Te rog , reciteste si cu mintea ! :)

Of sufletel ! ! !
 

Eu stiu ca am fost scufundata,mai multe nu-mi amintesc deoarece nici un copil nu are amintiri de la cateva luni;primele amintiri la am de la 1 an.
Nu stiu in ce fel m-a traumatizat,daca nu-mi amintesc.

Nu stiam ca preotii sunt inspaimantati sa scufunde copilul...asta e totala noutate pt mine.
In fine,nu este vorba ca vreau sa fiu rea cu tine-in mod special-numai ca mi-a parut ca(,)cautam traume acolo unde nu sunt.

Cristi, nu te supara, dar articolul nu este scris de cei doi! Cum sa-l fi scris impreuna?
Si mai apoi sunt date doar citate din ei, sau din scrieri de-ale lor.
In rest comenteaza altcineva.
Si ce este deranjant este ca se face referinta mereu la mari duhovnici, la modul negativ.
La cine se face referinta?

Uite si titlul cat este de ciudat:

"“Marii duhovnici” Cleopa, Arsenie Papacioc si botezul ortodox"

De ce intre ghilimele mari duhovnici?

Uite aici:

"Unul din factori este influenţa „marilor duhovnici”, care, or fi mari in anumite privinţe si pe alte teme, dar totuşi sunt oameni, si mai si greşesc,..."

"Oare nu e mai înţelept să lăsăm deoparte ce zic „marii duhovnici” confuzi si contradictorii în declaraţii, şi să ne raportam la ce e limpede, clar, negru pe alb stabilit prin canoanele care spun fără nici un ocoliş că Botezul săvârşit..."

"De altfel, chiar si Părintele Cleopa (1998) arată că botezul catolic nu numai că nu e valid, ci, mai rău, e vătămător:

„Care trece la catolici trebuie să primească botezul papistaş. Se face catolic dar îşi pierde sufletul”. 2

Insa greşeşte mai departe considerând ca nu e nevoie de repetarea botezului, făcut cum trebuie, in cazul mişcării inverse, de la catolici la ortodocşi, caci zice el:

„Cu toate că botezul prin stropire şi turnare nu-i desăvârşit, este cu lipsa, Biserica îl primeşte cu iconomie (care biserica oare?), că este făcut in numele Preasfintei Treimi’ 3"

"Deci, să analizăm puţin ideea – părintele Arsenie Papacioc precizează ca nu se poate face o cât de mică abdicare de la adevărul ortodox, pentru ca în momentul următor sa facă o concesie de proporţii colosale, şi anume sa recunoască fara dubiu botezul baptiştilor, care se face cu o singura afundare!!! "

"Deci, până la urma care e concluzia? Sau este ceaţa si in mintea acestor mari duhovnici, care dau mesaje contradictorii, confuze, din care omul de rand nu mai pricepe nimic, si prin urmare face fiecare după cum îl taie capul?"

Asta scrie in articolul pe care l-ai pus.

Asa ca m-am uitat in slujba Tainei Botezului si m-am lamurit.

Si stii care este culmea?

Undeva Intr-un articol de pe acest site (nu mai stiu unde, ca am citit mai multe ieri) era citat un canon, sau o regula a cuiva, care spunea ca botezul trebuie facut cu apa. Si acolo spunea: daca n-ai apa rece, atunci cu apa cald, si daca n-ai curata, ia de care este si la sfarsit ...daca nu poti scufunda, uda pe cap de trei ori.

Uite am gasit:

"Formula Botezului: „Se botează robul lui Dumnezeu …(N)…în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin” (Canonul 49 apostolic); „botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în apă proaspătă. Iar dacă nu ai apă proaspătă – ne îndeamnă autorul Didahiei – botează în altă apă; dacă nu poţi în rece, botează-l în caldă. Dacă n-ai nici una nici alta, toarnă apă de trei ori peste cap, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”."

Am gasit asta aici:
http://www.crestinortodox.ro/botez/n...ui-147830.html

Eu nu-mi amintesc nimic de la botezul meu si nici nu mi-a povestit nimeni.
Nu stiu sa spun de ce au frica (asa mi se pare mie cand vad in poze cum tin pruncii) preotii.
Stiu ca eu am vazut ianinte vreme preoti care aveau dexteritate si scufundau copilul si astupau fata. Si erau siguri pe ei.
Ce s-a intamplat, de ce s-a schimbat. Nu stiu.

Si fiecare a fost botezat cumva. Stie exact cum? Nu. Important este ca a fost botezat. In cristelnita, cu preot ortodox, etc. Cine dintre voi sta sa analizeze cum a fost botezat?

Ce simt copiii la botez, nu stim noi. Cert este ca plang.

Eu nu am nimic impotriva scufundatului, sau a modului in care se face tot botezul. Am spus ce am observat eu.
O singura chestie m-a socat la botez si vad ca totusi unii preoti nu fac asta: cu lepadatul de satana si scuipatul peste copil. Dar in fine. Asta este.
Si ca pe baieti ii inchina in Sf. Altar si pe fetite nu.

Iar slujbele in sine de ce sunt asa si asa si de ce am eu (si altii, ca n-oi fi singura) atatea semne de intrebare - le luam asa cum sunt. De explicat ar trebui s-o faca altii si nu o fac.

Am mai spus: daca voi stiti atat de multe si vi se explica fiecare gest in biserica, de stiti totul perfect. Bravo preotului vostru, sau nu stiu, aveti voi talente deosebite.

Desigur. O să enumăr câteva, cele pe care le cunosc eu:
1. Talentul de a asculta (cu bunăvoinţă şi dorinţă de înţelegere).
2. Talentul de a avea mintea deschisă/receptivă/flexibilă.
3. Talentul de a citi (cărţile de cateheză şi alte cărţi folositoare, articole etc.).
4. Talentul de a participa (la slujbele Bisericii, cu toată atenţia, cu tot sufletul).
5. Talentul de a întreba (fără duh de iscodire).
6. Talentul de a nu face pe cârcotaşul (crezînd că prin asta am făcut vreo ispravă).
7. Talentul de a avea încredere în cei mai sporiţi în credinţă şi cunoştinţe.
8. Talentul de a observa ce se întâmplă în jurul şi înlăuntrul nostru.
9. Talentul de a căuta, primi şi oferi tot ce e frumos, bun şi adevărat.
10. Talentul de micşorare de sine, măcar din când în când.
11. Talentul de a nu fi veşnic încăpăţânaţi, piezişi şi, în definitiv, urâcioşi cu viaţa şi cu oamenii, cu noi înşine.
12. Talentul de a fi, mai degrabă decât de a nu fi.

P.S. Nu toţi copiii au aceleaşi reacţii la contactul cu apa. Unii dintre copii nu plâng atunci când sunt introduşi în apă de către preot. Abia de scâncesc uşor... Iar alţii tac mâlc - probabil sunt foarte miraţi, uimiţi sau de-a dreptul încântaţi de experienţă. Majoritatea, însă, plâng. Toate acestea se pot constata lesne, ca atare, prin participarea la un număr suficient de mare de sfinte slujbe ale Botezului.

Normal că plâng. Plâng starea în care erau inainte de botez.

:)
Pentru mine una dintre cele mai dragi amintiri din viata de pana acum a fiului meu este aceasta.
El nu se va intreba cum a fost botezat.

Nu râde. Am fost foarte serios. Înainte de botez omul este în starea în care a ajusn (ba şi mai rău) Adam după cădere. Imediat după deja face primii paşi spre Dumnezeu. Cum să nu plângi? De tristeţe pe de o parte şi de bucurie în acelaşi timp?

Nu am ras Dragos. Am zambit cu drag. Ai dreptate, nu te-am contrazis prin zambetul meu, dimpotriva. Era un zambet de incuviintare.
Fiul meu a plans din toti rarunchii dupa ce a fost scos din apa.
Cand a intrat insa in sfantul altar in bratele parintelui s-a linistit instantaneu si cand a primit prima lui sfanta impartasanie i se citea multumirea si fericirea pe fata. A fost apoi foarte linistit toata ziua.

Multumesc Cristi! Articolul asta este perfect.

Poi dracul ne minte si ne baga in cap fel si fel ca sa facem cum ii place lui.

Legat de botez de ce dorm copii dusi dupa botez?

Pentru că îi ia în brațe Mângâietorul.

Frumos zis..