Sa-i speriem de mici
 

Poate cel mai bine se putea observa intensa activitate comerciala si industriala a orasului prin traficul de marfa pe calea ferata: atunci veneau la Husi 4 perechi de trenuri de marfa in fiecare zi, manevrandu-se pana la 100 de vagoane in statia Husi zilnic (incarcate cu: vinuri, textile, incaltaminte, conserve, produse din lemn, ciment, produse de larg consum, produse petroliere, cereale, utilaj petrolier, etc).
Era si deplasarea de tip "naveta"" din mediul rural, autobuzele ITA fiind pline (la SUC lucrau 2000 de oameni, la ""Moldotext"" cca 1500, la ""Husana"" la fel, etc).

Acum toate intreprinderile sunt abandonate, in fostele hale unde lucrau mii de oameni fiind un decor de filme post-apocaliptice!
Gara Husi este pustie, nici macar tren de calatori nu mai avem.

In schimb oamenii se duc prin Italia sau Spania sa äiba grija"" de batranii Europei sau sa culeaga capsuni.
99% din absolventii liceului agro-industrial nu lucreaza in meseria in care s-au pregatit (tehnician agricol, horticultor, mecanic agricol, tehnician in protectia plantelor, etc), ci nu stiu cum sa plece mai repede in strainatate!

In comunele din jur e jale: populatie imbatranita, care nu mai are nici putere nici mijloace sa lucreze pamantul, proprietati mici, faramitate, pe care se practica o agricultura de subzistenta si multe pamanturi lasate parloaga, nelucrate (se pomenea asa ceva cand era CAP-ul ?!)
In 1989 in intreg judetul Vaslui erau cca 30.000 hectare irigate. Astazi daca mai sunt 2.000- 3.000!

Sa-i speriem de mici
 

Si un alt exemplul de felul cum se comporta militia sau securitatea- de data aceasta cu ocazia revoltei din autogara Bistrita din 1988

Pe 5 decembrie 1988, în Bistriţa a avut loc o revoltă, ocazie cu care au fost scandate lozinci împotriva regimului comunist de atunci, iar fotografiile lui Ceauşescu arse.
Evenimentul a fost bine ascuns de Securitatea de atunci din Bistriţa, dar şi de Miliţie şi totul a fost trecut sub tăcere.


Puţină lume îşi mai aduce aminte, sau dacă o face, evenimentul petrecut în după-amiaza zilei de 5 decembrie 1988, în Autogara Bistriţa este lăsat undeva la o parte, într-un ungher al memoriei, marginalizat pe nedrept. Atunci, în ajun de Moş Nicolae, mai multe mii de oameni, muncitori navetişti de pe platforma industrială a municipiului Bistriţa, au manifestat împotriva regimului comunist.


Realizând că mijloacele de transport în comun nu au combustibil pentru a-i duce în localităţile lor de domiciliu, într-o mişcare spontană care a luat pe nepregătite autorităţile timpului, muncitorii au manifestat pentru prima dată pe aceste meleaguri, împotriva lipsurilor şi neajunsurilor de tot felul, dar şi a sistemului în general, dând foc unor chioşcuri de ziare şi unor fotografii cu imaginea lui Ceauşescu.

Un fost şef al Securităţii a readus evenimentul în memorie

Pe nedrept sau poate din ignoranţă, evenimentul petrecut în ajun de Moş Nicolae, din iarna anului 1988, timp de 20 de ani a fost trecut sub tăcere. Ceea ce s-a petrecut în Autogara Bistriţa, în acel început de decembrie, se înscrie printre puţinele momente din istoria poporului român, în perioada comunistă, când oamenii constrânşi de lipsuri şi greutăţi, într-un gest spontan, au avut curajul să înfrunte sistemul. Ajung şi degetele de la o mână pentru a număra asemenea evenimente care au avut loc în România în perioada respectivă, revolta minerilor din Valea Jiului şi a muncitorilor de pe platforma industrială a Braşovului.


Sigur, evenimentul de la Bistriţa, a avut anumite particularităţi specifice, a durat câteva ore, dar în fond a fost o manifestare contra sistemului, o răbufnire a unor tensiuni acumulate în decursul mai multor ani, împotriva greutăţilor şi a lipsurilor de tot felul.


