Dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine ?

Crezi ca Parintele Staniloaie si-a dorit ca toate scrierile si ideile sale sa fie tratate ca litera Evangheliei ?

Hai sa fim seriosi, au fost si Parinti ai Bisericii care au gresit in probleme de dogmatica, daramite o chestiune sociologica.

A contesta o idee nu e totuna cu a contesta persoana.

Daca aducem la masa dezbaterii opiniile unei alte persoane, fie si sfant, o facem pt. a le dezbate, altfel cadem in alte alea; recursul la autoritate nu e argument, e eroare de argumentare.

In cazul in care nu stii cine este Pr. Staniloae, iti recomand sa dai o cautare pe internet, si vei afla ca este unul dintre marii teologi ortodocsi.
Fiind catolic, s-ar putea sa nu stii acest lucru.

Chiar daca teologii ortodocsi nu invoca in nici o situatie infailibilitatea, totusi prin cele pe care le scriu, isi castiga respectul si locul lor. Unul dintre acestia este Pr. Staniloae. Nu e deci cazul sa il diminuam, caci este un titan.

Iar din felul in care scrii mai sus, Erethorn, arati lipsa de respect pentru modul de a privi lucrurile in lumea ortodoxa: recursul la autoritatea Sfintilor Parinti este argumentare; de fapt singura bazata pe adevar. Eu, ca persoana nu pot sa argumentez mai bine decat cel, care a scris sub influenta Duhului Sfant (ma refer la sfintii invocati de tine mai sus), sau decat un mare teolog roman.

Din pacate constat tot mai multe diferente intre modul de a privi lucrurile de catre un ortodox si un catolic. Chiar imi doresc sa vad si ceva ce avem in comun...

Nu il contest pe Pr Staniloae. Dar sfant nu este, si nici scrierile lui nu sunt Sfanta Scriptura. Am tot dreptul sa nu fiu de acord, ca si opinie personala. Cel mai probabil Pr Staniloae nu vroia sa spuna ca barbatii pot trai fara Dumnezeu, cum spui tu, ci ca faptul ca daca unii dintre ei traiesc asa este o deturnare a ceea ce Dumnezeu vrea pentru ei. Trairea fara Dumnezeu este o anomalie, o cadere, in nici un caz scuzabila sau normativa pentru un anumit grup de oameni. In mod normal, un om, fie barbat, fie femeie, nu poate trai implinit fara Dumnezeu. Daca vrei sa contesti lucrul acesta, fii libera, dar nu imi dau seama cum ai putea sa o faci din perspectiva crestina.

Nu am adus argumente? Cum nu? Mi se pare ca am adus argumente destul de convingatiare la ideea cum ca ar fi vreo deosebire intre barbati si femei in Hristos si in raportarea lar la Hristos. Recitez, in caz ca nu ai observat :

La fel si argument impotriva feminismului, care ma gandesc ca ar trebui sa iti fie pe plac:

Tonul in general se aude. In scris mai greu se intelege. Nu imi dau seama cum ar trebui, si daca ar trebui, sa imi schimb tonul.

Da, ei nu o invoca, dar se gasesc destui care sa le confere infailibiliatate. Ma intreb cine greseste.

Fata de cele subliniate de mine in postul dumneavoastra, mi se pare absolut halucinant ca va mai deranjeaza ideea de infailibilitate papala a catolicilor, cu atat mai mult cu cat catolicii n-au nici o problema in a dezbate pozitiile teologice ale unor papi, sau chiar de a le contesta, atunci cand considera ca este cazul.

In ceea ce-l priveste pe Parintele Staniloaie, trebuie sa va dezamagesc, caci stiu si cine si ce este; mai mult, am si respect pentru dansul; parte din respectul meu se manifesta tocmai in aceea ca nu-mi permit sa-l asez intr-un loc in care, fara doar si poate, nu si-ar fi dorit sa fie asezat.

Mereu am considerat că argumentele bazate pe Sfinţii Părinţi sunt argumente cu multă greutate şi de cea mai mare valoare. Fără patristică, suntem şi chiori, şi şchiopi. În cazul fericit în care nu ajungem alături cu calea pe care au mers Sfinţii Părinţi, ne paşte mereu pericolul de a avea senzaţia că am descoperit roata.

Dar pr. Dumitru Stăniloaie face parte dintre Sfinţii Părinţi ?

Va las sa discutati intre voi, ca prea aveti aceeasi optica. Mie aceasta imi este straina, asa cum voua va este strain ceea ce spun eu.
Un lucru e cert: Pr. Staniloae nu are nevoie de asa "apreciere", ca cea exprimata de voi mai sus.

ideea asta nu e oare mai adanca? poate n-ar strica sa cauti raspunsuri in antropologia crestina.

Am citit in Teologia sexelor a lui Razvan Codrescu si nu numai, urmatoarea idee, care s-ar putea sa fie o piesa importanta in puzzle-ul tau.

Dumnezeu le-a dat femeilor nasterea de copii, iar ele experimentand aceasta incredibila taina au acces la o traire unica, netransferabila barbatilor.

Dumnezeu stie ce bogatie a pus in noi la creatie si ne indeamna sa ne descoperim in mod liber propria maretie.

Omul ajunge sa fie el insusi o enigma pentru el cand incepe sa-si exploreze adancurile.

Iar femeia e mult mai dispusa sa-si experimenteze adancurile de taina mai ales prin experienta purtarii unei noi vieti in pantec, ceea ce o face mult mai sensibila la miracol si taina.

Iar ambianta Bisericii e prin esenta una de taina in care femeile se simt atrase (mai mult sau mai putin constient) intr-o masura mai mare decat barbatii.

succes cu cercetarea
be blessed

Dacă am explica pe baza unei deosebiri dintre natura bărbătească şi natura femeiască, atunci cum se explică faptul că acest fenomen este unul relativ nou ? Să se fi schimbat natura oamenilor, bărbaţi şi femei ? Nu cred. Şi totuşi, pe vremuri bărbatul mergea la biserică împreună cu femeia sa, şi eventual cu copii îmbrăcaţi cu ce aveau mai frumos. Acuma, vedem că merge femeia singură.

care vremuri?

in scurte vremuri de criza, poate
dar la modul general, nu chiar

avem noi o imagine idilica a unor astfel de vremuri...

Eu nu am date sociologice privind repartiţia pe sexe a participanţilor la Sf Liturghii (Misse) cu 100 de ani în urmă, de exemplu. Ceea ce ştiu este că, în prezent, femeile reprezintă 60 %, fapt observat de mine, prin pas statistic la mai multe biserici de ambele rituri, în consonanţă cu acest studiu al Conferinţei Episcopilor din Australia: http://www.ppo.catholic.org.au/pdf/S...nAustralia.pdf

Ceea ce mai ştiu este că, în ambele sate ale bunicilor mei (materni şi paterni), în vremea tinereţii lor, bărbaţii îşi luau nevestele şi mergeau la biserică. Şi nu era nici o criză, criza a venit după aceea. Acum, mult mai des merg nevestele singure, după cum prea bine ştiţi.

În concluzie, poate că ar fi bine să renunţaţi la judecata prezumţioasă privind "imagine idilică" etc. Aveţi date sau păstraţi amintiri contrare ? Furnizaţi-le !