aici gresesti..


asta ne face pe noi sa credem ca mass-media dar este capul sec al unor oameni influentat de anturaj

crezi ca tu erai mai sus ca ei?ai avut o contributie la dezvoltarea societatii sau a vietii sociale in Romania?

Da dar nu toti din cei tineri si foarte tineri, sunt atenti la ce esti tu atent, tigerAvalo9, ca sa inteleaga ca prin massmedia, de exemplu, se induce mentalitatea gresita a lumii de azi, care este intr-adevar in permanenta schimbare spre mai rau... Si eu cand aveam 15 sau 16 ani, vedeam niste lucruri care ma faceau sa simt si sa gandesc ca un om matur, chiar daca nu aveam o treaba cu religia, sau cel putin nu era pe primul plan. Si simteam ca ceva nu e in ordine, pentru ca lucrurile se desfasurau altfel cu ani in urma, si observam asta desi eram doar un copil. Dar pana la urma degeaba observam daca nu facem si ceva concret, iar pentru asta putem incepe cu noi insine, si incerca sa-i ajutam si pe cei din jur, mai slabi de decat noi, cel putin prin rugaciune...

lumea alearga spre fundul iadului.

eu sunt o tanara, copila poate pt voi, am doar 15 ani.:D:D
Si.........intr-adevar asa e(m-am uitat sa vad ce ati scris). Problema e anturajul, parintii, educatia pe care ne-o ofera, dar si PREOTII. Sa stiti ca atunci cand intram in biserica toata lumea ne priveste cu o anumita raceala, atat preotii cat si ceilalti. si la spovedanie am nimerit un preot care m-a tratat ca pe ultima zdreanta........si nu am facut pacate opritoare de la impartasanie, m-a acuzat pe nedrept, si dupa ce si-a batut joc de mine, eu mi-am aplecat capul in jos(el credea ca ma apuca rasul) m-a intrebat de ce rad, ce e asa de ras.....apoi m-a intrebat din dogmatica, apoi m-a oprit de la impartasanie pt ceva ce n-am facut............pt ca am ras......deci E INADMISIBIL ASA CEVA......asa trebuie sa se comporte un preot cu un copil???????:dontgetit: Sa stiti ca m-a durut experienta asta atat de mult.......si acum, imi amintesc si incep sa plang........pentru ca cea mai mare incredere o aveam in preoti..si inca o am, cred. Acum mi-e frica sa ma mai spovedesc....mi-e frica....pe parinti nu ii intereseaza, tatal meu nu se spovedeste deloc, mama mea doar daca o trag de maneca......dar acum imi e frica, aceasta experienta m-a lovit atat de tare, si ma doare.......ma doare........chiar daca nimamui nu-i pasa de mine(asa se pare)ma doare.....

Nu stiu ce sa fac, simt ca nu mai am putere sa lupt.....ajutati-ma, va rog, dati-mi un sfat(am dus munca de convingere cu parintii si in ceea ce priveste postul, si in ceea ce priveste spovedania-ca impartasania ramane la decizia preotului, si in ceea ce priveste citirea cartilor religioase si vizitarea locurilor sfinte)....dar simt ca am obosit....simt ca practic nu mai am putere sa lupt de cand m-am spovedit la acel preot pe care nu l-am mai vazut niciodata si care mi-a strapuns inima cu cuvintele lui dure.....acum stau in "intuneric" si nu stiu ce sa fac.......nu vreau sa-L las pe Dumnezeu pentru ca sunt constienta ca fara Dumnezeu sunt ca fara oxigen......dar ceva ma tine parca pe loc.......si nu stiu ce..........ajutati-ma, va rog............

"pacatoasa.." (ai un nick comic cel putin, cred ca nu te caracterizeaza nici pe departe, in sensul ca esti o fata mult prea cuminte ca sa-ti pui o asemenea denumire:D), eu zic sa nu te descurajezi deloc, se mai intampla... :dozingoff: ???
Nu poti sa faci decat sa treci peste, si sa-ti cauti alt duhovinc, si de preferat unul la care sa ramai ca sa te cunoasca mai bine. Nu esti singura care a trecut prin astfel de situatii absurde, sa stii! Si daca oamenii nu se sesizeaza, lucrurile raman pe un fagas prost... Sunt atatia preoti despre care am auzit atatea grozavii, ca nu ti-ar mai veni sa mai mergi la Biserica, ca nu stii peste ce dai... Dar totusi, mai sunt si oameni ai lui Dumnezeu. Poate inca nu ti-a trimis pe cineva de la El, dar daca ti s-a intamplat lucrul asta nu inseamna ca trebuie sa renunti. Eu am renuntat pentru mult mai putin, si mi-a fost tare greu sa ma intorc. Roaga-te sa-ti aduca Domnul pe cineva de care sa poti sa asculti si sa iti fie bine.

Doamne, cum sa nu ai putere! Cred si sunt sigur ca esti foarte tanarara , un mare avantaj, in lupta cu cele potrivnice. Deznadejdea ta, este falsa si tot falsa e lipsa de putere in lupta cu cele potrivnice tie. Aceasta stare a ta este indusa de vrajmasul vazut si nevazut , ce vrea sa te traga la cele de jos , sa te indeparteze de DUMNEZEU. Multa rugaciune, post si vointa, te vor aduce la cele bune si nu in ultimul rand, cauta cu multa rabdare , un Duhovnic , care sa-ti raspunda nazuintelor tale. Multa, multa rabdare, pentru ca in credinta, rabdarea, intelegerea si dragostea sunt elemente definitorii. Dumnezeu sa-ti fie alaturi !

Va multumesc pentru incurajare......:):) Sa stiti ca mi-am revenit:D (cu ajutorul bunului Dumnezeu si, desigur al vostru). Cand te afli in situatii de acest gen, mai critice, simti ca ai nevoie de un impuls, de o incurajare pentru a te ridica si a merge mai departe. Doamne ajuta!

Daca la noi tinerii se confrunta cu pacate de gen:sexualitate,necredinta,imoralitate,in Orient situatia sta altfel:

http://www.youtube.com/watch?v=afP0rZVexuU

Ideea este ca toti suntem bolnavi iar traiectoria lumii este in jos.