Pentru prima dată pe aceste meleaguri, martorii acelor evenimente au asistat la o manifestare de protest, în care s-au strigat cuvinte împotriva regimului, s-au dat foc la chioşcuri de ziare, la fotografii cu imaginile lui Ceauşescu.
Primul om care a scos din uitare acele întâmplări, paradoxal, nu a fost un om al condeiului, ci un fost ofiţer de securitate, care la data respectivă era în rezervă, scos din sistem pentru nişte culpe imaginare.


Colonelul (rz.) Ioan Mânzat, fostul şef al Securităţii judeţului Bistriţa-Năsăud, în conţinutul unei cărţii de memorii, intitulate „Ecouri din zigzagurile vieţii”, pentru prima dată scoate din uitare şi anonimat acea întâmplare şi demonstrează că şi în judeţul Bistriţa-Năsăud au trăit şi trăiesc bărbaţi adevăraţi, iar mămăliga putea să explodeze, chiar în lipsa unui scenariu pregătit din timp.

Trei ore de aşteptare

În 5 decembrie 1988, la ora 15.00, schimbul 1 tocmai ieşise de pe platforma industrială a Bistriţei, unde lucrau peste 15.000 de persoane. O parte din această mare de oameni au urcat în trenurile gata de plecare din Gara Bistriţa, iar o altă parte a invadat autogara, pentru a lua autobuzele, către toate rutele din judeţ. Oamenii aşteptau să plece spre casele lor, după o zi de muncă istovitoare, bârgăuani cei mai mulţi, dar şi navetişti de pe Valea Şieului, a Someşului, de pe Câmpie, Beclean, Ilve etc. Aceştia îşi făcuseră cumpărăturile la magazinele din zonă, aprovizionate ca vai de lume, şi fiecare avea în plasă un mic cadou, pentru a-l pune în încălţările celor mici, la ajungerea acasă.


La început a fost linişte, deşi trecuse de ora stabilită pentru plecarea autobuzelor pe fiecare rută - 15.15, 15.30, 16.00. Oamenii au aşteptat răbdători ca autobuzele să-şi facă apariţia şi să plece odată acasă. Timpul de aşteptare s-a prelungit, iar oamenii înfriguraţi au început să-şi piardă răbdarea. Şi ca de fiecare dată, cum se întâmplă în asemenea situaţii, au început să apară tot felul de zvonuri. Relaţiile primite de la biroul de informaţii al autogării, mai mult îi dezinformau decât să-i lămurească asupra cauzelor întârzierii şi neplecării autobuzelor din staţie. Răbdarea oamenilor a avut o limită, deja se apropia de ora 17.00. Între timp, mai din cauza frigului din acea zi de început de decembrie, mai din cauza plictiselii, oamenii s-au mai cinstit cu o gură de băutură, fie direct din sticlele cumpărate de la „alimentarele” din zonă, fie de la bodegile şi birturile de care oraşul nu ducea lipsă, chiar şi în timpurile respective.

Primele huiduieli

În jurul orei 18.00, oamenii îşi pierduseră orice urmă de speranţă şi răbdare. Cei de la „informaţii” din autogară nu mai ştiau ce să le spună oamenilor care deveneau din secundă în secundă mai nervoşi. La început au fost doar câteva voci mai sonore care îşi exprimau nemulţumirea, dar corul acestora s-a extins, au început să se audă înjurături şi primele strigăte de „huo”. Pe acest fond de înjurături, miliţienii aflaţi în zonă, agenţi de ordine sau sectorişti, au considerat că este mai bine să se facă nevăzuţi. Imediat la sediul judeţean al MI, simultan la Securitate şi Miliţie, au ajuns primele informaţii că situaţia din autogară este pe punctul de a da în clocot şi poate scăpa de sub control.


