciunea si slava acestei lumi, in bogatii sau in putere. Dar Domnul este unica dorinta a sufletului care L-a cunoscut prin Duhul Sfant; bogatiile si slava pamantului nu mai sunt nimic pentru el.

 

Sufletul care a gustat Duhul Sfant Il deosebeste dupa gustul Lui. Caci scris este: "Gustati si vedeti ce bun este Domnul" (Psalm 33,9). David cunostea aceasta din experienta dar si acum Domnul da slugilor Lui sa cunoasca iubirea Lui din experienta si ii va invata aceasta   pana la sfarsitul veacurilor.

 

Cel ce a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant a invatat de la El smerenia; el seamana cu Stapanul sau, Hristos, Fiul lui Dumnezeu si se face asemenea Lui.

 

"Doamne, da-ne darul smerenie Tale".

 

"Doamne, da-ne in dar smerit Duhul Tau cel Sfant, asa cum ai venit sa mantuiesti pe oameni doar prin harul Tau ridicandu-i la Ceruri ca sa vada Slava Ta".

O, smerenie a lui Hristos! Te cunosc dar nu te pot atinge. Roadele tale sunt dulci caci nu sunt ca ale pamantului.

 

Cum poate fi reaprins focul atunci cand sufletul e abatut, ca el sa arda de iubire in tot ceasul? Acest foc se gaseste in Dumnezeu si Domnul a venit pe pamant ca sa ne dea focul harului Sfantului Duh. Cel ce cauta smerenia are si acest foc, caci Domnul da celui smerit harul Sau.

Multe osteneli si multe lacrimi trebuie pentru a pastra duhul smerit al lui Hristos, dar fara el lumina vietii se stinge si sufletul moare.

 

Trupul, poate fi uscat repede prin post, sufletul, insa nu e deloc usor de supus, ca el sa ramana mereu smerit, si aceasta ia multa vreme Sfanta Maria Egipteanca a luptat 17 ani impo­triva patimilor ei, ca niste fiare salbatice, si abia apoi si-a gasit pacea, macar ca isi uscase repede trupul neavand in pustie nimic eu ce sa se hraneasca.

 

Inimile noastre s-au invartosat cu totul si nu intelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos. E adevarat ca aceasta sme­renie si acesta iubire nu se cunosc decat prin harul Duhului Sfant, dar uitam ca e cu putinta sa atragem harul la noi. Pentru aceasta, insa, trebuie sa-i dorim din tot sufletul nostru. Dar cum pot sa doresc ceea ce n-am cunoscut? Noi toti avem putin din aceasta cunostinta si Duhul Sfant misca fiecare suflet sa caute pe Dumnezeu.

 

O, cum trebuie cerut Domnului ca El sa dea sufletului smerit pe Duhul Sfant! Sufletul smerit se bucura de o mare pace, dar sufletul mandru se chinuie pe sine insusi. Omul mandru nu cunoaste iubirea lui Dumnezeu, e departe de Dumnezeu. Este falos pentru ca e bogat, sau invatat sau slavit, dar nu stie nefericitul, saracia si caderea sa, pentru ca nu cunoaste pe Dumnezeu. Dar Domnul ajuta pe cel ce lupta impotriva mandriei sale sa biruiasca aceasta patima.

 

Domnul a zis: "Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29) Spre aceasta nazuieste sufletul meu zi si noapte. Il rog pe Dumnezeu, pe toti Sfintii din Cer si pe voi toti care cunoasteti smerenia lui Hristos, - rugati-va pen­tru mine ca sa se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hris­los dupa care sufletul tanjeste cu lacrimi. Nu pot sa nu tanjesc dupa aceasta smerenie pe care sufletul meu a cunoscut-o prin Duhul Sfant; dar am pierdut acest dar si, de aceea, inima mea e intristata pana la lacrimi.

 

Stapane preamilostive, da-ne duh umilit ca sufletele noastre sa-si gaseasca odihna in Tine!

Prea Sfanta Maica a Domnului. Tu esti milostiva, roaga-te ca sufletele noastre sa afle smerenia!

 

Sfintilor toti, care vietuiri in ceruri, voi vedeti Slava Domnului si duhul vostru se bucura - rugati-va ca si noi sa fim impreuna cu voi. Sufletul meu nazuieste sa vada pe Dom­nul in smerenie, stiind bine ca este nevrednic de acest dar.

