Omul care arata ce este empatia online!
 

Da,mare dreptate .

Cand pricep cel mai bine oamenii? Cand le spui frumos si pricep singuri. :-)))
Un om mi-a aratat ce inseamna Empatia pe Internet ,un pic prea protocolar in viziunea mea, dar un om care simte alaturi de cei carora le spune despre Dumnezeu,o face din toata inima,face cu ei catehizare, desi este destul de tanar.Are aici cateva mesaje care au mai mult de 30.000 de vizualizari,fiecare si nici un raspuns.La noi pe Forumul asta nu stiu daca este un singur topic cu macar 1.000 de vizualizari dar sa nu aiba raspuns.Ma rog e si alt trafic acolo dar oricum.

http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...va_082289.html
http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...e!_082468.html
http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...ta_082469.html
http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...sc_082470.html
http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...fi_082293.html
http://forum.romedic.ro/prod/Psihote...ea_082288.html

Si acum cine este omul:
http://forum.romedic.ro/user.php?id_user=25588
Un credincios tanar,care spre deosebire de noi isi arata fata.Si eu zic ca e un moment de
reflexie ptr noi, cunoasterea acestui om ,virtuala bineinteles.

Mod de exprimare:
Bună seara!

Fiint›ă scumpă ce esti, Ionyssa,

...
Sărut s™i îmbrătis™ez frăt›es™te inima s™i sufletul tău.
Cu iubire creştină, respect şi preţuire, dorindu-ţi toate cele bune şi o zi splendidă, într-o săptămână relaxantă, într-o lună echilibrată, într-un an cumpătat şi într-o viaţă desăvârşită în adevăr, iubire, credinţă în Dumnezeu şi lumină,
Mr. Nick

Raspunsurile la obiect au fost foarte de calitate, doar ca nu se suprapuneau cu ideile tale.

TI s-a spus clar ca nu exista in ortodoxie "calugarie alba". Dar tu vrei ceva care nu ai: "calugaria".


Ai gasit pe cineva din afara forumului sa-ti cante in struna cu povesti romanticoase? Are si patlama?
Ai gasit si aici pe cineva sa-ti cante povesti pe placul tau? Pacat ca nu e ortodox :))
Nici macar crestin. Dar tu sanatoasa sa fii :)

Toti crestinii au o misiune, fiecare e speciala in felul ei si fara sa fie calugari.
Daca vrei calugaria dar exista motive obiective pentru care nu poti sa o ai, astepti pana se poate.
Esti necasatorita, sau vaduva, sau casatorita cu un sot pentru care nu simti nimic?
Chiar si daca nu-l primesti in pat (pacatuind astfel, probabil) tot mirean esti.

Nu esti calugar(ita). Nici alba, nici rosie, roza, galbena, nimic de genul.

NU e cazul sa-ti mangai orgoliul mai mult decat trebuie, amagindu-te prin trucuri lingivistice ca ai un statut pe care nu-l ai.

Vrei calugaria?
Daca n-ai obligatii, te duci si maine in manastire.
Mai ai obligatii? Astepti, le pui la punct si cand primesti binecuvantare mergi.
Nici in manastire nu esti calugar(ita) de la inceput.
Ti se spune frate, sora, dar tot mirean esti, poti sa te razgandesti, pana depui juramintele.
Abia atunci esti.

Tie personal ti s-a facut invitatia sa vorbesti despre ce ai auzit si ai refuzat.

In schimb te-ai aruncat la niste discutii care nu te priveau direct cu un stil care l-ai gasit de reprosat altora.

Iti recomanda FlorinOltean unul de budhisti, sunt sigur ca veti gasi multe puncte in comun, in lumea calugariei imaginare. :)

Aha, si ca sa te integrezi, te-ai gandit sa te adaptezi si sa urmezi acelasi trend?

Si cum vezi tu "divergentele constructive"?
Tu esti un exemplu de "divergenta constructiva"?
Lumea vine aici sa-si expuna ideile, sa se socializeze, nu sa le schimbe sau sa invete ceva de la altii.

La fel.