Între timp în autogară lucrurile au degenerat, în urma mişcărilor necontrolate ale mulţimii, au fost sparte primele geamuri, funcţionarii din autogară au încercat să se baricadeze şi să se ascundă în birouri, sau să fugă din clădire. Furia necontrolată a mulţimii dezlănţuite s-a revărsat asupra mijloacelor de transport aflate în staţie, apoi asupra celor două chioşcuri de ziare, unul aflat în apropierea gării şi unul din autogară. Geamurile acestora au zburat în ţăndări, iar ziarele şi revistele aflate pe standuri, toate cu fotografia lui Ceauşescu pe prima pagină au fost aruncate şi călcate în picioare. La un moment dat cineva a avut ideea să scapere un chibrit, iar în cele două chioşcuri au izbucnit focul şi fumul. Lumea s-a speriat, în autogară erau şi mulţi elevi navetişti, ieşiţi de la şcoală, aflaţi şi ei în aşteptarea unui autobuz care să îi ducă acasă, femei şi oameni în vârstă.

Nu era combustibil

Sub şocul evenimentelor, reacţia celor aflaţi la comanda Securităţii şi Miliţiei a fost una complet lipsită de logică, într-o primă fază. Imediat s-a stabilit că situaţia explozivă din autogară se datorează faptului că toate mijloacele de transport în comun nu mai aveau combustibil. S-a mai aflat că directorul întreprinderii de transport, ITA Bistriţa-Năsăud, un anume Crişan, plecase din localitate la rude în judeţul Cluj, iar sub presiunea economiilor care trebuiau făcute la sânge, omul nu calculase necesităţile de combustibil pentru autobuzele care trebuiau să-i ducă pe navetişti la casele lor.

Sa-i speriem de mici
 

Fără doar şi poate existau anumite planuri de măsuri, proceduri care reglementau cum să se acţioneze într-o atare situaţie.

„Să le dea partidul motorină!”

Securitatea judeţeană era condusă la momentul respectiv de col. Florian Bunta, un om dur, impulsiv. Acesta fără să se gândească prea mult, într-o primă etapă a ordonat măsuri dure de represiune prin forţă. Probabil că, dacă măsurile ordonate de acesta erau puse în aplicare, „Revoluţia” din Autogara Bistriţa se putea transforma într-un veritabil măcel. Şi cu alte urmări. Cine poate ştii? Ordinul de intervenţie a ajuns şi la Miliţia Judeţeană, fiind alarmat Biroul de Ordine Publică, al cărui şef era pe atunci, lt. maj. Gheorghe Tomşa. Acesta, în prezenţa şefului Miliţiei, col. Dumitru Pojar şi a altor ofiţeri cu funcţii de conducere, a avut o replică de bun simţ, care a rămas peste ani în memoria celor prezenţi: „Ce să fac eu acolo, să le dau motorină? Să le dea partidul!”.


După liniştirea spiritelor, la câteva zile după eveniment, cineva nu a uitat aceste cuvinte spuse de Gheorghe Tomşa. Acesta a fost pus în discuţia organizaţiei de bază a PCR şi sancţionat cu amânarea înaintării la gradul următor pentru un an de zile.

