"Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră."

Sf Ioan Gura de Aur

Nu numai că n-o vindecă , dar o şi AGRAVEAZĂ ! Căci dacă cu un ochi mă rog şi cu celălat judec pe fratele meu nimic nu fac ! Dacă mă rog 5 minute, o zi şi o noapte şi nu reuşesc să scot din sufletul meu ura, dispreţul, aroganţa , mândria , boala se agravează mult mai rău. Văd vorbindu-se pe acest forum cu gura până la urechi de smerenie, bunătate, dragoste de Dumnezeu, văd dispute "teologice măreţe", văd vorbind mulţi fraţi de vămile văzduhului, de îngeri , de mântuire, de pocăinţă în general, dar văd atâta dispreţ faţă de aproape, văd atâtea antipatii personale, atâta ură ascunsă, încât mă întreb ce rost mai are rugăciunea în inimile acestora . Vin, urlă , se măresc cu a lor ştinţă , judecă, dau verdicte , pun la colţ , cataloghează , fug şi pleacă , ca apoi să revină ceva mai "smeriţi" mai "iertători" , cerându-şi iertare , cerând sfaturi , umblând în vicleşug şi ură de fraţi. Da, boala acestora va deveni cronică şi când îşi vor da seama va fi mult prea târziu ! Dumnzeu să ne apere de vicleşugul lor, căci cel viclean a pus stăpânire pe ei ! Să ne rugăm şi pentru aceştia şi pentru cei ce ne urăsc şi ne vrăjmăşesc pe noi, căci nu sunt puţini , şi asta lesne se vede chiar şi aici pe forum . Iartă-i şi iartă-ne Doamne !+

Dăruieşte Doamne iertare de păcate tuturor celor ce ne urăsc , ne smintesc şi folosesc numele Tău în deşertăciune . Luminează-le mintea şi sufletul lor întunecat de patimi , curăţeşte trupurile şi sufletele lor de povara păcatelor şi fărădelegilor neamului lor . Nu-i lăsa să piară , iartă-i , miluieşte-i după marea ta milostivire şi iubire de oameni !

Cel ce se roaga isi izbaveste sufletul de rautati
 

Multi cred ca rugaciunea inseamna doar a lua cartea de rugaciuni si a citi din ea un timp bine determinat , un anumit orar ca sa ma exprim astfel . Da , rugaciunea inseamna si citirea , rostirea din carti , dar ea trebuie sa fie pana la urma gandul nostru permanent la Dumnezeu . In timp ne vom obisnui ca facand oricare lucru , mergand pe strada , vorbind cu cineva , scriind ceva , etc. , sa avem un mic procent din gand , din mintea noastra , indreptat spre Dumnezeu . Acea particica a mintii noastre va fi obisnuita sa nu se mai desparta de rugaciune , si va garantez ca multe ispite , multe incercari , multe si rele vor fi indepartate , indreptate . Rugaciune inseamna si un simpu " Iarta-ma Doamne " , sau " Scapa-ma din ispita asta Doamne " , sau " Doamne arata-mi unde am gresit " . . . Cuvintele noastre sincere sunt de mult pret in fata lui Dumnezeu , un cuvant simplu , dar venit din inima noastra valoreaza cu mult mai mul decat zeci de rugaciuni citite unde mintea este de multe ori imprastiata spre grijile lumesti sau spre diferite ispite . Asta nu inseamna ca rugaciunea citita trebuie anulata , neglijata , ci dinpotriva , dar pe parcursul unei zilei intregi de munca , si nu numai , putem mentine rugaciunea in sufletul nostru , vorbirea cu Dumnezeu , prin cuvintele noastre , spuse simplu , dar cu toata sinceritatea . Rugaciunea astfel va fi prezenta permanent in sufletul si mintea noastra . Omul lui Dumnezeu trebuie sa fie Omul rugaciunii . Prin cuvintele noastre , prin gandurile curate , prin rugaciunea scrisa , ne vom izbavi sufletul de rautati , iar lasand gandul sa umble aiurea , sa umble necontrolat , vom face locas diavolilor si gandurilor desarte . Spunea cineva , nu-mi aduc aminte acum cine , ca cel ce se aseaza la rugaciune pune capat pacatului , iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui .

Dar din Dar...
 

