:)Cand te rogi la Dumnezeu sa te ajute si sa iti indeplineasca dorintele pt.mantuire,Cine crezi ca ajuta mai bine decat Dumnezeu?"Nihil Sine Deo",ce zici,iti suna cunoscut?:)

Nu cred ca are rost sa mai continuam discutia...cititi articolul asta.
http://www.crestinortodox.ro/Delictul_neascultarii_de_autoritati_si_pedepsele_d upa_canoane_si_legile_bisericesti-p256-15448

:)eu stiu ca duhovnicul trebuie intrebat si de el se face ascultare.Si ierarhul cat de mare ar fi,chiar si patriarh,are duhovnic de care face ascultare.Doamne ajuta!

deasemenea,in situatii mai speciale,duhovnicul poate trimite penitentul la ierarh.

eu spre ex am avut un pacat tare grav,preotul la care ma spovedesc m-a trimis la episcop. M-a dezlegat. Sunt si episcopi care au timp si rabdare ptr oamenii de rand. Are dreptate negroponte, asculatrea se face numai de duhovnic. Asta daca cautam mantuirea:)

Am si eu o dilema si as vrea sa ma lamuriti cu parerile voastre la urmatorul aspect,vizavi de ascultare.Parintele meu Duhovnic din oras dar si cel de La Manastire,intrucat am voie si dezlegare sa ma spovedesc la doi,maxim doi,amandoi mi-au recomandat sa tin posturile fatis si fara ascunzisuri,indiferent de imprejurari si circumstante, ca sunt in vizita la cineva,sau fie in alte ocazii deosebite,cu toate ca eu simteam si imi era mereu teama sa nu dau in cealalalta latura extrema,aceea a fatarniciei,a ipocriziei si a fariseismului,si de aceea cand ma rugau cunoscutii,cunostinetele mele si prietenii sa mananc de dulce,le spuneam ca tin post si se uitau tare dubios si suspect la mine,as zice chiar chioras,faceau fete,fete,grimase,strambau din nas si alte figuri dintr-acestea,astfel incat,dupa ce am vazut fel de fel de reactii ciudate si adverse din partea lor,am ales sa ma ascund dupa tot felul de motive si pretexte,sugerand ba ca mi-e rau,ba ca am probleme cu stomacul,ba ca sunt indispusa si imi vine rau si vomit dupa carne si altele,dar stiu ca nici sa mint iar nu e bine.Postul adevarat e nu numai acela al abtinerii,infranarii si retinerii de la mancare,ci si la comportament,adica postul comportamental.Mantuitorul zice destul de clar:"Cand postiti,nu fiti tristi ca fatarnicii;ca ei isi smolesc fetele,ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat graiesc voua:si-au luat plata lor.
Tu insa cand postesti,unge capul tau si fata ta o spala,Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti,ci Tatalui tau,Care este in ascuns,si Tatal tau,Care vede in ascuns,iti va rasplati tie."Asa ca apar aici mici contraziceri vizavi de ascultarea de cei doi Duhovnici,prin care vorbeste Insusi Dumnezeu,dar totusi Sfintiile Lor asa mi-au recomandat si mi-au sugerat,sa dau eu un exemplu si sa incerc eu sa fiu altfel,un model,sa nu ma dedulcesc,sau cum zic altii,sa nu ma spurc in post.Dar eu nu vreau nici sa cad in fatarnicie,fariseism si ipocrizie,asa ca nu mai stiu ce sa mai zic vizavi de postul in ascuns si cel pe fata,adica fatis.

aici chiar ca m-ai speriat daca tzi-au spus asha, fiindca tzinandu-l fatzish esti mai aproape de pericolul sa ajungi sa te fatzarniceshti, dar zicand asha cred ca au vrut sa spuna ca totushi cele curate nu au de ce a fi tzinute ca shi cum ar fi intuneric...
dar bine ca mi-ai spus ca eu eram orientat mai mult spre a le tzine ascunse, tainuite, ne facute publice .... dar asha acum mi-e mai greu, ca ajung sa ma laud sau sa fac parada de lumina... deci e greu sa fi cu lumina in bratze shi sa nu faci parada... imposibil... sa-l portzi pe Hristos... fara sa-l ascunzi, fara sa-l tainuieshti, fara sa-l protejezi... cred ca totushi trebuie purtat in taina in general shi trebuie sa te protejezi de slava desharta in general, dar daca spui ca ajungi sa mintzi sau sa-i insheli pe apropiatzi cand te intreaba una alta... poate ca asta e mai rau, ca defapt se posteshte la inshelari shi minciuni shi rautatzi shi e un post duhovnicesc shi nu o dieta, fireshte...