În muşuroiul cu furnici

Între timp, a fost informat şi şeful Inspectoratului Judeţean, col. Gheorghe Muşuroaia, care a dat ordin ca în autogară să nu fie trimise niciun fel de forţe de intervenţie. Acesta s-a dus în birou şi s-a îmbrăcat în haine militare şi fără niciun fel de însoţitori, în afara şoferului de pe autoturismul de serviciu, s-a deplasat în Autogara Bistriţa. Dovedind o prezenţă de spirit şi calm remarcabile şi curaj în acelaşi timp, colonelul Muşuroaia a intrat în mijlocul mulţimii dezlănţuite. Deja flăcările mistuiau cele două chioşcuri de ziare, iar furia oamenilor ameninţa magazinele din zonă. Şeful Inspectoratului s-a urcat în picioare pe maşina de serviciu şi de pe acea tribună improvizată a ţinut oamenilor un mic discurs. Probabil din respect pentru haina militară sau a curajului acelui om, mulţimea s-a domolit puţin şi l-a ascultat. Prin câteva cuvinte simple, el a explicat oamenilor ce s-a întâmplat, că au fost probleme cu motorina, dar că a dat dispoziţii ca în cel mai scurt timp ca o cisternă încărcată cu preţiosul combustibil să vină în autogară să alimenteze autobuzele, pentru ca oamenii să poată ajunge la casele lor. Cum-necum, intervenţia col. Gheorghe Muşuroaia a liniştit spiritele, oamenii l-au ascultat şi au încetat vandalizarea zonei. La scurt timp, în autogară şi-a făcut apariţia o autocisternă, care a alimentat fiecare autobuz, sub directa supraveghere a colonelului Gheorghe Muşuroaia.
În jurul orei 19.30, autobuzele au început, rând pe rând, să părăsească autogara cu oamenii înghesuiţi ca sardelele, mulţumiţi totuşi că pot ajunge la casele lor. În urmă, a rămas autogara pustie, cu distrugerile provocate de oamenii dezlănţuiţi, geamuri şi uşi sparte, şi cele două chioşcuri de ziare distruse, încă fumegânde, cu fotografiile lui Ceauşescu pe jumătate arse şi călcate în picioare. Practic, întreaga operaţiune de potolire a oamenilor, de dezamorsare a unei situaţii care putea să scape de sub control, a fost făcută de o singură persoană, col. Gheorghe Muşuroaia. Ulterior, acesta a raportat primului secretar al Comitetului Judeţean al PCR, Nicolae Buşui, despre evenimentul petrecut şi despre soluţionarea lui. În aceeaşi noapte au fost luate măsuri de îndepărtare a oricăror urme ale revoltei oamenilor. S-au pus geamuri la autogară, cele două chioşcuri de ziare au fost reparate şi vopsite, iar a doua zi, în acestea se vindeau ziare oficiale ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu doar câteva ore înainte.

Acarii Păun

Se pare că una dintre persoanele care au avut de suferit de pe urma revoltei din autogară a fost locotenentul-major Gheorghe Tomşa, care a refuzat să execute un ordin, el fiind sancţionat pe linie de partid cu amânarea înaintării în grad. Şi asta doar pentru că a făcut acea observaţie de bun simţ, că nu are de unde le dea motorină oamenilor, ci partidul (PCR) trebuie să facă acest lucru.


O altă persoană sancţionată a fost un şef de serviciu sau un contabil de la ITA, un adevărat Acar Păun, care a fost găsit vinovat de lipsa motorinei. Ulterior, nici cei de la Securitate, din ordinul aceluiaşi col. Gheorghe Muşuroia, nu au întreprins alte măsuri specifice pentru identificarea unor lideri ai protestului spontan din autogară, lăsând deliberat ca totul să fie trecut sub tăcere şi în uitare.

Niet raportare

Informarea făcută eşaloanelor superioare a atenuat mult amploarea evenimentului, totul a fost prezentat ca fiind un scandal provocat de nişte beţivi, fără niciun fel de urmări. Nu s-a raportat nimic despre faptul că revolta din Autogara Bistriţa a avut pe alocuri şi accente împotriva regimului, că s-a strigat împotriva conducerii de partid şi de stat sau că fotografiile lui Ceauşescu au fost arse. Paradoxal, despre această formă de protest inedită, violentă în anumite momente ale derulării ei, nu a vorbit nici „Europa Liberă” şi nici alte posturi de radio, care acţionau din greu la subminarea regimului comunist din România.

Florin, cum faci de ai atâta timp liber?

parere !
 

Nu cred ca atitudinea de a-i apara pe hoti e una corecta !!!

Politia si parchetul au procedat foarte bine, dupa o lunga perioada de timiditate,facandu-si meseria impotriva unor oameni banuiti de infractiuni !!!

Ma socheaza acesata cardasie cu hotii a "oamenilor de bine" fraieriti ,ca de obicei,de o mass-media aservita politic premierului Ponta ,el insusi un plagiator (adica un hot mai mic !) notoriu si dovedit !!!

Nu putem edifica un stat puternic si prosper, in care jumatate din populatie simpatizeaza la greu cu derbedeii,spagarii si hotii (poate pentru ca ei insisi au asemenea inclinatii !) ~!
De aceea ,aceasta tabarqa ,galagioasa, o ghiulea agatata de picioarele bietei tari,ar face bine sa taca din gura, si sa lase autoritatile sa-si faca datoria !!!

Insa ,asa cum stim hotii se aliaza ,formand o gasca mare, protyajandu-si interesele hotesti, au tupeul maxim ( ca in zicala bine-cunoscuta !) sa stige ca altii sunt de vina ,si sa se vaiete cat de oropsiti sunt, bietii spagari si infractori.
Ma cuprinde o mila imensa, desigur !!!

Sa-i speriem de mici
 

Da aici aveti dreptate!
Si cu asta am incheiat comentariile off-topic!

Şi totuşi textele au farmecul lor şi folos: descriu nişte situaţii, o lume, întâmplări din acele vremuri. Că mie îmi stârnesc oroare, asta e altceva; îmi asum personal reacţia. Însă sunt mărturii cu caracter documentar, fie şi subiective, desigur...
Mulţumesc, Florin, pentru postări. Faptul că m-au mişcat spre greaţă şi milă, arată că textele sunt puternice, substanţiale. Produc efect, fie şi ...advers.
.........:)

P.S. Rămân însă pe poziţie în privinţa sugestiei de a trage spre alte orizonturi, mai largi şi mai zvelte decât micuţele perspective huşiene. Nu fie cu supărare!

Sa-i speriem de mici
 

Da- nici o suparare!

Sa speram ca justitia isi va face datoria, iar cei care au incalcat legea (fie si elevi) sa fie trasi la raspundere!
Poate ar trebui mai multa seriozitate, si elevii sa inteleaga ca au si drepturi, dar si obligatii. Nu se poate una fara alta.

Iar la modul mai general, din pacate in cei aproape 25 de ani de dupa revolutie, in Romania democratia nu da semne ca ar functiona, asa cum functioneza in Polonia de exemplul! Desi teoretic avem si noi economie de piata si separarea puterilor in stat, totusi situatia economica si nivelul de trai sunt dezastroase.
Nu stiu- sa fim noi de vina ca popor, conducatorii nostri ori interese straine ostile noua ?!

La noi am remarcat un fapt care poate spune multe: oricine ajunge intr-o functie de conducere in aparatul de stat (si care inainte de asta era un om respectabil), incepand de la cele mai mici functii pana la cele mai mari, parca se simte obligat sa fure din banii publici- sa-si faca o firma prin care sa faca äfaceri"" neaparat cu statul!

care "cei mici"? Au terminat liceul, au 18 ani.

Si e o mandrie ca doctoratul se fura in Romania? E o stare de lucruri fireasca? De ce sa nu-l aparam pe domnul prim ministru Victor Ponta daca toata lumea (oare???) fura la fel?

Si atunci sa ne mai miram ca in societatea de azi tinerii care sustin examenul de bacalaureat dau bani ca sa-l treaca? Sa ne mai inflamam ca parintii si profesorii îi sustin in actiunile lor?

Din clasa intai pana la bacalaureat, master (ca acum nu se poate fara) doctorat si... de ce nu si la angajare „traiasca spaga!”.
Ce urmeaza?
Viata „minunata” pe care o traim; dar pentru care cautam vina (pricina) in Europa, in strainii care ne-au transformat in colonie etc. Toti românii fâlfâie din aripi de înger.

A fost terorism in actiune marca "militia si justitita boschet meltenica". Eu nu inteleg cum de se mai pune botu' la astfel de "actiuni" dupa atatia si atatia ani de facaturi de trei lei ale parchetului si ale SRI-ului prezentandu-le ca mari triumfuri ale justitiei in Romania.

Tot tămbălăul care s-a facut i-a ajutat pe acesti hoti – mai mici si mai mari – sa scape de probe si poate că in final, vor scapa basma curata, in bunul si traditionalul obicei românesc: „Hoţul neprins e negustor cinstit”.

Faptul ca şpaga nu mai e o noutate nu trebuie sa ne linisteasca. Cred ca ar trebui sa ne sperie; la fel si abuzurile unor institutii ale statului, daca acestea au existat cu adevarat.