Ai perfecta dreptate in tot ce spui- crestinul adevarat nu isi impune un timp de rugaciune si apoi face pauza- rugaciunea este permanenta si chiar cand nu te gandesti, Il simti pe Dumnezeu -El este prezent in tot ce faci,e o trezire permanenta a fiintei, involuntara.Se vede ca este o marturisire sincera.Aceasta constatare o fac si eu de multe ori.Multumim pentru marturisire!

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.
O conceptie la fel cu aceasta a Sfantului Maxim Marturisitorul o avea si un pustnic despre care se spune in Pateric ca a fost vizitat de un oarecare strain care la plecare si-a cerut iertare de la parintele ca l-a retinut de la rugaciunea lui, de la programul lui. Si parintele respectiv a raspuns asa: "Rugaciunea mea, frate, este sa te primesc pe tine si sa te petrec cu drag". Cine Ii slujeste lui Dumnezeu prin ceea ce face si isi face datoria in viata aceasta, acela, daca da un sens religios vietii, prin tot ceea ce face Ii slujeste lui Dumnezeu. De altfel, Cuviosul Dorotei spune ca: "A te tine de o singura fapta buna inseamna a zidi un singur perete si nu o casa intreaga".
Rugaciunea neincetata nu trebuie inteleasa ca o simpla repetare continua a unei formule de rugaciune, ci mai degraba ca o stare de rugaciune; constiinta permanenta a prezentei lui Dumnezeu, constiinta din care izvoraste, in mod necesar, preamarirea lui Dumnezeu.
In Pateric se spune ca este necesar ca rugaciunea sa fie unita cu faptele, adica lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu sa le urmarim si cu fapta. Adica, traim o viata de nepasare si apoi sa cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, intr-un fel, am putea sa le castigam si noi insine?

(Pr. Teofil Paraian)

Exact, rugăciunea neâncetată, este însăşi starea noastră , unde , aşa cum am mai spus ceva mai sus, o fărâmă din mintea noastră să fie deconectată de la grijile lumeşti , iar această fărâmă să fie în permanenţă alipită de Dumnezeu, indiferent ce facem în acel moment ! Se dobândeşte în timp cu multă voinţă, răbdare şi mai ales dragoste . Mulţumim Ana Maria pentru frumoasa ta postare !

Rugaciunea si libertatea duhovniceasca
 

Rugaciunea cere experienta a unei libertati duhovnicesti pe care majoritatea oamenilor o ignora.

Primul semn de emancipare e renuntarea la a ne impune vointa asupra celorlalti.

Cel de-al doilea e o eliberare launtrica de sub puterea pe care ceilalti o au asupra noastra.

Infranarea dorintei de a domina e o etapa extrem de importanta, urmata indeaproape de neplacerea de a-l constrange pe fratele nostru.
Omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu care e smerit si in acelasi timp liber. De aceea e firesc si normal ca el sa fie dupa asemanarea Creatorului sau – ca el sa se retina de la exercitarea vreunui control asupra celorlalti, fiind el insusi liber si independent in virtutea prezentei Duhului Sfant inauntrul sau.
Cei stapaniti de patima puterii intuneca chipul lui Dumnezeu in ei insisi. Lumina adevaratei vieti se indeparteaza, lasand un gol chinuitor, plictiseala sacaitoare. Viata e lipsita de semnificatie.

Atunci cand prin prezenta Sa blanda in sufletul nostru, Duhul Sfant ne face in stare sa ne stapanim patimile, ne dam seama ca faptul de a privi de sus in jos la ceilalti e potrivnic duhului iubirii.Si daca dragoste nu am, orice altceva - chiar si darul profetiei, al intelegerii tuturor tainelor sau al facerii de minuni – nu este de nici un folos.”
(Arhim.Sofronie Rugaciunea – experienta vietii vesnice ed.Deisis, 2007.)

Foarte folositor si bun articolul.Multumim.

Uitati niste citate frumoase:


Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.(Sf.Ioan Gura de Aur)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.

(Sf.Augustin)


Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.


Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
(Sf.Ioan Scararul)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeres


(Sf.Grigorie Sinaitul)



Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!

(Sfantul Josemaria Escriva)

Darul tau - postarile pe care le faci , ne arata ca lucrurile se indreapta spre bine.Doamne ajuta!