:http://blog.patermihail.ro/arhive/1222

...tacerea, care este insasi vesnicia, vorbeste intens, caci tacerea este limbajul vietii viitoare...

Şi totuşi , ajungem la Adevăr :
 

Tăcerea -taină a veacului viitor ( de mare folos ) :http://www.crestinortodox.ro/credint...tor-69857.html

...............!!!!!!!............!!!

. . . .tacere . . . ! ! !

La judecata ultima, semn al dreptatii, iubirii si bunatatii lui Dumnezeu, cand toata firea va tace si doar faptele noastre vor vorbi, cuvintele vor fi neputincioase sa ne exprime viata si faptele noastre. In fata lui Dumnezeu, in fata dreptatii si bunatatii,la scaunul judecatii, omul va tace, incercand sa acopere cu voalul tacerii cantitatea si calitatea de nedeplinatate a existentei si lucrarii sale. Atunci, cu totii vom descoperi adevaratul sens al cuvantului, al vorbirii si tacerii, al grairii si negrairii, in legatura cuLogosul, Cuvantul divin facut om, pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Pr. Prof. Dr. Ioan Tesu

Gandind la viata viitoare, avem motive sa meditam si sa ne cutremuram.Sa dea Domnul sa ne aducem aminte mereu ca exista o viata viitoare in care trebuie sa nadajduim.

Intradevar, de mare, mare folos!!!Cu multumiri!

O, negraita tacere, tu esti adanc de nepatruns, esti teologie
a teologiei, smerenie a smereniei si jertfa a cuvantului!
.................................................. .......................

Agitarea excesivă, oboseşte, consumă , enervează şi distruge , tăcerea în schimb este spaţiu indispensabil întâlnirii cu sine , cu Dumnezeu şi apoi cu semenii în mod autentic. Disciplina calmului şi a tăcerii se constituie într-un mijloc de bunăstare umană şi spirituală. În clipa asta mă aflu într un astfel de loc , creat de mine cu ajutorul Bunului Dumnezeu ( colţul meu de rai - icoanele-candela - cărţile de rugăciune ) . De aceea acum scriu la mobil, căci aici singura tehnică acceptată ( încă ) e mobilul ! Până când ? . . .tăcere . . . ! ! !

Dar din dar...
 

Cuvântul lui Hristos trimite neîncetat chemări la pocăinţă pretutindeni. Trecerea Domnului dăruieşte întotdeauna prilej unui suflet naufragiat să apuce frânghia salvatoare pe care Acela i-o aruncă. De asemenea, El Își asumă o lucrare ostenitoare chiar şi pentru un caz concret, cum a fost aceea pentru samarineancă.

Cel ce se întoarce şi se pocăieşte cu adevărat întotdeauna va afla un Părinte dispus să ierte, bucuros să uite, gata să mântuiască.

Şi prilejuri vor putea fi date mereu de-a lungul veacurilor. Nu numai din vremea Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi, ci neîncetat până astăzi. O predică, un mesaj, un eveniment, o întâlnire, un cuvânt, o încercare, o mâhnire, o pedeapsă, o binecuvântare, o întâmplare…, toate îl pot chema pe om la pocăinţă. Şi mulţi sunt aceia care arată sensibilitate şi primesc aceste prilejuri, „chipuri de pocăinţă”, pe care le pune înainte dumnezeiescul Har. Iar roadele sunt minunate.

frumos si atat de adevarat.:6: