În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237496)

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta. Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau. Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta. Parca eram neterminat, dezorientat.

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 237496)

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.

În prealabil postat de Fani71 (Post 237547)

Chestia este ca atunci cand ai telefon, o serie de persoane din jur se asteapta sa te poata gasi si daca nu raspunzi se ingrijoreaza, sau anumite activitati pe care le planificasesi se intorc pe dos.
Sigur, inainte sa existe teolefoanele mobile ni le puteam planifica si fara ele, dar odata ce ele exista se creaza alte obisnuinte.

Exemplu (poate idiot): cumparaturile intr-o familie. Inainte, faceai listuta si duscutai ce este de cumparat acasa. Acum, poti organiza chestia asta si de pe drum trimitand un sms sotiei respectiv sotului: ce lipseste, ce este nevoie sa cumpar? (noi facem asta sistematic)
Si daca respectivul si-a uitat telefonul, pot aparea mici incurcaturi. Sigur, daca nu am mai avea telefoane ne-am organiza altfel.

In rezumat, nu este neaparat o chestiune de dependenta, intotdeauna, ci de obisnuinta.
Tot asa, altfel traiau oamenii fara radio, electricitate, cai ferate... Oare putem spune ca am devenit dependenti de ele (in sens negativ)?

În prealabil postat de Lavrentiu (Post 237591)

Iti dau dreptate, dar totusi orice dependenta aduce o scadere.
Pana si dependenta de electricitate ne face mai slabi, mai vulnerabili.
Cred ca ar trebui sa discernem mai bine intre ce avem cu adevarat nevoie si ce este doar un plus inutil de comoditate.
"Toate ne sunt la indemana, dar nu toate sunt de folos".

În prealabil postat de windorin (Post 236761)

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si tacere, spre a se cunoaste cu adevarat.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multime de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

Diavolul se bucura nespus vazand cum suntem aici, dar traim dincolo, la celalalt capat al firului, cum suntem acum, dar vorbim despre mai incolo, cum suntem cu niste oameni, dar vorbim neincetat cu altii si tot asa. Se bucura ca ne fura timpul prezent si locul prezent. Iar noi ne mai si credem liberi. Zi'i unuia ca este pacalit de telefon. Oare nu ar rade de tine... cel putin ?!

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.