Puterea sfințitoare a misiunii preoțești în parohie nu se poate aplica oricum, ci ținând seama de normele și regulile stabilite de Biserică, mai ales astăzi, când conștiința canonică pare să-și piardă tot mai mult din importanță, în detrimentul unui indiferentism deosebit de păgubos și păcătos.

Administrarea Sfintelor Taine este reglementată de rânduieli şi norme canonice, care privesc pe săvârşitor, primitor şi actul însuşi al săvârşirii Tainei, cu efectele ei. Rânduielile şi normele canonice definesc în mod precis condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pentru săvârşirea corectă a Tainelor. Pe lângă persoana care administrează Taina – episcopul sau preotul cu hirotonie validă –, şi cea care o primeşte – care trebuie să exprime dorinţa şi să dovedească vrednicia necesară primirii tainei –, se cere materia adecvată şi forma determinată, prescrise pentru săvârşirea tainei respective.

Pentru exercitarea şi administrarea puterii sacramentale, Biserica a stabilit o serie de norme şi rânduieli canonice, unele referindu-se la cuprinsul însuşi al puterii sfinţitoare, adică la actele cu caracter sacramental prin care se exercită această putere, iar altele la competenţa de fond a celor ce exercită această putere şi la competenţa teritorială în cadrul căreia cei ce obţin această putere sfinţitoare trebuie să exercite actele cu caracter sfinţitor sau sacramental şi ierarhic.

În legătură cu competenţa de fond în materie de putere sacramentală rânduielile canonice de totdeauna ale Bisericii Ortodoxe au prevăzut că numai clerul hirotonit valid are o astfel de competenţă. Sub raportul acesta al competenţei de fond trebuie să menţionăm că, potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii Ortodoxe, toate cele şapte Taine instituite de Mântuitorul pot fi săvârşite doar de prima treaptă a preoţiei – treapta arhierească. Prezbiterii săvârşesc şi ei Sfintele Taine, în baza unei încredințări a episcopului primită la hirotonie, în afară de Taina Preoţiei sau Hirotoniei. Diaconii au rolul de ajutători ai arhiereului şi preotului în săvârşirea celor şapte Sfinte Taine de instituire divină.

I. Norme canonice privitoare la Taina Botezului

• Pruncii nou-născuți se botează: „…şi pruncii care de sine nici unul din păcate nu au putut săvârşi cu adevărat întru iertarea păcatelor se botează, ca să se curăţească întru dânşii prin renaştere ceea ce şi-au atras din naşterea cea veche” (Canonul 110 Cartagina).

• Formula Botezului: „Se botează robul lui Dumnezeu …(N)…în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin” (Canonul 49 apostolic); „botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în apă proaspătă. Iar dacă nu ai apă proaspătă – ne îndeamnă autorul Didahiei – botează în altă apă; dacă nu poţi în rece, botează-l în caldă. Dacă n-ai nici una nici alta, toarnă apă de trei ori peste cap, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

• Forma Botezului: Canonul 50 apostolic dispune pedeapsa caterisirii pentru episcopul sau preotul „care nu va săvârşi trei afundări ale unei Taine a Botezului, ci o afundare, care se face întru moartea Domnului”.

• Locul săvârșirii: „Botezul cu nici un chip să nu se săvârşească în paraclisul care se găseşte în casa particulară ci, cei ce voiesc a se învrednici de preacurata luminare să meargă la biserici (parohiale, cf. Hotărârii nr. 311/2013 a Sfântului Sinod)…şi acolo să primească darul acesta. Iar de se va găsi cineva care nu va ţinea cele hotărâte de noi, se menţionează în acest canon, dacă va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească” (Canonul 59 Trullan); „Săvârşirea serviciului divin într-un paraclis particular, fără ştirea şi consimţământul episcopului, se va considera ca neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare, cu pedeapsă până la transferare” (art. 24 din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române).

• Timpul și momentul săvârșirii: în caz de necesitate, Botezul se poate săvârşi în orice moment; în privinţa botezului copiilor există dispoziţii canonice ca în caz de boală (Canonul 26 Nichifor Mărturisitorul, 4 Timotei al Alexandriei, 47 Laodiceea și 5 Chiril al Alexandriei), să fie botezaţi imediat. Canonul 38 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul dispune că „de va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile, să se boteze acel prunc…”; pruncii nu pot fi botezaţi înainte de 40 de zile dacă sunt sănătoși (Canonul 38 Nichifor Mărturisitorul).

• Săvârșitorii Tainei: episcopii și preoții hirotoniți valid, în limitele jurisdicției (parohiei) lor (Canoanele 47, 49 și 50 apostolice); „(...) la nevoie, și diaconul să boteze” (Canonul 44 Nichifor Marturisitorul); „Dacă nu este de faţă preot se cuvine ca pe pruncii cei nebotezaţi să-i boteze oricine s-ar găsi acolo. Dacă îi botează chiar şi însuşi tatăl lor sau oricare altul, numai să fie creştin, nu este păcat” (Canonul 45 Nichifor Marturisitorul); în conformitate cu prevederile art. 50, lit. i) din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, preotul paroh „ține la zi evidența botezaților (...) în registre speciale – mitricale – și emite certificatele de botez, în formatul aprobat”.

• Primitorii Tainei: pot primi Sfânta Taină a Botezului persoanele în viaţă – bărbat sau femeie, prunc, tânăr sau bătrân – care nu au fost botezate (Canoanele 45, 46 Laodiceea; 78, 96 Trullan); persoana care primeşte Botezul trebuie asistată de un însoţitor – naş – cu care intră în raport de năşie (Canonul 53 Trullan). Naşul (naşa) trebuie să fie creştin ortodox. Este interzis să fie naş cel de altă credinţă, ereticul sau schismaticul, deoarece naşul ia răspunderea duhovnicească pentru finul său (Canonul 45 Cartagina); copiilor găsiţi, despre care nu se ştie precis dacă au fost botezaţi, li se administrează Botezul, ca să nu rămână lipsiţi de curăţirea cea sfinţitoare, rostindu-se formula „Se botează robul lui Dumnezeu..., dacă nu a fost botezat...” (Canoanele72 Cartagina și 84 Trullan);.

• Consecințele sau efectele Tainei: prin Botez se şterge păcatul originar. Conform canonului 110 de la Cartagina, „…pruncii cei mici şi de curând născuţi din pântecele mamelor, botezându-se…se botează întru lăsarea păcatelor şi nici nu-şi atrag nimic din păcatul strămoşesc al lui Adam…”; Botezul nu se mai repetă, pentru că prin această Taină s-a şters păcatul originar, care este ireparabil („Episcopul sau presbiterul, de va boteza din nou pe cel botezat după adevăr sau de nu va boteza pe cel spurcat de către necinstitorii de Dumnezeu – dispune canonul menţionat – să se caterisească ca unul care-şi bate joc de Cruce şi de moartea Domnului şi nu deosebeşte pe preoţi adevărați de către preoţii mincinoşi” (Canonul 47 apostolic); cel botezat devine subiect de drepturi şi de îndatoriri în cadrul societăţii religioase creştine, calitate în care poate primi şi celelalte Sfinte Taine şi Ierurgii ale Bisericii.

• Situații speciale/practici necanonice: este interzisă administrarea Botezului, ca de altfel şi a Euharistiei, trupurilor celor morţi (inclusiv a copiilor avortați). În acest sens, canonul 18 al Sinodului de la Cartagina dispune: „dacă se hirotoneşte un cleric, trebuie să fie avertizat să ţină cele orânduite. Şi să nu dea Euharistia, nici Botezul trupurilor morţilor”; Botezul nu se săvârşeşte decât individual şi nominal („nu se consideră botezat copilul cu care femeia se găseşte însărcinată”, cf. Canonul 6 Neocezareea); sunt botezaţi doar cei care nu au primit un botez creştin valid; bolnavii gravi pot fi botezați dacă și-au mărturisit dorința de a fi botezați, întărită de mărturia celor apropiați (Canonul 35 Iponia); pruncii rezultaţi din căsătoriile mixte (ortodox cu eterodox) trebuie să fie botezaţi şi crescuţi în conformitate cu credinţa şi învăţătura ortodoxă (Canonul 14 Sinodul IV Ecumenic); Botezul produce înrudire spirituală (în acest sens sunt interzise: căsătoria nașului cu fina, căsătoria nașului cu mama finului, căsătoria nașului cu fina, căsătoria nașului cu fiica finului, căsătoria fiului nașului cu fiica finului și căsătoria între doi fini ai aceluiași naș, cf. Canonul 53 Trullan); privitor la Botezul prin stropire, trebuie spus că Biserica Ortodoxă „nu leapădă Botezul săvârşit prin turnare sau stropire, deoarece prin aceasta nu este anulată puterea Tainei, ci îl permite numai în împrejurări speciale” (Pr. prof. Ioan Floca); este interzis a se arunca bani în cristelniță; se pot boteza mai mulți copii în aceeași apă, inclusiv o fată și un băiat, care nu devin „frați de botez” și implicit se pot (eventual) căsători.

• Botezul eterodocșilor: prin rebotezare – sunt primiţi unitarienii şi membri acelor grupări protestante sau neoprotestante (spiritişti, teosofi, adventiști de ziua a șaptea, martorii lui Iehova, baptiști, penticostali), care nu au păstrat învăţătura despre Sfânta Treime sau întreita afundare (Canoanele 7 Sinodul II Ecumenic şi 95 Trullan); prin Ungerea cu Sfântul Mir – sunt primiţi protestanţii (luterani, calvini, reformați), care nu alterează esenţial credinţa în Sfânta Treime, care au şi Botezul canonic, dar nu au Taina Ungerii cu Sfântul Mir (Canoanele 7 Sinodul II Ecumenic, 7 Laodiceea, 57 Cartagina); prin penitenţă, sunt primiţi romano-catolicii, greco-catolicii și anglicanii, întrucât mărturisesc credinţa în Sfânta Treime şi au toate celelalte Taine, deci şi Taina Sfântului Mir (cf. Canoanelor 8 Sinodul I Ecumenic, 7 Sinodul II Ecumenic, 1 Vasile cel Mare, Acordul de la Balamand din 1993).

 

Pr. prof. Traian Nojea