Respect fata de mine? Eu ca om nu contez catusi de putin. Cine vrea sa ma umileasca pentru faptele mele, sau pentru ce crede el ca insemn eu, nu are decat. Probabil chiar are dreptate daca ajunge la o astfel de atitudine, fata de mine. Cand insa e vorba de strabuni sau de ceea ce avem mai sfant: mantuirea, nu-mi pasa nici daca ofensez pe cineva, nici ce consecinte urmeaza sa suport; pur si simplu izbucnesc, (chiar strain fiind) daca, cel ce pune astfel problema, face parte din aceeasi categorie ca si mine (roman impotriva romanilor, ortodox impotriva ortodocsilor). Nu trebuie sa taci din respect, dar sa continui mergand dupa colt, fiindca fii sigur ca vin dupa tine sa-ti cer socoteala! Eu cred ca orice bun roman trebuie sa-si iubeasca neamul si sa nu lase nici pe vecin, nici pe prieten, nici pe sef, din nu stiu ce motive sau temeri, sa ne sfasiem intre noi. Cu atat mai grav, cand vorbim de calitatea de a fi ortodox!...

Dragul meu, cred că nu ai înţeles. Când eşti între prieteni, oameni care necinstesc Biserica şi de la care nu poţi avea pretenţii, le poţi cere, ca din respect faţă de tine (care cinsteşti Biserica) să încheie discuţiile, tocmai pentru a evita o polemică şi implicit, tulburarea. Nu uita că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. Iar dacă Dumnezeu a îngăduit să ai parte de o asemenea situaţie este tocmai pentru a-ţi cerceta iubirea, răbdarea, smerenia.
Din punctul meu de vedere nu este creştinesc a-ţi da prietenul afară din casă pentru faptul că el, înşelat de cel viclean, spune lucruri necuviincioase. Nu uita că Mântuitorul a spălat picioarele celui care urma să-L vândă, lucru pe care îl ştia de mai înainte.

Din cate am inteles, smerenia nu inseamna a accepta din complezenta, blasfemia celorlalti, chiar prieteni fiind. Eu am ridicat tonul abia dupa ce ii spusesem ca nu-i frumos ca un intelectual care se pretinde ortodox si tine posturile pana si de ulei, sa aplece urechea la barfe si rautati care nu doar ca nu s-au confirmat in acesti doi ani, ci dimpotriva, lumea s-a lamurit cum stau lucrurile. Durerea a fost cand a pulsat spunand: "Ei lasa, ca in fata mea, preotii vostri sunt pe minus!" (Persoana respectiva fiind stilista!) Acest amanunt a umplut paharul! Nu stiu ce ai fi facut tu, dar eu nu m-am putut abtine. Preotii nu mi-au dat dreptate fiindca suntem noi "pe nou", ci fiindca nu poti face compromisuri intr-o astfel de situatie! Nu ma poti considera "pagan" (din moment ce noi n-am avea harul), dar sa ramai sub acelasi acoperis cu mine. Ori iti revizuiesti pozitia fata de Biserica in care cred, ori iti vezi de drum!

Şi iată câtă "pace" ai! Poate asta ar trebui să-ţi dea de gândit. Eu zic să te mai cercetezi...Pune-te tu în situaţia prietenului tău. Cum ai fi primit tu atitudinea prietenului tău ortodox, tu fiind stilistul. Ai mai fi venit la ortodoxie?
Prea uşor ne dăm dreptate nepunându-ne în situaţia greşitului nostru. Apoi chiar dacă ai fost îndreptăţit împotriva celui care blasfemia, blândeţea tot ţi-a lipsit din comportament, ceea ce nu-ţi dă dreptate.
Poate ăsta e şi motivul pentru care mulţi nu vin la ortodoxie, tocmai pentru că noi ne raportăm doar la chestiuni de suprafaţă (de dreptate, de a apăra ortdoxia) şi nu o trăim aşa cum a fi trebuit să o trăim. Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. Iertare, e doar o părere care poate fi greşită...

Daca am sau nu, pace... nu stiu ce sa spun, dar cred eu ca nu pot sa ma plang. Ca mai e cate un conflict pe forum... n-as zice ca trebuie pus la socoteala. In rest... Stiu si eu? Cand ma culc (mereu la ore foarte tarzii) adorm usor si... dorm bine!... In familie, slava lui Dumnezeu... In societate... nu pot sa vorbesc eu... Sunt altii care s-o faca. La prima vedere, copiii mei par multumiti de felul cum aud de la altii despre noi!
Stilist sau nu, pentru mine e totuna. N-as vorbi de rau un preot oricat ar spune unii sau altii ca sunt asa sau asa... Mi-e greu sa ma judec pe mine, dar pe preot care, saracutul, are cruce grea de dus! Eu n-am avut acea atitudine din orgoliu, ci fiindca, dupa o vizita a lui Danion la noi in oras, am fost dat total peste cap si mi-a trebuit mult timp sa ma conving cu proprii mei ochi, cat de mult har are Biserica noastra Ortodoxa.
Pentru persoana cu pricina, deja dupa spovedanie, chiar nu mai am remuscari. Ne intalnim in continuare (pe teren neutru) vorbim, glumim, dar cred ca ar prefera sa-si muste limba, decat sa mai vorbeasca si altora despre acest subiect. Se pare ca, spovedindu-se, a fost mustruluita binisor de duhovnicul ei, si sincer NU ma bucur pentru asta. Cand spun "prieteni vechi", inseamna peste 30 de ani, si am impartit de-a lungul vietii si bune si rele. Tocmai de aceea n-am considerat de cuviinta sa accept o astfel de atitudine din partea celui atat de aproape de mine! Parerea celor din exterior care nu cunosc exact cum stau lucrurile, nu ma afecteaza. Eu pana la urma ma limitez la sfatul duhovnicului, dar si al sotiei, care de multe ori, de dragul pacii, prefera tacerea, decat adevarul lui Dumnezeu. Totusi, a fost rugata sa aiba o pozitie clara, pentru a nu lasa impresia ca ceilalti sunt buni, iar noi nu! Nu mi-a spus-o, dar asa am perceput-o dupa ce si ea s-a spovedit!

Apropo, înainte de a merge la duhovnic, te-ai rugat ca prin el Domnul să-ți dea un răspuns nelămuririi tale? Sau te-ai dus la sfinția sa doar pentru a-ți întări aprecierea ta? Și încă ceva, ceea ce discuți cu duhovnicul este Tăină. Vrăjmașul prinde de veste despre ceea ce ai discutat cu duhovnicul. În acest mod anulezi Taina. La fel și cu cele din casa și familia ta. Acum tu faci cum crezi, cum simți.
Și da, sunt de acord cu tine, e foarte probabil ca eu să nu fi înțeles în profunzime problema.

Eu zic ca ai facut bine ca l-ai data afara. Daca i-ai spus cu frumosul si nu a vrut sa se opreasca, trebuia oprita discutia cumva. Ca altfel pacatuia si el si tu ca il ascultai.

Ai spus: "Cand insa e vorba de strabuni sau de ceea ce avem mai sfant: mantuirea, nu-mi pasa nici daca ofensez pe cineva, nici ce consecinte urmeaza sa suport; pur si simplu izbucnesc," - asa spun si eu: Cand e vorba de ce avem mai sfant - trebuie sa luam atitudine. Este o deosebire intre a ataca preoti sau biserica si a apara Dreapta Credinta. Pentru ca unii ataca biserica (constient sau nu) si daca sta in puterea ta dar nu combati atacul aceluia te faci partas la atacul lui. Deja te-ai facut impotrivitor lui Hristos printr-o intelegere gresita a iubirii de aproapele.

Chiar crezi ca ideile tale constituie un reper pentru un crestin?

Daca forumul se declara ecumenist, atunci da, atitudinea mea este sectara. Altminteri, sectarul esti tu si cine mai afirma acest lucru despre mine.

Portretul ereticului si al schismaticului dupa Sfintii Parinti
 

Un articol deosebit de interesant , aici pe site , lamuritor si binevenit !

