Impresia mea este că aceste critici, formulate de către neoprotestanţii de pe forum, au fost interpretate ca nişte atacuri la adresa Ortodoxiei, ca o justificare a migrării spre secte, drept care mulţi s-au simţit datori s-o apere.

Eu, unul, nu le-am văzut aşa, iniţiatoarea topicului având destule cuvinte de apreciere la adresa creştinismului ortodox. S-a atras, însă, atenţia, că mulţi, chiar foarte mulţi dintre botezaţii ortodox sunt ignoranţi sau indiferenţi.

Personal, cum am mai spus-o, sunt foarte afectat de necredinţa societăţii în care trăim. Şi vorbesc de lipsa credinţei practice, adică cea roditoare, singura adevărată. N-are importanţă faptul că omul la recensământ se declară credincios. Important e că nu-şi ia în serios credinţa, că nu-şi ia crucea să-I urmeze lui Hristos, că nu se angajează pe calea mântuirii. E multă suferinţă provocată de faptele necredinţei, lovind în semenii mei. Nu îndrăznesc să înşir aici toate faptele de corupţie de toate felurile care otrăvesc, pur şi simplu, lumea noastră, vieţile, sufletele, care chinuie şi ucid, care lasă oameni fără case, fără rost, în stradă, pierzându-şi minţile şi degradându-se cumplit, încât cu greu mai distinge cineva omul din spatele mizeriei care l-a acoperit.
87% din mizeria lumii în care trăim - corupţie în politică, în instituţii, în Biserică, curvie şi preacurvie, prostituţie ş.a.m.d. - ne aparţine nouă, ortodocşilor.

Bun, poate veţi spune să facem distincţia între cei îmbisericiţi (vreo 4% după unele estimări) şi restul, care sunt „cu numele”. Totuşi, cei „cu numele” de ce au ajuns aşa? Pentru că acei creştini din jurul lor, naşii şi părinţi care i-au cresct au fost ei înşişi indiferenţi. Indiferenţa asta e, pur şi simplu, monstruoasă. Va deveni, oare, cândva, botezul ortodocşilor un prilej de bucurie duhovnicească, iar nu unul de chef tradiţional zgomotos? Sau praznicele bisericeşti, vor ajunge, ele, a fi sărbătorite altfel decât chefuind, având grijă să respectăm cu „sfinţenie” porunca de a nu lucra, dar uitând să dăm pe la biserică?

Nu ştiu cine este vinovat de toată situaţia asta, cu siguranţă mulţi, noi toţi, fiecare în relaţiile sale cu semenii. Şi tot noi toţi o putem schimba.

Trebuie să admitem că Ortodoxia este frumoasă, profundă, deplină, îmbogăţită de vieţile atâtor sfinţi iubitori de Hristos, dar că „nu-i lipseşte nimic, decât să fie trăită”, cum spunea parcă Părintele Rafail Noica.

Asa cred NP. Omenirea n-a avut acces la Cuvant timp de 1850 de ani, pana a venit o doamna gospodina, Hellen White, care a avut acces la Cuvant. Asa cred toate sectele aparute in sec. XIX sau XX despre fondatorii lor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu-Cuvantul a "hibernat" 1850 de ani, nu s-a descoperit oamenilor, in ciuda faptului ca acestia l-au cautat. Doar doamna adventista americana a cunoscut Adevarul deplin. Uitati-va pe acest topic si vedeti replicile NP, ca sa vedeti maniera lor de gandire.

Aşa cum s-a scris şi pe topicul "Aţi avut vreodată sentimentul că..." e preferabil să-i "învăţăm" pe ceilalţi prin exemplul personal, şi nu prin predici/ teorii. Eu una, recunosc cu regret, nu am reuşit să conving pe nimeni (prieteni, colegi..) să (re)vină în sânul Bisericii... Fiecare are convingeri de viaţă de care "ţine cu dinţii". Rugăciunea ar fi singura soluţie (dacă nu putem să-i vorbim lui X despre Dumnezeu, atunci să-i vorbim lui Dumnezeu despre X, nu?). Poate doar în familie s-a produs o "revoluţie", când le-am pricinuit atâtea necazuri încât nu au mai văzut o altă soluţie decât întoarcerea la Dumnezeu, prin rugăciune, Biserică şi tainele ei. Aceasta este o interpretare mai îndrăzneaţă, desigur, altcineva mi-a dat-o (evident, eu nu am intrat în belele conştient, ca să-i determin pe ei să se întoarcă la Dumnezeu, dar nebănuite sunt căile Domnului).

Prin urmare, cum putem schimba situaţia?