Traiesc cu un " feeling" ca am pus-o de mamaliga! :-)
Da! e important cand spui ceva, in ce conjunctura o faci!Daca deschideam un topic cu tema Empatia online, si spuneam frumos despre tanarul amintit, si despre cat de apropiat comunica cu cei care o face, etc era altceva.Cu siguranta lumea era mai zidita!
Asa cum am pus problema jigneste, si in nici un caz nu zideste. Pe nimeni!! Cu atat mai mult cat nu am citit toate postarile anterioare ca sa imi fac o parere.Scuze fratilor ,surorilor!!!
Unde e cenusa??Panza de Sac!!!

Da, mai degraba asa... Desi discutia ar merge foarte bine si spre tema curatiei, a luptei cu patimile, a ascezei. Ca doar asta e calugaria, dincolo de curcubeul ei imaginar.
Poate ca alia are o alta problema, nemarturisita sau greu de dus, si s-a grabit s-o rezolve pe calea asta - a fantazarii despre calugarie. Buna supapa! E usor sa visam, aparent curat. Dar este, oare, folositor pentru ceea ce ne incearca de fapt?
Am observat, nu numai la adolescenti, ca oamenii se indragostesc mai mereu de fanteziile si nedesavarsirile celuilalt. Poate ca fiecare se simte confirmat prin altul in prostia proprie. Urmind ca dupa ce se termina jocul erotic de-a moartea si minciuna, sa inceapa durerosul proces al numararii mortilor, pagubelor, copiilor stricati ori avortati etc.
N-ar fi mai bine sa nu ne mai pupam atat in cur? Adica, sa nu ne mai complimentam reciproc ratacirile ci sa ni le privim chioras. Cu nadejdea ca Dumnezeu ne ajuta, prin oameni potriviti.

Asta este tot ce cautam aici, in mod pasnic.
Eu n-am venit sa intreb daca exista. Calugaria alba exista, e rara, dar acceptata de Biserica si se practica.
Asta stiu cu certitudine si nu din auzite.
Ce om frumos ne-ai prezentat aici ! Multumesc.
Am citit cateva articole si rezonez in opinii cu autorul.
Despre link-ul tau de subsol,
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
tot respectul pentru acel articol drag si mie, al printelui Steinhardt.
La un moment dat am avut privilegiul sa petrec timp in chilia Sfintiei Sale la Rohia si era o atmosfera
similara cu cea care pluteste in jurul parintelui Rafail Noica in foarte rarele si minunatele sale conferinte, aceea a inteligentei smerite, a simplei si deplinei patrunderi a tuturor tainelor, prin iubire si acceptare, un fel de ideal al frumoasei noastre invataturi ortodoxe.

Doamne ajuta.

Bun, daca poti sa arati unde este specificata in Catehism sau intr-o carte de dogmatica ortodoxa, exista.
Daca nu, doar in capul tau - si probabil pentru tine e suficient de bun si asa, nimic de comentat aici.

Nu stiu, dar pot sa intreb. Chiar nu e mare lucru.

De ce jignesti mereu? Gasesti vreo alinare in asta?

Sursa mea e alta, dar pentru exemplificare:
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...le-crestinilor
http://ziarullumina.ro/raspunsuri-du...sti-55251.html

Evident ca mai sunt si alte izvoare de informatie, nu toate scrise.
Sau cum se spune: "Cand discipolul este pregatit, maestrul nu intarzie sa apara".

Ete pirt...

... după fasole!

Ca unii care suntem mai demult pe calea asta, eu zic ca nu incurajam pe nimeni vorbindu-i asa, ce ziceti voi doi fratilor?Chiar dimpotriva!!!
Chiar daca nu sunteti de acord cu un anumit lucru care il expima persoana respectiva , ar trebui alt TON!

Totusi te rog mare grija.Iti recomand traieste cum spune acolo, dar ai mare grija sa nu faci o promisiune inaintea Domnului sau daca o faci gandeste-te bine de tot inainte.Poate vei intalni un om care sa-ti "suceasca " capul si sa nu poti tine promisiunea.De ce sa faci o promisiune si sa nu o poti tine.Mai bine fa cum spune acolo,,traieste in curatie,,dragoste de Hristos dar nu fa promisiuni.Gandeste-te Cui ai promite.

Eu cu ani in urma am facut o prromisune inaintea lui Dumnezeu, sa nu calc stramb cu ochii, si e destul de greu sa o tin, fiindca mai e si Aghiuta!

depinde care maestru!