Dar nu ma mira atitudinea de „intelegere” fata de hoti/plagiatori: anul trecut cand s-a discutat despre plagiatul lui Victor Ponta reactia pe forumul crestin ortodox n-a fost de incriminare. Aparatorii lui Victor Ponta apareau ca ciupercile dupa ploaie. Si argumentele pro Victor Ponta la fel.

Si atunci? Cei mai mici fac ceea ce fac parintii lor sau conducatorii tarii. Si toata lumea pare multumita chiar daca din cand in cand mai apare si cate un indignat, pentru ca da bine sa fii indignat. Ce am semanat, aia culegem.

Daca toata lumea fura (sau aproape toata lumea) de ce sa nu fure si niste elevi care stiu ca in tara noastra cine fura o duce bine.
Si asta a fost „şansa” valabila si pentru cei 45 de ani de comunism pe care foarte multi ii apreciaza acum si-i regreta.

De ce? Pentru ca se mergea pe ideea: „daca nu curge, pica”. Si atunci? Pare "normal" sa nu mai fie o noutate spaga intre alte hotii aparent legiferate.

Daca de 8 ani (in curand 9 ani) tot ce e rău in România se intampla DOAR din cauza presedintelui Traian Basescu, nu credeti ca toti ceilalti politicieni sunt cam de mucava?

De 9 ani n-auzim decat cum sa scapam de Traian Basescu. Ăsta a fost angajament de campanie electorala pentru multi politicieni. Altceva nu i-a interesat. Si-au dat mana politicienii de toate culorile; a scandat, a spurcat, a injurat si a inveninat televiziunea lui D. Voiculescu de seara pana dimineata si invers. L-au puricat,l-au forfecat, l-au injurat,
l-au discreditat. Dar de dat jos NU; n-au reusit s-o faca. N-au facut nici macar atat. Iar de altele nu prea s-au ocupat ca n-au mai avut vreme si respiratie.

Sa fie totusi cel mai prost politician Traian Basescu? Sa fie personajul cel mai rau intentionat din istoria ultimilor 9 ani? Daca da, ceilalti 333 si acum 600 ce fac oare? Cum au incercat ei sa faca binele de care toti cred ca avem nevoie?

In privinta inculturii domnule....
L-ati auzit cumva pe D. Voiculescu, acum vreo 2 ani la un post TV cand incerca sa explice natiei "ce multe"alternative are domnia-sa la politica gresita alui Traian Basescu? Cand Robert Turcescu (dar nu la B1 TV)i-a spus: Domnule Voiculescu, nu puteti sa aveti mai multe alternative.. /Suparat D. Voiculescu a spus: Domnule, stati sa va explic cate alternative am... /Robert Turcescu: Domnule Voiculescu, alternativa este una singura. Vadit jignit si contrariat D. Voiculescu a vrut sa o ia de la capat cu acele multe alternative...

Asta nu inseamna ca ceilalti dau pe afara de cultura si pregatire profesionala. Nu. Pentru ca acum, poate mai mult ca oricand, prostia si banul furat sau castigat in cele mai oneroase si infecte afaceri sunt regula ascensiunii politice (si nu numai) in Romania.

La grobienii din politica romaneasca aveti grija, e aglomeratie mare. Presedintele Traian Basescu nu e singur. Nici aici nu reuseste sa fie unicat. E batalie mare.

Stii de ce "se pune botul"? Pentru ca e cam greu sa-i mai inveti pe batrani, dar la tineri mai ai sansa sa te faci auzit, ca la BAC nu se fura, si ca in general nu e voie sa furi!
Nu mi s-a parut un triumf in adevaratul sens al cuvantului.
Cand tinerii nu vor mai incerca sa copieze si sa nu dea spaga, atunci va fi un triumf. Pana atunci e doar o incercare de educare a tinerilor, a parintilor si a profesorilor lor:
- daca tinerii vor sa promoveze, sa invete;
- daca parintii vor sa scoata ceva din progeniturile lor, sa ii educe si sa-i puna cu burta pe carte; iar
- daca profesorii vor bani mai multi, sa ceara de la Guvern, in mod oficial, sa insiste si sa nu se lase, dar sa fie profesori adevarati, asa cum erau candva profesorii din Romania: buni specialisti, devotati meseriei lor!

