eu vreau sa stiu ce este Pravila Mare si de ce acolo scrie altceva decat stim noi? cum este corect?

niciun raspuns?

"Pravila mare" e, de fapt, "Indreptarea legii", a lui Neagoe Basarab, datata 1652:

http://www.archive.org/details/Indre...ilaCeaMare1652. E o culegere de legi, care a functionat mult timp la noi drept cod politic, laic si religios.

Cate ceva despre ea citesti aici: http://www.tezaurul-ortodox.com/file...vila-cea-mare/.

de citit am citit dar tot nu am inteles daca noi pe aceasta o urmam sau nu

Noi urmam canoanele bisericesti, nu culegeri de legi din sec. XVII.

Nu stiu daca se mananca untdelemn si se bea vin martea sau joia, e de intrebat preotul. Eu una nu tin cont de ulei, se poate sa fie zile cand nu mananc, dar nu e premeditat, iar vin nu prea beau de fel.

am inteles. cu ce nu m-am lamurit niciodata este
care sunt canoanele in vigoare? cum se numesc? (ca am aflat de existenta mai multora) si nici nu am inteles daca noile canoane instituite anuleaza vechile legi.

Canoanele bisericeşti sunt norme şi reguli privind etica creştină, cultul, disciplina clerului, monahismul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de sinoade ecumenice sau locale. În general, canoanele reprezintă legislaţia bisericească ce formează obiectul dreptului canonic. In afară de dogme, oare constituie obiectul credinţei şi care indică bornele Tradiţiei având caracter de definiţii (gr. oros = finis, bornă care marchează graniţa), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiţia dogmatică, în spiritul doctrinei de credinţă. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic şi nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului şi viaţa pastorală a laicilor, ci şi responsabilitatea de a se pronunţa în diverse situaţii şi momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică iconomia, adică foloseşte canoanele în funcţie de condiţiile şi necesităţile ei pastorale. Deşi există canoane particulare, tradiţia canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul şi în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinţilor, Paşti, căsătorie, hirotonie, divorţ, conduita clericilor şi monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relaţii interbisericeşti, relaţii publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislaţia de drept civil cu privire la viaţa religioasă publică şi la Biserica creştină ca instituţie juridică.

Le gasesti in Pidalion :
http://www.scribd.com/doc/2122526/1-...rtodoxe-Romane
parca sunt si editii mai noi.

Mai e si cartea lui Ioan Floca, Canoanele Bisericii ortodoxe romane.

Asta cu uleiul si vinul cred ca ar trebui intrebat parintele...

Cartea lui Ioan Floca nu o stiu.

Iar in Pidalion eu am gasit majoritar canoane care se refera la regulile pe care trebuie sa le respecte clerul nu miernii de rand. Eu pe acelea vreau sa le cunosc.

Si iata ca intram de miercuri in Postul Adormirii Maicii Domnului.
Post usor si binecuvantat!

Multumim , Ana Maria ! Iata ca a trecut aproape o saptamana , dar nu asta este important cat de repede trce caci cu siguranta ca atunci cand numaram zilele in post , el este o mica mare povara , ori nu asta se vrea prin postire . Doar de cateva ori mi-am dorit sa se apropie cat mai repede o perioada de post sau alta , si cred ca atunci cand voi ajunge sa-mi doresc scurtarea timpului pana la postire , nu a timpului de postire , cu adevarat am realizat ceva cu folos .
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu !

Stai fara grija, Cristi, uite acusi o sa intram in postul Craciunului! :71:

Salutare si bine v-am regasit :) Cand se termina postul? Tine inclusiv azi (15.08.2012) sau ieri a fost ultima? :)

Păi postul Adormirii Maicii Domnului se termină pe 14 august, totuşi este post şi astăzi, pentru că e miercuri. Avem dezlegare la peşte în cinstea praznicului împărătesc!
Scrie în calendar...
Cu drag!

Bine ai revenit,pe 15 este dezlegare la peste,in rest post la celelalte.

Creştini, lăudată să fie Împărăteasa noastră!