Ma simt prost pentru modul in care au fost rastalmacite postarile mele si regret ca am intrebat, imaginandu-mi ca raspunsurile vor fi pur si simplu amabile, precum intrebarea.
Am vazut si la manastire oameni foarte compulsivi care isi manifesta credinta si apartenenta la ortodoxie intr-un mod atat de agresiv, incat tind sa isi epuizeze interlocutorul. Eu am invatat sa zic “Doamne ajuta-I sa-si gaseasca pacea” si evit asemenea persoane cu compasiune, fiindca vad ce povara a suferintei duc.

Scuze ca sunt off-topic :)

Unicul.
Christos, ca doar suntem ortodocsi, ne impartasim si traim in comuniune cu acesta.
Unora ni se dezvaluie mai mult, altora mai putin, iar asta nu tine de ravna, ci de deschidere si de duhul fiecaruia, dupa cum spune Sf. Luca al Crimeei.

............?
De cand scriu asa crestinii ortodocsi?
Nu, oare, scriem Hristos?

Ai dreptate, ca roman. Dar Jesus Christ e gresit ? Sau Hristos e cetatean roman? Coptii ortodocsi cum ii spun?
Mi-ar place sa-l aud pe pr. Constantin Necula raspunzand :))).

Iarta-ne Doamne, ca mare ti-e mila.
Eu intrasem aici cu drag fiindca chiar am gasit un articol potrivit, semn ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, chiar daca pe net :)
Iata ce frumusete:

"Lectia profesoarei de teologie
de Athanasios Katigas

Cu destui ani în urmă, într-o dimineaţă, a urcat în taxiul meu o doamnă foarte nervoasă. Il batjocorea şi îl insulta pe un coleg, şofer de taxi, care tocmai o dăduse jos din maşină. Tremura de nervi şi, înfierbântată cum era, uitase să spună şi "bună ziua". M-am speriat şi i-am zis:
- Ce-aţi păţit, doamna mea?
- Ce-am păţit?! Puţin mai înainte am luat un coleg de-al tău de aici şi i-am cerut să mă ducă la spitalul AHEPA şi brusc, după câţiva metri, s-a oprit şi mi-a zis:
- Nu pot să vă duc, doamnă, coborâţi şi luaţi un alt taxi.
- De ce? l-am întrebat.
Mi-a spus mii de scuze improvizate.
- Te rog, i-am spus, la această oră este multă circulaţie şi nu pot să găsesc un alt taxi, du-mă, am o urgenţă, o am pe mama bolnavă la AHEPA.
- Nu, mi-a zis, nu pot să te duc, am motivele mele.
Am tras o ceartă violentă şi am fost constrânsă să cobor, ce să fac? A reuşit să mă indispună de dimineaţă, însă i-am luat numărul. Uite aici, îl am scris. Ii voi face o asemenea reclamaţie, că mă va ţine minte toată viaţa lui.
- Faceţi ce vă luminează Dumnezeu. Aveţi absolută dreptate spunând toate acestea, însă acum, că v-aţi liniştit puţin, puteţi să-mi daţi două minute pentru a va spune şi eu smerita mea părere şi promit să nu vă obosesc mai mult.
- Am să vă ascult, numai nu încercaţi să-l justificaţi pe colegul dumneavoastră.
- Nu. Vă rog însă numai să fiţi cu luare-aminte, întrucât merită efortul.
- Sunt foarte ofensată, dar, cu toate acestea, am să vă ascult.
- In fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, îngenunchez şi-L rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască această mare virtute care este îngăduinţa, de care are nevoie toată lumea şi mult mai mult noi, şoferii, întrucât mai întâi avem de circulat atât de mult, apoi pentru că lucrăm cu atâta lume. Nu apuc, aşadar, să întorc cheia în contact pentru a începe munca şi primul client care urcă în maşină îmi face viaţa insuportabilă. Incepe să facă mofturi, să mă necăjească, să mă învinuiască, să mă indispună şi poate că uneori o face cu bună dreptate. Atunci simt cum mă tulbur înlăuntrul meu şi încep să mă mânii, să mă dezlănţui, să fierb de mânie, însă tot atunci, tainic, în interiorul meu, se aude vocea lui Hristos: "Ei, Atanasie, dimineaţă nu Mi-ai cerut virtutea îngăduinţei? Uite, Eu am îngăduit acestui client să urce în taxiul tău, pentru ca să fie oglinda ta duhovnicească, Atanasie, să vezi ca înlăuntrul tău e plin de broaşte, şerpi şi corbi; iar acestea nu ies afară cu laude şi cu elogii, pentru că sufletul nu are nevoie de amăgire, ci de oglinzi duhovniceşti".
- Ştii, doamna mea, cine este acest client care urcă în taxiul meu?
- Cine?
- Binefăcătorul meu. Fără să vrea, îmi face cel mai mare bine, îmi arată că înlăuntrul meu mocnesc patimi adânc înrădăcinate, spini şi pălămidă. De aceea trebuie să-I mulţumesc din inimă lui Dumnezeu în fiecare seară şi să-I spun: "Dumnezeul meu, îţi mulţumesc pentru acest om pe care mi l-ai trimis, deoarece prin el am început să privesc înlăuntrul meu, să văd ce mocirlă am încă acolo". Dacă acum am coborî amândoi din taxi şi am merge la un aprozar şi am cere: "Daţi-ne cinci kilograme de dragoste, şapte de smerenie şi douăzeci de răbdare", oare ne va da? Cu siguranţă, nu are de unde să ne dea, deoarece nu există un astfel de magazin. Dacă ar exista, primul care ar merge să cumpere aş fi eu.
Toate aceste virtuţi sunt roade al Duhului Sfânt, sunt trăire. Cu cât se smereşte sufletul, cu atât atrage harul lui Dumnezeu asupra lui. Noi toţi, aşadar, dorim să fie ascultată rugăciunea noastră de către Dumnezeu pentru tămăduirea rudelor noastre, însă am uitat să facem aceasta şi pentru vrăjmaşii noştri. Cum să ajungă sus, la cer, această rugăciune când lipsesc aripile iertării şi ale iubirii?
Şi deodată, fraţilor, am auzit un zgomot în spate pe banchetă. Era hârtia cu numărul colegului meu, pe care doamna tocmai o rupsese.
Cu buzele tremurând de emoţie şi cu o lacrimă pe obraz mi-a spus:
- Ştii care este paradoxul, domnule Atanasie?
- Care?
- Sunt profesoară de teologie de mulţi ani, am predat cursuri timp de mii de ore studenţilor, însă astăzi am primit cea mai bună lecţie, o lecţie pe care nu am predat-o niciodată studenţilor mei. Ce păcat! Iţi mulţumesc.
- Nu mie, doamna mea, lui Hristos să-I mulţumiţi. Acum, că am ajuns, aş vrea să-mi faceţi o mică bucurie.
- Tot ce doriţi, domnule Atanasie, tot ce doriţi.
- Inainte de a merge la mama dumneavoastră, când intraţi în AHEPA, pe partea stângă este o bisericuţă.
-Da, o ştiu. Merg des acolo.
- Mergeţi, vă rog, astăzi şi aprindeţi o lumânare, nu pentru dumneavoastră sau pentru mama dumneavoastră, ci pentru acest taximetrist care v-a dat jos din taxi, deoarece acesta a fost pricina acestei mici discuţii pe care am avut-o. De altfel, aceasta este şi frumuseţea Ortodoxiei noastre, dumneavoastră, teologii, o ştiţi cel mai bine.
Cu ochii umezi şi cu vocea tremurândă, mi-a spus:
- O voi face, domnule Atanasie, vă promit că o voi face şi vă mulţumesc din toată inima mea, deoarece astăzi, sincer v-o spun, a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea.
A închis portiera şi a plecat spre spital. Cred însă că era mult mai odihnită sufleteşte.
Vedeţi, fraţilor, cât de folositor este când pe cel care ne-a necăjit, în loc să-l ducem la procuratură, îl ducem la Hristos!"
Athanasios Katigas
Lacrimile pocăinţei. Experinţele unui taximestrist. Întâmplări adevărate
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie...ie-151145.html

Da, bun, dar cum ramane cu Hristos?
Crestinii ortodocsi romani scriu Hristos.
Tu faci parte dintre acestia? Daca da, atunci de ce nu scrii cum scriu crestinii ortodocsi romani, printre fratii lor de credinta?
Iar daca nu esti un astfel de crestin, de ce nu spui cum anume esti? Ca sa stim si noi cum sa ne purtam cu tine, in cunostinta de cauza. Si sa nu mai facem atatea discutii inutile.