 

Mandria impiedica sufletul sa o ia pe calea credintei. Necredinciosului ii dau sfatul sa zica: "Doamne, daca existi, lumineaza-ma si Te voi sluji din toata inima si din tot sufletul meu". Iar pentru acest gand smerit si aceasta dispozitie de a sluji pe Dumnezeu. Domnul il va lumina negresit. Dar sa nu spuna: "Daca existi pedepseste-ma", caci daca vine pedeapsa, nu vei gasi taria de a multumi iui Dumnezeu si de a te pocai.

 

Cand Domnul te va lumina, sufletul tau va simti prezenta Lui, va simti ca Domnul i-a iertat si il iubeste. Vei sti aceasta din propria ta experienta si harul Duhului Sfant va da marturie de mantuirea ta in sufletul tau si vei voi sa strigi tare lumii intregi: "Cat de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru noi!"

 

Cat timp Sf. Apostol Pavel nu l-a cunoscut pe Domnul L-a prigonit, da; cand L-a cunoscut a strabatut lumea intreaga vestind pe Hristos.

 

Pana cand Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfant cat de mult ne iubeste, omul nu poate sa o stie, caci e cu neputinta pentru mintea pamanteasca sa inteleaga numai din carti cu ce fel de iubire iubeste Domnul pe oameni.

 

Dar pentru a te mantui, trebuie sa te smeresti. Caci omul mandru, chiar daca ar fi bagat cu forta in Rai nu si-ar gasi aici odihna, ar fi nemultumit si ar spune: "De ce n-am primul loc?" Sufletul smerit e plin de iubire si nu cauta sa fie primul ci doreste binele pentru toti oamenii si, se multumeste cu orice.

 

Omul mandru sau se teme de demoni, sau se aseamana lor. Dar nu trebuie sa ne temem de demoni, ci de mandrie si trufie, caci ele ne fac sa pierdem harul.

 

Cel ce vorbeste cu demonii isi intineaza mintea, in vreme ce mintea celui ce ramane in rugaciune e luminata de Domnul.

 

Domnul ne iubeste si totusi, noi cadem caci nu avem smerenie. Pentru a pastra smerenia, trebuie sa omoram trupul si sa primim in noi Duhul lui Hristos (Romani 8.13). Sfintii au dus o lupta crancena cu demonii si i-au biruit prin smerenie, rugaciune si post.

 

Cel ce sa smerit pe sine i-a biruit pe vrajmasi.

 

Ce trebuie facut pentru a avea pace in suflet si in trup? Pentru aceasta trebuie sa iubesti pe toti oamenii ca pe tine insuti si sa fii gata sa mori in tot ceasul. Cand sufletul isi aduce aminte de moarte, el devine smerit si se preda cu totul voii lui Dumnezeu dorind sa fie in pace cu toti si sa iubeasca pe toti oamenii.

 

Cand pacea lui Hristos intra intr-un suflet, el este bucuros de a sedea, ca Iov, pe gunoi si a vedea pe ceilalti in slava: atunci sufletul este fericit sa fie mai rau decat toti. Taina acestei smerenii a lui Hristos e mare si cu neputinta de dezvaluit. Din iubire, sufletul doreste pentru oricare mai mult bine decat pentru sine insusi, se bucura cand vede pe altii in­tr-o situatie mai buna decat el si se intristeaza cand ii vede suferind.

 

Rugati-va pentru mine toti Sfintii si toate popoarele ca sfanta smerenie a lui Hristos sa pogoare asupra mea.

 

Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie sa fie loviti de incercari si necazuri ca sa-si cunoasca neputinta lor si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfant. Cu Duhul Sfant toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, totul este minunat.

 

Daca cineva sufera mult de saracie, de boala si nu se sme­reste, sufera fara folos. Cel ce se smereste va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si viata lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului lui.

 

Tu zici: "Viata mea e plina de suferinti". Dar eu iti voi raspunde, sau mai degraba Domnul insusi iti spune: "Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, incercarile tale se vor preface in odihna si vei spune: "De ce ma chinuiam si intris­tam atat altadata?" Acum insa, esti fericit pentru ca te-ai smerit si harul a venit. Acum, chiar daca ai fi singur in saracie, bucuria nu te va parasi, caci ai in suflet pacea despre care a zis Domnul: "Pacea Mea dau voua" (Ioan 14,27). Asa da Domnul pace oricarui suflet smerit.

 

Sufletul celui smerit e ca marea: daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.

 

Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.

 

Unde locuiesti tu, suflet smerit? Cine locuieste in tine? Si cu ce te-as putea asemana?

 

Tu stralucesti limpede ca soarele dar arzand nu te mistuiesti si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.

 

Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.

Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.

Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.

Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.

Pe tine te iubesc ingerii, Serafimii si Heruvimii.

Pe tine te iubeste, in smerenia ta. Prea Curata Maica a Domnului.

Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

 

Domnul nu Se descopera pe Sine sufletului mandru. Chiar daca ar studia toate cartile pamantului, omul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul. Caci mandria lui nu lasa loc in ei pentru harul Sfantului Duh si Dumnezeu nu e cunoscut decat prin Duhul Sfant.

 

Luminati prin Bolez, oamenii cred in Dumnezeu dar sunt unii care si cunosc pe Dumnezeu. E bine sa crezi in Dumnezeu, dar sa cunosti pe Dumnezeu, iata fericirea. Desigur, cei ce cred sunt, si ei, fericiti cum a zis Domnul Apostolului Toma: "Pentru ca M-ai vazut si M-ai pipait, crezi.    Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut" (Ioan 20,29).

 

Desi e bland, totusi, Domnul lasa sufletul sa flamanzeasca din pricina mandriei lui si nu-i da harul cata vreme n-a invatat smerenia. As fi pierit sub povara pacatelor mele si de multa vreme as fi fost in iad daca Domnul si Prea Curata Maica a Domnului n-ar fi avut mila de mine. O, cat de bland si pasnic e glasul Lui! Un glas din cer, cum nu se aude niciodata pe pamant. Si acum, plin de lacrimi scriu despre Domnul milei ca despre propriul meu Tata. Dulce este pentru suflet sa fie impreuna cu Domnul. Adam a gustat aceasta fericire in Rai cand vedea pe Domnul fata catre fata. Sufletul nostru simte si el ca Domnul e cu noi precum a tagaduit: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28,20).

 

Domnul este cu noi. Ce putem dori mai mult? Domnul a zidit pe om ca ei sa traiasca vesnic si sa-si gaseasca in Ei fericirea pururea, ca noi sa fim impreuna cu El si in El. Domnul insusi vrea sa fie cu noi si in noi. Domnul e bucuria si fericirea noastra. Dar cand, din mandrie, ne departam de Domnul, ne predam pe noi insine framantarilor si suferintei: frica, tristetea si gandurile rele ne destrama.

 

Doamne indrepteaza-ne cum indreapta o mama, preaiubitoare pe pruncii ei. Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria venirii Tale si puterea ajutorului Tau. Racoreste sufletele aflate in suferinta din poporul Tau, si invata-ne sa Te cunoastem prin Duhul Sfant. Doamne pe pamant, omul se framanta si nu-si poate fixa in Tine mintea lui pentru ca nu Te cunoaste nici pe Tine nici bunatatea Ta. Mintea noastra e intunecata de grijile lumii si nu putem simti plinatatea iubirii Tale. Lumineaza-ne! Totul e cu putinta milostivirii Tale. Tu ai zis in Sfanta Ta Evanghelie "ca mortii vor auzi glasul Fiului Omului si vor invia" (Ioan 5,25). Fa acum ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie in bucurie.

 

Doamne, zi lumii: "Iertate va sunt voua, tuturor, pacatele voastre" (Matei 9,2: Luca 5.20), si vor fi iertate.

 

Sfinteste-ne, Doamne, si toti vor fi sfintiti prin Duhul Sfant, si toate popoarele pamantului Te vor slavi si voia Ta se va face pe pamant ca si in cer, caci toata puterea Ti-a fost data Tie si la Tine toate sunt cu putinta.

 

Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nici­decum. Cel ce a atins smerenia lui Hristos doreste statornic sa i se faca reprosuri, primeste cu bucurie ocarile si se intris­teaza cand este laudat. Dar aceasta nu este decat inceputul smereniei. Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e Domnul, se socoteste pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii si este fericit sa stea pe gunoaie in zdrente ca Iov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind asemenea lui Hristos.

 

Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne. Mi-ai ascuns fata Ta si m-am tulburat. Si iarasi sufletul meu doreste foarte sa Te vada caci Tu l-ai atras. Daca nu m-ai fi atras prin harul Tau, n-as putea sa tanjesc asa dupa Tine, nici sa Te caut cu lacrimi.

 

Cel ce n-a cunoscut si n-a pierdut, cum va cauta si ce va cauta?

 

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine, dar nu in continuu. Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea pe Tine, Lumina mea.

 

Tu m-ai povatuit prin milostivirea Ta. Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia; caci, fara smerenie, harul nu poate fi pastrat si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul. Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.