Parcă Marc Aureliu spunea (şi) despre tineri: "Educă-i SAU pedepseşte-i!"
Ce a spus Hristos, nu mai amintesc. E plin forumul de citate.

Din pacate toata aceasta situatie spune ceva- si nu tocmai placut placut- si despre poporul roman ca natie!
Bun intradevar conducatorii nostri sunt hoti, banditi, corupti, etc insa pana la urma tot dintre noi provin si ei, tot noi i-am ales si de la Iliescu pana la Basescu tot romani sunt.
Poate ar trebui sa ne uitam un pic in oglinda si sa vedem ce aspecte am putea schimba ! Poate mai multa seriozitate si mai multa munca cinstita si mai putina "barfa pe la colturi"" (la care suntem specialisti) ar fi necesare.

Am cautat in Biblie dar nicaieri n-am gasit scris ca poti sa furi daca ti-e foame. Va rog frumos, unde scrie in Biblie ca poti sa furi daca ti-e foame?

Porunca a VIII-a “Sa nu furi!”


<<Să nu furi.>> (Iesirea 20,15)

<<El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; >>(Matei, 19:18)

<<Să nu furaţi, să nu minţiţi, şi nimeni să nu-şi înşele aproapele.>>(Lev. 19,11)

<<Dacă vei vinde ceva aproapelui tău, sau dacă vei cumpăra ceva de la aproapele tău, nimeni să nu-şi înşele aproapele.>>(Lv 25:14)

<< Nimeni să nu-l înşele pe aproapele său, ci teme-te de Domnul, Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.>> (Lv 25:17 )

<< Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v'aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui,>>(Col 3:9)

<<Să nu furi.>> (Dt 5,19)



<<151. Care este porunca a opta?
Porunca a opta este: "Sa nu furi" (les. 20, 15).
152. Ce opreste aceasta porunca?
Aceasta porunca opreste luarea sau insusirea pe nedrept a bunurilor straine. Impotriva acestei porunci se pacatuieste prin:
1) Luarea pe ascuns a lucrurilor straine (furt);
2) Luarea cu sila si pe fata a lucrurilor altuia (pradare);
3) Luarea bunurilor straine prin mijloace viclene (inselaciune), de pilda prin falsificare de acte, cumparare cu bani falsi, vanzarea cu masuri mincinoase, delapidare;
4) Vanzarea celor trebuitoare traiului cu preturi de doua sau mai multe ori mai mari (specula);
5) Luarea de dobanda mare (camatarie);
6) Oprirea platii cuvenite lucratorilor;
7) Luarea de bani pentru lucruri pe care cineva este indatorat de slujba sa sa le faca, sau pentru a le face altfel de cum cere legea (mita);
8) Neintoarcerea lucrului luat cu imprumut;
9) Neimplinirea datoriei cerute de slujba pe care o are cineva, adica primirea unei plati fara a munci;
10) Trairea din cersetorie, atunci cand cineva poate sa-si castige hrana prin munca;
11) Insusirea lucrurilor inchinate lui Dumnezeu sau lasate prin daruri si testamente Bisericii (sacrilegiu);
12) Vanzarea si cumpararea pe bani a harului sfintitor, adica cumpararea cu bani, si nu dobandirea prin vrednicie, a puterii de a savarsi slujbe bisericesti (simonie).
153. Este furtul un pacat greu?
Da, furtul este un pacat greu, fiindca loveste in datoria de a fi drepti si a iubi pe aproapele nostru. Sfantul Apostol Pavel il numara printre pacatele care il lipsesc pe faptuitor de imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 10). Deci, datoria crestinului este sa-si castige cele de trebuinta numai prin munca cinstita si nicidecum sa-si insuseasca pe nedrept lucrurile straine.>>
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html



<<Sa nu furi, chiar de mori de foame!>>
Autor colectiv, Lexicon al bunei cuviinte pentru tineri
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...e-s-80812.html