Nu e frumos sa te iei asa de calugarite..mai ales albe.. :)

alia28aa: omul e liber să trăiască aşa cum doreşte, nimeni nu-i poate impune un mod de viaţă contrar alegerilor sale. Dacă renunţi la ceva pentru Domnul, poţi să o faci în taină şi îţi vei lua plata pentru jertfa ta. N-ai nevoie de omologări imaginare cum sunt "călugăria albă", "căsătorie lila în dungi cu picăţele" şi alte combinaţii lexicale dubioase.

În centrul căsătoriei nu stă sexualitatea, aşa cum esenţa monahismului nu este nonsexualitatea. Acest sexocentrism negativ e primul semn că n-ai înţeles mare lucru nici din căsătorie, nici din monahism. Aşa-zisa curăţie trupească, fără schimbarea minţii e egală cu zero, fiindcă Hristos nu s-a întrupat ca să înfiinţeze un fel de multinaţională religioasă a castraţilor.
Şi dacă tot vrei să jertfeşti ceva, ai grijă ca jerfa să se refere strict la persoana ta, întrucât jertfindu-i tu pe alţii ca să faci paradă de mare nevoitoare, te faci hrană dracilor responsabili de evlavia smintită.

Pai nu cred ca e casatorita.

"calugarie alba" e termenul glorios ce si l-au luat unii din cei necasatoriti care duc traiul natural care se cuvinte a-l aduce orice crestin in lume, cuminte, la locul lui, etc. - dar mai usurel asa, fara obligatii si angajamente majore, fara batai de cap..

Zici ca-s la ruleta ruseasca :))))))))))))))
Dati fratilor cu pietre, care dupa cat sunteti de imaculat.
Dati, ca sportul asta e omologat de 2016-33 ani, dar s-a inventat cu mult inainte :).
Dumnezeu sa va ajute si sa va toarne pace-n inimi, ba chiar sa uite o vreme sa inchida robinetul…..............
(asta daca ar fi sa-mi permit sa-i dau un sfat la insusi Dumnezeu :) )

Da' ruleta ruseasca stii ce e?

Ma rog, departe de a fi surse teologice de mare autoritate, dar stii cum se zice, gusturile nu se discuta.

mai practici si alte sporturi din astea "duhovnicesti"?
ca asta vorba ortodoxa nu prea este..

si aduce dupa ea un miros puturos de parere de sine.
atat a ucenicului, cat si a maestrului

Ce faceti voi aici e adevarata bataie de joc.
Dumnezeu sa va ajute sa simtiti binele.

De ruleta ruseasca, zicale intelepte, sau notiunea adhoc de "calugarie alba" ?

Serios, nu avem nimic cu mireanul care isi duce traiul cuminte in lume.
Bravo lui, Sf. Ap. Pavel spunea ca asa e bine sa fie crestinul. Necasatorit si cu gandul la Dumnezeu.
Sau daca e casatorit, tot cu gandul la Dumnezeu sa-si duca casatoria, intr-o relatie care este icoana relatiei dintre Hristos si Biserica.

Sigur, asta era inainte sa apara "calugaria neagra" pentru a se inventa pe seama ei o alta casta cea a "calugariei albe".

Asa ca e bine pentru tot omul sa aiba stilul asta de viata, desigur, daca nu e prea comod, inadaptabil, fitos, etc. sa se calugareasca sau sa se casatoreasca.
Pentru ca mai pot exista si motive binecuvantate pentru care nu e posibil nici una nici alta dar astea sunt cazuri f. rare.

Tu poate ai impresia ca facem misto de cazul tau, dar nu e cazul pentru ca nu-l cunoastem.
Sunt niste discutii generice, nu o lua prea personal.

Si pe urma nu esti tu care spuneai:

Iar acum esti descumpanita in fata unor persoane care nici macar nu sunt in fata ta, nici directori nu sunt, nici stareti, etc.

Cum a ramas cu inima in care este "numai iubire si lumina", pare mai degraba suparata si frustrata si pentru ce macar, ca nu ti s-a adus nici un afront personal ?