Cuvantul "erezie" a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de "a alege" (aireo) sau "a lua" (aireomai), "a-si insusi" o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica. Cu sensul de abatere de la doctrina sau de la norma de credinta, cuvantul trece si in crestinism; il intalnim pentru prima data la I Cor. XI, 18-19, alaturi de un alt termen de specialitate, "schisma": "Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati". In Epistola catre Galateni, cap. V, 20 Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre abaterile constatate printre destinatarii epistolei: "inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri..., dezbinari, eresuri ...". Apostolul Petru isi exprima si el ingrijorarea fata de procesul de infiltrare a ereziilor, in calitate de contestatare ale adevarului revelat, care vor provoca "pieirea" atat celor care le difuzeaza, cat si celor care se lasa inselati: "Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pierire" (II Petru II, 1,1). Cei care produc dezbinari in Biserica sunt denumiti "oameni firesti, care nu au Duhul", iar scopul lor imediat si de perspectiva este atacul asupra unitatii credintei (Iuda, 19). Ca oameni, ereticii sunt descrisi astfel de Sfantul Apostol Pavel: iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, lipsiti de dragoste, clevetitori, neiubitori de bine, tradatori, iubitori de desfatari, "...avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei" (II Tim. III, 1-5).
Deci, cuvantul "erezie" patrunde foarte repede din cultura elenistica in gandirea si spiritualitatea crestina, pastrand din prima sensul de "alegere", iar din a doua sensul de "abatere" de la norma de credinta. Sfantul Ignatie Teoforul spune in acest sens: "Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".
Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, ocupandu-se de ereziile cunoscute pana in perioada respectiva, atrage si el atentia asupra faptului ca ereticii, printr-o alegere necontrolata de cineva, strica unitatea de credinta introducand invataturi noi, care nu au nici o legatura cu crestinismul autentic: "Toti cei care impartasesc parerile acestora, asa cum am spus, se numesc crestini, tot asa cum, cu toata deosebirea sistemelor filozofice pe care le profeseaza, numele de filozofi este dat tuturor celor ce se ocupa cu filozofia". Acelasi autor, in Dialogul cu iudeul Trifon, acuza propaganda iudaica impotriva crestinismului: "alegand dupa placul vostru oameni de la Ierusalim, i-ati trimis atunci pe tot pamantul, zicand ca s-a ivit o erezie atee, aceea a crestinilor, aducand impotriva noastra toate acele marturii pe care le spun impotriva noastra cei ce nu ne cunosc". Daca unii dintre crestini nu marturisesc aceeasi invatatura de credinta, acest fapt se datoreaza "duhurilor ratacirii", pe care Scriptura le-a anticipat, atunci cand a spus ca vor fi "schisme si erezii" (I Cor. XI, 18-19). "Fiecare dintre acestia invata, in felul lui, sa fie defaimat Creatorul tuturor si Hristos ... Noi nu avem nici o legatura cu acestia... Unii ca acestia se numesc crestini in acelasi fel in care si unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor facute de mana si participa la ceremonii nelegiuite si atee".
Ereticii au parasit caile lui Dumnezeu, ratacind in propriul lor "ogor", pentru ca de la inceput au parasit Biserica. "Astfel, cel care s-a lasat furat de erezie "strabate o pustie fara apa" pentru ca a parasit pe Cel cu adevarat Dumnezeu, pentru ca este lipsit de Dumnezeu si cauta apa acolo unde nu este apa".
Din punctul de vedere al Sfantului Irineu, erezia este o alegere personala, raportata la mesajul evanghelic, iar din punctul de vedere al lui Tertulian, aceasta alegere este raportata la invatatura Apostolilor, in masura in care ea constituie o abatere de la regula fidei si de la disciplina Domnului, fapt ce constituie o noutate in materie de credinta. "Dar aproape in toata epistola [Sfantul Pavel] ataca ereziile, care sunt roada unor invataturi mincinoase, staruind asupra datoriei de a ne feri de asemenea invataturi; ereziile, cuvant grecesc, sunt numite astfel in sens de alegere, de care cineva se foloseste in cea mai mare masura, pentru a le primi si pentru a le raspandi mai departe". Toti ereticii si toate ereziile - spune acelasi scriitor bisericesc - se caracterizeaza prin aceasta alegere "dupa placul lor", in vederea elaborarii unei "credinte noi". Aceasta nu insemneaza ca ereziile in ansamblul lor nu au elemente care sa le individualizeze. "De altfel, cercetandu-se adanc toate ereziile, vor fi gasite serioase deosebiri intre ele si intemeietorii lor cu privire la multe invataturi pe care le profeseaza. Multe n-au nici biserici: ratacesc in rasul tuturor, fara mama, fara locas, fara credinta, ca niste vagabonzi pe care-i fluiera lumea".
Si pentru Sfantul Grigore de Nazians, "noutatea" devine un termen tehnic prin care se defineste erezia.
Anumiti cercetatori au considerat erezia si dreapta invatatura ca doua aspecte distincte ale realitatii, dar susceptibile de o separatie reala sau, si mai clar, erezia este un dat originar al crestinismului, de care acesta s-a folosit pentru a se dezvolta pe coordonatele sale specifice. Dar crestinismul ortodox s-a raportat intotdeauna la cuvintele si la faptele Mantuitorului, receptate de martori directi (Apostolii) si acceptate ca atare de comunitatea crestina, aceasta fiind singura varianta posibila si care ofera in acelasi timp o garantie absoluta. Din aceasta cauza, erezia se defineste prin raportarea ei la Ortodoxie. "Regula normativa a unei asemenea dialectici avea ca baza atasamentul Apostolilor fata de ceea ce primisera de la Iisus. Aceasta baza a inceput sa se precizeze in jurul catorva puncte de referinta: marturisirile de credinta, hotararile luate de conducatorii comunitatii (episcop) sau de sinoade si de autoritatea Bisericii".

CONTINUAREA ARTICOLULUI :
http://www.crestinortodox.ro/credint...nti-69909.html

nu toti de pe aici sunt crestini-ortodocsi!"reteta de casatorie" nu e ortodoxa.incercati mai bine o spovedanie curata si completa!apoi o sa va indrume parintele duhovnic ce sa faceti,cum sa va rugati,s.a.m.d.

am o mica rugaminte : nu tineti "reteta" asta fara sa cereti sfatul parintelui duhovnic!nu lasati sa va sminteasca tot ce scrie pe aici...

da...era mai simplu "MILUIESTE-MA,DOAMNE,CA PENTRU PACATELE MELE PATIMESC!"-si parca seamana a rugaciune...
DOAMNE-DOAMNE STIE CE NE E DE FOLOS PENTRU MANTUIRE.

Diana , vezi ca incurci mesajele , oricum raspunsul dat mie este aiurea si fara rost !
Da edit si fa rectificarea !

După cum vezi ești obsedată de cip și de tot ceea e opus învățăturii creștine. Tremenii pe care îi folosești, din păcate, nu-i prea pricepi, nu e nevoie să aduc argumente, se vede din postările tale. Să fii sănătoasă.

E o afirmatie riscanta si paguboasa duhovniceste. Ai vazut ca sustin ceea ce e in concordanta cu spusele unor duhovnici renumiti. Nu poti sa afirmi asa ceva despre mine fara a-i improsca si pe ei cu noroi. Apoi mai e ceva. Tonul face muzica, iar cuvintele pe care le scriem ne judeca pur si simplu. Iti doresc numai bine.

Da. Razboi intru cuvant, Apologeticum, Saccsiv sunt surse "crestine de incredere".

Esti sectanta pentru ca introduci o dogma noua: cipul.

Si duhovnicii renumiti care sustin contrariul ce sunt?
Si de ce este relevanta parerea oricui atat timp cat nu are ca baza invatatura Bisericii?

Lumanarile se pun in cruce pentru ca diavolii se tem de Cruce , nu este un ritual , este puterea Sfintei Cruci . Anumite numere , anumite semne , anumite cuvinte sunt simbolice , insa ele au incarcatura duhovniceasca . Daca un doctor va spune sa tineti regim trei zile , sau cinci , sau patrusprezece , sau douazeci si una , sau douazeci si opt , sau trei luni , sau sase , sau un an , va impotriviti ca vi se pare magic numarul de zile ? Oare v-ati gandit vreodata de ce 21 de zile si nu 20 , sau 18 ? Pentru ca insusi trupul nostru este alcatuit tainic de Dumnezeu si timpul are legatura cu viata noastra si fiecare interval de timp reprezinta ceva anume in insasi structura noastra umana trupeasca si spirituala . Nu toti duhovnicii au acest har de la Dumnezeu, iar parintele Argatu avea harul stravederii , adica vedea cu ochii duhului , ceea ce nu se poate vedea cu ochii trupului.De aceea nu va indoiti de spusele acestui parinte smerit , care avea o curatenie inerioara rara. Tot ce spunea era dintr-o stiinta exacta a legaturii intre pacat , trup si suflet , intre vechimea bolii si necesitatea unui anumit timp de vindecare , precum si de mijloacele prin care se facea vindecarea : rugaciune , metanii, post ,milostenii , Sfinte Liturghii . Avand in vedere relatia dintre cei morti cu cei vii , prin rudenie , el recomanda rugaciuni si pentru morti , un lucru extraordinar de benefic . Cititi si cartea " Vindecarea arborelui genealogic " , prefatata de Pr. Constantin Galeriu , care a subscris adevarului expus mai sus. Toate aceste lucruri sunt scrise in Sfanta Scriptura , numai ca cei care nu au ochiul sufletului curat , nu pot vedea limpede , sau intelege deplin aceasta relatie intre oameni si intre oameni si Dumnezeu . Dumnezeu sa ne ajute pe toti si nu va indoiti . Chiar si ora 22 are o deosebita importanta ( insa nu e cazul sa lungim cuvantul cu multe explicatii ) , caci daca vrajitorii fac anumite lucruri , de trei , de noua , etc , fac noduri , ori invoca , inseamna ca exista o simbolistica , care daca poate functiona malefic , este pentru ca ea mai intai poate functiona benefic.
Depinde la ce anume ne raportam si catre cine invocam , sau mai bine zis , cui ne rugam.Desigur ca magia nu are nici o legatura sau asemanare cu credinta , dar ea se poate folosi in mod denaturat de simbolistica scripturala , pentru a obtine efecte adverse binelui .

Manevre comunistoide de reeducare! Nu-mi pasa ce crezi tu, personal.

Tu crezi in cip, nu eu. Vrei sa ma convingi ca cipul nu-mi afecteaza libertatea lasaata de Dumnezeu? Vrei sa ma convingi ca, daca doi-trei preoti spun ca cipul si Ortodoxia pot merge mana in mana, trebuie sa-i cred pe ei! Cine iti da dreptul sa afirmi asemenea gogomanii? Ai tupeul sa-mi spui sectanta? Vezi ca pana si randurile pe care le scrii miros a fum si a pucioasa din iad. Asa ca nu te mai da drept ortodox sadea, caci se vede de la o posta ce fel de duh te stapaneste.

Diversiuni comunistoide folosesti tu. Si eu am sa iti arat exact cum faci. Adica eu spun ceva, iti demontez afirmatiile, vin cu argumente si fiindca nu poti sa le combati arunci o afirmatie de genul asta pentru a abate discutia de la tema expusa.
Pentru ca tu ai sustinut ca eu as folosi manevre comunistoide de reeducare te rog sa iti sustii parerea cu argumente.

E o mare diferenta si o folosesti aceeasi tactiva diversionista. Eu nu cred in cip. Eu nu promovez cipul. In schimb tu introduci dogma anticip. Si ca cipul ar fi semnul fiarei.


Nu. Nu asta vreau. In primul rand aia 2 neuroni functionali pe care ii am imi sunt suficienti ca sa imi dau seama ca tu nu poti fi convinsa, ca nu te intereseaza adevarul si dovezile ci "adevarul tau" si ceea ce crezi tu chiar daca are o baza sau nu.
Dar daca as vrea sa conving pe cineva dispus sa inteleaga i-asxplica faptul ca cipul nu ii afecteaza libertatea mai mult decat o fac celelalte lucruri pe care la foloseste: mobil, conturi pe forumuri, pe facebook, conturi de e-mail, etc. Si ca este ipoctizie sa lupti impotriva unei chestii care iti limiteaza libertatea cand nu ai o problema sa le folosesti pe celelalte.


Gogomanii sunt cele pe care se afirmi tu. Nu doi-trei preoti nu lupta de o maniera ce tine de patologic impotriva cipului. Doi-trei preoti lupta si sustin cauza asta. Asa ca cine minte?


Normal. Si ti-am zis si de ce esti sectanta: introduci fata temei scripturistic sau traditional (ma refer la Sf Traditie) o dogma noua: cipul=semnul fiarei.

Dvs. si cu Antonia, nu vreti sa veniti la mine acasa, sa ne jucam cu nepotica mea?
Cu dragoste muuuuulta!

Daca asa vrei sa comunici si asa te raportezi la duhovnicii care semnaleaza pericolul pecetluirii, nu mai avem ce discuta. Punct. Oricum tema acestui topic e alta.

Dvs. si Lucian, nu vreti sa veniti la mine acasa, sa ne jucam cu nepotica mea?
Cu muuuulta dragoste!

Jucati-va in absenta mea!

Și asta a ce miroase?

A tamaie. Am dat dat cu putina tamaie pe topic.

Aceeasi tactica diversionista. Nu mai am ce sa raspund o fac pe jignita. Nu conteaza ca mi s-au demontat afirmatiile.
Dar tu cum te raportezi la duhovnicii care nu pun egal intre cip si semnul fiarei?

Eu iti raspundeam la cele sustinute de tine.

Eu vin, imi plac copii.
Dar sa nu vina si Antonia ca incepe sa controleze copilul sa nu aiba cip. ;))

De la mine, zice lumea,ca vine miros de fum si pucioasa. :))

Mai întâi e nevoie să înțelegi ce înseamnă lepădare, mucenicie, molifte și altele ca să ajungi să susții ceva.
Probabil că acum vei înțelege că cei care nu sunt de acord cu lupta anticip sunt procip. Nici nu mă mir.