Uitati un articol folositor,zic eu,pe acesta tema:Ortodoxia ca mod de viata.Cred ca daca stii locul unde sa cauti,fie si pentru cele mai grele intrebari in cele mai vitrege timpuri, atunci veti gasi si raspunsul. Doamne ajuta!+

Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei. La fel de valabil este şi cu fratele, sora, tata, mama, prietenul s.a.m.d. Creştinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toată zilele. :1:

Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sf. Serafim din Sarov)

Religia chipului cioplit
 

Draga Doriana, mi se pare cu tu nu stii sensul cuvantului "pocainta". = cainta petru faptele rele, pacate pe care le-ai comis. Iar daca ai citi si tu biblia putin, ai realiza ca BOTEZUL este cerut si necesar (chiar si de catre bisericile "istorice":: "Cine va crede si se va boteza va fi mantuit;(Marc.16:16). Insa acest botez trebuie facut in deplinatatea constiintei tale, sa "marturisesti cu gura ta" credinta in Dumnzeu, nu cu gura nashului sau a nustiu cui. Iar faptul ca un "penticosal" ti-a zis ca trebuie sa te "botezi" nu se datoreaza faptului ca vrea sa te atraga in cultul lui, ci petru ca asa se cere. Botezul nu e o alianta cu un cult. ci este o marturisire publica, un legamant facut cu Dumnezeu, la varsta MATURA.
Iar ca raspuns la topicul controversat al acestei pagini: ei eu "m-am nascut ortodoxa" insa pana la varsta de 20 de ani m-am scarbit de atata ipocrizie afisata de fetele bisericesti (nu generalizez total, probabil mai sunt si oameni sinceri) care tin predica si apoi se intalnesc la birt cu enoriasii, m-am scarbit de atata traditie lipsita de Dumnezeu, de cruci facute cu mana in timp ce injuraturile tzasnesc pe gura, de bolborosirea acelorasi rugaciuni in fiecare zi si de rugaciuni facute "sfintilor" cand Biblia spune CLAR sa te rogi DOAR Lui Dumnezeu.(nu Fecioarei, nu lui Petru, nu ingerilor! De ce se roaga ortodocsii ingerilor? De ce isi fac SEMNUL crucii? asa cere Biblia? De ce se roaga si o slavesc pe Maria? Ati citit voi ca Petru s-a inchinat Mariei? Ortodoxismul, din cate am observat eu, nu e decat o adunatura de traditii, chipuri cioplite si inchinari la sfinti mai mult decat la Dumnezeu! Un om lucid, care intradevar cauta sa IL CUNOASCA PE DUMNEZEU, nu doar sa ramana intr-o RELIGIE, Il va cauta nu intre icoane, ci in sufletul sau, in mijlocul oamenilor care il lauda pe Dumnezeu din inima, nu doar cu buzele, cu aceleasi rugaciuni memorate si rememorate. Omului care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu, Dumnezeu i sa va descoperi, nu in RELIGIE, ci in CREDINTA, nu in TRADITII si ICOANE, ci in inchinare sincera, rugaciuni izvorate din inima, nu in rugaciuni recitate! Domnul sa va lumineze!

Ironia nu-ti este de ajutor, draga Ioana. Nu este vorba ca a "hibernat Dumnzeu Cuvantul" cu am hibernat noi oamenii, asa, stand pe bancile Bisericii, ascultand predica parintelui cu o ureche,si cu celealalta ascultand glasul gandurilor noastre impanzite de grijuri. Cu un ochi privind parintele si altaru, si cu celalalt cine are mai fain costum ca noi. Degeaba invinovatim neoprotestantii, singura solutie e sa se invinovateasca fiecare pe el insusi, sa se pocaiasca, in adevarul sens al cuvantului, si sa-L caute pe Domnezeu din toata inima : Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. (Ier.29:13)

E ciudat cum toti np aduc aceste "argumente" si nu zic: m-am saturat de calugari ca si Mitropolitul Antonie Bloom sau Ioan Maximovici sau Sofronie Saharov, de acestia care au putere in cuvant si in fapta, toata viata lor e o pilda vie; prefera sa asculte predicile rasuflate si teatrale ale pastorilor lor.

Deci ati parasit Ortodoxia din cauza oamenilor? De ce a te "pocai" e echivalent cu a trece la un cult np?
Daca ati fi citit raspunsul domnului osutafaraunu de pe pagina anterioara, ati fi inteles replica mea.

Vei gasi si pastori care vor cadea din demnitatea functiei si atunci ma intreb ce veti face? Treceti la alta confesiune? Adeziunea d-voastra depinde de oameni?

Deh, unii cu "maniera lor de gândire", alţii cu obsesia pentru "doamna gospodină".:102:Apropo, aveţi ceva împotrivă că Dumnezeu alege ciobani, pescari, ori femei, pentru a-i folosi spre slava Lui?

V-aţi legat de expresia mea "acces la Cuvânt", dar eu mă refeream la Cuvântul lui Dumnezeu-Biblia, nu degeaba am folosit pronumele cu minusculă. În sec. XIX şi mai ales în sec. XX nu mai putem vorbi de analfabetism ori slabă răpândire a Scripturii în mediile creştine. În schimb putem vorbi de o mai mare responsabilitate vis a vis de Biblie şi adevărurile ei atâta amar de vreme uitate ori neglijate. Deci încă un posibil răspuns la întrebarea "Pentru ce pleacă oamenii din bisericile istorice?"