Oricum itzi multzumesc ca mi-ai amintit, prin asta, ca shi eu il cam tainui, il prea ascund pe Domnul Iisus Hristos de prieteni...???

Vsovi,acesti Doi Sfinti Parinti Induhovniciti ai mei,la care ma spovedesc eu,mi-au spus clar ca nu trebuie sa ma rusinez cu cele ale Lui Dumnezeu, si prin urmare cu El,si cu ceea ce ne cere El,adica sa tinem post si asadar sa postesc,iar astfel poate si altii imi vor lua si urma exemplul,si astfel vor incerca sa posteasca si ei,atat trupeste(abtinerea si infranarea de la mancare,bautura,si altele care tin si sunt legate de trup)dar si sufleteste(daca se poate zice si asa,referitor la postul comportamental,la purtare,la tinuta),dar in momentul in care interveneau acele situatii delicate,in care eram rugata sa ma servesc cu mancare de dulce si cu cafea,eu nu stiam cum sa mai reactionez,ca sa nu creada ca din falsitate si prefacatorie tin postul,dar eu am vrut sa nu dau prilej la sminteala,cu toate ca numai cei smintiti se smintesc,dar eu nu stiam cum sa impac si varza si capra,asa ca am hotarat sa fac ascultare de cei doi Sfinti Parinti Duhovnici ai mei,prin care,de fapt,vorbeste Insusi Prea Bunul Dumnezeu,si nu imi este rusine cu Dumnezeu,asa ca nu mai vreau sa ma ascund cu El,caci cine se va rusina de Mantuitorul,si IL va tagadui,si Mantuitorul va face aceasta inaintea Tatalui,eu asa vad lucrurile,insa teama imi este sa nu care cumva sa gresesc, tinand post pe fata.Cu toate ca pentru mine conteaza,cel mai mult si mai mult,parerea Lui Dumnezeu,caci aceasta e cea mai importanta pt.mine,dar trebuie sa fac si ascultare de cei doi Parinti Duhovnici prin care ma sfatuieste si indruma Dumnezeu.

Citesc si ma minunez! Oameni buni,decizia calugariei nu o poate lua nimeni in locul tau.Nimeni nu are acest drept:nici ierarhul,cit o fi el de ierarh,si nici duhovnicul.Decizia(de a face sau a nu face un lucru) este peronala.In privinta calugariei ,sigur ca poti cere sfatul cuiva,a unui initiat,dar decizia iti apartine.La calugarie ,dupa cum spunea Pr Arsenie Boca(sper ca nu gresesc),trebuie sa fii calugar inainte de a te calugari.

Spovedania e una ,luarea unei decizii e cu totul alta treaba. Eu cred ca,omul ,cercetindu-si constiinta si inima ,trebuie sa ia singur deciziile.Ce si cum face cu viata lui,il priveste personal.Desigur ca la un moment dat ne putem sfatui cu cineva in care avem incredere sau,in cazul calugariei ,cu vreun initiat,insa ,in orice lucru ,decizia ne apartine.Punct.
In privinta acelui preot care in loc sa te dezlege el ,te-a trimis la ierarh,eu cred ca daca as fi fost in locul lui,nu ratam ocazia de a-ti da iertarea,dupa criteriul :"cine iarta mult i se va ierta mult"...S-apoi,nu INSUSI DOMNUL HRISTOS a spus:"oricite veti dezlega,dezlegate vor fi...",nu primise si el,duhovnicul tau ,acest dar -de a dezlega- ,la preotie(si duhovnicie)?Si tot Domnul Hristos a spus(citez din memorie):"daca-ti cere cineva un lucru,tu sa nu-i spui ,vino miine,sau poimiine,ci degrab zoreste a implini acestuia cererea lui".In fond nu-i cerusesi un miliard de lei imprumut,ci iti luasesi inima in dinti sa-i marturisesti pacatul tau.Ei,dar..."cine nu munceste ,nu greseste!"