Păi pe tine părintele Cleopa nu te mulțumește în ceea ve privește cititirea moliftelor și pecetea. Apoi pr Noica nu te mulțumește cu privire la cipuri, mucenicie. Să nu mai vorbim de hotăririle Sfântului Sinod pe care le sfidezi susținându-ți prostește ”teoriile”.
Vezi ce ușor e să te ascunzi în spatele unor mari duhovnici și de acolo să arunci cu pietre?

Indiferența și lipsa de coerență în idei, oare de ce ține loc?

Și ție la fel.

Maicuta Domnului, te rugăm aprinde în inimile noastre o vie şi sfântă iubire faţă de aproapele.

M-ai facut sa rad.:53:

Iti multumim pentru tamaie si pentru rugaciune.
:53::53::53:

A nu fi de acord cu ceva nu inseamna a arunca cu pietre. Pur si simplu, pe baza celor citite, am niste rezerve fata de unele aspecte sustinute de parintele Cleopa. Imi place calmul si linistea parintelui Noica, dar dansul spune ca e prea devreme sa ne facem griji privind pecetea. Cu asta nu sunt de acord. Iar Sfantul Sinod nu ma poate convinge batandu-mi cu pumnul in masa. Prea multe se vor schimbate in timp scurt, iar eu sunt mai conservatoare.

Dar sa ma intorc la barnele mele.

Ce sunt cu vobele aste urate fratilor! Eu credeam k gasesc barim aici persoane cu bun simt care stie sa dea un sfat bun...

Si eu credeam ca gasesc aici persoane care stie sa vorbeste corect romaneste.

Aha, acum înţeleg, doar "unii" aruncă cu pietre/noroi, tu, în nici un caz? :71:

Părintele Cleopa, printre altele, a scris "Călăuză în credinţa ortodoxă" care are următoarea recomandare:

RECOMANDARE Cartea I.P.C. Sale Părintele Arhimandrit CLEOPA ILIE,intitulată Despre credinţa ortodoxă, este o lucrare temeinică şi convingătoare despre adevărul credinţei noastre dreptmăritoare, întemeiată pe Sfânta Scriptură... Scrierea este o adevărată lucrare de Dogmatică ortodoxă. Ea spune adevărul credinţei noastre. (Preot Profesor Dr. Dumitru Stăniloae)

E prea devreme pentru că nu e vorba de lepădare. Şi explică cu argumente scripturistice (nu cu idei că cipul e sau nu cu corniţe), că a te impotrivi sistemului, fără ca acesta să îţi ceară să îi te închini ca unui dumnezeu, nu este mucenicie. Şi în acest sens a dat exemplul celor 20.000 de mucenici din Nicomidia. Dintre cei 20.000 se pare că unul care mergea la mucenicie a rupt decretul Cezarului care zicea să prigoneşti pe creştini. Numele lui Biserica nu l-a inclus cu cei 20.000. Ai înţeles?
Apoi părintele Noica spune: Să nu intrăm în luptă prea devreme. Nimeni să nu se înfricoșeze de noi, în calea nimănui să nu stăm, dar dacă va veni o zi când va trebui să mă lepăd de Hristos, în ziua aia să ne dea Dumenezeu puterea, blând, să nu o facem.

Să fii sănătoasă.

Draga Andreea,

E bine ca te-ai hotarat sa postesti, dar nu e suficient. Mai sunt si alte fapte ale credintei pe care trebuei sa le faci.
Nu face tot ce spune acolo parintele Argatu. Dumnezeu nu este o masina de indeplinit dorinte. (Parintele Argatu este o figura cam controversata. Chestia cu sapte lumanari sau noua sau nu stiu cate ”puse in cruce” nu prea e ortodoxa.)
Cele mai bune sfaturi le-a dat doamna care spunea sa te spovedesti si sa te tii de biserica.
Dar, cel mai bine, daca vrei sa te ajute Dumnezeu, este sa-ti pastrezi fecioria pana la cununie, si sa te rogi cum stii tu pentru a-ti gasi perechea. Vezi ca nu primul de care te vei indragosti este si cel ales. Depinde de varsta pe care o ai. Trebuie sa te maturizezi. Si atunci cand si tu si ”el” veti fi maturi, atunci Dumnezeu va va intalni.