 

Inima mie grea de mila de acesti oameni nefericiti care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei sunt mandri ca au ajuns sa zboare, dar nu e nimic uimitor in aceasta: si pasarile zboara si slavesc pe Dumnezeu. Dar omul, zidire a lui Dumnezeu, uita si para­seste pe Ziditorul lui. Gandeste-te putin, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu la Judecata de apoi. Unde vei putea fugi ca sa te ascunzi departe de Fata lui Dumnezeu?

 

Ma rog neincetat lui Dumnezeu pentru voi ca toti sa va mantuiti si sa va bucurati vesnic impreuna cu ingerii si Sfintii. Va rog: pocaiti-va si smeriti-va, bucurati pe Domnul Care va asteapta cu dor si iubire. Sufletului pe care-l iubeste, Domnul ii insufla mila pentru toti oamenii, ca el sa se roage cu caldura pentru ei. Si sufletul meu e indurerat si se roaga mult pentru toti.

 

Slava Domnului si milostivirii Sale, pentru ca Se desco­pera noua, slugilor Lui pacatoase, prin Duhul Sfant. Sufletul il cunoaste mai bine decat pe propriul lui tata, pentru ca pe tatal nostru il vedem in afara noastra, in vreme ce Duhul Sfant patrunde sufletul, mintea si trupul.

 

Cerul si pamantul vestesc pe Sfintii cei preafericiti in smerenia lor, si Domnul le da slava de a fi impreuna cu El: "Unde voi fi Eu, acolo va fi sluga Mea" (Ioan. 12,26).

 

Maica Domnului e mai presus decat toti in smerenie, de aceea toate popoarele pamantului o numesc "Prea Fericita", si toate Puterile ceresti ii slujesc Pe aceasta Maica a sa Dom­nul ne-a dat-o pentru ocrotirea si ajutorul nostru.

 

Nimic nu e mai bun decat a trai in smerenie si iubire. Atunci sufletul cunoste o adanca pace si nu incearca sa se ridice deasupra aproapelui sau. Daca iubim pe vrajmasii nostri, mandria nu va mai avea loc in sufletul nostru, caci iubirea lui Hristos nu cauta sa stapaneasca. Mandria mistuie ca un foc tot ce e bun, dar smerenia lui Hristos e de netalcuit si nesfarsit de dulce. Daca oamenii ar sti aceasta, tot pamantul s-ar stradui sa castige aceasta stiinta. Zi si noapte ma nevoiesc pentru ea, dar nu ajung sa o stapanesc. Sufletul meu se gan­deste mereu: n-am atins inca ceea ce caut si nu ma pot resemna cu aceasta. De aceea va cer cu smerenie, fratilor care cunoas­teti iubirea lui Hristos, rugati-va pentru mine ca sa fiu izbavit de duhul mandriei si smerenia lui Hristos sa se salasluiasca intru mine.

 

Exista multe feluri de smerenie. Unul e ascultator si-si face reprosuri siesi in toate; si aceasta e smerenie. Un altul se caieste pentru pacatele sale si se socoteste un nemernic inaintea lui Dumnezeu; si aceasta e smerenie. Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant; cunoasterea si gustul ei sunt diferite.

 

Cand, in Duhul Sfant, sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul, se smereste pe sine pana la capat. Aceasta smerenie e cu totul deosebita si nimeni nu o poate talcui in cuvinte. Daca oamenii ar sti prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu totii: bogatii ar dispretui bogatiile lor, savantii stiinta lor, ocannuitorii, puterea si vaza lor. Toti ar trai intr-o pace adanca si in iubire, si o mare bucurie ar domni pe pamant.

 

Cand sufletul se preda voii lui Dumnezeu, mintea e plina de El si sta inaintea lui Dumnezeu in rugaciune curata.

 

O, Doamne, invata-ne prin Duhul Sfant sa fim ascultatori si infranati. Da-ne duhul pocaintei lui Adam, da-ne sa ne plangem pacatele noastre. Da-ne sa Te slavim si sa-ti multu­mim vesnic. Tu ne-ai dat Prea Curatul Tau Trup si Sange ca sa traim vesnic impreuna cu Tine si sa fim acolo unde locuiesti Tu, vazand Slava Ta (Ioan 6,53-58;17,24).

 

Doamne, da tuturor popoarelor pamantului sa stie ce viata minunata dai Tu celor ce cred intru Tine.

 

Sfantul Siluan Athonitul

• Sfantul Siluan Athonitul - Despre voia lui Dumnezeu si libertate
  Publicat in : Sfantul Siluan Athonitul
• Sfantul Siluan Athonitul
  Publicat in : Sfantul Siluan Athonitul