Am simţit nevoia să fac aici o scurtă confesiune, nu ştiu cui, când sau dacă îi va ajuta cuiva, însă nu mi-am putut stăvili dorinţa. Am petrecut, împreună cu voi şi cu alte multe suflete, 2 săptămâni de rugăciune închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Am auzit cu toţii la slujba paraclisului cât de minunat este descrisă Fecioara, ce puternică mijlocitoare este şi cum nimeni din cei ce aleargă la ea nu se întoarce deşert. Am trăit cu tot dorul şi cu toată iubirea fiecare dintre aceste slujbe, însă nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze azi, după Sfânta Liturghie. Odată ajuns acasă, i-am scris mamei mele, pe care o cheamă Maria, gândurile mele bune pentru că nefiind acasă cu mine, nu i le-am putut oferi personal. Nu ştiu în ce registru să înscriu experienţa ce a urmat... nu vreau să greşesc în niciun mod. Pot să spun că am fost pătruns, imediat, de unul dintre cele mai înălţătoare sentimente posibile, am izbucnit în lacrimi şi am căzut la pământ, mărturisindu-I lui Dumnezeu păcatele mele, cerându-i iertare, dându-i slavă Lui şi Maicii Sale. E uşor să citesc acum aceste rânduri, e uşor să citească oricine... apoi să inchidă pagina de internet şi să se întoarcă la ale sale gândind: "Eh, ce frumos, bravo lui!" şi să-şi vadă de treburile cotidiene în continuare. Însă dacă Dumnezeu îţi atinge inima într-atât încât să-ţi plângi păcatele cu amar (la propriu), e aproape imposibil de transpus în cuvinte senzaţia ce te cuprinde simţindu-L pe El apropiindu-se, mângâindu-te şi ridicându-te înapoi demn. Iar când toate acestea se întâmplă prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, pe care ai rugat-o să facă asta pentru ticălosul tău suflet, nici nu îţi mai găseşti îndrăzneala să ridici ochii la cer, căci simţi mult prea puternic şi mult prea brusc, ca un val ce te împresoară, nemărginita ei putere, acoperindu-te şi vindecându-te. Vezi un lucru mult prea real, mult prea fizic şi rămâi tăcut contemplând intervenţia ei directă in viaţa ta.

Pentru mine, acest post şi această sfântă sărbătoare au însemnat una dintre cele mai puternice treziri sufleteşti pe care le-am experimentat. Este o mărturie vie pe care am simţit-o în mod direct de la Mama noastră a tuturor, o mărturie pe care am ţinut s-o împărtăşesc oricui se va nevoi să citească rândurile acestea. Cu adevărat, Dumnezeu e mare! Cu adevărat, puternică nădejde am câştigat prin Mama Lui! Nu vă închipuiţi şi nu îmi închipui cât de mare!

Preasfântă Mamă, mulţumire şi închinăciune!

Binecuvantata si aleasa este Maica Domnului!

Mai presus decât putem să cuprindem cu mintea.

Off topic, aproape :)
 

Nu mai intru sa postez pe forum, din motive personale. Dar acum chiar am vrut sa postez acest mesaj. Astazi am participat la slujba la manastirea Diaconesti, jud. Bacau, (fiind din zona), azi fiind hramul manastirii. Nu prea obisnuiesc sa vorbesc despre mine, dar cele mai frumoase slujbe ale Sfintei Liturghii pe care le-am trait in viata mea au fost cele de la hramul manastirii Diaconesti. Va doresc tuturor, ca macar o data in viata sa participati la slujba Sfintei Liturghii la hramul manastirii Diaconesti. Este ceva dumnezeiesc! Numai bine si Doamne ajuta!

Postul Adormirii Maicii Domnului
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...v1s0g1d13a.jpg

Postul Adormirii Maicii Domnului începe la 1 august. Postul acesta (popular - al Sântă-Măriei), care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.
Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă. La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Postul Sântă-Măriei este mai uşor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, când se consumă mâncare uscată; marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, dar în Pravila mare (glava 385) se dă dezlegare la vin şi untdelemn nu numai pentru sâmbete şi duminici, ci şi pentru marţi şi joi. în timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstireşti, zilnic (alternativ),cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. (Informaţii preluate din Liturgica Generală, pr. Prof. Ene Branişte)

Cantari la Adormirea Maicii Domnului


http://www.crestinortodox.ro/cantari...icii-domnului/

Mâine este ultima zi de post, înainte de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului - 15 August.

Am auzit că la unele biserici se cântă prohodul Maicii Domnului -
după modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.
Voi ce părere aveti de inovatia asta?

Nu stiu daca este inovatie.Parohia noastra dar si alte parohii au fost anuntate
cu o saptamana inainte , de ora 18:00, prohodul Maicii Domnului.
In calendarul ortodox este trecut prohodul Maicii Domnului.
Se pare ca nu este deloc o invovatie:http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...lui-72906.html

Da, asa am citit si eu.
La noi nu se face asta. In tara nu stiu.
Eu pe atunci nu ajungeam tot timpul la biserica.

Dar care este rostul sa se faca si prohod (inmormantare) si liturghie?

In tara in toate parohiile se va tine.
La manastiri pelerinajul a inceput de aseara.(Inconjurul bisericii in palme si coate in semn de pocainta,si cate si mai cate).

Iti dai seama ca exista un rost, altfel nu s-ar face.

Abea azi începe...
 

Da... abea azi timp de 15 zile.

Prim post credinciosul îşi recapăt iubirea curată şi credinţa... prin umilinţă... recunoscând că mereu că e un pofticios neputincios şi un viclean rău.

multumesc de răspunsuri
 

Eu n-am auzit de asta decât recent, de asta o consider o inovatie. Nu stiu voi, dar eu una nu mă duc la prohodirea asta.

Sa stii ca este o slujba foarte mare la care participa toti preotii.
Slujba a tinut aprox 3 ore.
Toata lumea avea la ea carticica:
http://www.agaton.ro/produs/1152/psa...aicii-domnului
De asemneni la un moment dat, a fost si slujba de parastas, unde s-au
citit numele celor adomiti de pe pomelnice.
De asemeni credinciosi au trecut si au sarutat crucea aflata pe epitaful
Maicii Domnului dar si epitaful in sine.
http://www.atelierbroderie.manastire...adomnului3.jpg
A fost interesant.:25:

LE:Enjoy:
https://video-fra3-1.xx.fbcdn.net/hv...02&oe=55CF6B12

Discuția nu mai e de actualitate, dar poate pentru la anul...
Dacă nu ai aflat până acum de slujba asta, nu înseamnă că ea nu exista. Face parte din modul ortodox de slăvire a Măicuței Domnului, nu înțeleg ce te-ar opri.

Eu înțeleg.

Am citit recent ca se face asa o slujba.
Dar putine biserici o tin.
Nici in tara, in zona mea nu era.
Aici nici atat.
Trebuie inteles totusi ca slujbele difera de la biserica la biserica, depind de decizia si posibilitatea preotului si chiar a oamenilor.

In tara, pe la sat se fac mai multe si altfel decat la oras sau in diaspora.

Pe alt fir scriam despre slujbele dedicate sarbatorii sfintilor mai mari.
Pai ce procesiuni si slujbe se fac in tara, la unele biserici macar si ce se face sau nu se face in alte parti. Asta este. No comments.

Hmm... Aș putea intui și eu, dar nu aș zice chiar că înțeleg...

Psaltirea Maicii Domnului este, clar, o exagerare vecină cu blasfemia. Părintele Petru Pruteanu (e departe de a fi singurul sacerdot cu această părere dură) o consideră chiar eretică.

Dar aici era vorba de Prohodul Maicii Domnului, nu de Psaltirea Maicii Domnului...

Nu contează. Le amestecăm, o ieși ceva...

Copacel o mentionase ca fiind folosita in slujba prohodului. Ar trebui interzisa.

De fapt Copăcel dăduse o trimitere la cartea cu Prohodul, iar în acea carte apărea și Psaltirea Maicii Domnului. De aici confuzia...

După un post de două săptămâni, la 15 august, prăznuim atât pământeasca adormire a Maicii Domnului, cât şi slăvita ei trecere în împărăţia Fiului. Dumnezeu Cel Veşnic a intrat în timp, Dumnezeu Cel nevăzut s-a făcut văzut, Dumnezeu Cel necuprins s-a făcut cuprins şi purtat în braţe, ca un prunc. Prin Maica Domnului, Cel care era departe de noi, prin faptul că este Dumnezeu necreat, S-a făcut aproape de noi, S-a făcut unul dintre noi, S-a făcut Om. Prin Maica Domnului, Fiul lui Dumnezeu Cel Veşnic a luat chip de om, ca pe noi, oamenii, să ne aducă la asemănarea cu Dumnezeu. Prin Maica Domnului, Împăratul ceresc, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, S-a făcut pământean, ca pe noi pământenii să ne ridice la ceruri. Prin Maica Domnului, Dumnezeu Cel nemuritor S-a făcut om muritor, pentru ca, prin înviere şi prin înălţare, nouă, oamenilor, să ne dăruiască, la Învierea cea de obşte, viaţa veşnică. Maica Domnului este întru rugăciuni şi întru folosinţe neadormită, singura nădejde neschimbată, într-o lume schimbătoare. Fără dureri a fost naşterea sa şi fără dureri a fost trecerea sa în lumea de dincolo. Ea, în care boldul morţii a fost omorât, este începutul Vieţii celei mai bune. Maica Domnului este început al Vieţii celei mai bune, pântecele ei cel pururea fecioresc L-a purtat pe Cel ce este Viaţa însăşi, fiind astfel Maica Vieţii. Adormirea Maicii Domnului reprezintă un semn eshatologic, adică anticipează sfârşitul spre care ne îndreptăm cu toţii. De aceea, praznicul Adormirii nu este unul trist, ci are o bucurie ascunsă, o bucurie a nădejdii celor viitoare, care ar trebui să însoţească sfârşitul oricăruia dintre noi. Maica Vieţii a fost aşezată în mormânt, însă acesta a devenit pentru ea scara care urcă la ceruri, aşa cum ar trebui să fie mormântul fiecăruia dintre noi. Chiar dacă nu suntem învredniciţi de darul ridicării la cer, va exista un moment când „toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei“ (Ioan 5, 28-29), când sperăm că ne vom asemăna Maicii Domnului. De aceea, Adormirea sa poate fi considerată ca o arvună a vieţii veşnice de care sperăm să ne învrednicim cu toţii, ajutaţi fiind şi de mijlocirea celeia ce este întru folosinţe neadormită.