Mai, fata are dreptate: nu suntem deloc gentili si intelegatori. Ar trebui sa acceptam si chiar sa aplaudam ca oamenii au pornirea sa se impopotoneze cu starea lor. Cel casatorit se impopotoneaza cu casatoria, calugarul cu calugaria iar cel inca necasatorit se impopotoneaza cu incanecasatoria. Ce vrei, hai sa ne impopotonam si noi si sa nu mai suparam pe colega noastra. In definitiv, ce-i asa rau ca punem sclipici verbal si scanteiute emotionale pe starea fiecaruia? Nu-i, fiecare, dator cu o aura, acolo?....
Sa simtim, asadar binele! Sa ne impopotonam bine!

pai Hristos e Dumnezeu, nu un maestru. Sper ca nu impartasesti ideile budhisto-hinduse ale amicului florin oltean

Da foarte frumoasa povestirea.Intradevar cand tu ceri ceva ,Dumnezeu stie ca trebuie sa schimbe doar o inima .De ex. vreau sa ma impac cu cutare.Dumnezeu stie inima ta, si stie ca trebuie schimbata doar o inima,caci tu esti pregatit, sa te jertfesti... sa te impaci.

Vreau sa iti spun ca mai demult cand cineva vroia sa intre in manastire vreo 10 ani sau poate si mai mult dura pana il primeau.Si era bine, pt ca era calit atunci cand intra in randul calugarilor.
Imi aduc aminte partial o povestioara .Daca cineva si-o aduce aminte mai exact,sau stie un link, rog sa-l puna aici.
Cineva vroia sa intre in manastire si staretul ii spune :"Ia lemnul asta, loveste pomi aia de
acolo si cearta-i!" Asta trebuia sa faca zi de zi, parca vreun an.Dupa un an il intreaba
staretul: "Ce ti-au raspuns" :-)..."Nimic?"' Tot asa sa fii si tu, cand te vor certa sa nu raspunzi nimic."
Dupa anul ala ,staretul ii spune "Du-te tot acolo si lauda-i!"
Trece anul :"Ce ti-au raspuns copacii?""Nimic"
"Vezi tot asa sa, nu le raspunzi, sa fii impasibil cand te vor lauda."

Asa ca daca fratii de aici,iti vor vorbi impotriva, iti este spre bine, viata reala e mai dura.Mai bine sa inveti la ce sa te astepti aici, cand propriu zis esti incognito, decat sa iei lectii dure de la viata.
Mie numai nu mi-a placut modul lor de exprimare .

Da foarte frumoase cuvintele si ziditoare povestirea.Nu stiu de ce retineam un pic altfel povestirea dar sensul e acelasi.Sa fim imuni la vorbe rele sau laude ,sa avem sufletul calit.
Oricum, multumesc frate MihailC.

Să ne fie de folos!

Ce frumos ! Nu cunosteam pilda asta, dar e foarte inteleapta, indiferent daca e cu copaci sau cu cei adormiti. Multumesc.
As zice ca asta e o cale, un drum de zi cu zi, iar eu personal, fac ca tot crestinul: ba ma duce inainte, ba ma trage inapoi, depinde cu cine ma aliez inconstient cand vine asa-numita ispita :).

Doamne-ajuta ! Inca o data, va multumesc.

frumoasa povestire. Plina de intelepciune

Si veche. De cultura generala crestina chiar :)

E bine ca sunt conflicte, ca mai invatam ceva nou, pe langa faptul ca nu suntem atat de buni pe cat ne inchipuim ca am fi.

Eu am mai citit si de aici. Sunt mai copilaresti unele, dar au concluzie de final :)
http://romanidiaspora.blogspot.com/2...-ortodoxe.html

Unele copilaresti, dar frumoase cum e aceasta:

Multele mâini ale mamei - Pilda numărul 340

Caietul în care se găseşte compunerea unei fetiţe din clasa a III-a s-a îngălbenit deja. În urmă cu 40 de ani, Christine, atunci în vârstă de zece ani, a scris o compunere. Învăţătoarea a citit-o în faţa clasei. Compunerea este următoarea:
Mâini de mamă
- Într-o mână ţine tigaia şi găteşte. Într-alta are o cârpă şi şterge masa. Cu altă mână dă ceva de băut celor mai mici. Cu altă mână pregăteşte masa pentru tata şi pentru noi, copiii. Cu altă mână dă unui cerşetor de la uşă câţiva bănuţi. În altă mână ţine un crucifix şi se roagă...". În timp ce învăţătoarea citea această compunere ciudată, câteva colege începuseră să râdă. De aceea, ea se opri şi o întrebă pe fetiţă: "Christine, câte mâini are mămica ta, de fapt?". Christine nu a fost surprinsă de întrebare. Se ridică în picioare şi spuse: "Mama mea are..., mama mea are: două mâini pentru tata, două mâini pentru fiecare din cei şapte copii, două mâini pentru servitor, două mâini pentru animalele din fermă, două mâini pentru lumea nevoiaşă, două mâini pentru bunul Dumnezeu când se roagă... şi apoi încă două mâini dacă mai e nevoie de ceva. În total 26 de mâini".
Deodată se făcu linişte în clasă. Iar învăţătoarea spuse: "Tu, Christine, ai scris cea mai frumoasă compunere!".

Prin exemplu - Pilda numărul 341

Albert Schweitzer a fost întrebat o dată: "Cum ar putea cineva să dea copiilor săi cea mai bună educaţie?". Acesta răspunse: "Există trei metode: în primul rând - prin exemplu; în al doilea rând - prin exemplu; în al treilea rând - prin exemplu".
___
Aşadar, părinţilor, educaţi-vă copilul/copiii fiind voi înşivă un bun exemplu pentru el/ei.

Si pilda asta cu Albert Schwetzer ,care este un om deosebit,simpla dar la subiect.La fel si in crestinism, exemplul pesonal este cea mai buna predica!
Sa iti fie de folos alia28aa!
Doamne ajuta si numai bine!

Multumesc Jonnyw2013, e foarte frumoasa compunerea si foarte adevarata in ceea ce priveste natura femeii centrata pe a se implini prin cei dragi, prin a darui bucurie muncind.
Si eu am avut privilegiul de a asculta “live” o asemenea compunere. Eram in vizita la o prietena, iar fiica ei tocmai a venit de la scoala bucuroasa ca a luat 10 pe o compunere cu tema “Mama”. Entuziasmul copilului era molipsitor si am stat s-o ascultam cum citea cu bucurie cate lucruri minunate face mama ei, cata siguranta si sprijin ii da, cata caldura, cata iubire, cat e de omniprezenta, de omnipotenta si minunata si cat e ea de fericita ca are o asemenea mama. La final a pus cireasa pe tort cu formularea: “Mama mea sta tot timpul dreapta si cu zambetul pe buze.” Exact asa a spus.
Am lacrimat si eu si mama si-mi dau lacrimile si acum cand ma gandesc ca in spatele iubirii de mama si a grijii de copil statea o cruce grea, cu un venit foarte mic, un sot plecat care traia cu altcineva, o bunica bolnava, rate si taxe, boli personale serioase si o grea incercare cu o operatie a fetitei, dar in celalalt taler al balantei statea o infinita incredere in bunatatea si iubirea lui Dumnezeu, insotita de practica religioasa constanta.
Au trecut cativa ani de atunci, iar astazi fiica e o femeie foarte stabila si implinita, mama e o bunica fericita, cele doua sunt in continuare foarte apropiate, Dumnezeu vegheaza si le iubeste, iar eu sunt recunoscatoare pentru faptul ca suntem prietene si am invatat multe de la ele.
Doamne ajuta !


Aici vine si Parintele Cleopa cu completarea : "Rabdare, rabdare, rabdare" :)

Da, cu putin discernamant, in sensul de a invata atat din "asa da", cat si din "asa nu" :).

PS Scuze, am fost total off-topic, dar mi-a placut subiectul "Mama". M-a dus cu gandul la mama mea.

Da foarte frumos exemplul cu mama care desi avand probleme mari in familie avea o "masca fericita"si lipsita de griji fata de fetita ei.Asta avem nevoie un model care sa ne arate cum trebuie sa fim.Ca parinte e bine sa fii un "tampon" intre problemele familiei si copii.

Sunt oameni care nu prea au o parte vizibila de "Asa nu".Cel mult duhovnicul personal stie care sunt acele "asa nu".
Stiu un preot calugar care stie sa se si suie pe tractor sau masina sa conduca, sa lucreze cu nadejde cu lopata sau alte unelte,sa faca glume in societate,uneori chiar si autoironie, si in acelasi timp sa tina Trupul si Sangele Domnului in mana.Fiind langa el faptele lui,si felul lui de a fi vorbesc singure, caci omul asta oricand s-ar descurca oricand cu brio in afara manastirii.Si viata lui acolo in manastire poate spune despre Dumnezeu unora care l-ar vedea si ar avea inca indoieli.

Legat de Albert Schweitzer a facut facultatea de medicina doar ptr a ajuta alti oameni.In 1913 pleaca in Gabon si infinteaza un Spital pt localnici in localitatea Lambarene.Spital devenit celebru. Am avut la un moment dat o carticica despre viata lui,dar nu o mai gasesc.Viata lui acolo nu a fost usoara, parca retin ca la un moment dat dormea cu pusca in camera .

"In 1949, cand a facut o calatorie in Statele Unite si a fost primit cu onoruri deosebite, Albert Schweitzer era considerat "cel mai mare om al secolului". Nimanui nu-i pareau exagerate aceste vorbe.
Viata lui Schweitzer era deja cunoscuta multora, iar realizarile sale starnisera de mult
admiratie.
Albert Schweitzera fost un medic misionar, teolog protestant, muzician și filozof german. A fost una dintre cele mai complexe și impresionante personalități ale secolului XX.
Nu refuza pe nimeni, desi avea probleme cu ingrijirea si aprovizionarea. Intr-un an a
descoperit principiul care-i va calauzi existenta: etica respectului vietii.
"Am descoperit ca toata catastrofa civilizatiei se reduce la catastrofa conceptiei despre lume.

Esentialul civilizatiei este perfectiunea etica a individului si a societatii. Vointa de
civilizatie este vointa universala de progres, constienta ca eticul reprezinta valoarea suprema.

Cel ce mediteaza asupra lumii si asupra lui insusi observa ca tot ce-l inconjoara - plante,
animale si semeni - tin la viata, exact ca el insusi. Cel care a inteles asta trebuie sa-i
trateze si pe unii si pe altii cu dragoste".

A revenit la Lambarene in 1924 (o va mai face in deceniile urmatoare de peste zece ori) si a reconstruit spitalul pentru 150 de pacienti.

Foametea si epidemia de dizenterie l-au convins ca si acest spital este prea mic si in 1927 a construit un al treilea, pentru 200 de pacienti, cu mai multe cladiri, inconjurat de plantatii de cafea si cacao. Spitalul a devenit celebru in lume, bolnavii veneau aici de la mari departari.

Albert Schweitzer devine din ce in ce mai cunoscut, e ales membru al Academiei Franceze, numit doctor honoris causa al mai multor universitati din lume si distins, in 1952, cu Premiul Nobel pentru Pace.

Principiul respectului pentru viata il face pe Schweitzer sa se numere printre savantii lumii
care se impotrivesc bombei atomice si experientelor nucleare, mesaj transmis chiar in discursul de acceptare a Premiului.
In aprilie 1957 rosteste la postul de radio din Oslo un apel catre umanitate, reluat de alte 140 de statii radio din lume, in care cerea renuntarea la experientele nucleare. Un an mai tarziu, publica intr-o carte intitulata "Pace sau razboi nuclear" trei texte fundamentale.

In 1964 inregistreaza pe disc la Lambarene "vorbele mele catre oameni", in care rezuma continutul vietii sale si filosofia "respectului vietii".

In amurgul existentei sale, Albert Schweitzer nu si-a schimbat filosofia. Faptul cel mai
elementar de care este constient omul - spune el - se exprima in felul acesta: aâ‚ÂŹoSunt viata care vrea sa traiasca, inconjurata de viata care vrea sa traiasca.
Etica respectului vietii cuprinde in ea insasi tot ce cuprind notiunile de dragoste, devotament, impartasirea suferintelor si bucuriilor altora, angajament pentru bineaâ‚ÂŹ?."
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/...sionar-2997507

N-am stiut ca exista manastiri cu viata “de sine” si ma bucur ca am aflat, dar inca nu stiu mai nimic despre asta.